SOMAJUL

1. Ocupare, subocupare, neocupare, somaj - frontierele dintre ele

2. Formele principale ale somajului

3. Cauzele principale ale aparitiei si existentei somajului

4. Indemnizatia de somaj si munca

5. Consecinte ale somajului

6. Masuri de diminuare a somajului si a efectelor sale

1. Ocupare, subocupare, neocupare, somaj - frontierele dintre ele

Realitatea economica atesta importanta muncii - conditie primordiala a existentei si progresului umanitatii. In ultimul secol s-a pus cu acuitate problema ocuparii mainii de lucru, a folosirii acesteia, aceasta devenind una dintre dimensiunile specifice ale dezvoltarii. Opusul ocuparii este neocuparea, adica neutilizarea sau inutilizarea fortei de munca, ce antreneaza dupa sine costuri sociale importante. In stransa legatura cu termenii enuntati este si acela de subocupare, ce apare cand ocuparea unei persoane devine insuficienta in raport cu normele determinate sau cu alt reper posibil, tinand seama de calificarea profesionala. Se poate vorbi in acest caz de subocupare vizibila, cand salariatii muncesc involuntar mai putin decat durata normata a lucrului si sunt in cautarea unei slujbe suplimentare sau subocupare invizibila, ce poate desemna situatia persoanelor exercitand o activitate profesionala in care calificarea lor nu e deplin utilizata.[1] Somajul, care face obiectul capitolului de fata se suprapune in mare masura cu termenul de subocupare.

Necesitate utilizarii depline a fortei de munca, adica posibilitatea ca orice persoana sa-si gaseasca o ocupatie si un post corespunzator pregatirii lui in orice moment, este un deziderat imposibil de atins in practica, ramanand util cel mult in comparatii si aprecieri, ceva ideal spre care tinde o societate ideala. Astfel, tot mai multi specialisti sunt de acord ca populatia este ocupata "deplin" daca proportia indivizilor ce desfasoara curent o activitate reprezinta 95-98% din totalul populatiei active, diferenta de neocupare (2-5%) fiind imposibil de anulat (aceasta si pentru faptul ca intre numarul persoanelor apte de a desfasura o activitate si numarul efectiv al locurilor de munca nu exista, in realitate, egalitate).

Datorita imposibilitatii de a folosi forta de munca existenta la maxim, in literatura economica se opereaza cu termenii mentionati mai sus: inutilizare (neutilizare) a fortei de munca, ocupare incompleta (subocupare), somaj.

Continutul conceptului de somaj este inteles si interpretat in moduri diferite, in functie de ceea ce se doreste a fi scos in evidenta. In esenta, somajul este un fenomen economic ce presupune in mod aprioric depasirea cererii de forta de munca de catre oferta de munca, iesirea unor oameni apti de munca din activitate si trecerea lor in inactiviate, precum si staruinta din partea lor de a-si gasi din nou de lucru.

Suntem de acord cu definirea somerului facuta de Biroul International al Muncii, conform careia somer este orice persoana care indeplineste concomitent si cumulativ conditiile:

- are o varsta de peste 15 ani

- este apt (capabil) de munca

- nu are loc de munca

- este disponibil pentru o munca salariata sau nesalariata

- este efectiv in cautarea acestui loc de munca

Structura populatiei active specifica economiilor de piata avansate este una complexa, in cadrul ei distingandu-se mai multe zone, unele cu granite riguros determinate, altele cu frontiere labile. Figura urmatoare[2] surprinde destul de bine aceste aspecte:

Stadiile 1 si 3 reprezinta munci cu durata redusa. In zona 1 reducerea este voluntara, titularul postului face parte dintr-o categorie care se situeaza intre ocupare si inactivitate, iar in zona 2 avem somaj partial, individul fiind intr-o stare nedefinita, intre activitate si somaj. Stadiul 2 corespunde "economiei subterane" unde se desfasoara munci clandestine. Daca munca este realizata in plus fata de o activitate declarata, individul este salariat, iar daca reprezinta singura sursa de venit, individul face parte din randul celor inactivi sau al somerilor. Stadiul 4 se suprapune uneori cu somajul deghizat, corespunzator celor aflati in diverse stagii de formare, dar propriu si celor ce profita de pensionarea anticipata, precum si de cei descurajati (populatie inactiva, dezamagita de cautari).

