COMBATEREA PE PLAN NATIONAL SI INTERNATIONAL

A FAPTELOR DE EVAZIUNE FISCALA

1 MARILE MANEVRE EVAZIONISTE

Din statisticile prestigioasei publicatii americane Fortune, rezulta faptul ca primele cele mai puternice 1.000 de corporatii americane platesc impozite pe profit foarte mici sau nu platesc deloc. Aceasta realitate contravine logicii "normale", care nu poate fi de acord ca in S.U.A., tara a profitului si leagan al capitalismului modern, cele mai mari corporatii sunt aproape sau complet neprofitabile. Atunci de ce mai cumpara investitorii actiunile lor? Si de ce nu se prabuseste bursa principala, New York Stock Exchange? Ce legatura poate exista intre cele de mai sus si faptul ca jumatate din primele 500 de corporatii americane sunt inregistrate in Delaware (un mini-stat american de pe Coasta de Est), ca de altfel si 40% dintre firmele listate la New York Exchange? De ce oare 80% din firmele americane care si-au schimbat sediul dupa 1966 s-au stabilit in Delaware, care a devenit centrul a 200.000 de corporatii, la o populatie de 684.000 de locuitori?

La capitolul de evaziune fiscala avem un exemplu de anvergura, descoperit din pacate, dupa decesul artizanului sau. Este vorba de magnatul de presa Robert Maxwell, supranumit dupa al doilea razboi mondial Captain Bob, de fapt emigrantul evreu de origine ceha Ludvik Hoch. Inca din 1974, intr-o investigatie legata de compania sa, Pergamon Press, Maxwell a fost catalogat de reprezentantii Ministerului Comertului si Industriei din Marea Britanie drept "o persoana care nu prezinta garantii pentru conducerea unei societati cotate la Bursa".

Fost deputat laburist (conservatorii nu l-ar fi considerat niciodata un candidat demn de incredere), rechin de presa, speculant pe pietele bursiere si valutare, om de afaceri cu un deosebit gust al riscului, Maxwell a reprezentat pentru capitalismul britanic din anii '70-'80, ceea ce reprezinta Charles Bronson acum - simbolul reusitei prin eforturi proprii. In portofoliul de actiuni detinut de Maxwell se inghesuiau nume ca: British Airways, Britsh Aerospace, Rolls Royce, RoverBarclays Bank, National Westminster Bank si, desigur, MCC (Maxwell Comunication Corporation), dar si altele; totalul firmelor in care Maxwell detinea participatiuni se ridica la 430. MCC, imens trust de presa, se dorea a fi un rival al imperiului News Corporation detinut de australianul Robert Murdoch, patronul retelei britanice Sky.Maxwell si familia sa stapaneau 79% din actiunile MCC (evaluata la 1,5 miliarde de lire sterline), desi legislatia britanica limiteaza la 75% cote pe care un individ si familia sa o pot detine la o societate listata la Bursa. Printre alte functii, Maxwell era presedintele canalului CATV Premiere, al MTV Europe si avea o participare importanta la postul francez TF1.

Fata ascunsa a afacerilor lui Maxwell putea fi descoperita la Vaduz, Liechtenstein, 5 Auelestrasse, unde activa Fundatia Maxwell, paravan al manevrelor financiare secrete si in Gibraltar, unde cateva companii si trusturi infiintate in numele lui Maxwell detineau cea mai mare parte a fondurilor si actiunilor din Marea Britanie, inclusiv companiile de asigurari captive, care acumulau fondurile de pensii ale personalului britanic. Maxwell Foundation detinea actiunile in:MCC, Mirror Group Newspapers (care edita tabloidul Daily Mirror), Hollis plc, Pergamon Holdings, Pergamon Group si Pergamon Media Trust, care la randul ei detinea actiunile TF1.

Mecanismul creat de Captain Bob a inceput sa scartaie odata cu preluarea ostila a editurii americane MacMillan, care s-a dovedit un peste prea mare si a zdruncinat iremediabil finantele imperiului MCC.In 1991, Maxwell a "imprumutat" aproape un miliard de dolari din fondurile de pensie ale angajatilor sai si a intrat in vizorul autoritatilor fiscale britanice. Moartea accidentala (sau sinuciderea) magnatului survenita la sfarsitul aceluiasi an l-au scutit de un lung sir de procese dezonorante. Acrobatiile sale offshore s-au soldat cu imense pierderi, atat pentru actionari, cat si pentru angajatii care l-au ajutat sa devina un important om de afaceri.

Refugiul lui Mark

Mark David Rich, nascut in Antwerp, Belgia, la 11 sau 18 decembrie 1934, este unul din cei mai cautati oameni din lume .Pe serverul Internet al Departamentului de Justitie al S.U.A., fisa lui Mark Rich (alias Mark Rich-Wang,Mark Wang) ocupa unul din primele locuri in ceea ce priveste fugarii pe capul carora s-a pus un premiu, alaturi de criminali odiosi, sefi ai mafiei rusesti, teroristi arabi si traficanti de droguri columbieni.Pana in 1980, Mark Rich, cetatean american (dar si spaniol, belgian si israelian) era un om de afaceri respectat si plin de succes, membru de vaza al comunitatii, sponsor al Partidului Democrat si al cauzei evreiesti. In noiembrie 1979, rebelii invadeaza ambasada S.U.A. la Teheran si ii iau ostateci pe cei 43 de cetateni americani aflati in interior.Acest fapt declansaza un lung sir de ostilitati intre cele doua state si duce, intre altele, la instalarea embargoului comercial impus de S.U.A. Iranului. Mark Rich este unul din cei ce au incalcat embargoul si a fost prins.In aprilie 1980, Mark Rich contracteaza 6 milioane de barili de petrol de la de la guvernul iranian si pune la cale o schema prin care fondurile necesare platilor sunt scoase din S.U.A. prin falsificarea actelor de plata. Un mare juriu federal retine (la 19 septembrie 1983) in contul lui Rich peste 50 de capete de acuzare, printre care evaziunea fiscala (2 capete de acuzare pentru 48 de milioane de dolari), frauda postala si prin cablu (15 acuzatii, legate de transferul fondurilor ), contrabanda si comerrt cu inamicul.

In ziua pronuntarii sentintei, Rich se afla in Elvetia, si acolo a ramas pana in zilele noastre.Adresa sa-Himmelrich 28, 63340 Barr,Zug, este cunoscuta, ca de altfel si vizitele sale in Jamaica, Portugalia,Marea Britanie,Israel, tarile fostului bloc socialist (printre care si Romania).

Afacerile lui Mark Rich sunt tranzactii pe picior mare cu materii prime, petrol si cereale si au ca scena intrega lume.Imediat dupa caderea lui Ceausescu, Rich a incheiat un contract de procesare a titeiului cu rafinaria Petromidia.In perioada respectiva se banuia ca acest contract a fost "recomandat" de primul-ministru Petre Roman.

