Economie mondiala

Economia nationala - definire si structura

Un moment esential, decisiv, pentru procesul de constituire a economiilor nationale reprezinta formarea pietei interne, nationale, fenomen determinat atat de factori economici (dezvoltarea factorilor de productie, a diviziunii sociale a muncii, a productiei pentru schimb), cat si de factori politici (revolutia burgheza, formarea statelor centralizate).

Economia nationala este o entitate rezultata din dezvoltarea schimbului reciproc de activitati intre membrii unei comunitati umane pe ansamblul teritoriului unui stat national.

Privita prin prisma structurii sale, economia nationala reprezinta totalitatea ramurilor de activitate economica existente la un moment dat, considerate in stransa lor interdependenta Elementul de legatura dintre ramuri il constituie piata nationala. Prin ramura a economiei nationale se intelege ansamblul de activitati organizate intr-un mod specific si desfasurate in scopul producerii aceleiasi categorii de produse sau al furnizarii aceleiasi categorii de servicii.

Economia nationala poate fi structurata pe ramuri cat si pe sectoare :

sectorul primar - agric., silvicultura, industria extractiva;

- sect secundar - ramurile industr prelucratoare, constructiile

sectorul tertiar - serviciile.

sectorul cercetarilor stiintifice pentru tarile dezvoltate.

Ramurile economice = suma activitatilor organizate si desfasurate in scopul producerii aceleiasi categorii de bunuri si furnizarii aceleiasi categorii de servicii.

Gruparea tarilor dupa potentialul economic

Gruparea tarilor in functie de potentialul lor economic are in vedere corelarea unor factori determinanti si anume:

a)         Marimea populatiei in functie de numarul de locuitori se disting :

tarile mari - cu peste 50 milioane de locuitori ;

tarile mijlocii - 15-50 milioane de locuitori ;

tarile mici - pana la 15 milioane.

b)   Specializarea in productie - economiile nationale pot fi :

- industriale

- orientare industriala -cele in curs de industrializare

- orientare primara - agricultura, silvicultura, industria extractiva.

c)         Dimensiunea absoluta a PIB-ului - este de fapt rezultatul interactiunii dintrte cei 2 factori mentionati mai sus, specializarea in productie avand rolul cel mai important.

Marile tari industriale (puternic industrializate) sunt cele care domina economia mondiala (exemplu : Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia). Evolutia lor n-a urmat insa aceeasi traiectorie. Daca la sfarsitul sec. XVIII Marea Britanie detinea statutul de atelier industrial al lumii capitaliste, in secolul XX a pierdut acest statut, stafeta fiind preluata de Statele Unite, a caror economie a avut o evolutie ascendenta. Dupa prabusirea URSS, SUA au ramas singura superputere.

Tarile mijlocii industriale : se situeaza inaintea tarilor mijlocii cu orientare industriala sau primara (Spania, Canada, Australia, Republica Africa de Sud)

Tari mici industriale : reprezinta un grup de state aproape toate situate in Europa (Olanda, Elvetia, Belgia, Suedia, Austria) iar potentialul economic valorificat al acestor tari este incontestabil mai mare decat cel al celorlalte tari mici dar cu orientare industriala sau primara.

Tari mari cu orientare industriala:potentialul lor econom e mult mai mic decat al tarilor industriale mari.RP Chineza cea mai bine plasata tara cu orientare industriala, are totusi performante comparabile cu o mare tara industriala -Italia.(Brazilia, Rusia)

Gruparea tarilor dupa nivelul de dezvoltare economica In functie de nivelul dezvoltarii, in economia mondiala exista doua mari categorii de state : cele dezvoltate si cele in dezvoltare.