Printre trasaturile mai importante care caracterizeaza somajul amintim:

- somajul reprezinta un dezechilibru macroeconomic, un fenomen ce concretizeaza subocuparea mainii de lucru, aceasta putand insemna:

a) situatii in care oferta de munca depaseste cererea de munca (cazul clasic)

b) situatii in care, la nivel de firme, forta de munca nu este folosita in raport cu posibilitatile sale productive sau este folosita defectuos;

- somajul este un fenomen economic ce exprima existenta unei inegalitati intre oferta si cererea de forta de munca, inegalitate in care oferta devanseaza cererea;

- disparitatile devin inegalitati, iar acestea dezechilibre, manifestate intre potentialul de lucru, posibilitatea utilizarii si folosirea lui efectiva;

- somerii constituie o suprapopulatie activa relativa, devenita de prisos, o armata de rezerva;

- somajul constituie o dovada a faptului ca societatea nu este capabila sa asigure ocuparea completa si folosirea eficienta a fortei de munca;

- fenomenul in sine nu poate sa dispara, este tratat dar nu poate fi eradicat;

- durata somajului se manifesta din momentul pierderii locului de munca si pana la reluarea activitatii

2. Formele principale ale somajului

Somajul constituie o realitate deosebit de complexa, un fenomen neomogen, de forme diferite in functie de preponderenta factorilor generatori.

Economia clasica analizeaza somajul voluntar, determinat de refuzul de a se angaja a celor care nu sunt multumiti de salariu si conditiile de munca. Deoarece acest comportament poate exista oricand s-a concluzionat ca in orice societate exista un somaj natural ce nu poate fi resorbit, care este permanent, putand fi numit si normal, deoarece nu este determinat de factori conjuncturali si monetari. Unii economisti au numit acest tip de somaj neinflationist.

In anii '30 ai secolului trecut, J.M. Keynes va scoate in evidenta un alt gen de somaj, de aceasta data amplu, pe carel-a numit somaj involuntar (keynesian). Originea acestui somaj o constituie dezechilibrul de pe piata bunurilor. Astfel, in situatia in care pe piata bunurilor avem o oferta excedentara in raport cu cererea, acest lucru va provoca pe piata muncii somaj involuntar, pentru a se reveni la o situatie de echilibru.

Somajul ciclic urmeaza fazele sau fluctuatiile ciclice si se aplica pentru: somajul conjunctural (cauzat de alternanta perioadelor de prosperitate si depresiune care caracterizeaza lumea industrializata) si somajul sezonier (provocat de seonalitatea unor activitati cum ar fi agricultura, constructiile, s.a.).

Somajul structural este generat de modificarile structurale, demografice, institutional-teritoriale care au loc in diferite tari, mai ales sub incidenta crizei energetice, revolutiei tehnico-stiintifice, inchiderii firmelor nerentabile, perimarii unor produse si implicit a unor meserii, ca urmare a modificarii gustului si optiunilor consumatorilor.

Somajul tehnologic este determinat de introducerea unor inovatii care economisesc resurse de munca pe care le inlocuiesc in proportii diferite - mecanizare, automatizare, robotizare, cibernetizare, informatizare.

Somajul tehnic este o stare de inactivitate fortata impusa de discontinuitatile care survin in procesele de productie: greve, defectiuni ale unor masini si utilaje, intreruperea energiei, insuficienta unor materii prime, etc.

Somajul frictional sau tranzitoriu este o stare de inactivitate momentana (pe termen scurt) ce corespunde unei situatii intermediare care se scurge intre incetarea activitatii in cadrul unui loc de munca si incadrarea intr-unul nou.

