Tipuri si domenii de protectie sociala
1.Protectia somerilor
Somajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzator, care include in sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice si morale.
Dictionarul explicativ il defineste ca un fenomen economic caracteristic societatii capitaliste, care consta in aceea ca o parte din salariati raman fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca. Este o stare negativa a economiei care consta in nefolosirea unei parti din forta de munca salariata.
Somajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea increderii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea si aparitia sentimentelor de alienare si excludere din viata normala, ceea ce provoaca tensiuni si amenintarea stabilitatii sociale.
Somajul se manifesta inegal pe tari, zone, perioade, sexe, varsta, calificare profesionala. Afecteaza de cele mai multe ori tinerii si femeile, iar prelungirea in timp mareste riscul degradarii competentei profesionale si dificultatea de reintegrare. Somerul de lunga durata se descalifica, uneori iremediabil. Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de munca il fac pe somer mai putin competitiv si antreneaza o neincredere sporita in randul potentialilor patroni.
Cartile de specialitate alcatuiesc o clasificare a formelor de somaj, luand in considerare mai multe criterii:
Dupa modul de manifestare:
Somaj voluntar (lucratorii nu sunt dispusi sa se angajeze cu salariul real existent)
Somaj involuntar (datorat insuficientei cererii);
Dupa sex, varsta si pregatirea persoanelor afectate:
Somaj feminin
Somaj juvenil
Somaj intelectual, etc.
3) In analize care cupleaza criteriile cauza, sfera de cuprindere si durata, se disting:
Somaj conjunctural (ciclic) - care apare in urma reducerilor de activitate ce au loc in fazele de recesiune, depresiune sau criza ori datorita unor perturbatii din viata economica.
Somaj tehnologic - reprezentat de reducerea locurilor de munca datorita modificarilor in aparatul tehnic de productie. Resorbirea lui presupune recalificarea fortei de munca sau chiar reconversia ei, fiind necesara o perioada mai lunga de timp pentru reincadrarea lucratorilor.
Somajul structural - generat de modificari in structura activitatii si a mobilitatii profesionale; poate rezulta si dintr-o inadecvare a ofertei de munca, la nevoile diverselor domenii de activitate.
Somaj sezonier - intalnit cu regularitate in ramurile si sectoarele de activitate cu caracter sezonier (agricultura, turism)
Somaj total - cuprinde intregul timp de lucru al unui salariat
Somaj partial - reducerea temporara sau de durata a timpului de lucru (saptamana incompleta sau zi incompleta), destul de des intalnit
Somaj de oferta - atunci cand intreprinzatorii refuza sa mai produca si sa mai angajeze lucratori in conditiile existente de rentabilitate a capitalului, pe care le considera inacceptabile.
Somaj de excludere, reprezentativ pentru lucratorii mai varstnici;
Somaj de insertie, propriu celor sub 25 de ani;
Somaj de reconversiune, legat de restructurarile industriale.
Aceste ultime 3 forme nu evolueaza in acelasi ritm. Din 1985 somajul de excludere este in scadere. Dimpotriva, somajul de reconversiune, caracterizat de cresterea numarului concedierilor din motive economice, precum si somajul de insertie, corelat cu cresterea procentului activitatii feminine la varste intermediare, se mentin la nivel ridicat. Diferentele sunt mari chiar de la o tara la alta. Numarul somerilor de lunga durata este foarte mare in Spania, Olanda si Belgia. Alte regiuni sunt relativ ocolite de acest fenomen (America de Nord, Scandinavia). Aceste diferente depind de diversi factori. Este vorba, de la caz la caz, de repartizarea populatiei active, de structurile industriale sau de nivelul de calificare. Trebuie mentionate si variabilele institutionale (influenta legislatiei, organizarea protectiei sociale si dinamica relatiilor contractuale)
4) Dupa criteriul duratei:
Somaj de scurta durata - sub un an ca intindere
Somaj de lunga durata - mai mult de un an. Este in progresie constanta. Fie ca este vorba de efective, de partea relativa sau de vechimea medie, indicatorii retinuti confirma aceasta tendinta.
Pentru a analiza corespunzator somajul, trebuie cercetate ratele somajului, ele avand cea mai larga utilizare. Rata somajului se calculeaza dupa relatia:
RS = [ S / (PO + S) ] x 100
unde : S = numarul de someri
PO = populatia ocupata
Rata somajului arata ponderea somerilor in numarul total al fortei de munca (FM), de aceea FM = PO + S (suma dintre populatia ocupata si someri).Rata somajului se determina prin raportarea numarului total de someri inregistrati, la populatia activa civila.
Societatea a elaborat o serie de metode de combatere a somajului, ce incearca garantarea resurselor cu politici de calificare, masuri de insertie a somerilor in campul fortelor de munca si diferite tipuri de ajutoare.
Beneficiarii de ajutor de somaj sau ajutor de integrare profesionala reprezinta persoanele apte de munca, ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri disponibile corespunzatoare pregatirii lor.
Sunt indreptatite sa primeasca ajutor de somaj:
a) persoanele al caror contract de munca a fost desfacut din initiativa unitatii sau carora dupa caz le-a incetat calitatea de membru in cooperatia mestesugareasca din motive neimputabile lor;
b) persoanele al caror contract de munca a fost desfacut din initiativa unitatii, daca s-a stabilit prin dispozitia sau hotararea organului competent nelegalitatea masurii luate de unitate ori lipsa vinovatiei persoanei in cauza, iar reintegrarea in munca nu mai este obiectiv posibila la unitatea in care a fost incadrata anterior sau la unitatea care a preluat patrimoniul acesteia;
c) persoanele al caror contract de munca a fost desfacut din initiativa lor, pentru motive care, potrivit legii, la reincadrare nu intrerup vechimea in munca;
d) persoanele care au fost incadrate cu contract de munca pe durata determinata;
e) absolventii de invatamant care, in termen de un an de la absolvire, s-au angajat si nu au beneficiat integral de ajutor de integrare profesionala vor primi ajutor de somaj indiferent de vechimea in munca;
f) persoanele fizice autorizate sa presteze o activitate individuala si membrii asociatiilor familiare, daca au contribuit la constituirea fondului pentru plata ajutorului de somaj pe o perioada de 12 luni in ultimii 2 ani anteriori inregistrarii cererii, in situatia in care si-au incheiat activitatea renuntand la autorizatia de functionare.
Sunt indreptatiti sa primeasca ajutor de integrare profesionala:
a) absolventii institutiilor de invatamant in varsta de minimum 18 ani, care nu au surse de venit proprii la nivelul a cel putin jumatate din salariul de baza minim brut pe tara si care, intr-o perioada de 60 de zile de la absolvire, nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;
b) absolventii institutiilor de invatamant in varsta de cel putin 16 ani, in cazurile justificate de lipsa sustinatorilor legali sau de imposibilitatea dovedita a acestora de a presta obligatia legala de intretinere datorata minorilor;
c) tinerii care inainte de efectuarea stagiului militar nu au fost incadrati cu contract de munca si care intr-o perioada de 30 de zile de la data lasarii la vatra nu s-au putut angaja;
d) absolventii scolilor speciale pentru handicapati, care nu au loc de munca.
Categorii de persoane ce nu pot beneficia de ajutor de somaj sau ajutor de integrare:
a) persoanele care detin terenuri agricole avand o anumita suprafata;
b) persoanele care au surse de venituri proprii sau care realizeaza venituri din prestarea unor activitati autorizate in conditiile prevazute de lege si care obtin pe aceste cai un venit de cel putin jumatate din salariul de baza minim brut pe tara, din care s-a dedus impozitul prevazut de lege;
c) persoanele carora li s-a oferit un loc de munca corespunzator pregatirii si nivelului studiilor, situatiei personale si starii de sanatate, situat la o distanta de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu, sau carora li s-a recomandat de catre Agentie sa urmeze cursuri de calificare, recalificare, perfectionare si au refuzat nejustificat oferta sau recomandarea
d) absolventii invatamantului liceal care urmeaza forme superioare de pregatire profesionala, indiferent de forma acesteia si de durata ei.
Desi o persoana este aflata in somaj, aceasta are o serie de obligatii pe care trebuie sa le respecte si indeplineasca:
- sa se prezinte lunar sau de cate ori este solicitata la Agentie cu carnetul de somer pentru a fi vizat si a fi informata asupra locurilor de munca vacante;
- sa participe la cursurile de calificare sau recalificare atunci cand i se propune;
- sa caute un loc de munca pentru a fi incadrata, sa incerce sa devina intreprinzator particular sau sa presteze o activitate autorizata in conditiile legii;
- sa anunte in termen de 3 zile Agentia in cazul in care reuseste sa se angajeze, s-a privatizat sau are alte surse de venituri proprii.
Conform BIM (Biroul International al Muncii), sunt considerati someri persoanele care cumuleaza urmatoarele conditii
Au depasit varsta de 15 ani;
Sunt apte de munca;
Nu au loc de munca (a incetat contractul sau a fost temporar intrerupt si sunt in cautare de munca remunerata);
Sunt fara ocupatie, apte de munca, nu au mai lucrat sau ultimul loc de munca nu a fost remunerat;
Sunt disponibile imediat pentru o munca salariata.
Somerii inregistrati sunt persoanele in varsta de 18 ani si peste, apte de munca, ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri de munca disponibile conform pregatirii lor si care s-au inscris la agentiile teritoriale pentru ocupare si formare profesionala si beneficiarii de plati compensatorii, potrivit O.U.G. nr. 98/1999.
