Masurarea nivelului guvernantei corporative

MASURAREA NIVELULUI GUVERNANTEI CORPORATIVE

Incepand din anul 2001, pe baza principiilor OECD[1] transpuse in criterii cuantificabile, societatile de consultanta, centrele de cercetare, agentiile de rating - STANDARD & POOR'S, MOODY'S si FITCH - au dezvoltat, o serie de sisteme de masurare a guvernantei corporative la nivelul unei companii[2], piete sau chiar tari, prin acordarea unor calificative/scoruri astfel:

Sistemul cu 12 criterii compozite privind elementele guvernantei corporative, cu o scala de la 1-10 si care reprezinta cel mai cunoscut sistem de rating, utilizat de Standard & Poor's si Moody's;

Scorul GMI - Governance Metrics International, cu 600 de variabile luate in considerare, grupate in opt categorii, cu o scala de la 1-10;

Scorul CGQ - Corporate Governance Quotient,  calculat de International Shareholder Services.

Sistemul Standard & Poor's pentru aprecierea conducerii corporative urmareste doua componente:

scorul tarii se realizeaza prin analiza eficacitatii infrastructurii legale de reglementare si informare a pietei, asupra calitatii conducerii corporative a companiei, in raport cu modul in care actioneaza mediul extern, respectiv la nivel macroeconomic;

scorul companiei se acorda in functie de eficacitatea interactiunii dintre manageri, actionari si alte persoane interesate, la nivel microeconomic;

Pentru practica conducerii corporative sunt importante atat componentele microeconomice cat si cele macroeconomice.

Scorul acordat unei tari, in opinia Standard & Poor's, se realizeaza prin analiza tarilor din punct de vedere al sprijinului acordat din partea statului,  in ceea ce priveste conducerea corporativa, avand in vedere ca nivelul de conducere al unei tari poate afecta in sens diferit, pozitiv sau negativ, practicile de conducere corporativa de la nivelul microeconomic, prin evaluarea urmatoarelor elemente:

infrastructura legislativa se refera la mediul reglementarilor de specialitate in domeniu stabilit pentru asigurarea unei conduceri corporative bune, respectiv: cadrul legislativ general aplicabil conducerii corporative, modul de definire a drepturilor actionarilor, contextul mediului economic intern, modul de aplicare a legilor s.a.

reglementarile nationale  se refera la rolul organelor de reglementare a pietei de capital care sprijina conducerea corporativa si care este foarte important pentru investitori si priveste: organele de reglementare, instrumentele de reglementare, modul de cooperare intre acestea, modalitatile de informare a publicului s.a.

infrastructura informationala se refera la modul de raportare si informare al companiilor, respectiv la completitudinea, corectitudinea si furnizarea de informatii in timp real, luand in considerare principiile contabile, care difera de la o tara la alta in privinta practicilor de afaceri. Spe exemplu, Standard & Poor's considera implementarea standardelor de contabilitate (IAS-urile) si standardelor de raportare financiara (IFRS-urile), recunoscute international, realizata si in Romania, ca o caracteristica pozitiva.

infrastructura pietei se refera la aprecierea mediului de conducere corporativa, in special, in tarile in tranzitie, si ajuta la intelegerea procesului de privatizare care a avut loc in aceste tari. Astfel, Standard & Poor's urmareste structura proprietatii, modelele de privatizare, natura mediului politic, rolul investitorilor, sistemul bancar, modul de concentrare al proprietatii, modul in care functioneaza piata de capital s.a.

Scorul acordat companiilor se realizaza printr-o evaluare complexa a diferitelor politici si practici ale acestora si reprezinta mai mult o expresie a nivelului standardelor curente ale conducerii corporative decat o opinie asupra performantelor financiare si comerciale.

In timp ce modul de conducere poate afecta credibilitatea companiei si atractivitatea actiunilor, scorul, in sine, nu exprima o opinie nici asupra credibilitatii companiei, nici asupra valorii actiunilor acesteia, ci asupra modului de functionare a elementelor corporative din cadrul organizatiei.