Complexitatea naturii somajului si formelor sale, lipsa sau insuficienta structurilor administrative pentru urmarirea fenomenului, aparentele care-l inconjoara si dificultatile reale de a-l sesiza in ipostaze dintre cele mai neasteptate fac din cunoasterea somajului o problema dificila pentru rezolvarea careia se depun eforturi considerabile.

Pe langa aceasta clasificare a somajului, dupa sursa originii sale, prezinta importanta si alte aspecte precum dimensiunile si masurarea somajului, intensitatea sa, durata si structura sa.

Luand in considerare modul de manifestare si percepere a acestui fenomen, putem vorbi de:

- somaj aparent - este cel constatat si masurat efectiv de institutiile acreditate si care da dreptul la indemnizatii sau ajutoare de somaj ce compenseaza partial pierderea salariului. El se suprapune in mare masura cu populatia activa disponibila fara loc de munca sau in cautarea unui loc de munca;

- somajul deghizat (ascuns) - care decurge din existenta locurilor de munca cu productivitate scazuta, angajarea unui numar de salariati mai mare decat cel necesar, acest gen de somaj fiind endemic in tarile in curs de dezvoltare si in administratiile tarilor dezvoltate.

In Romania se considera someri persoanele apte de munca ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri disponibile corespunzatoare pregatirii lor. In continuare, vom incerca sa caracterizam somajul luand in considerare nivelul, intensitate, durata si structura sa.

Nivelul somajului se poate determina absolut, indicandu-ne numarul total de someri, sau relativ (rata somajului), indicandu-ne numarul de someri ce revine la 100 persoane active intr-o tara.

In functie de intensitatea cu care se manifesta acest fenomen, putem distinge somaj total, ce presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii; somaj partial, ce consta in diminuarea activitatii depuse de o persoana, in special prin reducerea duratei saptamanii de lucru sub cea legala, dar si a remunerarii; somajul deghizat, de care am amintit si mai sus.

Daca luam in considerare durata somajului sau perioada de somaj de la momentul pierderii slujbei si pana la reluarea activitatii, se constata ca in timp a avut loc o tendinta de crestere a duratei, ce difera pe tari si perioade istoric. In numeroase tari exista reglementari care precizeaza durata pentru care se plateste indemnizatia de somaj, somajul de lunga durata fiind cel care depaseste 10 luni.

Structura somajului este un alt criteriu, in functie de care somerii pot fi clasificati in functie de nivelul calificarii, domeniul in care au lucrat, categoria socio-profesionala careia ii apartin, ramurile de activitate din care provin, sex, categoria de varsta, rasa, etc. Indicatorii astfel determinati au relevat faptul ca femeile sunt mai afectate de somaj decat barbatii, ca tinerii (pana la 25 de ani) si varstnicii de peste 50 de ani sunt mai afectati in raport cu restul populatiei active.

3. Cauzele principale ale aparitiei si existentei somajului

Una din problemele cele mai dezbatute ce privesc somajul se refera la descoperirea si explicarea cauzelor aparitiei, mentinerii si eventual cresterii somajului, fiecare scoala de gandire economica mai importanta aplecandu-se asupra acestor aspecte.

In prezent teoriile care se ocupa cu descoperirea si explicarea cauzelor care genereaza somaj, pot fi grupate in doua mari categorii:

a) teorii care explica somajul prin intermediul factorilor determinanti ai pietei muncii

b) teorii care explica somajul prin interactiunea dintre piete

a) In prima categorie sunt incluse teoriile macroeconomice de inspiratie neoclasica ce studiaza comportamentele rationale ale agentilor economici.

Teoria cautarii locurilor de munca (job search) formalizeaza comportamentul muncitorilor aflati in somaj, ideea de baza a acestei teorii fiind aceea ca muncitorii nu dispun de informatii complete asupra locurilor de munca vacante, fiind obligati sa se angajeze intr-o activitate de prospectare costisitoare in timp si bani. Muncitorii aflati in somaj continua sa caute un loc de munca cu un salariu superior fata de un anumit prag de acceptare, numit salariu de rezervare. Durata medie a perioadei de somaj este aici invers proportionala cu nivelul pragului de acceptare a salariului.

