CARACTERUL LEGIC AL ECONOMIEI

1. Caracterul legic al economiei

2. Conceptul de lege economica

3. Sistemul legilor economice

4. Posibilitatea cunoasterii si folosirii legilor economice

1. Caracterul legic al economiei

Asa dupa cum aratam in capitolul anterior, activitatea economica presupune multiple legaturi de interconditionare, care, la randul lor au un puternic caracter dinamic. Unele dintre acestea se observa si pot fi cercetate mai usor, altele se deruleaza in profunzime si trebuie studiate sistematic.

Fenomenele si procesele economice se coreleaza reciproc, cauzal, functional si complementar, se succed logic in timp, sunt oranduite corect in spatiu, astfel ca miscarii economice ii este caracteristica o anumita regularitate, ordine, ce face ca sistemul sa functioneze normal. Desigur, ordinea nu este absoluta, totala ci relativa si incompleta, dar cu toate acestea este predominanta si hotaratoare.

Cand vorbim de ordine economica trebuie sa facem distinctie intre ordinea economica spontana si organizare.

Ordinii economice spontane ii pot fi atribuite urmatoarele trasaturi :

- formarea, functionarea si reinnoirea ei rezulta din activitatea economica a oamenilor;

- desi rezulta din activitatea oamenilor, ordinea economica spontana nu a fost creata de catre acestia printr-o aranjare deliberata a elementelor intr-o structura conceputa dinainte;

- este un rezultat la care s-a ajuns in mod spontan.

A. Smith enunta in secolul al XVIII-lea principiul "mainii invizibile", care indruma interesele si scopurile individuale ale oamenilor in directia cea mai convenabila intereselor intregii societati, fiind combatuta interventia statului in libera concurenta deoarece nu putea sa antreneze decat consecinte negative. Parghiile "mainii invizibile" sunt interesul individual si concurenta, iar rezultatul - asigurarea bunurilor pe care societatea le doreste, in cantitatile pe care le doreste si la preturile pe care este gata sa le plateasca. Acest lucru poate fi posibil in conditiile pietei libere, a concurentei perfecte - important factor de reglare si autoreglare a vietii economice.

In afara ordinii spontane, in economie se poate intalni si un alt tip de ordine, obtinuta prin aranjarea relatiilor dintre parti conform unui plan dinainte conceput. Este vorba de organizare.

Organizarea se manifesta ca o veriga in lantul diviziunii muncii, la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX primind numele de organizarea stiintifica a productiei si a muncii. In prezent, organizarea face parte din procesul complex al rationalizarii.

Ordonarea activitatilor umane se realizeaza atat spontan cat si constient, dirijat, iar in prezent o societate cu un anumit grad de complexitate trebuie sa foloseasca ambele principii si modalitati de ordonare.

Recunoasterea existentei ordinii in economie inseamna si recunoasterea existentei si a actiunii legilor economice. Dar caracterul legic al functionarii si evolutiei societatii si al economiei este negat, indirect, de sustinatorii ideii ca legea este un produs al gandirii umane. Este adevarat, daca nu avem in vedere existenta legilor obiective.

Relatiile economico-sociale ce se stabilesc intre oameni, indiferent ca sunt de natura cauzala sau mutuala raspund unor necesitati care le guverneaza. In sfera productiei si schimbului de marfuri se pot observa urmatoarele: producatorii realizeaza doar bunuri economice cerute de piata, acolo stabilindu-se pretul si cantitatea vanduta. Jocul liber al cererii si al ofertei, concurenta dintre producatori va influenta marimea concreta a pretului de vanzare. Intre cerere, oferta si pret exista nu numai legaturi cauza-efect, ci si legaturi mutuale, de influentare reciproca. Astfel, daca cererea creste si oferta ramane neschimbata, pretul creste; daca cererea scade si oferta ramane neschimbata, pretul scade. La randul sau pretul influenteaza cererea: daca pretul creste, cererea de marfuri scade; daca pretul scade, cererea de marfuri creste. Aceste tipuri de legaturi ne demonstreaza caracterul lor obiectiv, faptul ca in economie exista si actioneaza legi nescrise.