Potrivit Legii nr. 1/1991 , republicata in anul 1994 si completata prin O.G. nr. 47/1997, persoanele considerate someri beneficiaza de ajutor de somaj pe o perioada de 270 zile. Dupa expirarea acestei perioade, persoanele care nu au putut fi angajate si sunt lipsite de mijloace de intretinere beneficiaza de alocatie de sprijin timp de 18 luni.
Fac parte din randul somerilor si beneficiaza de plati compensatorii persoanele carora li s-a desfacut contractul individual de munca ca urmare a concedierilor colective potrivit O.U.G. nr. 98/1999.
Sunt considerate someri si persoanele care nu beneficiaza de indemnizatii banesti potrivit prevederilor legale, dar care s-au inregistrat la agentiile teritoriale pentru ocuparea fortei de munca fiind in cautarea unui loc de munca.
Incepand cu 18 iunie 2004 , Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea fortei de munca, se va aplica conform modificarilor suferite prin Legea nr. 107/2004 .
Notiunea de somer a suferit anumite completari dintre care mentionam ca aceasta va include si persoanele incadrate in baza unui contract de munca temporara al caror contract a incetat din motive neimputabile lor, precum si persoanele al caror contract individual de munca sau de munca temporara, care a incetat din motive neimputabile lor , pe perioada suspendarii.
De asemenea, a fost micsorata cota contributiei la bugetul asigurarilor pentru somaj aplicata asupra fondului total de salarii brute lunare, de la 3,5% la 3% si cea aplicata asupra venitului lunar declarat in contractul de asigurare pentru somaj de la 4,5% la 4%. Reducerea contributiei datorate bugetului asigurarilor pentru somaj acordata persoanelor ce angajeaza someri, in conditiile legii s-a modificat de la 5% la 3% .
Sursa datelor pentru numarul somerilor inregistrati si rata somajului este Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca.
|
Anul |
Nr. somerilor |
Rata somajului |
Din punct de vedere al oamenilor sistemul economic contemporan va trebui sa aiba in vedere asigurarea locurilor de lucru pentru toti membrii capabili de munca ai societatii. Este adevarat ca problema este foarte complicata si realizarea acestui tel este nu este usoara. Totusi existenta acestui tel in sistemul economic este esentiala pentru buna sanatate a societatii si pentru dezvoltarea democratica integrala a membrilor ei.
De altfel, justificarea prin considerente de eficienta economica (de ex: disciplina si intensitatea muncii, cresterea productivitatii muncii etc.) a "somajului de masa" nu tine seama de o serie de factori de cea mai mare insemnatate:
- din veniturile determinate de sporul de productivitati obtinut in conditiile de somaj de masa, se pierde partea de PNB care ar fi fost creata de someri, daca ar fi avut de lucru;
- somerii trebuie intretinuti, pentru ei se cheltuiesc valori care altfel ar fi folosite in productia sociala;
- societatea suporta financiar pierderile, cheltuielile etc. , generate de fenomenele negative ce se nasc pe fondul "somajului de masa" fara a mai vorbi de pierderile suferite de ea pe termen lung, din cauza "saraciei" celor fara de lucru;
- societatea suporta "costul dezordini sociale" , care de obicei apare pe acest fond .
Adunate, toate costurile, cheltuielile si pierderile provocate de somaj la nivel micro , mezo si macroeconomic, totalul se ridica practic la o suma care, mai mult sau mai putin, acopera plusul de eficienta economica invocat. Si aceasta in conditiile in care o parte a membrilor societatii este lipsita de dreptul ei elementar de existenta demna: "dreptul de a munci".
"Costurile sociale ale somajului" reprezinta contributia societatii, renuntarile pe care trebuie sa le accepte populatia ca urmare a existentei somajului.
Prin existenta sa, somajul determina pierderea unei parti din productia potentiala a societatii, In plus, ajutorul de somaj se suporta din veniturile societatii , din munca celor care lucreaza. In aceste conditii somajul devine o grea povara pe umerii societatii, povara care este repartizata inegal pe umerii populatiei. Nu trebuie sa uitam nici "efectele psihologice negative generate de somaj" care duc deseori la adevarate drame individuale sau familiale.
Ca urmare, "utilizarea rationala a resurselor" si crearea de noi locuri de munca trebuie sa reprezinte o exigenta elementara pentru sistemul economic.
De asemenea, pentru a se evita manifestarea convulsiilor sociale in planul fortei de munca, in mai toate tarile lumii a fost adoptat un sistem legal de protectie sociala, care vizeaza drepturile banesti si perioada de ajutor de care beneficiaza un somer, precum si sursele de formare a fondurilor din care se platesc asemenea ajutoare.
Cand somajul ia proportii considerabile sau este de lunga durata, sistemul de protectie sociala devine vulnerabil, deoarece fondurile alocate sunt insuficiente pentru mentinerea nivelului indemnizatiei de somaj care trebuie sa asigure minimul necesar pentru un trai civilizat.
In toate tarile industrializate, protectia sociala are un caracter activ, fiind insotita de o serie de programe privind: reconversia somerilor; pregatirea acestora in concordanta cu structura cererii de munca sau redistribuirea lor in profil teritorial; programe de formare profesionala a tinerilor pentru a fi integrati cat mai activ intr-o ocupatie economico-sociala. Toate aceste programe sunt, de regula, sustinute de sindicate, de salariati, de oficiile locale de administrare a pietei muncii si de stat.
2 Protectia consumatorului
Statul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea lor de consumatori, asigurand cadrul necesar accesului neingradit la produsesi servicii, informarii lor complete despre caracteristicile esentiale al acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici abuzive, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumatori.[3]
Drepturile consumatorului
Consumatorul este, potrivit legii, persoana fizica care cumpara, dobandeste, utilizeaza ori consuma , produse sau servicii, in afara activitatii sale profesionale.
Principalele drepturi ale consumatorului sunt:
- dreptul de a fi protejat impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a i se presta un serviciu care ar putea sa ii prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa ii afecteze drepturile si interesele legitime;
- dreptul de a fi informat complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor sale precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori;
- dreptul de a avea acces la piete care ii asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;
- dreptul de a fi despagubit pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloacele prevazute de lege;
- dreptul de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii intereselor sale.
De asemenea, legea acorda anumite drepturi consumatorului cu privire la contractele incheiate cu agentii economici:
- dreptul de a lua decizii, la achizitionarea de produse si servicii, fara a li se impune in contracte clauze care pot favoriza folosirea unor tehnici abuzive in vanzare, de natura a influenta optiunea acestora;
- dreptul de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative si conditiile de garantie, indicarea exacta a pretului sau tarifului, precum si stabilirea cu exactitate a conditiilor de credit si a dobanzilor;
- dreptul de a fi exonerati de plata produselor si serviciilor care nu au fost solicitate si acceptate;
- dreptul de a fi despagubiti pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;
- dreptul de a li se asigura service-ul necesar si piesele de schimb pe toata durata medie de utilizare a produsului, stabilita in documentele tehnice normative sau declarata de catre producator ori convenita de parti;
- dreptul de a plati, pentru produsele sau serviciile de care beneficiaza, sume stabilite cu exactitate, in prealabil, majorarea pretului stabilit initial fiind posibila numai cu acordul consumatorului;
- dreptul de a pretinde agentilor economici remedierea sau inlocuirea gratuita a produselor si serviciilor obtinute, precum si despagubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate. Dupa expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse aparute pe durata medie de utilizare a acestora .
Obligatiile agentilor economici
Agentul economic este, potrivit legii, orice persoana fizica sau juridica care fabrica, importa, transporta, depoziteaza sau comercializeaza produse ori parti din acestea, ori presteaza servicii. Legea determina patru categorii de agenti economici:
producatorul este:
- agentul economic care fabrica un produs sau care isi aplica numele, marca sau alt semn distinctiv pe produs ori care reconditioneaza produsul;
- reprezentantul fabricantului, cand acesta nu isi are sediul in Romania sau, in lipsa acestuia, importatorul produsului;
- agentul economic din lantul de distributie, in masura in care activitatea sa profesionala poate afecta caracteristicile produsului pus pe piata;
distribuitorul este agentul economic din lantul de distributie, a carui activitate profesionala nu afecteaza caracteristicile produsului;
vanzatorul este distribuitorul care ofera produsul consumatorului;
prestatorul este agentul economic care presteaza servicii.
Este interzisa folosirea in relatiile cu consumatorii a unor practici
comerciale abuzive, agentii economici avand urmatoarele obligatii:
a) producatorii:
sa comercializeze numai produse sigure (produse care, folosite in conditii normale sau previzibile, nu prezinta riscuri sau care prezinta riscuri minime, tinand seama de intrebuintarea acestuia) si, daca actele normative in vigoare prevad ca acestea sa fie testate si/sau certificate;
sa comercializeze numai produse care respecta conditiile calitative prescrise sau declarate;
sa opreasca livrarile si sa retraga de la beneficiari produsele la care organele abilitate de lege au constatat ca sunt periculoase sau nu indeplinesc
caracteristicile calitative prescrise sau declarate;
sa asigure in productie conditii igienico-sanitare conform normelor sanitare in vigoare;
b) distribuitorii:
sa se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure si respecta conditiile calitative prescrise sau declarate;
sa nu comercializeze produse despre care detin informatii sau considera ca pot fi periculoase;
sa anunte, imediat, autoritatile publice competente, precum si producatorul despre existenta pe piata a oricarui produs de care au cunostinta ca este periculos;
sa retraga de la comercializare si de la consumatori produsele la care organele abilitate de lege au constatat ca nu indeplinesc caracteristicile calitative prescrise sau declarate;
sa asigure conditiile tehnice stabilite de producator, precum si conditiile igienico-sanitare pe timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii, conform normelor in vigoare;
c) prestatorii de servicii:
sa foloseasca, in cadrul serviciilor prestate, numai produse sigure si, dupa caz, daca actele normative in vigoare prevad, acestea sa fie testate si/sau certificate, si sa anunte imediat existenta pe piata a oricarui produs despre care au cunostinta ca este periculos;
sa presteze numai servicii care nu afecteaza viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
sa respecte conditiile calitative prescrise sau declarate, precum si clauzele prevazute in contracte;
sa asigure, la prestarea serviciilor, conditiile tehnice stabilite de producator, precum si conditiile igienico-sanitare, conform normelor in vigoare.