Teoria contractelor implicite este o alta teorie care considera ca rigiditatea salariilor nominale scazute este acceptata de salariati in situatia in care primesc in schimb (din partea patronatului) garantii suplimentare atat impotriva fluctuatiilor salariale, cat si a concedierilor. Astfel, riscul ar fi impartit intre patroni si muncitori, intre ei stabilindu-se relatii de ocupare pe termen lung. Aceste relatii nu vor impiedica insa variatiile nivelului ocuparii si somajului pe termen scurt.

Teoria salariului eficient incearca sa demonstreze ca somajul s-ar datora salariului eficient, rezultat al unei corelatii pozitive intre salariu si productivitatea muncii. Un salariu superior celui de echilibru poate incita salariatii sa-si sporeasca eforturile productive, productia si oferta de marfuri ajungand sa depaseasca cererea solvabila, reechilibrarea ofertei si cererii prin scaderea productiei fiind cauza somajului durabil de natura involuntara.

O alta explicatie a somajului ne-o da teoria segmentarii pietei. Autorii acestei teorii considera ca piata muncii cuprinde doua compartimente: o piata primara, ce reuneste locurile de munca stabile, bine remunerate, oferind perspective de promovare angajatilor si conditii bune de munca si o piata secundara, ce include locuri de munca instabile, slab remunerate, cu perspective slabe de promovare si de integrare in colectivele de munca. Pe aceasta din urma piata se produc cele mai mari modificari in fazele de criza (recesiune), cei care lucreaza aici ingrosand randurile somerilor.

b) Deoarece piata muncii nu exista si nu actioneaza in vid, ci este organic legata de celelalte piete, luarea in considerare a interactiunii dintre ele a dus la formularea diferitelor explicatii ale ocuparii, subocuparii, somajului. Dintre ele se pot aminti:

- explicarea somajului si a caracterului ciclic al ocuparii prin caracterul ciclic al activitatii economice in ansamblul ei. Aici se are in vedere faptul ca ciclicitatea activitatii economice impune firmelor sa recurga periodic, in functie de faza ciclului la ajustarea numarului de salariati in concordanta cu trebuintele, rezultand asa-numitul somaj conjunctural sau ciclic. Mentionam si faptul ca sezonalitatea unor genuri mari de activitati genereaza somajul sezonier.

- gasirea unei relatii intre inflatie si somaj. Economistul A.W. Philips incearca sa demonstreze ca orice crestere a salariului nominal corespunde unei cresteri a ratei somajului. Aceasta relatie se afla oarecum in contradictie (pe termen scurt) cu notiunea de rata a somajului natural introdusa de M. Friedman, care arata ca orice scadere a somajului sub un anumit prag este inflationista, ca pe termen lung nu mai este valabila realtia lui Philips.

- teoria keynesista, conform careia somajul se datoreaza unei cereri de bunuri inferioare ofertei pe piata bunurilor

- alte cauze: tehnice, demografice, structurale

4. Indemnizatia de somaj si munca

Doua probleme importante ridica somajul in toate tarile: asigurarea dreptului la munca si garantarea unor venituri pentru someri, pentru asigurarea unui minim de existenta.

Chiar daca dreptul la munca este declarat in toate tarile, el poate fi garantat doar acolo unde economia cunoaste o asemenea evolutie incat sa asigure locuri de munca pentru toti cei care vor sa munceasca. Modalitatea de garantare juridica a locurilor de munca ar reprezenta-o inscrierea unei clauze in acordurile incheiate intre firme si salariati in cadrul negocierilor colective. Organizatiile sindicale isi inscriu intre revendicarile lor un asemenea obiectiv.