March Rich este insotit in permanenta de doi bodyguarzi.Orice informatie privitoare la persoana sa poate fi comunicata ambasadelor si consulatelor americane si va fi analizata pastrand confidentialitatea autorului.Guvernul S.U.A ofera posibilitatea de a beneficia de programul sau de protectie tuturor informatorilor care ajuta la prinderea sa.

Eradicarea evaziunii fiscale este un tel spre care tind autoritatile din toate statele. Dar acest lucru este imposibil de obtinut, de aceea lupta impotriva evaziunii fiscale trebuie sa aiba ca tel nu eradicarea, ci diminuarea intr-un procent acceptabil pentru societate la un moment dat. Ca orice rau este evident ca pentru a avea succes in aceasta lupta este mai eficienta prevenirea acestui fenomen decat tragerea la raspundere a faptasilor dupa ce acesta a avut loc.

Pe primul plan in ceea ce priveste prevenirea evaziunii fiscale se afla punerea la punct a legislatiei in domeniul fiscalitatii, in sensul eliminarii ambiguitatilor ce lasa loc la interpretari ce pot fi speculate de evazionisti. In legatura cu aspectul legislativ, o lacuna importanta ce face "jocul evazionistilor" o constituie lipsa legislatiei ce reglementeaza impozitul global. In asemenea situatie, orice contribuabil trebuie sa justifice veniturile obtinute si, prin urmare, se diminueaza posibilitatea obtinerii de venituri ilicite deoarece apare o neconcordanta intre veniturile declarate si cheltuielile efectuate de contribuabil.

In al doilea rand, trebuie intensificata lupta impotriva coruptiei din randul factorilor responsabili cu aplicarea legii, atat prin pedepsirea mai aspra a acestora, cat si prin perfectionarea metodelor de urmarire a comportamentului si a averilor acumulate de functionarii respectivi.

Colaborarea dintre autoritatile de aplicare a legii in domeniu din tara noastra si alte state (in special vecine) constituie o alta cale de reducere a evaziunii fiscale, stiut fiind ca, de obicei, la un act de evaziune fiscala apare adesea si un element de extraneitate (facturi false de import si de export, conturi sau firme personale in strainatate, adesea pe nume fictive, internationalizarea legaturilor de tip mafiot etc.).

Trebuie avuta in vedere reducerea treptata,pe masura posibilitatilor bugetare, a nivelului anumitor categorii de impozite si taxe al caror cuantum este foarte ridicat, pentru a diminua tentatia contribuabililor de a nu platii asemenea impozite, stiut fiind ca un buget se alimenteaza mai bine cu impozite mici, dar platite de o masa mai mare de contribuabili, decat cu impozite mari dar platite de un numar mai redus de contribuabili.

Referitor la fenomenul de evaziune fiscala internationala se observa o tendinta de proliferare a unor entitati fictive, infiintate cu scopul de a realiza mari sume de bani prin frauda. Prin infiintarea de grupuri de afaceri obscure aceste entitatii realizeaza , prin manevre disimulatoare si abilitati operationale, importante profituri, producind in acelasi timp, mari pierderi partenerilor de tranzactie care nu sunt suficient de prudenti.

Modalitatea de fraudare incepe, de regula, prin creare in conditii de ilegalitate a unor societati comerciale cu aparente de soliditate si profesionalism. Pentru a se evita verificari prealabile prea exigente, sediul central al firmei se stabileste in asa numitele "paradisuri fiscale", unde regimul juridic, mai putin restrictiv, ofera conditii optime in disimularea realitatii. Urmatoarea etapa este aceea a infiintarii de filiale si reprezentante in centre internationale unde converg principalele relatii comerciale mondiale. Desi fondurile banesti ale unei asemenea societati sunt, de obicei, limitate, se deschid conturi la mai multe banci importante, continind, insa, disponibilitati moderate. Urmeaza o cuprinzatoare si variata corespondenta de afaceri, fara o finalitate precisa, cu firme cunoscute in lumea intreaga, pentru a fi creata, astfel, impresia unui standing deosebit. Se tiparersc pliante, formulare, diverse documente cu titulatura si activitatea societatii, acordindu-se o atentie deosebita reclamei prin publicatii cu larga raspandire. Nu de putine ori sunt atrase personalitati cu reputatie din cercurile de afaceri sau din cele politice pentru a oferii garantii morale suplimentare unor combinatii cunoscute de un numar foarte mic de initiati. Modalitatile de inselaciune a partenerilor de afaceri atrasi in tranzactii sunt variate, putandu-se folosi, concomitent, mai multe formule si scenarii.

Astfel, se cunosc mai multe cazuri in care reprezentatii unor asfel de firme au depus la banca insarcinata cu executarea acreditivului documente contrafacute, incepand cu factura de livrare si terminand cu documentele ce atestau incarcarea marfurilor. Urmarea, au fost incasate sume importante de bani pentru expeditii inexistente. Sistemul a fost continuat si dupa aparitia reclamatiilor din partea importatorilor, importatori care erau temporizati pretextandu-se ca s-au produs erori pe parcursul transportului. Uneori, operatiunile si incasarile frauduloase continuau pana cand partenerul sesiza existenta unor ilegalitati si declansa un litigiu care se desfasura fara a stingheri alte afaceri frauduloase in executare, initiate de societatea fictiva in cauza.

O alta modalitate de a actiona a unei societati fictive, o constituie incheierea de contracte, pe temeiul obiectului de activitate al societatii, prin documente contrafacute sa determine livrarea marfii pe credit ori cu plata prin incasso, fara sa ofere partenerului nici o garantie. Pentru a se castiga increderea partenerului, actiunea debuteaza prin preluarea unor loturi mai mici de marfa, decontarile facandu-se integral si prompt. Abia dupa aceea se solicita cantitati mai mari de marfuri, care sunt plasate imediat pe piata, fara a mai fi onorate la termen obligatiile de plata.

Pentru a reveni la domeniul eludarii legilor fiscale si a mijloacelor folosite in practica, ne vom referi la evaziunea fiscala generata de mecanismul legal de evaziune, precum si asupra modalitatilor prin care se manifesta acest mecanism.

Mecanismul evaziunii fiscale legale se realizeaza tot in acele spatii fianciare denumite "tax heavens" (paradisuri fiscale) unde exista legislatii superliberale, cu regim de impunere fiscala deosebit de indulgent. Aceste "oaze fiscale" atrag marile capitaluri, precum si personalitatile din lumea financiara, politica, sportiva si artistica. Profitindu-se de existenta zonelor fiscale cu regimuri concesive - Panama, Insulele Bahamas, Antilele Olandeze, Luxemburg, Liechtestein etc. - a aparut o intreaga practica de evitare a impunerilor fiscale si de eludare a controlului financiar. Din multitudinile modalitatilor imaginate de practicienii lor, mentionam cateva: profesorii americani prefera sa predea la universitatile canadiene pe o perioada de doi ani si sa evite, atat impozitele din Canada cat si cele din S.U.A., deoarece rezidentii americani care lucreaza in strainatate mai mult de 18 luni beneficiaza de scutiri de impozite din partea autoritatilor respective; personalitatile lumii artistice si sportive prefera sa-si stabileasca domiciliul in Monaco, Lichtestein sau Bahamas, deoarece impozitul pe venit in aceste tari este mai mic decat in S.U.A., Marea Britanie, Suedia etc.; milionarii americani si britanici prefera sa-si stabileasca domiciliul intr-un paradis al taxelor (Bahamas, Monaco, Antilele Olandeze) pentru a evita impozitele deosebit de mari ce se impun in tarile lor de origine.