Garantiile privind calitatea produselor si serviciilor
Pentru produsele si serviciile furnizate, agentii economici sunt obligati sa remedieze deficientele aparute in cadrul termenului de garantie la produsele de larg consum, inclusiv a celor de folosinta indelungata, si care nu sunt imputabile consumatorilor, fiind facuti raspunzatori pentru viciile ascunse ale produselor care nu permit folosirea de catre consumator a produsului sau serviciului potrivit scopului pentru care acesta a fost realizat si achizitionat sau care pot afecta viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor.
Precizari:
Termenul de valabilitate al produselor reprezinta limita de timp, stabilita de catre producator, pana la care un produs perisabil sau un produs care in scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sanatatea consumatorului, isi pastreaza caracteristicile specifice, dac au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si de pastrare. Pentru produsele alimentare, acesta reprezinta data limita de consum.
Consumatorii au dreptul de a pretinde remedierea sau inlocuirea produselor afectate de vicii ascunse.
Agentiile pentru protectia drepturilor consumatorului
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului
Autoritatea, aflata in subordinea Guvernului, este organul de specialitate al administratiei publice centrale, care are urmatoarele atributii de supraveghere si control:
elaboreaza impreuna cu alte organe ale administratiei publice cu atributii in domeniu si cu organismele neguvernamentale de protectie a consumatorilor programul national privind protectia consumatorilor;
propune Guvernului spre adoptare si avizeaza proiecte de acte normative in domeniul protectiei consumatorului;
efectueaza analize si incercari cu privire la calitatea produselor si serviciilor pe care le aduce la cunostinta publicului;
dispune masurile de limitare a consecintelor producerii, importului sau comercializarii unor produse sau servicii care nu respecta prevederile legale privind protectia consumatorului;
informeaza permanent consumatorii asupra produselor care prezinta riscuri pentru sanatatea si siguranta lor;
- sprijina asociatiile pentru protectia consumatorilor si participa, impreuna cu acestea, la informarea si educarea consumatorilor;
constata contraventii si aplica amenzi, sesizeaza organele de urmarire penala.
In subordinea Autoritatii functioneaza, ca unitati cu personalitate juridica, oficii judetene pentru protectia consumatorilor, Oficiul pentru Protectia Consumatorilor al Municipiului Bucuresti si Centrul National pentru Incercarea si Expertizarea Produselor "Larex" Bucuresti.
Asociatiile pentru protectia consumatorilor
Acestea sunt constituite ca persoane juridice care, fara a urmari realizarea de profit, au drept scop unic apararea drepturilor si intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor in general.
Asociatiile beneficiaza de o serie de drepturi in vederea unei protectii eficiente a drepturilor consumatorilor:
- dreptul de a fi sprijinite de catre organismele administratiei publice centrale si locale, in vederea atingerii obiectivelor lor;
dreptul de a solicita autoritatilor competente luarea de masuri in vederea opririi productiei sau a retragerii de pe piata a produselor sau serviciilor care nu asigura nivelul calitativ prescris in documentele stabilite de lege sau care pun in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor;
dreptul de a introduce actiuni in justitie pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale membrilor lor;
dreptul de a informa opinia publica, prin mass-media, asupra deficientelor de calitate a produselor si serviciilor, precum si asupra consecintelor vatamatoare ale acestora pentru consumatori;
- dreptul de a initia actiuni proprii, in vederea identificarii cazurilor in care agentii economici nu respecta drepturile consumatorilor prevazute de lege.
Consiliile consultative pentru protectia consumatorilor
Pentru o aplicare unitara a politicii privind protectia consumatorilor, la nivel central si local se constituie Consiliul Consultativ pentru Protectia Consumatorului, format atat din reprezentanti ai administratiei publice, cat si din cei ai asociatiilor pentru protectia consumatorilor.
Acesta are caracter consultativ si asigura, la nivelurile respective, cadrul informational si organizatoric necesar:
- stabilirii si aplicarii politicii de protectie a consumatorilor;
- corelarii actiunilor diverselor organisme ale administratiei publice cu cele ale organizatiilor neguvernamentale care au rol in realizarea protectiei consumatorilor.
Consiliul Consultativ pentru Protectia Consumatorilor este format din:
Guvernul stabileste, in mod concret, componenta, atributiile si modul de organizare si functionare ale Consiliului Consultativ pentru Protectia Consumatorilor, la fiecare nivel in parte.
Consiliul Interministerial pentru Inspectarea Calitatii si Armonizarea Reglementarilor Tehnice
Prin Hotararea Guvernului nr. 57/1999 s-a decis infiintarea Consiliului Interministerial pentru Inspectarea Calitatii si Armonizarea Reglementarilor Tehnice - organism consultativ fara personalitate juridica care functioneaza pe langa Agentia Nationala pentru Stiinta, Tehnologie si Inovatii.
Consiliul Interministerial asigura colaborarea dintre autoritatile administratiei publice centrale, pe de o parte, si colaborarea dintre aceste autoritati si structurile societatii civile, pe de alta parte, in vederea:
- fundamentarii si corelarii politice a acestora privind crearea si dezvoltarea infrastructurii calitatii; armonizarea reglementarilor tehnice, certificarea produselor si serviciilor, acreditarea, standardizarea, metrologia legala si protectia consumatorilor.
- promovarii si sustinerii innoirii tehnologice si inovarii, a concurentei, a cresterii competitivitatii exporturilor si importurilor.
crearii conditiilor de participare a Romaniei la Protocolul european pentru evaluarea conformitatii si pentru accelerarea procesului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.
Comitetul Interministerial pentru Supravegherea Pietei Produselor si Serviciilor si Protectia Consumatorilor
Prin Hotararea Guvernului nr. 681/2001 a fost infiintat Comitetul Interministerial pentru Supravegherea Pietei Produselor si Serviciilor si Protectia Consumatorilor, organism fara personalitate juridica, care functioneaza pe langa Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, in scopul asigurarii armonizarii mecanismelor si instrumentelor vizand piata interna a produselor si serviciilor, precum si al asigurarii protectiei consumatorilor.
Comitetul Interministerial are rolul de a asigura colaborarea dintre autoritatile administratiei publice centrale, pe de o parte, si colaborarea dintre aceste autoritati si structurile civile, pe de alta parte, in vederea:
- dezvoltarii si perfectionarii Sistemului national de supraveghere a pietei produselor si serviciilor, concept care reprezinta totalitatea institutiilor, mecanismelor, metodelor si procedurilor de control necesare in vederea protejarii vietii, sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor, precum si a mediului inconjurator;
- perfectionarii cadrului legislativ si institutional in materie, care sa indeplineasca cerintele de integrare in piata unica europeana;
- accelerarii procesului de armonizare a legislatiei nationale cu legislatia comunitar in domeniu.
Mai multe acte normative publicate in ultima vreme fixeaza intr-un cadru legislativ armonizat cu practica Uniunii Europene relatiile dintre producator si cumparator ( consumator ). O astfel de reglementare este recenta "Lege privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte" ,( Legea nr. 240/2004 publicata in Monitorul Oficial nr. 552/2004 ).
In esenta, fiind inspirata de conceptia privind "protectia consumatorului", legea instituie obligatii ce revin producatorilor si comerciantilor. Este, iata, un nou domeniu al obligatiilor legale care, fata de majoritatea actelor normative cu impact de aceasta natura, nu mai au ca parte a relatiei "Statul" ( in calitate de creditor bugetar ), ci "terte persoane" , in esenta categoria generica a consumatorilor.
Producatorul raspunde pentru prejudiciul actual si pentru cel viitor, cauzate de defectul produsului sau. Raspunderea producatorului nu este limitata in situatia in care paguba este determinata, cumulativ, de defectul produsului si de actiunea si omisiunea unei terte persoane. Aceasta dispozitie nu aduce atingere dreptului producatorului de a promova actiuni in justitie impotriva tertului, in conditiile legii .
Daca mai multe persoane sunt raspunzatoare pentru paguba, ele raspund solidar .
Pentru angajarea raspunderii civile a producatorului, persoana prejudiciata trebuie sa faca dovada pagubei, a defectului si a raportului de cauzalitate dintre defect si paguba .