Conceptul de lege economica

Cum definim legile economice? Economia politica intelege prin legile economice legaturile esentiale, necesare, generale, trainice si stabile ce sunt imanente fenomenelor si proceselor economice sau se statornicesc intre acestea.

Fenomenul economic este considerat forma exterioara a activitatii economice - elemente, aspecte, acte ce apar si se manifesta la suprafata acesteia, putand fi cunoscute de catre oameni direct, pe baza de experienta.

Exemple de fenomene economice: tranzactiile economice, oferta si cererea de marfuri, nivelul preturilor si tarifelor, al costurilor, al profitului, al impozitelor si taxelor, etc.

Privite in miscare, in dinamica lor temporala si spatiala, fenomenele economice devin procese economice. Procesul economic exprima transformarile in starea activitatii economice, acestea evidentiind dezvoltarea ei in timp si spatiu. Astfel, putem vorbi de cresterea preturilor, modificarea cererii si ofertei, cresterea productivitatii, etc.

Fenomenele economice se leaga intre ele, iar procesele economice se desfasoara in timp pe baza unor relatii de dependenta cauzale sau mutuale. Relatia cauzala poate sa fie complexa (o cauza determina mai multe efecte) sau multipla (mai multe cauze determina un singur efect). Relatia mutuala exprima relatii de dependenta reciproca intre fenomene si procese economice, ca si posibilitatea devenirii unora dintre ele din cauze in efecte si invers.

Reflectarea pe planul cunoasterii a fenomenelor si proceselor economice se realizeaza cu ajutorul notiunilor economice, categoriilor economice si legilor economice. Notiunile economice sintetizeaza caracteristicile comune ale fenomenelor si proceselor economice ce fac parte dintr-o anumita grupa sau clasa, iar categoriile economice pun in evidenta elemente de ordin calitativ al acestor fenomene si procese.

Analiza atenta a legilor economice a permis cunoasterea trasaturilor distinctive ale acestora comparativ cu cele comune legilor obiective ce actioneaza in universul natural si social:

a) legile economice au camp specific de actiune: viata economica, fenomenele, procesele si relatiile economice dintre oameni. Ele guverneaza productia bunurilor economice inclusiv alocarea resurselor (aici un rol important revenind cercetarii stiintifice, proiectarii tehnico-economice), repartitia, schimbul, consumul si raporturile dintre ele.

b) fiind legi care guverneaza economia, intruchipeaza legaturi economice, esente si necesitati economice.

c) legile economice guverneaza activitatea economica si se manifesta (actioneaza) prin intermediul ei (aparitia legilor inaintea activitatii economice, in afara acesteia este imposibila).

d) legile economice isi modifica continutul si forma mai repede decat legile naturii, mai ales daca se modifica conditiile in care actioneaza acestea.

e) spre deosebire de legile naturii, legile economice sugereaza doar ideea de relatii constante intre procese, fapte, acte si comportamente economice, nu obliga pe nimeni in mod individual, ci ii orienteaza pe toti.

f) legile economice au caracter tendential mai accentuat decat legile naturii, valabilitatea lor nu apare decat ca o medie, dispersia exceptiilor sau ecartul in jurul acestei medii putand fi considerabil.

g) legile economice sunt compatibile cu initiativa si activitatea individuala. Raportarea actiunilor oamenilor la exigentele legilor economice reprezinta conditia unei activitati economice utile si eficiente.

In masura in care cerintele legilor economice sunt consfintite in legi juridice sau acte normative, subiectii economici trebuie sa le respecte, acestea fiind in interesul tuturor. Cunoasterea cerintelor legilor economice permite formularea unor decizii corecte pentru asigurarea rationalitatii activitatii economice.