Tarile ce fac parte din categoria tarilor dezvoltate cu economie de piata se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi

sunt tari industriale- dupa cel de-al doilea razboi mondial, datorita revolutiei tehnico-stiintifice, factorii intensivi ai dezvoltarii au trecut pe primul plan, determinand un salt important in domeniul productivitatii ;

economia nationala se caracterizeaza prin ponderea superioara a sectorului secundar (ramurile industriei prelucratoare, constructiile) si mai ales cel tertiar (serviciile);

datorita revolutiei manageriale, economiile acestor tari realizeaza cea mai ridicata eficienta;

nivelul de trai in aceste tari este cel mai ridicat in lume. Nivelul venitului pe locuitor este superior mediei mondiale, are o tendinta de crestere la intervale de timp relativ scurte.

structura exporturilor se caracterizeaza prin predominatia produselor manufacturate cu inalt grad de prelucrare ;

acest grup de tari a determinat transnationalizarea vietii economice

tarile dezvoltate cu economie de piata domina economia mondiala - ele au ponderea cea mai mare in produsul brut mondial iar populatia lor este mult mai mica decat a tarilor in dezvoltare.

Tarile in dezvoltare :

una dintre ctrasaturile aracteristice economiei mondiale contemporane este faptul ca majoritatea tarilor lumii o formeaza cele cu economii in dezvoltare.

tarile din aceasta categorie se afla in plin proces de transformare sistemica, parcurgand un drum mai lung sau mai scurt catre o economie eficienta. Se poate spune ca asistam la o miscare mondiala catre capitalism ;

dupa originea lor, tarile in dezvoltare pot fi grupate in 3 categorii :

foste tari coloniale si dependente ;

foste tari comuniste ;

actuale tari cu regim comunist.

Aceste tari se afla pe diferite trepte de dezvoltare.

noile state industriale - sunt cele mai avansate d.p.d.v. economic si social, in ansamblul tarilor in dezvoltare. Gradul de diversificare a activitatii economice este remarcabil, productivitatea muncii si calitatea produselor ajungand la un nivel comparabil cu cel al tarilor dezvoltate. (Singapore, Hong Kong, Taiwan, Argentina, Chile, Venezuela).

Tarile cel mai putin avansate formeaza "periferia periferiei economiei mondiale si reprezinta cazurile cele mai grave de saracie. Cele mai multe tari din aceasta categorie se gasesc pe continentul african : Mozambic, Etiopia, Ruanda, Somalia etc. Aceste tari sunt cele mai defavorizate pe planul resurselor, productivitatea muncii este foarte slaba datorita mijloacelor de lucru rudimentare, tehnica de lucru manuala.

Piata mondiala - constituire, caracteristici

Sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea, reprezinta perioada ce aduce schimbari semnificative atat la nivelul schimbului reciproc cat si la nivelul activitatii economice in general. Principalele evenimente petrecute in acel timp (marile descoperiri geografice si cele coloniale) au determinat includerea in circuitul economic a unor noi si vaste regiuni de pe glob si in primul rand a celor doua Americi.

In general activitatea economica si in special schimbul reciproc de marfuri si activitati au cunoscut un impuls semnificativ. Treptat, sfera spatiala a comertului se va extinde, fiind cuprinse marea majoritate a regiunilor de pe glob. In consecinta, putem spune ca secolul al XVI-lea reprezinta secolul aparitiei pietei mondiale. Constituirea pietei mondiale a stimulat in mod considerabil activitatea la nivel microeconomic. Asistam la aparitia manufacturilor. Inca de la inceput, o serie de manufacturi nu puteau sa functioneze decat pe baza importurilor de materii prime. In acelasi timp, o serie de comercianti (cei mai bogati dintre ei) au constituit manufacturi in alte tari decat tarile lor de origine,indeosebi in colonii. Piata mondiala in perioada manufacturiera a fost dominata de Olanda, tara recunoscuta pentru mestesugarii sai, in domeniile prelucrarii metalelor - pretioase si nepretioase, tesaturilor.

Piata mondiala nu reprezinta o regiune geografica, ci una economica ; prin piata mondiala intelegand ansamblul tranzactiilor care au loc intre agenti economici de pe glob. Principala carcateristica a pietei mpndiale o reprezinta eterogenitatea (diversificarea) fiind alcatuita din segmente specifice tranzactiilor cu diferite bunuri sau servicii.