Producatorul este exonerat de raspundere daca dovedeste ca:
a) nu el este cel care a pus produsul in circulatie;
b) in functie de imprejurari, defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus in circulatie sau a aparut ulterior punerii in circulatie a produsului, din cauze neipmutabile lui;
c) produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice alta forma de distributie in scop economic al producatorului si nu a fost fabricat sau distribuit in cadrul activitatii sale profesionale;
d) defectul se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii impuse prin reglementari emise de autoritatile competente;
e) nivelul cunostintelor stiintifice si tehnice existent la momentul punerii in circulatie a produsului nu i-a permis depistarea defectului in cauza;
f) defectul se datoreaza nerespectarii de catre consumator a instructiunilor de utilizare furnizate in documentele tehnice care insotesc produsul, demonstrate in baza expertizei tehnice de specialitate.
Producatorul de componente este exonerat de raspundere daca dovedeste ca defectul este imputabil proiectarii gresite a ansamblului in care acesta a fost montat sau instructiunilor date de producatorul produsului destinat consumatorului.
Raspunderea producatorului poate fi limitata sau inlaturata de instanta competenta, in cazul in care paguba este cauzata atat de defectul produsului, cat si de culpa persoanei vatamate ori prejudiciate sau a altei persoane pentru care aceasta este tinuta sa raspunda.
Aplicarea dispozitiilor legii nu exclude posibilitatea persoanei vatamate ori prejudiciate de a pretinde despagubiri in temeiul raspunderii contractuale sau extracontractuale ori al altui regim special de raspundere, existent la data intrarii in vigoare a prezentei legi. Societatile de asigurari au drept de regres impotriva producatorului, conform legislatiei in vigoare pentru sumele platite persoanelor prejudiciate.
Protectia sanatatii
Acest tip de protectie face parte din obiectivele de protejare a mediului de viata. Obiectivele sale au drept scop furnizarea factorilor de decizie a unui ansamblu de referinte privind proiectul normelor de sanatate si siguranta, in avantajul intreprinderilor si lucratorilor, prin promovarea sanatatii tuturor oamenilor cu prioritate a grupurilor vulnerabile si expuse la risc.
Asistenta de sanatate publica cuprinde activitati care se adreseaza comunitatii sau individului in vederea protectiei comunitare, cu scopul pastrarii si promovarii starii de sanatate a populatiei. Este garantata si finantata de stat, bugetele locale, bugetele asigurarilor sociale de sanatate sau de contributiile directe ale beneficiarilor,dupa caz, potrivit legii. Asistenta de sanatate publica este asigurata de Ministerul Sanatatii prin unitati specializate, proprii sau private, conform legii.
Asistenta medicala curativa se asigura in cadrul unui sistem de asigurari sociale de sanatate, dupa cum urmeaza:
a) asistenta medicala primara, in cabinetele de stat sau private;
b) asistenta medicala de specialitate, in cabinete medicale, spitale, centre de diagnostic si tratament, centre de sanatate sau alte unitati de profil de stat sau private.
Activitatea de recuperare medicala se organizeaza la toate nivelurile de acordare a asistentei medicale precum si prin institutii specializate.
Asistenta medicala de urgenta se asigura la toate nivelurile de asistenta medicala, precum si prin unitati destinate acestui scop.
Ministerul Sanatatii, ca autoritate centrala in domeniul asistentei de sanatate publica, are urmatoarele atributii:
elaboreaza norme de organizare si functionare a unitatilor care asigura asistenta de sanatate publica;
organizeaza si finanteaza programele nationale de sanatate publica;
aproba si normele tehnice cuprinse in programele nationale de sanatate publica;
elaboreaza norme privind organizarea si functionarea inspectiei sanitare de stat;
imputerniceste personalul sanitar care urmeaza sa indeplineasca sarcinile de inspectie sanitara de stat;
participa la acreditarea unitatilor sanitare care presteaza servicii pentru autoritatile din domeniul asistentei de sanatate publica;
organizeaza sistemul informational din domeniul asistentei de sanatate publica, modul de raportare a datelor pentru cunoasterea starii de sanatate publica;
fundamenteaza necesarul de resurse financiare pentru asistenta de sanatate publica;
reprezinta statul roman in relatiile cu organismele internationale din domeniul sanatatii publice.
Directiile de sanatate publica judetene si ale municipiului Bucuresti sunt institutii publice cu personalitate juridica, care isi desfasoara activitatea pe plan local, in scopul realizarii politicilor si programelor nationale de sanatate publica, a activitatii de medicina preventiva si a inspectiei sanitare de stat, a monitorizarii starii de sanatate si organizarii statisticii de sanatate, precum si a planificarii si derularii investitiilor finantate de la bugetul de stat pentru sectorul de sanatate.
Directiile de sanatate publica organizeaza si supravegheaza activitatea de medicina preventiva din teritoriul judetului si al municipiului Bucuresti, indeplinind urmatoarele activitati:
a) cerceteaza si evalueaza starea de sanatate a populatiei, studiaza calitatea factorilor de mediu si a stilului de viata, in vederea prevenirii imbolnavirilor si promovarii sanatatii;
b) informeaza populatia si autoritatile administratiei publice locale despre factorii de risc asupra sanatatii din mediul inconjurator si despre masurile care vor fi aplicate pentru reducerea riscurilor de imbolnavire si de prevenire a unor imbolnaviri cauzate de factorii de mediu;
c) emit avize si autorizatii sanitare de functionare, solicitate potrivit legii;
d) efectueaza determinari pentru supravegherea poluarii aerului, a apei, a solului, a poluarii sonore, a zonelor de locuit si a locurilor de munca;
e) organizeaza depistarea bolnavilor cu boli infectioase, supravegherea contactatilor, luand masuri de aplicare a tratamentului necesar;
f) organizeaza si supravegheaza realizarea pe baza calendarului national, a vaccinarilor obligatorii si a celor facultative, cu respectarea normelor tehnice de vaccinare;
g) organizeaza, indruma si controleaza activitatea de depistare, tratament si prevenire a bolilor cu transmitere sexuala, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sanatatii;
h) organizeaza, indruma si controleaza tratamentul bolnavilor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sanatatii;
i) initiaza, proiecteaza si implementeaza programe locale de sanatate publica;
In colaborare cu autoritatile locale, cu institutii de invatamant si organizatii guvernamentale si neguvernamentale, directiile de sanatate publica teritoriale, organizeaza actiuni de educatie pentru sanatatea populatiei.
Cetatenii, precum si conducatorii de unitati sunt obligati sa respecte intocmai normele de igiena si sanatate publica, sa ofere informatiile solicitate si sa aplice masuri stabilite privind instituirea conditiilor pentru prevenirea imbolnavirilor si pentru promovarea sanatatii individului si a populatiei. Orice persoana aflata pe teritoriul Romaniei are obligatia sa se supuna masurilor de prevenire a bolilor transmisibile, sa respecte si sa aplice normele de igiena.
Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de ocrotire a sanatatii populatiei. Ele sunt obligatorii si functioneaza descentralizat, pe baza principiului solidaritatii in colectarea si utilizarea fondurilor, precum si a dreptului alegerii libere de catre asigurati a medicului, a unitatii sanitare si a casei de asigurari de sanatate.
Urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurarea de sanatate fara plata contributiei:
a) copiii si tinerii pana la varsta de 26 ani, daca sunt elevi, studenti sau ucenici si daca nu realizeaza venituri din munca;
b) persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca sau se afla in grija familiei;
c) sotul, sotia, parintii si bunicii, fara venituri proprii aflati in intretinerea unei persoane asigurate;
d) persoanele ale caror drepturi sunt stabilite prin Decretul - lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, prin legea nr. 44/1994 privind veteranii de razboi precum si persoanelor prevazute in legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor precum si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, daca nu realizeaza venituri decat cele provenite din drepturile banesti acordate de lege, precum si cele provenite din pensii.
Ingrijirea medicala acordata asiguratorilor se realizeaza prin servicii medicale, dupa cum urmeaza:
a) servicii de asistenta medicala preventiva si de promovare a sanatatii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
b) servicii medicale ambulatorii;
c) servicii medicale spitalicesti;
d) servicii de asistenta stomatologica;
e) servicii medicale de urgenta;
f) servicii medicale complementare pentru reabilitare;
g) asistenta medicala pre- , intra- si postnatala;
h) ingrijiri medicale la domiciliu;
i) medicamente, materiale sanitare, proteze.
Zonele de protectie sociala sanitara se stabilesc, ca forma, marime si mobilitate pe baza studiilor de impact asupra sanatatii populatiei si mediului inconjurator. Tehnologiile de tratare a apei trebuie proiectate in concordanta cu conditiile specifice fiecarei surse. Obiectivul procedeelor de tratare a apei trebuie sa fie protectia consumatorilor impotriva agentilor patogeni si impuritatilor din apa, care pot fi agresive sau periculoase pentru sanatatea umana.
Este interzisa raspandirea neorganizata, direct pe sol sau in bazinele naturale de apa, a apelor uzate menajere si industriale. Primariile, agentii economici, asociatiile de locatari si cetatenii au obligatia sa asigure colectarea, indepartarea si neutralizarea deseurilor solide. Se interzice aruncarea deseurilor solide in alte locuri decat in cele amenajate special si autorizate sanitar.
Agentii economici care fabrica produse cosmetice sunt obligati, ca la fabricarea acestora, sa utilizeze numai materii prime si materiale care sa corespunda conditiilor de calitate prevazute de standarde, caiete de sarcini, specificatii tehnice, norme sanitare precum si normele de protectie a mediului. Etichetarea si marcarea produselor cosmetice vor cuprinde obligatoriu elemente de identificare a produsului, a producatorului, a tarii in care au fost fabricate si ambalate, termenul de valabilitate, indicatiile si precautiile de folosire a acestora.