O alta modalitate deseori utilizata de marile corporatii internationale, este aceea a preturilor de transfer care le permite sa realizeze importante economii prin mecanismul evaziunii fiscale legale. Operatiunea se desfasoara dupa o forma deja cunoscuta: o firma internationala dintr-o tara exporta marfuri intr-o alta tara utilizand serviciile a doua filiale ale sale; de exemplu filiala din Germania a companiei cu baza in S.U.A. vinde marfuri destinate unui beneficiar din Anglia, insa nu direct, ci prin intermediul unei alte filiale situate in Elvetia.

Marfurile nu vor ajunge niciodata pe piata statelor unde sunt amplasate filialele intermediare, toate operatiunile se efectueaza in evidentele contabile si, desi organele fiscale cunosc foarte bine mecanismul, nu pot face nimic. Actiunea organelor fiscale este blocata deoarece ele au posibilitatea de a impune numai profiturile ce apar in bilanturi, si cum acestea sunt corect inregistrate in documente, mecanismul evaziunii fiscale legale este perfect.

In ultimul deceniu, cazurile de evaziune fiscala legale si frauduloase -cu care se confrunta autoritatile de stat, au devenit extrem de frecvente, iar sumele de bani, care fac obiectul acestor fapte , foarte mari.In fata acestei situatii, au fost gandite mijloace de sesizare si prevenire a operatiunilor cu caracter fraudulos. Intre mijloacele de combatere si prevenire a faptelor de evaziune si frauda fiscala mentionam:

a.           se impune prudenta sporita la incheierea de contracte cu firme noi, agresive in afaceri, dar fara legaturi traditionale.In aceste cazuri, va trebui sa se solicite aprecieri din partea bancii cu care se afla in relatii un asemenea client, deoarece numai aceasta poate evalua capacitatea de plata a firmei si, deci, seriozitatea acesteia;

b.          este necesar sa se cunoasca, prin culegere de informatii, daca societatea cu care urmeaza sa se stabileasca relatii contractuale nu are in curs litigii pentru neonorarea obligatiilor de plata;

c.           blocarea actiunilor de livrare a marfurilor la primul indiciu de intarziere nejustificata ori de manevrare echivoca a decontarii;

d.          sesizarea imediata a justitiei atunci cand apar definite elementele unei  operatiuni frauduloase.

Studiile si rapoartele de activitate ale politiei criminale internationale -INTERPOL - se opresc, pe larg, asupra activitatilor unor institutii financiar - bancare fictive cu camp de actiune pe plan international.Asemenea institutii bancare se ocupa de operatiuni ilegale care le aduc mari profituri, precum traficul de bani falsificati,cecuri contrafacute, emiterea de titluri de valoare false, finantarea si decontarea unor afaceri ilegale, comercializarea de produse interzise.

Dificultati privind masurarea evaziunii fiscale

Marimea economiei negre (black economy) este dificil de estimat, recunoaste Alain Anderton, dar in Marea Britanie estimatiile variaza de la 7 la 15% din produsul national brut. Astfel de cifre variabile se avanseaza si pentru cazul altor tari. Acest lucru ilustreaza faptul ca nu exista instrumente si posibilitati sensibile si eficiente de masurare a acestui fenomen. In statul fiscal al zilelor noastre acest fapt este, evident un paradox. Dar, in impletirea de optiuni politice vizind evaziunea fiscala, pe de o parte , tendinta, daca nu de curmare a ei, macar de limitare semnuficativa a acesteia pornind de la caracterul nociv asupra mediului economico-social, iar, pe de alta parte, o alta tendinta, a folosirii evaziunii fiscale ca element pozitiv de politica fiscala, este greu, si, adesea nu exista interes de a masura amploarea evaziunii fiscale. Nu este mai putin adevarat, din contra, ca, data fiind amploarea fenomenului generalizat la intreaga geografie politica a lumii, multitudinea modalitatilor concrete de manifestare, caracterul neortodox al acestora, eforturile care le presupune strangerea datelor etc., si din punct de vedere tehnic operatiunea masurarii evaziunii fiscale devine o intreprindere greu de realizat. La toate acestea, in practica, se mai adauga inca un element relevant: greutatea efectiva in depistarea si probarea unei evaziuni fiscale, in aceasta directie intervenind factori multipli: inconsistenta legislativa, inventivitatea generala recunoscuta a evazionistilor.

Din acest punct de vedere evaziunea fiscala trebuie privita ca pe o refulare din partea oricarui contribuabil si care devine o certitudine atunci cand momentul este prielnic realizarii ei.

Deoarece semnificatia marimii evaziunii fiscale consta si in determinarea factorilor legislativi si guvernamentali sa intrprinda masuri in consecinta, folosirea chiar si a unor metode aproximative de estimare este conforma cu intentiile specialistilor.

Modul curent de exprimare a evaziunii fiscale este cel sub forma relativa, ca raport intre totalitatea veniturilor cuvenite statului estimate a fi sustrase de la aceasta destinatie si produsul intern brut (PIB) sau prin raportarea numaratorului definit mai sus la totalitatea veniturilor fiscale cuprinse in bugetul de stat anual. Totusi, evazuinea fiscala se exprima si in cifre absolute, sau, mai frecvent, atat sub forma relativa cat si absoluta.

Curba Laffer

Prof. Arthur Laffer a elaborat curba care ii poarta si numele prin care a pus in evidenta corelatia dintre cotele de impozitare si veniturile bugetare. Teoria este urmatoarea : dupa un anumit plafon al cotelor de impozitare, orice accentuare a acestora genereaza reducerea veniturilor bugetare colectate din impozite, datorita inhibarii motivatiei de a munci, economisi si investi mai mult. Dar si reciproca este valabila.

Astfel, cresterea cotelor marginale de impozitare de la t1 la t2 si de la t2 la t3 determina o majorare a venituri bugetare colectate de la V1 la V2, si repectiv de la V2 la V3. Dupa acest punct t3 orice crestere a cotei la t4 de exemplu, determina reduceri ale veniturilor bugetare colectate de la V3 la V2.