In realitate piata mondiala functioneaza ca un sistem in care regasim o diversitate de segmente (subsisteme) care formeaza piete ale unor produse si servicii, piete pe care preturile se formeaza in raport de o serie de factori economici si politici. Intre aceste piete exista o interdependenta. Tendinta este aceea a diversificarii acestor piete si de adancire a acestor interdependente. Ca urmare a progresului tehnic segmentele pietei mondiale se inmultesc

Formarea economiei mondiale.

In acceptiunea sa foarte larga, economia sau schimbul reciproc de activitati, constituie ansamblul de actiuni ale unei colectivitati umane, in scopul producerii si a consumului bunurilor si respectiv serviciilor.

O perioada de timp indelungata (de la inceputurile societatii omenesti si pana aproape la prima revolutie industriala) schimburile de activitati reciproci s-a desfasurat cu preponderenta la nivel microeconomic. Economia avea un caracter inchis, iar principalul scop era autoconsumul.

O alta etapa importanta care a contribuit la formarea economiei o reprezinta formarea pietei mondiale - secolul al XVI-lea, marcat de aparitia manufacturilor si intensificarea relatiilor comerciale intre regiunile de pe glob.

Astfel, devine din ce in ce mai evident faptul ca economia inchisa trebuia sa lase locul unei economii deschise, orientate catre piata. Cu alte cuvinte, se acumuleaza premisele pentru a se realiza saltul activitatii economice de la nivelul microeconomic la cel macroeconomic.

In Europa, zona cea mai dezvoltata de pe glob in acea perioada, manufacturile nu reusisera sa puna stapanire pe productia nationala decat intr-un mod foarte fragmentat. Piata interna nu reprezenta un proces incheiat. Un alt obstacol il constituia lipsa centralizarii puterii politice ; marea majoritate a puterii a partenerilor de peste ocean nu aveau suficienta forta economica pentru a putea intretine relatii economice stabile cu restul partenerilor de pe glob. Marfurile care proveneau din aceste zone nu constituiau un excedent al productiilor autohtone, ci in marea lor majoritate erau rezultatul jafului de tip colonial practicat de invadatorii europeni.

Adevaratul salt de la nivel micro la nivel macroeconomic si ulterior la nivel mondoeconomic, avea sa se produca in perioada marii industrii masiniste generata de prima revolutie industriala (sec.XVIII-XIX).

Revolutionarea factorilor de productie va determina o crestere fara precedent a productivitatii muncii. Activitatea la nivel microeconomic va fi mai dinamica ca oricand, astfel ca principalul obiectiv il reprezinta intrarea pe noi piete. Revolutiile burgheze vor da nastere statelor centralizate si putem vorbi despre constituirea economiilor nationale ca entitati de sine statatoare. In plan economic, comercial, se creeaza conditiile producerii saltului schimbului reciproc de activitati de la nivel micro la nivel macroeconomic.

Piata mondiala in perioada marilor revolutii industriale a fost dominata de Anglia - tara unde James Watt a inventat motorul cu abur, fapt ce a declansat o adevarata « explozie » industriala, manufacturile transformandu-se pe rand in mici ateliere care, ulterior s-au dezvoltat tot mai mult. . Treptat Anglia, devenita atelierul industrial al lumii capitaliste, devine din ce in ce mai interesata in diversificarea si dinamizarea schimburilor economice. Economiile nationale deja formate, vor oferi cadrul propice pentru generalizarea revolutiei industriale ceea ce se va si intampla; insa din pacate intr-un mod cu totul si cu totul neuniform.

Dimensiunile economiei mondiale

Economia mondiala reprezinta un concept pluridimensional identificand in primul rand :

dimensiunea tehnico-economica - este determinata de utilizarea unei palete tot mai diversificate de factori de productie ;

dimensiunea geopolitica - este determinata de existenta a peste 190 de state independente, de existenta unor grupari integrationiste precum si de existenta corporatiilor transnationale ;

dimensiunea politico-diplomatica - este determinata de capacitatea de negociere a principalilor protagonisti in arena internationala fiind vorba in primul rand de state nationale sau organisme internationale.