Agentii economici care fac servicii de transport in comun urban si/sau preorasenesc sunt obligati sa intretina traseele, statiile si mijloacele de transport in comun, in conditiile de igiena, sa asigure intretinerea, salubrizarea, curatarea, dezinfectia si dezinsectia vehiculelor in mod permanent si sa asigure un microclimat confortabil in mijloacele de transport.
4.Protectia handicapatilor
Pornind de la drepturile civile ale cetatenilor mai slabi, apare evident importanta si rolul serviciilor socio-sanitare, pentru a proteja si oferi sprijinul adecvat individului si familiei sale.
Persoanele cu handicap sunt acele persoane care au un dezavantaj datorat unor deficiente fizice, senzoriale, psihice sau mentale, care le impiedica sau le limiteaza accesul normal si in conditii de egalitate la viata sociala, potrivit varstei, sexului, factorilor sociali, materiali si culturali, necesitand masuri de protectie sociala, in vederea integrarii lor sociale .
Protectia speciala cuprinde masuri ce urmeaza a fi luate pentru exercitarea dreptului persoanelor cu handicap la un regim special de prevenire, de tratament, de readaptare, de invatamant, de instruire si de reintegrare sociala a acestei categorii de persoane.
Masurile de protectie sociala se aplica pe baza incadrarii in categorii de persoane cu handicap, in raport cu gradul de handicap stabilit in urma evaluarii efectuate de catre comisiile de expertiza medicala a persoanelor cu handicap.
Incadrarea intr-o categorie de persoane cu handicap care necesita protectia sociala in raport cu gradul de handicap se atesta, atat pentru adulti, cat si pentru copii, potrivit criteriilor de diagnostic chimic, diagnostic functional si de evaluare a capacitatii de munca care stabilesc gradul de handicap - usor, mediu, accentuat si grav - prin certificate emise de comisiile de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti si respectiv copii.
O data cu eliberarea certificatelor de incadrare in grade de handicap, comisiile de expertiza medicala a persoanelor cu handicap au obligatia de a elabora un program individual de recuperare si reintegrare sociala, care prevede actiunile medicale, educative, profesionale si sociale necesare pentru recuperarea, readaptarea, instruirea si integrarea sau reintegrarea sociala a persoanelor cu handicap.
Pentru elaborarea programului individual de recuperare si integrare sociala, comisiile de expertiza medicala a persoanelor cu handicap se vor consulta in mod obligatoriu cu persoana cu handicap si dupa caz, cu reprezentantii legali ai acesteia, precum si cu specialisti din diferite domenii, in functie de specificul fiecarui caz.
Realizarea masurilor de protectie sociala a persoanelor cu handicap este organizata, coordonata si controlata de catre Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, organ al administratiei publice centrale si de specialitate din subordinea Guvernului Romaniei.
Secretariatul de Stat pentru persoane cu handicap colaboreaza cu ministere si alte organe ale administratiei centrale si de specialitate, cu autoritatile administratiei publice locale si cu organizatiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap. Protectia speciala a persoanelor cu handicap se realizeaza prin acordarea drepturilor la domiciliu sau, dupa caz, in institutii de protectie speciala a persoanelor cu handicap.
Institutiile de protectie speciala a persoanelor cu handicap, pot fi infiintate si organizate ca institutii de interes public, sub forma de centre pilot, centre de ingrijire si asistenta, centre de recuperare si reabilitare, centre de integrare prin terapie ocupationala, precum si sub alte forme specifice, cu avizul Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap.
Institutiile de protectie sociala a persoanelor cu handicap au personalitate juridica si se afla in coordonarea Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap.
Finantarea institutiilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap este asigurata din: contributiile proprii ale beneficiarilor de asistenta sociala sau ale intretinatorilor acestora; sume alocate de la bugetele autoritatilor administratiei publice locale; si din alte venituri realizate in conditiile legii.
Cladirile institutiilor publice, ale celor culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, locuintele construite din fonduri publice, mijloacele de transport in comun, telefoanele publice, precum si caile de acces vor fi amenajate astfel incat sa permita accesul neingradit al persoanelor cu handicap.
Lucrarile de amenajare a acestora se vor face in etape, iar costurile lucrarilor vor fi suportate, dupa caz, din bugetele proprii ale ministerelor, ale celorlalte autoritati ale administratiei publice, centrale de specialitate, precum si din bugetele autoritatilor publice locale.
Toate lucrarile de refacere, reparatii, reconstructii sau consolidare a drumurilor publice, a institutiilor publice, a celor culturale, sportive si de petrecere a timpului liber, a magazinelor si restaurantelor, a sediilor prestatorilor de servicii catre populatie vor fi proiectate si executate astfel incat sa respecte prevederile normativului.
In spatiile de parcare de pe langa institutiile de interes public vor fi rezervate si semnalizate prin semnul international minim 4% din numarul total al locurilor de parcare, dar nu mai putin de doua locuri pentru parcarea gratuita a mijloacelor de transport ale persoanelor cu handicap.
Toate societatile sau regiile de transport in comun, urban sau interurban, au obligatia de a achizitiona mijloace de transport special adaptate pentru accesul neingradit al persoanelor cu handicap.
Producatorii de mijloace de transport in comun au obligatia de a introduce in fabricatie mijloace de transport in comun, special adaptate pentru accesul neingradit al persoanelor cu handicap, urmand ca aceste mijloace de transport in comun aflate in circulatie sa fie adaptate accesului liber al persoanelor cu handicap.
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a monta sisteme de semnalizare sonora si vizuala pentru persoanele cu handicap, la trecerile de pietoni, precum si panouri de afisaj in mijloacele de transport si pe drumurile publice.
Limbajul mimico-gestual se bucura de recunoastere oficiala din partea statului, existand obligatia ca toate institutiile publice sa incadreze, pentru relatiile directe cu persoanele surde sau surdo-mute traducatori ai limbajului mimico-gestual, autorizati potrivit legii.
In vederea asigurarii integrarii cu sanse egale in viata sociala , copii cu handicap beneficiaza de urmatoarele drepturi:
acces liber si egal in orice institutie de invatamant obisnuit, in raport cu restantul functional si potentialul recuperator, cu respectarea prevederilor legislatiei din domeniul invatamantului;
pregatire scolara la domiciliu al copiilor cu handicap, nedeplasabili, pe durata invatamantului obligatoriu prevazut de lege;
alocatie de stat pentru copii cu handicap, in conditiile si in cuantumul prevazut de lege, majorat 100% ;
alocatie de intretinere pentru copii cu handicap, aflati in plasament familial sau incredintati potrivit legii, in cuantumul prevazut de lege, majorat cu 50%;
locuri de odihna gratuite in tabere, atat pentru copii cu handicap cat si pentru copii prescolari, elevi sau studenti ai persoanelor cu handicap, o data pe an;
un asistent personal pentru copiii cu handicap grav.
Persoana care are in ingrijire, supraveghere si intretinere un copil cu handicap beneficiaza de urmatoarele drepturi:
concediu platit pentru ingrijirea copilului cu handicap, pana la implinirea de catre acesta a varstei de 3 ani;
concedii medicale pentru ingrijirea copiilor cu handicap accentuat sau grav, care necesita tratament pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea de catre copil a varstei de 18 ani
gratuitatea serviciilor spitalicesti, in cazul insotirii in spital a copiilor cu handicap, pentru membrul familiei care-l insoteste.
In vederea asigurarii dreptului de securitate sociala precum si a dreptului la ocrotirea sanatatii si la instruire, adultii cu handicap beneficiaza de urmatoarele drepturi:
adultii inapti in munca din cauza handicapului, daca nu au alte venituri cu exceptia pensiei de urmas, beneficiaza de ajutor special lunar pe toata durata handicapului, iar pentru afectiuni care creeaza handicap ireversibil, ajutorul special lunar se stabileste pe toata durata vietii;
nevazatorii beneficiaza de venit lunar sub forma unei pensii sociale, indiferent de varsta. Nevazatorii care nu desfasoara activitate salariata cumuleaza pensia sociala cu una din celelalte pensii stabilite conform legii;
un asistent personal pentru adultii cu handicap grav;
scutirea de la plata taxelor vamale pentru introducerea in tara, o data la 8 ani, la alegere, pentru motociclete, motorete sau autoturisme, adaptate special pentru transportul persoanelor cu handicap, pentru folosinta proprie;
scutirea de la plata taxelor de abonament pentru adultii cu handicap grav, detinatori de aparate radio si de televizoare; de aceasta facilitate beneficiaza si persoanele care au in intretinere persoane cu handicap;
prioritate la instalarea postului telefonic si scutirea de la plata taxelor de instalare si de transfer al abonamentului comun de 2 abonati;
gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport in comun pentru adultii cu handicap accentuat si grav si pentru asistentii personali sau pentru insotitorii acestora;
gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu tren de persoane clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transportul fluvial, in limita a 12 calatori dus-intors, pe an, pentru adultii cu handicap grav si pentru insotitorii acestora, adultii cu afectiunii renale, care necesita hemodializa in alte localitati decat cele de domiciliu, precum si asistentii personali ai acestora beneficiaza de gratuitati si peste limita mentionata, in functie de recomandarea centrului de hemodializa;
pregatirea scolara la domiciliu, la cerere, a adultilor cu handicap, nedeplasabili;
acordarea asistentei medicale;
acordarea unei camere in plus, in conditiile legii, pe baza contractelor de inchiriere, pentru suprafetele locative cu destinatia de locuinte, detinute de stat sau de unitatile administrative ale acestuia, la solicitarea persoanelor cu handicap grav, precum si a familiilor care au in intretinere un adult cu handicap grav;
stabilirea chiriei, in conditiile legii, pe baza contractelor de inchiriere pentru suprafetele locative cu destinatia pe locuinte detinute de stat sau de unitatile administrative ale acestuia, la tariful minim prevazut de lege, iar pentru nevazatori redus cu 50% .