Modalitatea cea mai utilizata pentru garantarea unor venituri minime este ajutorul sau indemnizatia de somaj. Ponderea din salariu si perioada pentru care se plateste difera de la o tara la alta. Recent, ponderea indemnizatiei de somaj in salariul unui celibatar oscila intre 28% in Marea Britanie si 50% in Italia, iar durata de acordare a acesteia, in saptamani, era de 65 in SUA, 51 in Canada, 52 in Germania si Anglia, 26 in Italia.

In Romania, se acorda ajutor de somaj pentru o perioada de cel mult 227 de zile, intr-un cuantum exprimat in patru variante, in functie de sitatia in care se afla cel ce urmeaza sa-l primeasca.

Cresterea somajului si mentinerea sa la cote ridicate in majoritatea tarilor implica o crestere rapida a sumelor folosite pentru ajutorul sau indemnizatia de somaj. Cu toate acestea sumele folosite pentru plata indemnizatiei de somaj se dovedesc a fi tot mai mici in raport cu nevoile.

Indemnizatia de somaj are doua functii: de asigurare si de asistenta pentru someri. Daca este destinata asigurarii, rolul ei consta in oferirea unui supliment sau o completare a mijloacelor de trai pentru o perioada determinata (cat persoana in cauza este somer si realizeaza venit sub un anumit nivel), avand un caracter pasiv. Daca este destinata asistentei, indemnizatia va contribui la diminuarea somajului prin sustinerea programelor de calificare, recalificare si reorientare a somerilor, precum si a programelor de incadrare in activitate avand un caracter activ. Ea poate fi considerata o investitie in resursele umane pentru insertia somerilor in viata activa si sustinerea flexibilitatii pietei muncii.

Finantarea functiei de asistenta a indemnizatiei de somaj se constituie prin promovarea unui mecanism de redistribuire a veniturilor la nivelul societatii. In prezent indemnizatiei de somaj i se asociaza o actiune complementara de pregatire sau calificare a somerilor, indeosebi a celor tineri, frecventarea ei fiind obligatorie pentru a beneficia de indemnizatie.

Actionand, pe de o parte, pentru stabilirea unei indemnizatii de somaj descurajante, iar pe de alta parte pentru a se crea noi locuri de munca cu salarii scazute, indemnizatia de somaj se manifesta ca "moderator" al cresterii salariilor cu profunde implicatii pe piata muncii.

Prin functia sa activa, indemnizatia de somaj incita la munca si contribuie la diminuarea costului social al sistemului de protectie, la cresterea PIB prin aportul somerilor ce s-au angajat, crescand si veniturile fiscale ale statului. De asemenea, are loc diminuarea cheltuielilor administrative pentru verificarea faptului ca beneficiarii indemnizatiei cauta efectiv de lucru si sunt gata sa accepte un loc de munca.

Printre efectele active ale indemnizatiei de somaj se numara si: restrangerea prestatiilor de munca clandestina care se sustrage impozitului, intarirea unitatii familiei, contributia la realizarea unui echilibru intre drepturile si obligatiile cetatenesti, in sensul ca dreptul de a obtine un anumit venit prin intermediul indemnizatiei de somaj trebuie compensat prin obligativitatea incadrarii in munca.

Pe plan mondial exista mai multe sisteme de indemnizatie: regim unic de asigurare (in Belgia, Canada, Italia, Japonia, SUA, s.a.); regim similar, dar in cadrul caruia statul isi asuma direct sarcina finantarii ajutoarelor, pe cai fiscale (in Australia, Noua Zeelanda s.a.); sistem dublu, cuprinzand asigurare si asistenta complementara (in Franta, Germania, Spania, Tarile de Jos, Marea Britanie, s.a.). In tabelul urmator prezentam cateva din regimurile de asigurare in privinta somajului, in unele tari:

Nota: pentru Germania, Danemarca, Spania, Italia, Tarile de Jos, Regatul Unit datele sunt cele valabile la 01.01.1992, iar pentru restul statelor, la 01.08.1993