Caracteristicile economiei mondiale

Ec. mondiala constituie un ansamblu de economii nationale , de entitati regionale si corporatii transnationale, ajunse la un stadiu foarte avansat de interdependenta.

- Celulele de baza ale economiei mondiale sunt economiile nationale, iar la nivelul unei ec. nationale regasim atat agenti economici nationali, cat si straini (cei care deruleaza o activitate economica neantrerupta > 1 an pe teritoriul unei tari , sunt considerati rezidenti.

Caracteristici :

eterogenitatea - ea fiind alcatuita din tari cu oranduiri sociale diferite, din tari bogate si sarace, mari sau mici,  ;

aparitia si manifestarea unor contradictii - care se manifesta de la o perioada de timp la alta ;

adancirea interdep. - interdep. care astazi formeaza un sistem care sta la baza mentinerii echilibrului la scara planetara ;

accentuarea procesului de regionalizare 

tendinta de diversificare a centrelor de putere - de mulitpolaritate la scara planetara. Economia mondiala odata constituita nu reprezinta un proces finit, incheiat, ci dimpotriva vom asista la o dezvoltare, la o diversificare continua. Natiunea si statul raman in continuare in pofida tuturor tendintelor de internationalizare sau de globalizare, entitati distincte cu atribute proprii, economice, sociale, politice sau culturale.

intr-o viziune de ansamblu o alta caracteristica a economiei mondiale o reprezinta tendinta de internationalizare a relatiilor intre/dintre principalele categorii de "jucatori" la nivel planetar .Aceasta tendinta de internationalizare este reflectata :

de liberalizarea pietei mondiale cu manifestari directe in spatiul politicilor internationale ;

de diversificarea instrumentelor si a tehnicilor de realizare a relatiilor internationale ;

Procesul de adancire a interdependentelor in economia mondiala

Astazi este unanim recunoscut faptul ca nici o tara, nici o economie, indiferent cat de bogata sau de puternica ar fi, nu mai poate functiona izolat si in consecinta nu se mai poate sustrage de la mondializarea productiei sau a schimburilor.

Intr-un astfel de context, sistemul de interdependente este determinant pentru dinamica producerii progresului tehnic, iar procesul de adancire al interdependentelor este vital pentru functionarea economiei mondiale.

In acelasi timp insa, adancirea interdependentelor in contextul eterogenitatii - pe care o regasim la nivelul economiei mondiale - determina o serie de efecte contradictorii care reprezinta principalele probleme aflate in centrul disputelor internationale.

O prima problema aflata in dezbatere la nivel international, vizeaza masura in care adancirea interdependentelor este benefica in egala masura pentru toate statele lumii. Este evident ca adancirea interdependentelor da posibilitatea unei tari sa aive acces la resurse noi, rare sau inexistente pe teritoriul acesteia si in acelasi timp faciliteaza semnificativ accesul la cele mai noi si cele mai performante si eficiente realizari ale progresului tehnico-stiintific. In acelasi timp insa este la fel de adevarat ca aceste consecinte determinate de adancirea interdependentelor nu determina in mod automat o creo cree spectaculoasa a productiei nationale.

O a doua problema aflata in dezbatere la nivel international, se refera la masura in care procesul de adancirea interdependentelor este compatibil cu idealul de dreptate sociala la nivel national. Este foarte adevarat ca in urma adancirii interdependentelor o colectivitate nationala in medie se afla in castig. In acelasi timp insa adancirea interdependentelor determina modificari semnificative la nivelul grupurilor sociale care compun respectiva colectivitate nationala. In lipsa unor actiuni corective sau in cazul imposibilitatii aplicarii unor astfel de actiuni putem asista la diferentieri semnificative a veniturilor grupurilor sociale ce compun respectiva colectivitate nationala.

O a treia problema aflata in dezbatere la nivel international, se refera la masura in care procesul de adancirea interdependentelor poate sa determine ritmul de schimbare imposibil de realizat. Este cat se poate de clar ca adancirea interdependentelor tinde sa impuna diferitelor economii viteze de adaptare puternic comandate de ritmul de evolutie al celor mai performante economii. In consecinta ne putem afla in situatia in care la fel ca intr-o cursa foarte grea o serie de copetitori se pot detasa semnificativ de restul plutonului.