3. Sistemul legilor economice

Totalitatea legilor care actioneaza in economie privite in unitatea si interactiunea lor constituie sistemul legilor economice. Nici o lege economica nu actioneaza in afara celorlalte legi, ci se intersecteaza cu ele, ordinea in economie fiind determinata si impusa de intregul sistem al legilor economice.

Teoria economica a procedat la clasificarea diferitelor legi economice, in functie de diverse criterii cum ar fi timpul (durata) actiunii; spatiul economic al actiunii; rolul indeplinit in cadrul sistemului de legi etc.

Din punctul de vedere al duratei, al generalitatii in timp, putem grupa legile economice in:

a) legi comune tuturor sistemelor economice ce s-au succedat in istorie (exemplu: legea cresterii productivitatii muncii, legea amplificarii trebuintelor, s.a.)

b) legi comune mai multor sisteme si regimuri economice (exemplu: legea diviziunii muncii sociale, legea cererii, legea ofertei, legea interactiunii dintre cerere si oferta, legea concurentei, s.a.)

c) legi specifice unui singur sistem economic (exemplu: legea profitului, legea crizelor economice de supraproductie)

Din punctul de vedere al spatiului (campului) economic, avem:

a) legi macroeconomice, ce actioneaza in intreaga economie nationala (exemplu: legea acumularii, legea raritati, legea cereri, legea ofertei, legea concentrarii productiei si capitalului, etc. Acestea mai sunt numite si legi generale)

b) legi care actioneaza doar in perimetrul unor sfere ale economiei nationale (exemplu: legile productiei nemijlocite, legile repartitiei, ale schimbului de marfuri, legile consumului, etc. Aceste legi se mai numesc legi sectoriale sau legi particulare)

c) legi care actioneaza doar la nivelul agentilor economici, al entitatilor economice, numite si legi microeconomice

d) legi mondoeconomice, care si-au mondializat campul de actiune (exemplu: legea diviziunii muncii, legea cooperarii, legea concurentei, legea ofertei, legea cererii, legea interactiunii dintre cerere si oferta, legea interdependentei dintre economiile nationale, s.a.)

Din punctul de vedere al rolului pe care il indeplinesc in miscarea economica:

a) legi structurale (legea diviziunii muncii, legea proportionalitatii, s.a.)

b) legi functionale (legea profitului, legile formarii si miscarii trebuintelor, s.a.)

c) legi de dezvoltare (legea acumularii, legea cresterii productivitatii muncii, s.a.)

Aceasta clasificare nu este una absoluta, ci una relativa, menita sa ne orienteze, gruparile mentionate avand in buna masura un caracter conventional, granitele dintre diferite grupe de legi nefiind trasate rigid, legile structurale fiind intr-o anumita masura si intr-un anumit sens si legi ale dezvoltarii, la fel ca si legile functionarii.

Important este faptul ca aceste legi actioneaza in cadrul sistemului si ca sistem, intersectandu-se si influentandu-se reciproc, guvernand existenta economica si miscarea ei, functionarea si dezvoltarea acesteia.

4. Posibilitatea cunoasterii si folosirii legilor economice

Legile economice actioneaza independent de vointa, constiinta si intentiile oamenilor, determinand adeseori si comportamentul acestora.

Aceasta nu inseamna ca oamenii sunt totalmente neputinciosi in fata legilor economice. La fel ca si legile naturii, legile economice pot sa fie studiate, cunoscute si folosite de catre oameni. De exemplu, cunoasterea si luarea in considerare a ofertei si cererii de marfuri furnizeaza fiecarui agent economic o serie de informatii si elemente ce ii permit sa evite sau sa diminueze riscul in afacerile economice.