Sursa: tabel preluat din cursul de Economie politica, volumul 2, al Universitatii "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca, Facultatea de Stiinte Economice, Catedra de Economie Politica, Cluj-Napoca, 2000, p. 382

O alta modalitate de asigurare a unor venituri garantate este impozitul negativ, adica un sistem de transfer de venituri in favoarea celor lipsiti. El prevede plata de catre stat a unei alocatii care variaza dupa nivelul veniturilor: pentru cei care nu au nici o sursa de venit, alocatia reprezinta o suma minima considerata necesara, iar pentru cei cu venituri sub acest minim, alocatia scade pe masura ce venitul creste incetand in momentul in care veniturile se ridica la nivelul minimului necesar.

5. Consecinte ale somajului

Identificarea si masurarea consecintelor explicite si implicite ale somajului a constituit si constituie o provocare permanenta pentru economisti. Realitatea economica si sociala ne releva numeroasele consecinte pozitive (mai putine) si negative (mai multe) pe care somajul le provoaca in randul muncitorilor si patronilor, a familiilor lor, in randul economiei si societatii privite in ansamblul lor.

Dintre consecintele pretins pozitive ale acestui fenomen consemnam urmatoarele:

- prin muncitorii disponibilizati, se creeaza o rezerva de persoane pe piata muncii potential dispuse sa lucreze;

- intrarea in somaj aduce persoanelor respective timp liber, apreciat de unii specialisti drept un factor pozitiv, ce poate contribui, intr-o oarecare masura la imbunatatirea calitatii vietii lor;

- in principiu, poate avea loc o crestere a productivitatii muncii, o intarire a disciplinei si punctualitatii celor angajati (de teama viitoarelor concedieri);

- creste interesul pentru munca si sporeste competitivitatea lucratorilor existenti;

- promovarea (din partea firmelor) a unei practici de mentinere a salariilor la un nivel scazut, in felul acesta obtinand un profit mai mare.

Consecintele negative pe care le genereaza somajul sunt numeroase si grave. In primul rand el constituie o povara atat pentru someri si familiile lor, cat si pentru bugetul fiecarei tari, el costa, iar atunci cand depaseste un anumit nivel costa mult. Costurile pe care le avem in vedere pot fi personale, familiale si nationale, unele avand un caracter implicit, altele, un caracter explicit.

Costul individual (personal) al somajului este unul pecuniar, egal cu salariul real pe care salariatul l-a pierdut odata cu intrarea in somaj, daca nu va beneficia de ajutor de somaj sau de alte forme de sprijin acordate somerilor.

Somajul este costisitor si pentru lucratorii salariati care participa la constituirea si alimentarea fondurilor destinate acordarii ajutoarelor de somaj. Pe langa acestia, sumele platite drept ajutor de somaj se alimenteaza si din contributiile intreprinderilor si ale statului. Alocatiile pentru somaj au ca destinatie principala consumul pentru cei care le primesc si pot fi numite costuri explicite de somaj. Deoarece aceste sume presupun scutiri de impozite si CAS, se poate determina cuantumul acestora care reprezinta, in fapt, o parte a costurilor implicite ale somajului. In plus, aceste din urma costuri includ in ele si beneficiile economice si sociale pe care o tara le-ar putea obtine daca ar investi productiv acesti bani (e vorba de conceptul de cost de oportunitate). Astfel, costurile sociale ale somajului includ atat costurile explicite, cat si cele implicite pe care le-am mentionat.