In concluzie, scorul, in opinia Standard & Poor's, care se acorda companiilor, reflecta gradul in care compania adera la standardele de conducere corporativa recunoscute international, respectiv codurile si principiile de buna practica ale acesteia.

Stabilirea scorului companiei[4] are in vedere elementele concrete ale guvernantei corporative din structura organizatiei, grupate pe patru capitole:

A.     structura proprietatii, in legatura cu care sunt analizate:

a.     transparenta structurii proprietatii;

b.     concentrarea si influenta structurii proprietatii asupra companiei.

B.    relatiile stakeholderilor, cand analiza vizeaza:

a.     regularitatea/accesul la informatii privind Adunarea Generala a Actionarilor;

b.     procesul de vot si modul de intalnire a actionarilor;

c.      drepturile de proprietate.

C.    transparenta financiara si diseminarea informatiilor, care reuneste:

a.   calitatea si continutul informatiilor considerate publice;

b.   programarea si accesul la diseminarea informatiilor;

c.   independenta si pozitia auditorilor companiei.

D.    structura si procesul de conducere, in legatura cu care sunt analizate:

a.     structura si eficienta conducerii;

b.     rolul si componenta conducerii;

c.      rolul si gradul de independenta a directorilor executivi;

d.     retributia administratorilor si a conducerii, metodele de evaluare si succesiune.

Fiecare componenta este reprezentata pe o scara de la 1 la 10 si contribuie la stabilirea scorului final, evaluat tot de la 1 la 10.

Daca o companie primeste puctajul zero, aceasta inseamna ca ea este incapabila sau nu este pregatita sa furnizeze informatii suficiente pentru o analiza semnificativa.

Un scor ridicat, acordat tarii, poate genera un ajutor important pentru companiile nationale, dar aceasta nu inseamna ca o companie poate primi un punctaj mare doar din acest motiv.

O companie dintr-o tara cotata pozitiv poate primi un scor mic, daca nu se apropie de cerintele celor patru componente ale guvernantei corporative, care definesc scorul.

Un scor mic acordat tarii nu presupune in mod necesar ca si compania va primi un scor mic, astfel,  o companie bine condusa poate primi un scor inalt, chiar daca face parte dintr-o tara careia i-a fost acordat un scor negativ.

Din punct de vedere al punctajului acordat conducerii corporative, un studiu realizat de S.G. Emerging Funds Equity Research[5], publicat in februarie 2000 arata ca Romania ocupa locul sapte in cadrul celor zece piete emergente urmarite din punct de vedere al conducerii corporative, asa cum rezulta din figura 1.7 - Clasamentul regional privind conducerea corporativa pentru Europa Centrala si de Est.

Analiza elementelor guvernantei corporative, in cadrul companiilor luate in studiu, in Romania, comparativ cu tarile din Europa Centrala si de Est, reprezinta un rezultat rezonabil.

Luand in considerare faptul ca la selectarea criteriilor au fost avute in vedere companiile cu cele mai bune practici in derularea guvernantei corporative din Romania, rezulta ca pe ansamblul economiei ne aflam undeva mai jos in clasamentul prezentat.

In 2001[6], Bursa de Valori Bucuresti - BVB - a instituit o categorie speciala, pentru societatile comerciale listate care doreau sa implementeze principiile guvernantei corporative, iar societatile implicate trebuiau sa se angajeze sa includa, in maximum trei luni, in actele constitutive, toate normele din Codul de Conducere si Administrare elaborat de BVB si de asemenea sa elimine toate prevederile care contravin acestui cod.

Initiativa BVB nu a avut succes in randul managerilor romani, care nu erau pregatiti pentru acest salt calitativ si nu au avut intelegerea necesara, mai mult au avut retineri in privinta prevederilor legate de transparenta. Totusi, societatile care s-au implicat, desi au trebuit sa faca eforturi financiare mari pentru implementarea standardelor si sa solicite permanent consultanta legala pentru a proteja informatiile confidentiale, fara insa a prejudicia drepturile actionarilor, au avut in timp cresteri ale profitului intre 18 si 25%.