Descoperirea si cunoasterea detaliata a legilor economice este un demers complex si dificil, bazat pe anumite premise istorice si teoretico-metodologice . Premisele istorice se refera la gradul si nivelul de dezvoltare a fenomenelor, proceselor si relatiilor economice. Surprinderea si evidentierea esentei unui fenomen sau proces economic este posibila atunci cand acestea ajung, de regula, la maturitate. Marfa, schimbul, banii, pretul au atins treapta maturitatii abia in societatea capitalista (desi au aparut in urma cu peste 5000 de ani), cand productia, schimbul de marfuri si legile ei s-au generalizat in intreaga economie nationala. Premisele teoretico-metodologice presupun un anumit grad de dezvoltare a cercetarii, o metoda riguroasa de abordare a fenomenelor universului economic, tehnici si procedee corespunzatoare de examinare cantitativa si calitativa a proceselor economice, ca si a interactiunii dintre ele.

Cunoscand legile economice oamenii au posibilitatea sa le foloseasca, prin folosirea actiunii acestor legi putandu-se intelege:

- orientarea si reorientarea constienta a activitatii economice in concordanta cu actiunea acestor legi;

- limitarea sferei de actiune a unor legi economice, prin crearea de conditii care sa duca la diminuarea sau preintampinarea efectelor negative ale actiunii lor;

- largirea sferei de actiune a anumitor legi.

Atat folosirea legilor economice in cunostinta de cauza, cat si nesocotirea lor confirma existenta si actiunea obiectiva a acestora. In primul caz, argumentul il constituie rezultatele pozitive ale activitatii economice, iar in cel de-al doilea caz, argumentul il constituie consecintele (rezultatele) negative.

Cunoasterea legilor economice constituie o premisa esentiala a rationalizarii activitatii economice, iar folosirea lor in cunostinta de cauza da continut procesului real si concret al acestei rationalizari, unul din elementele de rezistenta ale scenariilor si strategiilor operatorilor economici.

Folosirea actiunii legilor economice in cunostinta de cauza imprima activitatilor economice un caracter constient dirijat, orientare stiintifica, si rationalitate. Dar nu orice decizie economica si nu orice activitate economica premeditata, si deci, constient stabilita si orientata, exprima o actiune desfasurata in conformitate cu legile obiective. Deciziile si activitatile subiectiviste, voluntariste, sunt stabilite si orientate constient dar nu sunt in concordanta cu legile obiective, ci impotriva acestora.

In masura in care cerintele legilor economice sunt consfintite in legi juridice sau acte normative, participantii la viata economica trebuie sa respecte legile juridice adoptate in mod democratic, aceasta fiind in interesul tuturor.

Fara a renunta la ideea ca economia este guvernata de legi, multi specialisti in domeniu considera ca a venit timpul sa se schimbe optica despre ele. Aceasta noua optica se delimiteaza prin doua negatii[7]:

- sa nu se mai atribuie legilor caracter dogmatic si sa nu mai fie asimilate legilor elaborate de legiuitor;

- sa nu mai fie considerate ca guvernand lumea, sa se elimine sensul imperativ ce le-a fost atribuit de clasicii economiei politice; eliminand acest sens, economia sa fie condusa dupa principii si reguli de desfasurare a activitatii economice. In acest fel, cerintele legilor economice vor fi compatibile cu libera initiativa.

Mai subliniem faptul ca legile economice nu limiteaza libertatile si initiativele oamenilor. Din modul in care oamenii se raporteaza la exigentele legilor depinde utilitatea si eficienta activitatii lor. Legile economice ii orienteaza pe agentii economici, nu ii obliga.

Recapitulare cuvinte cheie/concepte

ordine economica spontana; organizare; principiul "mainii invizibile"

lege economica; fenomen economic; proces economic; trasaturile legilor economice

sistemul legilor economice; tipologia legilor economice

descoperirea si cunoasterea legilor economice; premise istorice; premise teoretico-metodologice; cunoasterea legilor economice; folosirea actiunii legilor economice