Persoanele cu handicap au urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la comisiile de expertiza medicala a persoanelor cu handicap, care functioneaza pe langa inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap, aflate in subordinea Secretariatului de Stat pentru persoanele cu handicap, pentru incadrarea intr-o categorie de persoane cu handicap, precum si la reevaluarea periodica;
- sa urmeze programul individual de recuperare si integrare sociala, stabilit de comisiile de expertiza medicala a persoanelor cu handicap, sub supravegherea asistentilor sociali din cadrul inspectoratelor de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap sau ai organizatiilor neguvernamentale autorizate, potrivit legii, sa desfasoare activitati de protectie sociala a persoanelor cu handicap, care colaboreaza cu aceste inspectorate;
- sa se incadreze in munca, in conditiile legii, in raport cu pregatirea si posibilitatile fizice si psihice ale acestora si pe baza recomandarilor medicale;
- sa colaboreze cu asistentii sociali si cu inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap ai altor unitati.
Pentru incadrarea adultilor intr-o categorie de persoane cu handicap care necesita protectie sociala in raport cu gradul de handicap, se infiinteaza, la nivel judetean si al sectoarelor municipiului Bucuresti, comisii de expertiza medicala a adultilor cu handicap.
Asistentul personal al persoanei cu handicap este persoana care supravegheaza, acorda asistenta si ingrijire permanenta copilului sau adultului cu handicap grav .
In cazul copilului sau adultului cu handicap grav, fara discernamant, asistentul personal nu poate fi angajat decat cu acordul familiei sau al sustinatorilor legali ai persoanei cu handicap.
Asistentul personal isi desfasoara activitatea pe baza contractului individual de munca, sau dupa caz, a conventiei civile incheiate cu autoritatile administratiei publice locale in a caror raza teritoriala domiciliaza persoana cu handicap. Asistentul personal al persoanei cu handicap este salarizat sau dupa caz, remunerat in raport cu dispozitiile legale.
Persoanele cu handicap pot fi incadrate in munca in conditiile legii, de catre persoane fizice sau juridice conform pregatirii lor profesionale si capacitatii fizice si intelectuale de care dispun, pe baza unui contract individual de munca, prin crearea de locuri de munca protejate, special organizate, in scopul eliminarii impedimentelor de orice fel, prin asigurarea inlesnirilor si adaptarilor corespunzatoare.
Persoanele cu handicap pot fi angajate si cu munca la domiciliu, caz in care persoana fizica sau juridica care le angajeaza are obligatia da a asigura transportul la si de la domiciliu al materiilor prime si al materialelor pe care le utilizeaza in activitate si al,produselor finite pe care le realizeaza.
Persoanele cu handicap grav, accentuat sau mediu, incadrate cu contract individual de munca, beneficiaza de urmatoarele drepturi de protectie sociala:
a) pot ocupa conform pregatirii si capacitatii fizice si intelectuale, orice functie in cadrul organigramei angajatorilor. Angajatorii au obligatia de a amenaja locul de munca, astfel incat sa fie eliminat orice impediment in desfasurarea activitatii;
b) scutire de impozit pe salariu, atat in cazul in care sunt angajate cu contract individual de munca, cat si in cazul in care sunt angajate cu conventie de prestari servicii;
c) o perioada de proba, la angajare, platita, de cel putin 45 de zile lucratoare;
d) un preaviz platit, de minim 30 de zile lucratoare, acordat la desfacerea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, pentru motive neimputabile acestora;
e) posibilitatea de a lucra mai putin de 8 ore pe zi, in conditiile legii, in cazul in care beneficiaza de o recomandare medicala in acest sens;
f) pensionarea la cerere pentru limita de varsta:
- persoanele cu handicap grav, la o vechime in munca realizata de la data dobandirii handicapului de minim 15 ani;
- persoanele cu handicap accentuat, la o vechime in munca realizata de la data dobandirii handicapului de minim 20 de ani barbatii si minim 15 ani femeile;
- persoanele cu handicap mediu, la o vechime in munca realizata de la data dobandirii handicapului de minim 25 de ani barbatii si minim 20 de ani femeile.
5. Protectia copilului si a tineretului
Abordarea si studierea problemelor specifice varstei tinere au un impact particular deosebit asupra calitatii vietii. Aspectul tot mai emblematic al conditiei juvenile prezinta o serie de caracteristici negative, precum: violenta minorilor, slabirea legaturilor familiale dintre generatii, consumul de droguri si alcool, problema somajului la categoriile de tineri, marginalizarea sociala a tineretului etc. La toate acestea, se adauga precaritatea si sentimentul de nesiguranta.
Segregarea formativa si ocupationala a tineretului intra adesea in conflict cu politicile sanselor egale, constituind probleme ce confrunta tabloul social juvenil. De aici, necesitatea unor masuri de protectie, specifice valorilor si optiunilor acestei categorii de indivizi in formare.
In conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, aprobata prin Referendumul National din 8 decembrie 1991, si avand in vedere ca Romania a ratificat incepand cu anul 1990, o serie de conventii internationale in domeniul protectiei copilului, recunoscand si garantand drepturile acestuia, in domeniul drepturilor copilului trebuie sa se actioneze pentru aplicarea recomandarilor Comitetului O.N.U. privind drepturile copilului si anume:
urmarirea impactului tranzitiei economice asupra copiilor si luarea unor masuri corespunzatoare de protectie a acestora;
considerarea actiunilor privind protectia copilului ca o prioritate in procesul de alocare a resurselor bugetare;
cresterea rolului Comitetului National pentru Protectia Copilului in supravegherea respectarilor drepturilor copilului in Romania, intarirea structurilor locale, cu atributii in domeniu;
reconstituirea rolului familiei si al femeii in societate, dezvoltarea educatiei si a serviciilor sociale pentru sustinerea familiei aflate in societate;
promovarea cercetarii in domeniul abuzului si al neglijarii copilului, inclusiv in familie si initiere in masurile de interventie eficienta;
perfectionarea pregatirii personalului care lucreaza cu copiii, in vederea cunoasterii si respectarii principiilor si normelor conventiei;
perfectionarea continua a legislatiei nationale referitoare la adoptie, pentru a se evita ca aceasta forma de protectie sa lezeze interesele copilului;
cresterea rolului autoritatilor publice locale in domeniul protectiei copilului si a familiei;
constientizarea opiniei publice cu privire la situatia si la necesitatile copiilor cu cerinte speciale inclusiv cu HIV/SIDA;
imbunatatirea sistemului administrarii justitiei minorilor si pregatirea personalului din acest domeniu, in sprijinul Conventiei O.N.U. privind drepturile copilului;
continuarea politicii active de nediscriminare in domeniul protectiei copilului, cu referire la copiii minoritatilor, stimularea participarii acestora la viata sociala si diminuarea impactului social al prejudecatilor existente;
stimularea copiilor de a se organiza si de a participa la viata sociala
In domeniul asigurarii securitatii copilului, in principal ar trebui urmarite:
A. Ameliorarea asistentei medicale a mamei, a copilului si a adolescentului, care sa determine scaderea mortalitatii si a morbiditatii infantile, precum si a mortalitatii materne prin:
- implementarea de programe de scadere a mortalitatii materno-infantile;
- organizarea unei retele nationale de servicii medicale specifice de planificare si de sanatate a reproducerii;
- asigurarea unor servicii de calitate pentru supravegherea obligatorie a evolutiei sarcinii si a intreruperii de sarcina;
- continuarea programelor nationale de imunizare a sugarilor si a copiilor, care sa contribuie la controlul morbiditatii datorate bolilor transmisibile, inclusiv programe de vaccinare impotriva hepatitei B.
B. Reconstituirea sistemului de ingrijire medicala acordata copilului:
- dezvoltarea asistentei medicale primare a copiilor, extinderea serviciilor ambulatorii de specialitate, reducerea numarului de copii spitalizati, a duratei de spitalizare;
- cresterea ponderii tratamentelor cu administrare orala fata de cele injectabile
- luarea in considerare a personalitatii copilului in administrarea oricarui tratament medical, incurajarea relatiilor interpersonale in perioada spitalizarii;
- evitarea folosirii spitalului ca institutie de ocrotire sociala, luarea de masuri de ocrotire de urgenta pentru copiii in varsta de pana la 3 ani, care sa evite spitalizarea;
- valorificarea rolului factorului psihologic in ameliorarea starii de sanatate , in special, in domeniul sanatatii mintale;
- asigurarea educatiei pentru sanatate prin toate mijloacele, permanent si sistematic pentru toate varstele.
De asemenea, in ceea ce priveste cresterea si dezvoltarea copilului trebuie avut in vedere:
intensificarea educatiei pentru sanatate a viitoarelor mame, pentru promovarea alaptarii la san, ca metoda privilegiata de alimentatie a nou-nascutilor;
initierea unor programe de nutritie destinate copiilor si familiilor in dificultate;
diversificarea produselor alimentare pentru copii;
stabilirea, la nivel national a unor linii directoare de alimentatie echilibrata, diversificata pentru femeia gravida si pentru copii, corectarea deficientelor nutritionale prin combaterea deficitului de fier, iod etc.
initierea unui program national pentru imbunatatirea alimentatiei copilului nou-nascut si a sugarului;
urmarirea periodica a starii de sanatate a copiilor si a adolescentilor, optimizarea retelei de medicina scolara.