In randul consecintelor negative ale somajului consemnate de teoria si practica economica se inscriu urmatoarele:

- somajul este o forma de inutilizare a celui mai important factor de productie - forta de munca - de aici decurgand risipa si pierderi;

- somajul poate provoca saracie, intrucat duce la scaderea nivelului de trai, a calitatii vietii;

- sunt afectati in mod direct indivizii apartinand populatiei active subocupate, deoarece ii priveaza de posibilitatea de a munci, de a-si folosi aptitudinile proprii drept mijloc de intretinere si de dezvoltare a vietii;

- populatia ocupata este cea care suporta, din plin, importantele costuri sociale;

- somajul este un dovada incontestabila ca economia nu este in stare sa se ocupe si sa valorifice eficient si permanent una din bogatiile nestocabile - forta de munca;

- somajul genereaza stress atat somerilor cat si familiilor lor, putand duce la deteriorarea relatiilor familiale, inmultirea si agravarea neintelegerilor in familie, pierderea increderii in sine si in societate;

- apare si se dezvolta munca pe piata neagra (salarii mai mici decat salariul minim pe economie, inexistenta unui contract de munca);

- indemnizatiile de somaj "permit" intreprinzatorilor sa recurga relativ mai usor la concedierea muncitorilor;

- concedierile reprezinta si obstacole in calea relansarii economice, in calea cresterii si dezvoltarii economice;

- somajul reprezinta si o sursa potentiala pentru actiuni si fapte criminale si antisociale;

- se genereaza si se amplifica starile de dezacord intre populatia care munceste si cea cu un anumit grad de subocupare.

P.A. Samuelson asociaza pierderii locului de munca o serie de efecte negative, care nu sunt altceva decat costuri suplimentare, determinate de situatii precum: imbolnaviri, decese, neintelegeri in familie, abandon scolar, plecarea copiilor de acasa s.a. - toate provocand cheltuieli nu doar pentru persoanele afectate, ci si pentru societate.

6. Masuri de diminuare a somajului si a efectelor sale

Fiind un fenomen care afecteaza, in diferite proportii toate tarile, somajul s-a impus atentiei guvernelor si fortelor sociale, diminuarea lui devenind obiectiv major al acestora. Pe termen scurt se pune problema atenuarii exacerbarii consecintelor sale, iar pe termen mediu si lung, obiectivul il constituie diminuarea sau chiar resorbirea resurselor de munca aflate in somaj. Acestea formeaza obiectul unor reglementari sau orientari care, in totalitatea lor, sunt cunoscute ca politici sau masuri de diminuare a somajului si a efectelor sale.

Prin continutul lor, masurile anti-somaj au efecte directe si indirecte asupra economiei (majoritatea pozitive, ceea ce nu exclude, insa, aparitia unor necorelari si a unor urmari contrare celor anticipate). Politicile utilizate in lupta impotriva somajului pot fi grupate in doua mari categorii: pasive si active.

Politicile pasive se refera la acordarea indemnizatia de somaj si la reducerea numarului populatiei active (prin pre-pensionari, cresterea perioadei de formare a tinerilor s.a.). Indemnizatia de somaj nu reduce numarul somerilor, ci scade presiunea fiscala ce apasa asupra somerului.

Politicile active se concretizeaza in diverse interventii pe piata muncii, influentand nivelul ocuparii, prin: subventii acordate firmelor pentru reducerea costului salarial al acestora si pentru promovarea crearii de noi locuri de munca si organizarea de stagii de formare profesionala.

Somajul nu este o problema cu o singura solutie ci presupune un complex de solutii care sa vizeze somerii, sindicatele muncitoresti, patronii si sindicatele lor, piata muncii si diferite institutii publice si sociale. In ultimele decenii a sporit rolul parghiilor economice, in special al pietei muncii si al institutiilor care se ocupa cu formarea si miscarea fortei de munca.

Masurile care privesc direct somerii se concretizeaza in masuri de organizare a pregatirii si calificarii celor care cauta un loc de munca, precum si facilitati acordate de stat pentru crearea de noi intreprinderi ce ofera locuri de munca si pentru crearea de noi locuri de munca in activitati publice. In ultimii ani au aparut si s-au dezvoltat noi forme de ocupare: angajare pe timp partial sau cu orar atipic, angajare provizorie cu contract pe durata determinata, stagii sau contracte de munca de tipuri deosebite, ce nu existau in trecut. In general, aceste masuri selective au ca rezultat asigurarea unor salarii mai mici decat cele normale. Exista si o reglementare juridica conform careia se radiaza din randul somerilor cei care pana la pensionare mai au o perioada egala cu perioada pentru care se acorda indemnizatie de somaj. Astfel, oficiile de plasare a fortei de munca diminueaza numarul somerilor pe termen scurt, realizand o orientare a locurilor de munca spre alte categorii sociale.[9]