STUDIU DE CAZ

EVAZIUNEA FISCALA DIN ROMANIA

IN PERIOADA DE TRANZITIE

Recentele scandaluri economice din tara noastra au dezvaluit initiatilor cateva lucruri interesante:

Firma Crescent, care s-a ocupat de comert exterior inainte de 1989, dar si dupa aceea, rampa de lansare a magnatului Dan Voiculescu, este inregistrata in Cipru, desi operatiunile sale comerciale se desfasurau cu precadere in Romania

Navele romanesti inchiriate spre utilizare diferitelor firme de management, inclusiv cele implicate in scandalul Minerva, au fost inregistrate sub diferite pavilioane de complezenta (Cipru,Panama,Isle of Man).

In scandalul societatii de asigurari Mondragon, presa a descoperit ca mai bine de 70%din actiunile firmei erau detinute de o companie "pe hartie" (fara activitate) cipriota, controlata de interpusi de Stefan Mandel, care dorea sa ramana in umbra pentru a fi absolvit de raspundere in cazul unui faliment gen Caritas

Plata comisioanelor in scandalul Puma s-a realizat prin canale offshore, folosindu-se companii si banci din paradisuri fiscale (ca de exemplu Banque Internationale Luxemburg (Asia) Ltd. si companii inmatriculate in Insulele Canalului Manecii).

Afacerile importatorului de tigari Zaher Iskandarani s-au derulat prin Cipru, unde marfurile beneficiau de o importanta reducere de preturi, reducere ce atragea o importanta miscare corespunzatoare a datoriilor fiscale din Romania; dupa ce mecanismul a fostdemontat de organele de control, urmasul lui Iskandarani, Mujea Marcelini a continuat afacerea, dirijand-o prin alt paradis fiscal - Panama.

Sabina Product, o escrocherie cu staif, se baza pe asocierea cu un misterios partener din Statele Unite, care nu era altceva decat o companie offshore de duzina, incorporata in Delaware pentru mai putin de o mie de dolari.

Unul dintre cei mai mari investitori straini in Romania este BritishVirgin Islands, o tara cu 12.000 de locuitori care a pompat 11 milioane dolari in economia romaneasca.

Mai multe firme controlate de Sever Muresan, care au beneficiat de importante credite de la Banca Dacia Felix, provocand colapsul acesteia in 1996, sunt inregistrate in Luxemburg, un paradis fiscal binecunoscut in mediile de afaceri.

Actionarul principal al Bancii Columna este o obscura firma elvetiana/casuta postala (Manel Finanz A.G.) detinuta confidential de misteriosi cetateni romani (Marius Tarlea?). Recent, banca a intrat in imposibilitate de plata. Banca Nationala a eliberat autorizatia acestei banci, fara a verifica temeinic bonitatea actionarului elvetian (o firma cu un capital de cateva zeci de mii de dolari) si a tolerat publicitatea agresiva a acesteia pana in ultimul moment, desi chiar conducerea Bancii Columna -in speta, directorul Bostan - nu a indeplinit de la bun inceput conditiile legale.

Cateva firme in care este implicat dubiosul om de afaceri Mircea Behler (arestat in 1994 pentru frauda - peste 200 milioane lei, taxe vamale) sunt proprietatea altor companii, domiciliate la casute postale din Liechtenstein, Elvetia si British Virgin Islands.

Cercetarile politiei au descoperit ca incasarile valutare din exporturile intreprinderii de stat Rulmentul Brasov erau intarziate prin parcarea lor in banci intermediare din Liechtenstein.

"Ingineriile" din spatele afacerilor lui Viorel Catarama se bazeaza pe cel putin o firma inmatriculata in Vaduz, Liechtenstein, al carei imputernicit in Romania (proprietar?) este chiar.Viorel Catarama.

La inceputul anului 1990 economia romaneasca se afla intr-o situatie particulara generata de efortul imens derulat pe tot parcursul anilor '80 pentru plata datoriei externe si realizarea concomitenta a unui plan investitional exagerat, dar si de modul violent in care a avut loc schimbarea de sistem.

Astfel, dupa 1980, s-au diminuat drastic importurile limitandu-se numai la materiile prime necesare functionarii unor ramuri industriale, eliminandu-se cele din sfera bunurilor de consum, desi piata interna nu era pregatita sa le produca; s-a orientat productia exclusiv catre export, indiferent de conditiile economice - rentabilitate, eficienta, curs de revenire.

Investitiile au fost dirijate catre sectoare in care amortizarea presupune perioade foarte lungi de timp, iar finantarea acestora nu era asigurata, bazandu-se in multe cazuri exclusiv pe munca nesalarizata.

In mod similar s-au petrecut lucrurile si in agricultura, unde baza a constituit-o forta de munca imbatranita si unde elementele de progres tehnic au fost o prezenta sporadica.

Toate acestea au condus la izolarea economica, chiar si in cadrul sistemului socialist, unde Romania se remarca prin lipsa totala de transparenta, dialog si deschidere spre realitati economice si sociale evidente.

Daca in celelalte tari din aceasta zona a Europei desprinderea de sistemul socialist a avut loc practic in etape si fara manifestari violente, in Romania ruptura de sistem a fost violenta,pe fondul unei crize economice generale, al uzurii si oboselii intregii societati.

Izolarea internationala autoimpusa, lipsa de colaborare pe toate planurile au avut drept consecinta amplificarea dezordinii economice si sociale.

In aceasta situatie, multe din masurile economice propuse imediat dupa inceputul anului 1990 au fost arbitrare, contradictorii sau, datorita necunoasterii mecanismelor de functionare a economiei de piata, aplicarea lor a fost secventiala si lipsita de eficienta

Eroarea principala a constat, in opinia noastra, in falsa convingere ca desfiintarea planificarii centralizate, liberarizarea comertului, a preturilor sunt conditii suficiente pentru aparitia unui sistem de piata care sa conduca automat la realizarea bunastarii.

Realitatea s-a dovedit mult mai complexa, mai dura, demonstrand ca introducerea mecanismului pietei este posibil numai paralel cu constructia unui context socio-economic favorabil.

Lipsa cronica de pe piata a unor produse de stricta necesitate, criterii si metode aberante de planificare a vanzarii etc. au generat si dezvoltat o piata paralela de dimensiuni considerabile. Desi nu pot fi prezentate statistici, este important de subliniat ca in ultimi ani ai deceniului opt s-a renuntat practic la importul de cafea si tigari cu filtru, piata acestor produse fiind cedata constient economiei paralele.

Prezentarea acestor aspecte poate parea un detaliu nesemnificativ, dar trebuie tinut cont ca prin sistemul de taxe si impozite aceste produse acopera peste 15 procente din veniturile bugetului unui stat.

De asemenea, trebuie amintita importanta pietei paralele in asigurarea unor produse de uz cosmetic-igienic, apoi textile si chiar bunuri electrocasnice.

Periodic, pe parcursul deceniului IX s-au inregistrat crize foarte puternice de produse de stricta necesitate: ulei, zahar, diferite legume, detergenti etc.