Masurile de sprijinire a familiei privesc, in general:
- informarea si educarea permanenta privind etapele dezvoltarii copilului, nevoile sale psihofizice, cat si rolul parintilor, (prin institutii sanitare, de invatamant, centre de planificare si consultanta familiala, mass-media etc.);
- imbunatatirea si diversificarea formelor de sprijin acordat familiilor cu multi copii;
- diferentierea mai accentuata a alocatiei speciale care se acorda copiilor cu handicap, in functie de gravitatea handicapului;
- sprijinirea familiilor tinere (acces la locuinte, credite in conditii favorabile);
- asigurarea de servicii de calitate si la pret acceptabil pentru ingrijirea copilului (institutii de zi sau prestatii la domiciliu); pastrarea tuturor spatiilor destinate copiilor.
Familia cu risc trebuie sustinuta prin:
ajutor social care sa asigure un venit minim garantat;
ajutor de urgenta acordat familiei in perioada de criza;
burse de ajutor social pentru copii;
servicii gratuite de ingrijire a copilului in institutii de zi, locuri gratuite in crese si gradinite, gratuitati la cantinele care functioneaza in unitati de invatamant;
servicii sociale care sa identifice familiile cu risc si care sa intervina pentru prevenirea institutionalizarii si a abandonului, a neglijarii copiilor, a violentei in familie etc.
Activitatea de protectie si de sprijinire a copiilor aflati in dificultate trebuie organizata potrivit situatiei in care se afla acestia.
Pentru copii fara familie - orfani, abandonati, neglijati sau in pericol, in propria familie - , se va porni de la nevoia si dreptul acestora de a creste intr-o alta familie, intr-un mediu cat mai apropiat de acesta, indiferent de varsta, boala, handicap sau scoala pe care o frecventeaza.
Pentru copilul deja internat in institutii cu caracter rezidential se incearca succesiv, reintegrarea si reincredintarea in familia largita, adoptia, incredintarea si plasamentul copilului in familii ocrotitoare ( substitutie ). De asemenea, trebuie creat un cadru administrativ de gestionare unitara, coerenta si descentralizata a problematicii sociale.
Se impune crearea unui sistem de formare initiala si permanenta pentru profesiuni sociale, socio-educative, care sa raspunda adecvat nevoilor copilului aflat in dificultate si care sa se alinieze practicilor pedagogice moderne.
Pentru sprijinirea copiilor aflati in dificultate trebuie actionat in scopul:
- identificarii si tinerii evidentei, orientarii si reorientarii copiilor cu diferite tipuri de handicap;
- utilizarii corecte si unitare a notiunilor de: deficienta, incapacitate, handicap, reabilitare, recuperare, invatamant special, educatie speciala si cerinte educative speciale;
- accesul fara restrictii al copiilor cu diferite tipuri de handicap la toate serviciile organizate in comunitate;
- accesul fara restrictii al copiilor cu deficiente usoare la invatamant, crearea de noi scoli ajutatoare sa devina o exceptie, fiind preferabila integrarea grupelor, claselor speciale in scoli obisnuite.
Pentru copii inadaptati, inclusiv pentru copii strazii trebuie avute in vedere urmatoarele:
o depistarea si interventia precoce, in cazul minorilor neglijati, abuzati sau inadaptati, prin servicii sociale organizate la nivel local;
o preferarea masurilor alternative la institutionalizare, inclusiv plasamentul familial, concomitent cu dezvoltarea serviciilor de sustinere a minorului si a familiei acestuia;
o initierea unor programe comune, pe termen scurt si mediu, de identificare a copiilor strazii, de evaluare a starii de sanatate psihofizica a acestei categorii si de luare a masurilor de ocrotire corespunzatoare nevoilor acestora;
o crearea de institutii de reabilitare comportamentala si medico-educativa, care sa corespunda nevoilor acestor copii inadaptati;
o evaluarea fenomenului la nivelul judetelor de catre autoritatile locale, care vor interveni cu solutii pentru ingrijirea, supravegherea si educarea copiilor strazii;
o implicarea O.N.G. in rezolvarea problematicii copiilor strazii, cu acordul autoritatilor administratiei publice locale si al comisiilor judetene pentru ocrotirea minorilor;
o crearea unor servicii sociale destinate copiilor strazii.
6. Protectia mediului, a lucratorului si a publicului
Obiectivul principal al unei societati il constituie reglementarea protectiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societatii.
Poluarea a devenit un prilej de iritare permanenta in universul civilizatiei industriale avansate cu "inspaimantatoarea" ei armonie intre productivitate si distrugere, intre crestere si regres.
In ultima vreme, au aparut numeroase lucrari privind mediul urban, ce combina aspectele sociale, economice, profesionale si de siguranta ale omului. In aceste studii sunt implicati toti factorii interesati: industrie, parteneri sociali, colectivitati locale, asociatii de aparare a mediului.
Abordarea problemei deseurilor periculoase, educarea personalului in tratarea si controlul calitatii reziduurilor, precum si formarea personalului in acest domeniu au inceput prin ample analize-sinteze, initiate si elaborate la nivelul unor organizatii de ameliorare a conditiilor de viata si de munca1.
Reglementarile antipoluante ( lupta impotriva zgomotului, epurarea apelor, eliminarea si tratarea deseurilor etc. ) nu reprezinta doar o necesitate a protectiei sociale, ci si un factor de lansare a unor programe de creare de noi locuri de munca, legate de protectia mediului.
Statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos, garantand in acest scop:
accesul la informatii privind calitatea mediului ;
dreptul de a se asocia in organizatii de aparare a calitatii mediului;
dreptul de consultare in vederea luarii deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislatiei si a normelor de mediu elaborarea acordurilor si a autorizatiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului si planurile de urbanism;
dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociatii, autoritatilor administrative sau judecatoresti, in vederea prevenirii sau in cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;
dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.
Protejarea unor specii de organisme rare amenintate cu disparitia, conservarea biodiversitatii si instituirea de arii protejate, precum si masurile stabilite de autoritatile pentru protectia mediului sunt prioritare in raport cu alte interese .
Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor materiale.
Prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea limitarii deteriorarii si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor materiale.
Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toti detinatorii, indiferent de titlu.
Autoritatile administratiei publice centrale au urmatoarele obligatii:
sa asigure in structura lor organizatorica compartimente cu atributii in protectia mediului, incadrate cu personal de specialitate;
sa dezvolte, cu sprijinul autoritatii centrale pentru protectia mediului, programe de restructurare in acord cu strategia nationala pentru mediu si politicile de mediu si sa ii asiste pe agentii economici din subordine la implementarea programelor pentru conformare ;
sa elaboreze normele si reglementarile specifice domeniului de activitate pe linia protectiei mediului si sa le inainteze pentru avizare autoritatii centrale pentru protectia mediului;
sa semnaleze masura in care unele prevederi pot impiedica vreo activitate sa actioneze eficient pentru protectia mediului.
Protectia lucratorului constituie un ansamblu de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, aparare a vietii, integritatii corporale si sanatati salariatilor si a altor persoane participante la procesul de munca .
Normele de protectia muncii reprezinta un sistem unitar de masuri si reguli aplicabile tuturor participantilor la procesul de munca. Aceste norme se aplica salariatilor, membrilor cooperatori, persoanelor angajate cu conventii civile, cu exceptia celor care au drept obiect activitati casnice, precum si ucenicilor, elevilor si studentilor in perioada efectuarii practicii profesionale.
In functie de natura, complexitatea si riscurile specifice activitatii desfasurate precum si de numarul salariatilor, persoanele juridice stabilesc personalul cu atributii in domeniul protectiei muncii sau dupa caz, organizeaza compartimentele de protectie a muncii.
In vederea asigurarii conditiilor de protectie a muncii si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, conducerea persoanei juridice, precum si persoana fizica au urmatoarele obligatii:
a) sa adopte din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor tehnice precum si la elaborarea tehnologiilor de fabricatie, solutii conform normelor de protectie a muncii, prin a caror aplicare sa fie eliminate riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a salariatilor si a altor persoane participante la procesul de munca;
b) sa solicite inspectoratului de stat teritorial pentru protectia muncii, autorizarea functionarii unitatii din punct de vedere al protectiei muncii, sa mentina conditiile de lucru pentru care s-a obtinut autorizatia si sa ceara revizuirea acesteia in cazul modificarii conditiilor initiale in care a fost emisa;
c) sa stabileasca pentru salariati si pentru ceilalti participanti la procesul de munca, atributiile si raspunderile ce le revin in domeniul protectiei muncii, corespunzator functiilor exercitate;
d) sa elaboreze reguli proprii pentru aplicarea normelor de protectie a muncii, corespunzator conditiilor in care se desfasoara activitatea la locurile de munca;
e) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti salariatii si participantii la procesul de munca a masurilor tehnice, sanitare si organizatorice stabilite, precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii;
f) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si educarii salariatilor si participantilor la procesul de munca: afise, pliante, filme, diafilme si altele asemenea cu privire la protectia muncii;
g) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire necesare;
h) sa asigure, pe cheltuiala unitatii, instruirea, testarea si perfectionarea profesionala a persoanelor cu atributii in domeniul protectiei muncii;
i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute in normele de protectie a muncii;
j) sa angajeze numai persoane care in urma controlului medical si a verificarii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute;
k) sa tina evidenta locurilor de munca cu conditii deosebite, vatamatoare, grele, periculoase, precum si a accidentelor de munca, a bolilor profesionale, accidentelor tehnice si avariilor;
l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de productie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;
m) sa prezinte documente si sa dea declaratiile solicitate de inspectorii de protectie a muncii in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii accidentelor de munca;
n) sa asigure realizarea masurilor stabilite de inspectorii de protectie a muncii, cu prilejul controalelor si al cercetarii accidentelor de munca;
o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de protectie a muncii, pe salariatii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentului de munca.