Intre masurile care privesc populatia activa ocupata remarcam acelea care au ca scop prevenirea somajului printr-o calificare adecvata si cele care diminueaza somajul prin crearea de posibilitati suplimentare de angajare (prin reducerea timpului de munca si a duratei vietii active, prin indepartarea imigrantilor si revenirea lor in tarile de origine). Se incearca si solutia unui nou sector in economie - cel destinat activitatilor de utilitate colectiva si sociala - care functioneaza in Franta, avand ca obiective atat crearea de locuri de munca suplimentare, cat si raspunsul la o serie de probleme vizand nevoi sociale.

Diminuarea reala a somajului nu poate fi decat in stransa legatura cu crearea de noi locuri de munca care sa fie insotite de rezultate benefice corespunzatoare. In tarile care au reusit sa creeze in ultimii ani un numar mare de locuri de munca s-a constatat urmatoarele[10]:

- crearea de noi locuri de munca este legata de sporirea activitatilor existente in economia tarii;

- desi ponderea industriei in economie tinde sa scada, aceasta este ramura unde s-au creat cele mai multe locuri de munca;

- cu cat piata muncii este mai flexibila, cu atat creste si se diversifica oferta de locuri de munca in procesul dezvoltarii activitatilor din economie;

- are loc o reconsiderare a ocuparii nesalariate si neagricole a fortei de munca, sporind capacitatile micilor firme de a angaja efective mai mari de salariati.

In final vom aminti si actiunile concrete, de tipul politicii stop and go care presupun alternarea politicilor propuse pe plan macroeconomic: crestere economica, ocupare deplina, stabilitatea preturilor si echilibrul exterior.

Pe plan mondial strategiile anti-somaj numite si solutii-bloc vizeaza urmatoarele masuri, in functie de tipul somajului:

- pentru somaj clasic - reducerea ratei de crestere a salariilor;

- pentru somajul structural - formarea profesionala si evaluarea nevoilor sociale;

- pentru somajul frictional - imbunatatirea functionarii serviciilor in privinta utilizarii fortei de munca;

- pentru somajul keynesian - stimularea cererii globale.

Lupta impotriva somajului consta in practici, de obicei de durata, care sa stimuleze nu doar cererea de munca ci si oferta de munca, realizandu-se o investitie dubla: in capitalul uman si in productie.

Recapitulare cuvinte cheie/concepte

ocupare; neocupare; subocupare; somaj; somer; trasaturi ale somajului

somaj voluntar; somaj natural (normal); somaj involuntar (keynesian); somaj ciclic; somaj conjunctural; somaj seyonier; somaj structural; somaj tehnologic; somaj tehnic; somaj frictional sau tranyitoriu; somaj aparent; somaj deghizat; nivelul somajului - absolut si relativ (rata somajului); durata somajului; structura somajului

cauzele aparitiei, mentinerii si cresterii somajului; teoria cautarii locurilor de munca (job search); teoria contractelor implicite; teoria salariului eficient; teoria segmentarii pietei; legatura somajului cu caracterul ciclic al economiei; relatia dintre inflatie si somaj; teoria keynesista

ajutorul (indemnizatia de somaj); functii ale indemnizatiei de somaj; caracter pasiv; caracter activ; efecte active ale indemnizatiei de somaj; sisteme de indemnizatie pe plan mondial; impozit negativ

consecinte pozitive ale somajului; consecinte negative ale somajului; cost individual (personal) al somajului; costuri explicite si implicite ale somajului

politici pasive, politici active; masuri care privesc direct somerii; masuri care privesc populatia activa ocupata; politici stop and go