Realitatile recente certifica faptul ca tarile din Europa de Sud-Est, inclusiv Romania, au facut progrese destul de mari in administrarea corporatiilor in ultimii ani. Reformele aplicate au imbunatatit cadrul juridic si de reglementare prin realizarea unei protectii eficiente impotriva abuzurilor.

Sursa S.G. Research

Nota: Scorul ia valori de la -1, care reprezinta abuz, la 3 care reprezinta cea mai buna valoare.

Figura 1.7. Clasamentul regional privind conducerea corporativa
pentru Europa Centrala si deEst

Bursele de valori si organismele de reglementare in domeniul valorilor mobiliare si-au perfectionat metodele de urmarire a comportamentului societatilor comerciale. Exista totusi discrepante vizibile intre litera legii, care este, in cea mai mare parte corespunzatoare si situatia de fapt, respectiv aplicarea ei. De aceea, este important sa se puna in practica mecanisme eficiente de implementare a principiilor guvernantei corporative.

In acest context, inca din 2001, OECD impreuna cu USAID[7] a initiat un program de cooperare, al carui scop principal era sprijinirea implementarii principiilor guvernantei corporative in tarile Europei Centrale si de Est.

Pe aceeasi linie trebuie amintit proiectul derulat la noi in tara la inceputul anului 2000 de Alianta Strategica a Asociatiilor de Afaceri - ASAA, proiect sponsorizat de Centrul International pentru Initiativa Privata din Romania - CIPE, organism afiliat la Camera de Comert a SUA, in urma caruia a rezultat Codul Voluntar de Guvernanta Corporativa, care reprezinta o colectie a celor mai bune practici recomandate, grupate in sase capitole si 28 de articole.

Printre masurile[8] care se pot lua in ceea ce priveste imbunatatirea guvernantei corporative la noi in tara mentionam cresterea eforturilor si concertarea acestora in vederea impunerii unui Cod obligatoriu de guvernanta corporativa pentru societatile listate la BVB, intr-o prima faza pentru cele de la categoria I, apoi pentru cele de la categoria a II-a, ulterior pentru cele provenind de pe piata RASDAQ.

In practica, codul trebuie foarte bine diseminat pentru ca managerii societatilor cotate sa inteleaga importanta covarsitoare a aplicarii lui si beneficiile pe care le aduce. Companiile, la randul lor, trebuie sa fie incurajate sa-si elaboreze coduri proprii de etica si bune practici.

Organizatiile asteapta din partea angajatilor sa se comporte intr-o maniera sociala responsabila, de aceea ele trebuie sa furnizeze standarde clare de responsabilitate si valori, care sunt, ulterior, comunicate angajatilor. Aceste standarde si valori pot fi pastrate in coduri de etica, coduri de responsabilitate sociala sau in principiile de afaceri. Codurile ofera angajatilor indrumare  asupra standardelor de conduita asteptate din partea lor, in conformitate cu raspunderea sociala corporativa.

Codurile de conduita pot fi importante si prin implementarea lor in directiile strategice ale organizatiei, si care furnizeaza un indiciu clar ca organizatia are valori si practici de afaceri care pot fi utilizate in judecarea acestora. Astfel, codurile trebuie sa expuna valorile si comportamentele care stau in fata organizatiei, chiar daca deocamdata, ele nu pot fi atinse in cadrul organizatiei, dar cel mai important este sa fie abordata problematica conflictelor, care sunt introduse de acestea in cultura organizatiilor.

In acest sens, un cod de conduita ar trebui sa se caracterizeze[9] prin urmatoarele elemente:

In plus, exista multe coduri si standarde alcatuite de organizatii externe, precum organizatii nonguvernamentale, organizatii transnationale, organisme de comert si organisme profesionale. Toate acestea, care pot fi avute in vedere de catre organizatii, nu reprezinta organe de reglementare, dar presiunile externe sunt exercitate pentru a asigura conformarea de catre organizatii/companii[10], in practica de implementare a principiilor guvernantei corporative.