Motivatia clasica, respectiv productia insuficienta, lipsa de materii prime, dezinteresul si incompetenta unor factori de decizie nu poate fi negata, dar, analizand post factum cele prezentate, reiese ca o parte importanta a tuturor acestor situatii a fost provocata constient si a capatat dimensiuni amplificate, fiind generatoare de importante castiguri ilicite pentru anumite structuri profesionale care prin aceste activitati au facut trecerea de la modesta piata paralela la structurile orgaizate ale economiei subterane, acumuland importante venituri ilicite.

Aceasta evolutie a fost stimulata de haosul legislativ care a caracterizat perioada imediat urmatoare momentului 1989, cand, in spatele unor indelungi si repetate teorii despre echitate si corectitudine, s-au derulat importante operatiuni necontrolate.

Astfel, legislatia economica a aparut cu intarziere, neadaptata realitatii, incercand cu stangacie sa impace concomitent si imensul aparat birocratic de stat, dar sa si promoveze masuri de stimulare a initiativei private.

In fapt, rezultatul acelor masuri s-a concretizat in blocarea intregului sistem economic, respingerea potentialilor mari investitori, scurgerea fara control a avutiei nationale si concentrarea artificiala a unor imporante valori materiale si banesti in mainile catorva oameni de afaceri.

Adaugand la aceste elemente necunoasterea de catre functionarii aparatului de stat a principiilor de functionare a economiei de piata, precum si coruptia ce a cuprins aceste categorii profesionale, a rezultat mediul economico-social favorizant pentru economia subterana.

In evolutia sa, pe parcursul ultimului deceniu, se pot distinge din punct de vedere a modului de organizare trei etape: formarea structurilor subterane, dezvoltarea retelelor si concentrarea deciziei.

Din punct de vedere al sferei de manifestare, pot fi delimitate activitatile frauduloase, cuprinzand si partea cea mai mare a muncii la negru, de activitatile criminale ce si-au facut simtita prezenta intr-o etapa ulterioara.

Pe fondul situatiei economico-sociale, anterior prezentata,incepand cu primele zile ale anului 1990, s-au creat grupuri de interese specializate in operatiuni de contrabanda atat pentru export, cat si pentru import, in operatiuni de specula cu produse deficitare, in prestarea unor servicii de transport, alimentatie publica etc.

Astfel, profitandu-se de preturile scazute la care se gaseau pe piata interna o serie de produse industriale, precum: scule, dispozitive, aparate electrice, dar si bunuri de consum, au fost achizitionate si, fara a exista autorizatii, fara a se plati taxe, marfurile au fost vandute pe pietele din tarile apropriate, obtinandu-se sume importante care, in functie de anumite oportunitati, au fost tezaurizate sau folosite pentru dezvoltarea activitatii.

Intr-un mod asemanator s-au derulat si operatiuni de "import", piata romaneasca fiind invadata de marfuri slab calitative, dar cu forme si utilitati dorite de populatie.

In acelasi timp au aparut activitati particulare de transport-taxi, apoi comercializarea in regim de alimentatie publica a unor produse de calitate indoielnica, mici tonete, puncte volante sau preluarea din depozitele statului la preturi modice a unor marfuri deficitare si comecializarea lor imediata la preturi de specula.

Toate aceste activitati s-au desfasurat practic fara nici o restrictie in primul semestru al anului 1990, momentul aparitiei primelor reglementari privind activitatea economica privata fiind astfel categoric depasit de reactia mult mai rapida a unor categorii profesionale in formare.

Veniturile realizate au fost in multe cazuri importante si, alaturi de sumele provenite din activitatile desfasurate clandestin anterior anului 1990, au constituit capitalul pentru initierea unor afaceri legal organizate.

Desigur, dezvoltarea termenului de "afaceri"- activitati comerciale legale - presupune indeplinirea concomitenta a doua obiective: existenta cadrului general organizatoric, respectiv cadrul juridic pentru infiintarea, organizarea si functionarea respectivelor afaceri, si existenta prevederilor financiare, fiscale, respectiv a incadrarii stricte a entitatilor astfel infiintate in prevederile acestor reglementari.

Activitatea practica desfasurata in aceasta etapa a demonstrat ca in cele mai multe cazuri a fost vorba doar de o incadrare formala in prevederile legale activitatea multor agenti economici avand evidente trasaturi subterane.

Incepand cu anul 1991, au fost infiintate in numar considerabil de societati comerciale private, o pondere importanta avand-o societatile cu participare de capital strain.

Aparitia sub acesta forma a initiativei private si mai ales participarea capitalului strain au constituit in mod evident un semnal economic privind orientarea economiei catre piata. Dar, trebuie precizat ca peste 90% din societatile cu capital strain s-au limitat la investirea unui capital sub1000 dolari S.U.A., cunoscute fiind o multitudine de situatii in care aportul s-a limitat la cele cateva zeci de dolari cat a fost suma minima necesara pentru infiintarea societatii comerciale.

Majoritatea din aceste "investitii au provenit din tarile din Orientul Mijlociu si Apropiat, organizat dupa regului proprii, pe principiul piramidal, astfel incat in scurt timp au construit retele proprii de interese.

Obiectul de activitate al acestor mici firme a fost in exclusivitate comertul cu bunuri importate din tarile de origine ale asociatilor.

Astfel, piata romanesca a fost invadata de produse alimentare, bauturi tigari, cafea, produse textile, incaltaminte, de o calitate indoielnica, dar la preturi care au atras populatia cu venituri modeste.

Caracteristica pentru perioada aceasta a fost implicarea directa a importatorilor in distributia marfii, situatie justificata de cantitatile relativ mici de marfuri rulate, dorinta de a controla preturile, pe fondul necunoasterii si neincrederii in comerciantii autohtoni.

Sumele obtinute au fost imediat utilizate pentru achizitia de pe piata romaneasca a unor marfuri industriale sau agricole la preturi favorabile si exportarea lor.

Astfel, ingrasaminte, produse metalurgice neprelucrate, animale vii, cherestea au constituit obiectivul principal pentru acesti comercianti.

Desi toate aceste activitati au fost aducatoare de venituri, in fapt prin metode de evitare sau pur si simplu prin distrugerea evidentelor respectivilor comercianti, statul roman nu a beneficiat de impozitele si taxele cuvenite.

Aceasta a fost prima forma de manifestare evidenta a economiei subterane organizate in tara noastra.

In aceeasi etapa, dar in cele mai multe cazuri separat, a inceput infiintarea unor societati cu raspundere limitata a unor rezidenti, a caror activitate a fost orientata spre valorificarea productiei obtinute de intreprinderile de stat.

Aspectul negativ al acestei activitati a constat in faptul ca, utilizandu-se practic infrastructura si forta de munca a respectivelor intreprinderi, acestea au livrat marfurile cel mult la nivelul costurilor, transferand astfel profitul, fara nici o justificare, in sectorul privat.

3.In mod asemanator s-au petrecut faptele si in comertul exterior, unde relatiile traditionale au fost transferate spre administrare unor societati private fara experienta si fara interesul asumarii unei responsabilitati complexe.