O a patra problema aflata in dezbatere la nivel international, vizeaza masura in care procesul de adancirea interdependentelor se poate transforma intr-un factor de crestere al vulnerabilitatii unei economii nationale.

In concluzie, a pleda astazi impotriva procesului de adancire a interdependentelor este o utopie (un nonsens). Fara acest proces, veniturile nationale ale tarilor lumii ar inregistra drastice diminuari. La fel de adevarat insa, este faptul ca adancirea interdependentelor constituie principala provocare pentru toate statele lumii.

Diviziunea internationala a muncii

Diviziunea internationala a muncii reprezinta elementul constitutiv al economiei mondiale.

Dinamica in spatiul diviziunii mondiale a muncii s-a realizat concomitent si in raport de modificarile structurale si evolutia economiilor nationale precum si in functie de dezvoltarea agentilor economici.

Despre diviziunea internationala a muncii a putut fi vorba numai dupa apatitia economiilor nationale si dupa conturarea unor tendinte de specializare internationala .

D.p.d.v. istoric, diviziunea mondiala a muncii aparuta odata cu trecerea la marea industrie mecanizata, s-a caracterizat prin mai multe tipuri de specializare si anume : intersectoriala (industrie-agricultura), intraramura (industrie-industrie) si interramura (pe subramuri economice electronica-electronica, chimica - chimica).

Modelul actual al diviziunii muncii este unul foarte eterogen. La baza piramidei tarilor lumii se afla tarile slab dezvoltate, caracterizate de o specializare unilaterala (1 maxim 2 produse primare). Urmeaza tarile medii dezvoltate iar specializarea tinde sa se diversifice. Alaturi de produse primare apar si produse prelucrate (manufacturate). La varful piramidei se afla tarile dezvoltate unde regasim o specializare de inalta eficienta, orientata catre domeniile de varf ale industriei catre sectoarele de inalta productivitate din agricultura si catre servicii.

In concluzie, diviziunea internationala a muncii, reprezinta expresia sintetica a tendintelor, de specializare internationala in vederea participarii la circuitul economic mondial.

Specializarea internationala reprezinta adaptarea potentialului national dintr-un domeniu sau altul, la segmente ale cererii de pe piata mondiala.

Specializarea internationala este determinata de o multitudine de factori si anume :

specializarea internationala in diferite productii primare, este determinata in primul rand de existenta unor resurse naturale sau a unor conditii favorabile. Acest tip de specializare este caracteristic pentru marea majoritate a tarilor in dezvoltare. Deasemenea, la aceasta situatie a contribuit semnificativ, un ansamblu de factori exogeni, de ordin politic, acest tip de specializare fiind in marea majoritate a cazurilor impus de fostele regimuri coloniale.

in cazul specializarii internationale in diferite productii manufacturiere un rol determinant l-au jucat o serie de factori tehnico-economici si sociali, cum ar fi dezvoltarea si complexitatea aparatului de productie, calitatea fortei de munca, disponibilitatile de capital, traditia industriala. Totodata, nu pot fi neglijati factorii extraeconomici (razboaie, asuprire coloniala) care au facilitat specializarea tarilor dezvoltate in diferite productii industriale.

Nivelul aparatului de productie si gradul de diversificare al acestuia

Calificarea fortei de munca

Disponibilitatile de capital

Traditiile

Obiectivele pe care le urmaresc tarile in urma orientarii catre o tendinta sau alta, de specializare internationala, sunt determinate de nivelul lor de dezvoltare. Tarile dezvoltate, in care gasim o productivitate a muncii, care de regula se situeaza peste medie la nivelul mondial, urmaresc in urma specializarii intr-un domeniu sau altul, apropierea cotelor de profit si marirea marjelor de influenta la scara regionala sau planetara.

De cealalta parte, tarile in curs de dezvoltare, in marea lor majoritate, isi propun ca in urma specializarii internationale sa obtina din exporturi necesarul de finantare pentru importul unor produse deficitare si vitale pentru economiile respective.