Prin accident de munca se intelege vatamarea, violenta organismului precum si intoxicarea acuta profesionala, care are loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului in baza caruia se desfasoara activitatea si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile sau invaliditate sau deces .
Corelate aceste aspecte ale problematicii "locului de munca" , contributiile sindicatelor se concretizeaza in cereri de protectie a salariatului in urmatoarele directii:
- inlaturarea factorilor de risc, in ceea ce priveste locul de munca;
- stabilirea unor norme acceptabile de munca;
- dimensionarea saptamanii de lucru si a tuturor tipurilor de concedii, prin negocieri;
- drepturi de boala si de pensie;
- protectia muncitorilor cu calificare redusa in conditiile introducerii noilor tehnologii.
Protectia maternitatii la locul de munca
Recenta reglementare a protectiei maternitatii, realizata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 96/2003, aprobata cu modificari si completari prin legea nr. 25/2004 si prin Hotararea Guvernului 537/2004 produce, in buna parte, unificarea regimului juridic de dreptul muncii aplicabil unor categorii de persoane de sex feminin care activeaza in campul muncii, in scopul comun al rezolvarii unei cerinte sociale mai vechi in Romania, dar si al armonizarii cu legislatia comunitara .
Ordonanta se adreseaza gravidelor, lauzelor si mamelor care alapteaza, de cetatenie romana sau a unui stat membru al Uniunii Europene ori a Spatiului Economic European, care beneficiaza, astfel, de urmatoarele drepturi:
evaluarea generala a riscului locului de munca;
de comunicarea raportului evaluarii de catre angajator catre partenerii sociali primari;
de igiena, protectia sanatatii si securitatea in munca (pe scurt, de protectia maternitatii la locul de munca);
de prezumtia de nelegalitate a unei eventuale decizii de concediere si de dreptul la aviz consultativ emis de inspectoratul de munca (dupa caz, de Agentia Nationala a Functionarilor Publici) referitor la concediere.
7. Protectia complementara
Detaliind ansamblul dispozitiilor fiscale si sintetizand practica in gestionarea fondurilor legate de asigurarile sociale complementare, protectia sociala complementara trebuie sa se manifeste la nivelul fiecarei unitati economice. Scopul ei este de a completa protectia sociala exercitata de stat si de a sigura salariatilor o protectie sociala in cazul producerii unor evenimente, cum ar fi: decese, incapacitate temporara de munca, boala profesionala etc.
Protectia sociala complementara se concretizeaza in: ajutoare si ocrotire in caz de incapacitate temporara de munca; ajutoare specifice in cazul noxelor profesionale etc.
Persoanele care datorita unor accidente de munca, unor boli profesionale sau tuberculozei si-au pierdut total sau partial capacitatea de munca primesc pensie, indiferent de vechimea in munca, pe timpul cat dureaza invaliditatea. Se asimileaza cu accidentul de munca si cel survenit in timpul deplasarii de si la locul de munca in perioada si pe traseul normal necesar deplasarii.
Persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de munca in timpul si din cauza indeplinirii obligatiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obstesti, precum si elevii, ucenicii si studentii, in timpul efectuarii practicii profesionale, beneficiaza de aceleasi drepturi in raport de cauza invaliditatii.
Salariatii care si-au pierdut total sau partial capacitatea de munca din cauza unor accidente produse in afara procesului de munca beneficiaza de pensie de invaliditate. Pensia se stabileste in procente din salariul tarifar, diferentiat pe transe de salarii si ani de vechime in munca.
Persoanele care si-au pierdut capacitatea de munca datorita unor boli obisnuite, precum si cei accidentati in afara procesului de munca, au dreptul la pensie de invaliditate numai daca au vechimea in munca, in raport cu varsta.
Copiii au drept la pensie de urmas in urmatoarele situatii:
a) pana la varsta de 16 ani sau, daca continua studiile, pana la terminarea acestora, fara a depasi varsta de 25 de ani;
b) daca s-au aflat in stare de invaliditate, de orice grad, inainte de implinirea varstei de 25 de ani, pe toata durata invaliditati.
Invalizii si accidentatii de razboi, indiferent de gradul de invaliditate, isi pastreaza, la incetarea activitatii, dreptul la pensie I.O.V.R. si daca potrivit legii, li se cuvine si o alta pensie pentru activitatea prestata dupa ce au devenit invalizi.
Salariatii au dreptul la un ajutor in cazul decesului unui membru de familie pe care il intretin. La decesul salariatului, se acorda de asemenea familiei acestuia sau persoanelor din afara familiei care au suportat cheltuielile ocazionate de deces, un ajutor.
Invalizii a caror infirmitate a fost cauzata de participarea la revolutia din decembrie 1989, precum si invalizii cu un venit mediu lunar pe o persoana in intretinere mic, beneficiaza gratuit de proteze, mijloace si dispozitive de mers.
In cazuri exceptionale si bine justificate, se pot acorda urmatoarele ajutoare:
a) ajutoare banesti trimestriale persoanelor incapabile de munca fara venituri proprii si ai caror sustinatori legali au un venit mediu lunar pentru fiecare persoana aflata in intretinere, mic;
b) ajutoare de inmormantare in caz de deces al salariatului.
In aceste cazuri, protectia sociala cuprinde un sistem organizat de activitati care au drept scop ocrotirea celor ce muncesc, a pensionarilor si a membrilor lor de familie, in situatia in care din motive de forta majora, nu isi pot asigura numai prin munca cele necesare traiului. Dintre motivele care pot conduce la aceasta situatie pot fi amintite accidentele, bolile, invaliditatea, atingerea unor limite de varsta etc.
Prin intermediul asigurarilor sociale se iau masuri pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea si intarirea sanatatii, precum si pentru asigurarea existentei celor care si-au pierdut definitiv capacitatea de munca din cauza de boala, accident, batranete etc. si nu au mijloace proprii de trai.
Produs al naturii si al societatii, dar si al permanentei lupte cu sine insusi, omul se prezinta ca o fiinta tridimensionala: biologica, sociala si rationala. Existenta omului si dezvoltarea sa presupun satisfacerea unor nevoi multiple. Ca urmare, nevoile omului apar sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau indirect ca fiindu-le necesar pentru existenta, pentru formarea si dezvoltarea personalitatii umane. Dorintele, aspiratiile si asteptarile oamenilor de a avea, de a sti si de a crede reprezinta latura subiectiva a acestora.
Nevoile omului constituie mobilul intregii sale activitati social-economice. Orice fiinta umana pentru a trai si a se dezvolta, are nevoie sa imprumute din natura elemente. Atata timp cat o nevoie nu-i este satisfacuta, produce in om o reactie prin care isi manifesta dorinta de a cauta obiectul satisfacerii respectivei nevoi.
Recunoasterea demnitatii inerente a omului, precum si egalitatea si caracterul inalienabil al drepturilor sunt fundamentele libertatii, dreptatii si pacii in lume.
Demnitatea si valoarea umana sunt hotaratoare in promovarea progresului social si instaurarea celor mai bune conditii de viata intr-o libertate cat mai deplina. De aceea oamenii au dreptul la ajutor si la protectie sociala pentru cresterea si mai ales, atunci cand este nevoie, la mentinerea bunastarii lor, in acest sens trebuind sa beneficieze de protectia si de asistenta de care are nevoie pentru a putea sa joace pe deplin rolul sau in societate.
In tarile lumii sunt oameni care traiesc in conditii deosebit de dificile si este necesar sa se acorde acestora o atentie deosebita, tinand in mod corespunzator seama de importanta traditiilor si valorilor culturale ale fiecarui popor in protectia si dezvoltarea personalitatii omului, in acest sens recunoscandu-se importanta cooperarii internationale pentru imbunatatirea conditiilor de viata ale oamenilor in toate tarile.
Legea nr. 1/1991 a fost publicata in M.O. al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991 si republicata in M.O. al Romaniei, Partea I , nr. 226 din 30 decembrie 1991 si in M.O. al Romaniei, Partea I, nr. 199 din 13 august 1992
Legea nr. 107/2004 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea fortei de munca, publicata in M.O. al Romaniei din 18 iunie 2004
Art. 1 din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, publicata in M.O. al Romaniei , Partea I, nr. 212 din 28 august 1992 si republicata in temeiul art. 1 din Legea nr. 11/1994, publicata in M.O. nr. 65 din 14 martie 1994
Legea nr. 240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte,
publicata in M.O. nr. 552/2004
Art. 1 din Legea nr. 100/1998 privind asistenta de sanatate publica, publicata in M.O. nr. 204 din 1 iunie 1998
Art. 1 din Ordonanta de Urgenta nr. 102/1999 privind protectia sociala in munca a persoanelor cu handicap,
publicata in Monitorul Oficial nr. 310/1999
Art. 13 din Ordonanta de Urgenta nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor
cu handicap
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