In cazul acestor activitati comerciale derulate de rezidenti s-au inregistrat sustrageri masive de la plata impozitelor catre bugetul statului, iar intreprinderile de stat angajate in aceste tranzactii au inregistrat pierderi, au fost in imposibilitatea realizarii unor investitii necesare pentru mentinerea in stare de functionare.

Faptele de aceasta natura, desfasurate cu repetabilitate, implicarea cu buna stiinta de catre unii factori de decizie in asemenea activitati au condus la formarea unor structuri subterane.

Fara a avea o pondere importanta in aceasta etapa, analizand din punct de vedere al economiei subterane, trebuie amintiti si micii comercianti autohtoni care au urmarit specularea unor momente prielnice pentru realizarea unor achizitii de marfuri, au organizat mici puncte de vanzare cu evitarea sau sustragerea de la plata impozitelor.

Concluzionand, putem spune ca, in perioada 1990-1993, principala forma de manifestare a economiei subterane a fost frauda fiscala, iar elementul care a favorizat dezvoltarea sa a fost lipsa cadrului legislativ adecvat.

Evolutia ulterioara a economiei subterane a fost marcata pentru anii 1993-1995 in principal de cristalizarea unui sistem legislativ economic, dar si coercitiv, precum si de concurenta intre participanti, situatie care a impus schimbarea modului de operare si largirea sferei de cuprindere a activitatii ilegale.

Astfel aparitia legislatiei privind organizarea si functionarea societatilor comerciale si a cadrului institutional adecvat, respectiv a Camerei de Comert si a Registrului Comertului, organizat pe principii unitare, cu un sistem de evidenta informatizat, a permis cunoasterea evolutiei numarului de agenti economici, a obiectului de activitate declarat si structurii actionarilor sau asociatilor.

Legislatia fiscala a capatat contur, prin reglementarea impozitului pe profit, a taxelor vamale si mai ales prin introducerea taxei pe valoarea adaugata, sistem de impozitare modern, aliniat standardelor internationale.

Importante au fost si privilegiile legale ce au acordat facilitati fiscale unor categorii de investitori, functie de volumul afacerilor si ramura de activitate.

De asemenea, au fost reorganizate organele de control ale statului si au fost infiintate institutii noi menite sa urmareasca respectarea legislatiei in acest domeniu.

Infiintarea in cadrul Ministerului Finantelor a Garzii Financiare, reinfiintarea Curtii de Conturi, reorganizarea unor sectoare ale politiei functie de evolutia fenomenului de criminalitate economica a constituit realizari evidente.

Completand acest cadru cu prevederile legale privind privatizarea unor societati comerciale apartinand statului, se poate concluziona atat din punct de vedere legislativ, cat si institutional, dincolo de evidente necorelari, imperfectiuni si inconsecvente, s-a reusit orientarea ireversibila a societatii spre economia de piata.

Incercand a face o scurta apreciere concomitent din punct de vedere economic si social, putem spune ca, anterior anului 1993, societatea romaneasca s-a aflat intr-o perioada de cautare a propriei identitati si, pe acest fond, de acumulare primitiva a capitalului.

Desigur, exista o anumita inertie la nivelul societatii, si simpla adoptare a unei reguli nu poate determina imediat rezultate deosebite, dar refuzul permanent al unor participanti la activitatea economica, incercarea lor de amana aplicarea in practica a unor dispozitii legale, concomitent cu organizarea pe principii subterane a activitatii si savarsirea unor fapte cu caracter infractional de natura sa loveasca in siguranta economica nu pot fi subestimate sau justificate superficial.

Astfel, activitatea economica subterana a capatat noi dimensiuni, avand cateva tinte precise; acapararea pietei pentru produsele de larg consum si obtinerea de fonduri pentru achizitionarea unor importante active comerciale si industriale.

Pentru atingerea acestor obiective au fost utilizate mijloace si procedee foarte diverse, precum formarea unor lanturi de firme fantoma, jocurile piramidale, obtinerea unor credite in conditii nelegale, penetrarea sistemului bancar, coruptia etc.

Firmele fantoma au reprezentat cel mai utilizat mijloc de manifestare a economiei subterane pentru aceasta etapa, atat din punctul de vedere al momentului aparitiei lor, cat mai ales al consecintelor economice negative generate.

Actiunile de contrabanda, de distribuire pe piata a unor produse cu origine si calitate indoielnica, evaziunea fiscala, sustragerea de la taxele vamale, solicitarea unor rambursari necuvenite de la bugetul statului au fost savarsite in principal prin utilizarea acestor firme.

Din punct de vedere al modului de decontare, trebuie subliniat ca toate aceste tranzactii au utilizat numerarul, generand disfunctii importante pentru circuitul monedei nationale.

Astfel, in cele mai multe cazuri decontarile in cadrul lantului de firme implicate in tranzactii s-au efectuat direct intre furnizorul-importator si cel ce a distribuit marfa spre reteaua cu amanuntul, blocandu-se importante sume in numerar in afara circuitului bancar.

Pentru reluarea circuitului, sumele in lei astfel obtinute au fost schimbate in valuta, operatiunea fiind controlata de aceleasi persoane, fiecare noua reluare a circuitului generand devalorizarea leului.

Prin aceste operatiuni care au evitat circuitul bancar s-a consolidat o piata

valutara paralela puternica si in afara oricarui control.

Se constata astfel ca, in aceasta perioada, persoanele implicate in activitatea firmelor fantoma nu au apelat in mod deosebit la sistemul bancar.

Motivele sunt probabil foarte variate, fiind vorba de o lipsa d3e incredere atat din partea bancilor, care solicitau anumite garantii, cat si din partea "investitorilor", care evitau documentele scrise.

Exceptie au facut in mod permanent cumpararile de valuta, operatiuni pe care inclusiv comerciantii implicati in activitatea firmelor fantoma le-au urmarit in mod constant.

Cele prezentate demonstreaza ca, prin deformarea unor fluxuri financiare, prin blocarea numerarului, prin nerepatrierea valutei aferente exporturilor si prin organizarea unor retele subterane de schimb valutar, firmele fantoma au afectat sistemul bancar, chiar daca relatiile directe nu au avut amploare deosebita.

In aceeasi sfera de activitate, trebuie amintite si jocurile piramidale de tip CARITAS.

Aceste activitati direct legate de economia subterana au cunoscut in intervalul analizat o dezvoltare puternica, speculand naivitatea, nestiinta si dorinta de imbogatire imediata.

Trebuie remarcat ca in aceste activitati au fost implicati rezidenti si, dincolo de schemele pur teoretice care incercau sa demonstreze viabilitatea sistemului in fapt, s-au atras sume imense, care, chiar daca juridic nu s-a demonstrat, au fost utilizate in operatiuni comerciale ilicite precum: importuri, achizitii de active industriale, plasamente bancare etc., reusindu-se in timp pierderea originilor.

Aceste operatiuni au generat profituri inregistrate, au subminat sistemul bancar si au determinat presiuni necontrolate asupra monedei nationale.