Actualul model al specializarii internationale este unul foarte eterogen.

Tipuri de specializare :

- intersectoriala (industrie-agricultura),

-intraramura (industrie-industrie) si

-interramura (pe subramuri economice electronica-electronica, chimica - chimica).

La baza piramidei tarilor lumii se afla tarile slab dezvoltate, caracterizate de o specializare unilaterala (1 maxim 2 produse primare). Urmeaza tarile medii dzvoltate iar specializarea tinde sa se diversifice. Alaturi de produse primare apar si produse prelucrate (manufacturate). La varful piramidei se afla tarile dezvoltate unde regasim o specializare de inalta eficienta, orientata catre domeniile de varf ale industriei catre sectoarele de inalta productivitate din agricultura si catre servicii. Dinamica specializarii nu a fost aceeasi la nivelul tuturor tarilor lumii. De-a lungul timpului, tarile dezvoltate si-au schimbat de mai multe ori specializarea, in timp ce marea lor majoritate, tarile in curs de dezvoltare au pastrat aceeasi specializare ingusta si nerentabila.

Astazi in tarile dezvoltate orientarea catre un tip sau altul de specializare este rezultatul deciziei statelor si-n egala masura a corporatiilor a societatilor transnationale.

De cealalta parte, tinerele state in dezvoltare, specializarea reprezinta rodul deciziei statului care au obtinut controlul asupra propriilor resurse si care urmareste eficientizarea utilizarii acestora in propriul folos sau folos national.

Circuitul economic mondial - definire si trasaturi.

Circuitul economic mondial reprezinta totalitatea fluxurilor economice internationale privite nu ca o simpla suma aritmetica ci in stransa interdependenta. El exprima impletirea unor forme ale schimbului recirpoc de activitati dintre diverse economii nationale, care nu se limiteaza la sfera circulatiei ci cuprind si sferele productiei si cercetarile internationale.

Caracteristici :

participarea la circuitul economic mondial nu este egala ;

are un caracter universal si dinamic ;

institutionalizarea atat la nivel bilateral cat si la nivel multilateral ;

diversificarea mijloacelor si a tehnicilor de participare la circuitul economic mondial ;

cresterea influentei corporatiilor transnationale ;

diversificarea mutatiilor generate de multipolaritate la scara planetara.

Fluxurile internationale cu marfuri corporale.

Prin flux international se intelege miscarea unor valori materiale, banesti sau spirituale de la o tara la alta

Aceasta categorie de fluxuri constituie astazi o componenta traditionala a circuitului economic mondial. Principala tendinta pe care o regasim la nivelul fluxurilor internationale cu marfuri corporale o reprezinta schimbarea raportului dintre comertul cu materii prime (produse de baza) si cel cu produse manufacturate.

Aceasta tendinta a determinat deteriorarea raportului de schimb in defavoarea tarilor in dezvoltare. O alta caracteristica pe care o regasim la nivelul fluxurilor internationale cu marfuri corporale o reprezinta accentuarea protectionismului in deosebi a protectionismului netarifar.

Fluxurile internationale cu servicii

Astazi, la nivelul mondial gasim in principal 4 categorii de servicii :

servicii sub forma de bunuri ;

servicii sub forma de prestatii complementare care insotesc bunurile ;

servicii care substituie buburile materiale ;

servicii fara legatura cu alte bunuri.

Fluxurile financiare internationale. D.p.v. istoric in evolutia fluxurilor financiare internationale se poate vorbi despre existenta a 3 etape :

etapa I poate fi localizata in perioada cuprinsa intre aparitia monedelor si a schimburilor economice internationale pana catre sec. XIX-lea. Caracteristica principala a acestei etape consta in aceea ca activitatile financiare insoteau schimburile de marfuri ; reprezentau un fel de contrapartida a acestora, prin ele stingandu-se datoriile dintre agentii economici si state ;