Exista si alte forme de manifestare a economiei subterane, respectiv obtinerea unor credite garantate cu bunuri fara valoare, utilizarea creditelor in alte scopuri decat cele declarate etc.

Analizand fiecare tip de operatiune in parte, se constata ca, pe langa elementele ajutatoare deja prezentate, respectiv necorelarile si contradictiile legislative, multe din actiuni au fost posibile datorita fenomenului de coruptie.

Prin dimensiunea si caracterul organizat, se poate afirma ca facilitarea unor operatiuni nelegale in scopul obtinerii unor foloase necuvenite de catre diferite categorii de functionari a devenit, in anii 1993-1995, o piedica evidenta in functionarea institutiilor statului, s-a deformat iremediabil sensul si scopul anumitor decizii macroeconomice.

In concluzie in intervalul analizat, economia subterana a capatat dimensiuni considerabile si a cristalizat retele specializate.

Sfera de activitate a cuprins, pe langa evaziune fiscala si munca la negru, elemente certe ale crimei organizate.

Trebuie subliniat ca in continuare s-a mentinut o anumita demarcatie intre activitatile in care au fost implicati cetateni straini, respectiv import-exportul unor bunuri de larg consum, controlul pietei valutare, si cele in care au fost implicat rezidentii.

Activitatea criminala a capatat contur atat prin intrepatrunderea cu activitatile comerciale, cat si prin forme directe de manifestare- furturi si vanzari auto, prostitutie, trafic de droguri.

In toata evolutia sa, economia subterana a speculat orice oportunitate generata de desincronizari si indecizii, urmarind infiltrarea in orice spatiu lasat liber de economia oficiala.

Astfel, economia subterana a evoluat de la forme de manifestare complet descoperita la activitatea disimulata, intr-un interval relativ scurt, trecandu-se de la traficul de frontiera facut cu marfuri ce nu depasau volumul unui portbagaj auto la contrabanda cu cantitati vagonabile de produse petroliere, alcool, cherestea.

In procesul de formare a structurilor subterane si, ulterior, in faza de dezvoltare si consolidare a retelelor pe fondul unor delimitari tacite a zonelor de actiune, grupurile de interese implicate au avut putine momente de reala concurenta sau conflicte majore de interese.

Situatia s-a schimbat evident dupa anul 1995, motivatia fiind complexa.

Pe de o parte, realizarea unui cadru legislativ si institutional avand drept scop combaterea economiei subterane, apoi consolidarea pozitiei pe piata a unor investitori onesti reprezentanti ai unor marci comerciale recunoscute au condus in timp la reorganizarea activitatii economici subterane.

Astfel specific acestei etape este in principal orientarea catre noi activitati, concurenta intre grupurile de interese, toate pe fondul realei profesionalizari a activitatii criminale desfasurate.

Situatia existenta in spatiul fostei Iugoslavii a dus la crearea unor puternice retele de contrabanda cu produse petroliere, activitatea efectiva fiind complexa si pornind de la aducerea in tara prin diferite metode infractionale a materiei prime, apoi prelucrarea si livrarea in exterior. Prejudiciile cauzate economiei romanesti au fost insemnate, deoarece in cele mai multe cazuri tarifele combinatelor producatoare nu au acoperit nivelul real al costurilor iar taxele de import si export au fost eludate, la toate acestea adaugandu-se poluarea mediului, fapt total neglijat de autoritati.

Trebuie remarcat in acest cadru ca asemenea operatiuni nu ar fi fost posibile fara conexarea la retelele internationale implicate in traficul cu produse petroliere si in decontari bancare nelegale.

A continuat contrabanda cu un tutun in cantitati mari, utilizandu-se, de asemenea, retelele crimei organizate, si dupa aceleasi procedee s-au derulat si tranzactii cu cafea, alcool etc.

Daca in etapele anterioare, in cele mai multe cazuri, operatiunile vizau un traseu simplu, introducerea marfii in tara si imediat comercializata, ulterior s-au organizat actiuni complexe in care materia prima a fost prelucrata clandestin sau in conditii formale legale in spatiile de productie ale unor intreprinderi inclusiv cu capital de stat.

Cu aceasta ocazie au fost utilizate variate procedee de eludare a impozitelor, situatia in care multe din facilitatile fiscale ce urmareau consolidarea activitatii investitionale au degenerat in evidente fapte de frauda fiscala.

Aspectul de ansamblu al pietei a cunoscut in decursul ultimilor ani mutatii evidente, oferta de marfuri s-a diversificat, cererea, desi afectata de nenumarate disfunctii, a devenit compatibila cu cea din tarile dezvoltate si, in consecinta, incepand cu forma de prezentare a marfurilor, spatiile comerciale, publicitatea si pana la managementul afacerilor, a urmat un proces continuu de modernizare.

Aceste tendinte au fost sesizate si de cei mai implicati in structurile economiei subterane, reactia fiind diversificata, inclusiv de implicare in noile activitati.

Este important de subliniat ca in activitatea de reclama-publicitate se consuma importante sume de bani, iar "urmele" lasate sunt de scurta durata.

Profitandu-se de aceste posibilitati, precum si de facilitatile fiscale oferite de legislatie, importante sume au fost concentrate in sfera publicitatii si, sub motivarea importului de servicii, au fost virate in exterior fara nici o justificare economica.

Implicarea in marile afaceri, tranzactionarea unor sume importante, conexarea cu circuitele internationale ale crimei organizate au presupus concomitent cateva conditii, respectiv implicarea unor profesionisti, concentrarea valorilor tranzactionate, eliminarea concurentei prin metode specifice si, in consecinta, concentrarea deciziei

CONCLUZIE

EVAZIUNEA FISCALA

-INTRE RAU EVIDENT SI RAU NECESAR

Discursul politic de la noi sau din alte tari, condamna unanim evaziunea (frauda) fiscala. Cu toate acestea, perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat in decursul timpului.El persista in toate tarile si in toate perioadele, in ciuda sanctiunilor. Mai mult, el lasa indiferente convingerile multor oameni. Astfel, un sondaj national efectuat in Franta, in anul 1982, releva ca aproape 20% din contribuabili estimau frauda fiscala putin sau deloc condamnabila. Acest fapt nu poate minimiza repercursiunile negative ale evaziunii fiscale asupra veniturilor bugetului de stat, asupra politicii bugetare a puterilor publice si chiar, asupra climatului social. Serviciul venitului intern din SUA (The Internal Revenue Service) aprecia, spre exemplu, ca evaziunea fiscala poate reduce veniturile din impozitul pe veniturile personale din aceasta tara cu 20%.

Economia subterana sau "economia neagra" (black economy) ca forma de manifestare a evaziunii fiscale (munca la negru, vanzarea ilegala de droguri, prostitutie, jocuri de noroc etc.) este estimata a fii 8% din produsul national brut in Marea Britanie, 13% in Suedia, 12% in Belgia, 11,5% in Italia, 9% in Franta, Olanda, Canada si Germania, 8,5% in SUA, 5% in Japonia.

In SUA raufacatorii priveaza, anual, economia americana de peste 18 miliarde de dolari, inducand in eroare fiscul, eliminand concurenta, sporind preturile cu amanuntul, controland diverse sectoare. Alt exemplu: ".90% din numarul bancnotelor verzi tiparite in Statele Unite nu sunt utilizate in circulatia monetara interna, ci sunt folosite in strainatate, in primul rand pentru nevoile economiilor paralele si mai cu seama in traficul de droguri ce evita tranzitarea prin conturi bancare".

Semnificatia problemei este mai mare in tari mai putin dezvoltate unde guvernele pot intampina mari dificultati in supravegherea tranzactiilor care au loc in economie. N. Kaldor estima frauda fiscala in tarile lumii a treia, intre 4/5 si 9/10 din incasarile fiscale prevazute (cifrele nu sunt dupa parerea noastra exagerate nici in ce priveste Romania acestor ani).

Evaziunea fiscala este unul din fenomenele economico-sociale complexe de maxima importanta cu care statele de astazi se confrunta si ale carui consecinte nedorite cauta sa le limiteze cat mai mult, eradicarea fiind, practic, imposibila. Efectele evaziunii fiscale se repercuteaza direct asupra nivelurilor veniturilor fiscale, conduce la distorsiuni in mecanismul pietii si poate contribuii la inechitati (marirea lor) sociale datorate "accesului" si "inclinatiei" diferite la evaziunea fiscala din partea contribuabililor. Daca nu ar fi decat aceste "rele" aduse la evaziunea fiscala, (dar ele nu se rezuma la atat), si statul ar trebui sa se ocupe sistematic si eficient de preintampinarea si limitarea fenomenului evaziunii fiscale.

Cu toate acestea, statul prin puterile publice, poate si sa incite la evaziune fiscala urmarind, in principal, doua scopuri:

un scop "pozitiv" argumentat de dorinta (intentia) de a stimula formarea capitalului si

un scop "negativ" reflectat in sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecinte.

De aici rezulta chiar rolul evaziunii fiscale ca element, dorit sau nu, al politicii fiscale decurgand direct din cel al fiscalitatii, in general. "Unul din secretele japonezilor in ce priveste formarea capitalului este evaziunea fiscala care este incurajata oficial. In mod legal un japonez adult este scutit de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de cinci ori mai multe conturi de acest fel decat numarul populatiei, inclusiv copiii. Din aceasta cauza au rata cea mai mare de formare a capitalului". Pe aceasta baza autorul citat, Peter Drucker in " Inovatia si sistemul antreprenorial" contuinua cu prescrierea urmatoarei retete: "orice tara care vrea sa fie competitiva intr-o era antreprenoriala trebuie sa-si construiasca un sistem de impozite de tipul celui japonez care, printr-o atitudine de ipocrizie semioficiala, incurajaza formarea capitalului".

Din alt punct de vedere, referindu-se la unele masuri guvernamentale in vederea modificarii repartizarii veniturilor in SUA, Milton Friedman, in momentul analizei sale (anii *60), arata ca efectul cotelor inalte si puternic progresive au disparut si ca urmare a faptului ca "ele au stimulat aparitia prevederilor legale si a altora ce sprijina evaziunea fiscala, in speta, asa, numitele portite legale, ce permit reducerea procentuala a cotelor de impozit.Drept efect, cotele reale de impunere au fost mult mai mici decat cotele nominale si ceea ce este foarte important, incidenta impozitelor a dobandit un caracter capricios si inegal. Persoanele au aceeasi situatie economica platesc impozite foarte diferite, in functie de caracterul intamplator al sursei lor de venituri si de ocaziile pe care le au de a realiza o evaziune fiscala"¹. Concluzia apreciatului economist este: "ocolirea impozitarii ar putea sa fi fost, deci, esentiala pentru bunastarea economica. Daca lucrurile ar fi stat asa, castigul a fost obtinut cu pretul unei mari risipe de resurse si prin introducerea unei inechitati larg raspandite"².

"Interventia" statului in mentinerea unui anumit grad de evaziune fiscala, in scopurile aratate, trebuie analizata prin prisma raportului dintre efect (formarea capitalului) si eforturi (o mare risipa de resurse, bugetare sau nu, crearea de inechitate in veniturile disponibile ale contribuabililor etc.). De asemenea, trebuie sa se tina seama ca "Efectul benefic al interventiei statului, in special subraportul legislativ, este direct, imediat si vizibil, in timp ce efectele ei nefaste sunt treptate si indirecte, neperceptibile"³ dupa cum zice M.Friedman in "Capitalism si Libertate". Unul din aceste efecte este fenomenul coruptiei care este practic inevitabil insotitor al evaziunii fiscale.

"Ce-i drept, nu se stie care sunt efectele fraudei. Probabil chiar frauda fiscala este sansa sistemelor fiscale ca ele sa devina viabile.

In aceasta privinta, contrar ideii prea simple care considera frauda un comportament antidemocratic, aceasta este mai curand singurul mijloc modest al expresie directe de incuviintare a sa din partea contribuabilului.

Departe de a fi contrara democratiei, frauda fiscala nu este, din contra, decat manifestarea bruta a vitalitatii sale" (J.C.Martinez).

"Noi nu suntem de alta parere in ce priveste considerarea evaziunii fiscale a nu fi contrara democratiei, dar subliniem contradictiile pe care acest fenomen le induce, mai ales intr-un sistem democratic, in viata economico-sociala (intre nevoia generala de resurse financiare din impozite si sustragerea ilegala de la plata acestora; intre majoritatea contribuabililor care inteleg sa nu "fuga" din fata impozitelor si ca cei care urmaresc acest lucru cu ostentatie ceea ce mareste contributia celor dintai la acoperirea nevoilor generale si conduce la marirea ecartului dintre veniturile disponibile ale primilor si a celor din urma etc.). De aceea, tocmai in interesul democratiei, este necesara o "lupta" permanenta si bine condusa pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale,"(N. Hoanta si George Popa "Evaziune Fiscala").

Dupa numeroasele incursiuni in intimitatile evaziunii fiscale, ne vom intreba ce se poate spune in plus?

"Sistemul actual de colectare a impozitelor functioneaza foarte bine atunci cand este vorba despre contribuabilul sarac, proprietar al unui apartament insalubru sau al unei GIOARSE pe patru roti, dar are "motoarele gripate" cand este vorba de marii rechini ai evaziunii".

("Adevarul",15 septembrie 2000)

subiectul este mult prea generos in reflectii, astfel incat chiar si atunci cand vom fi scris totul in mod cert am uitat ceva!

Bibliografie

MILTON FRIEDMAN - "Capitalism si libertate"

Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1995.

JEAN CLAUDE MARTINEZ - "La fraude fiscale", PUF, Paris,1990

PETER F. DRUCKER - "Inovatia si sistemul antreprenorial"

Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1993.

RODICA DUMITRESCU - "Mafia-Filiera tacerii"