etapa II poate fi localizata la nivelul primei jumatati a sec. XX. Principala caracteristica a acestei etape o constituie disjunctia dintre fluxurile financiare si cele comerciale, primele fie precedandu-le fie urmandu-le pe cele comerciale. In consecinta, vom asista la aparitia si dezvoltarea unor produse si servicii financiare noi cum ar fi : creditele bancare internationale, platile la termen, operatiunile de acoperire a riscurilor, aparitia unor tehnici si instrumente care inlocuiesc cu desavarsire moneda si nu in ultimul rand aparitia primelor miscari de capitaluri cu caracter de investitie internationala ;

etapa III - a doua jumatate a sec. XX si pana astazi. Se caracterizeaza prin aparitia europietei, adica aparitia unor piete financiare pure, fara nici o legatura cu operatiunile comerciale, piete in care dominante sunt miscarile de capitaluri, operatiunile si creditele de trezorerie. Practic, are loc trecerea de la o economie a fluxurilor financiare, la o economie a stocurilor financiare ; aceasta tranzitie fiind determinata in mod hotarator de generalizarea cursurilor flexibile si de extinderea operatiunilor bursiere. O alta caracteristica a acestei etape o reprezinta cresterea fara precedent a deficitelor internationale asistand la finantarea acestora intr-o masura din ce in ce mai insemnata din surse private.

In consecinta, putem defini fluxurile financiare internationale ca transferuri de fonduri de la un agent economic dintr-o tara la un altul dintr-o alta tara fara a se declansa in acelasi timp o miscare in sens invers de bunuri sau servicii.

Scopul principal al acestor miscari de capitaluri il reprezinta profitul sau altfel spus remunerarea superioara a acestor capitaluri fata de ceea ce s-ar fi putut obtine prin plasarea acestora pe pietele tarilor de origine.

O alta cauza pentru care sunt plasate capitalurile pe pietele externe, o reprezinta ocolirea reglementarilor si a controlului impus asupra acestora in tarile de origine.

Astazi, la nivelul mondial, fluxurile financiare internationale le depasesc ca importanta pe cele comerciale. In acelasi timp insa, la nivelul raportului dintre dinamica si volumul comertului international, si evolutia rezervei de aur si valute convertibile, intaietate au primele.

Principalele tipuri de putere in clasificarea lui Max Weber.

Una dintre clasificarea tipurilor de putere ca putere dominatie este cea realizata de Max Weber, care identifica 3 tipuri de putere:

puterea carismatica - care se exercita prin raportarea la o transcendenta si se prevaleaza de aceasta pentru a cere o supunere motivata ;

puterea traditionala - prin care trecutul se materializeaza in momente ale prezentului in unul sau mai multe personaje care detin autoritatea ca mostenitori ;

puterea rationala - despre care se afirma ca reprezinta cu adevarat puterea si asigura dominatia adevarului, perceput ca o reflectare a realului si ca o stipulare a actiunii individuale si colective, juste si eficace care asigura tuturor libertate si egalitate.

Principalele surse ale puterii sunt :

controlul asupra productiei,

controlul asupra securitatii

- creditului

- cunoasterii

- surselor de informatii

- credintelor sau ideilor

Campuri complementare prin care se poate defini in prezent o putere

Existenta puterii si analiza manifestarii acesteia ne trimit la notiunea de STAT.

Acesta este recunoscut la incep.sec.XX ca o forma normala de organizare a unei colectivitati stabilite pe un teritoriu

Pentru statele moderne sunt propuse cinci campuri complementare prin care se poate defini puterea :

puterea fizica (inzestrarea cu resurse naturale) ;

puterea politica (stabilitate, adeziunea pe care o are asupra populatiei);

puterea militara;

puterea economica;

puterea sistemului national de valori (civilizatiei). In acest camp intra si puterea mediatica si comunicationala. Astazi, specialistii in relatii internationale sustin ca aceasta putere joaca un rol decisiv in exercitarea puterii, ea reprezentand simultan si sursa si retea de circulatie a informatiei.

17 Tipologia puterii.

O prima clasificare a puterii a realizat-o Herodot, care identifica 3 tipuri de putere : puterea unuia singur; puterea unui grup; puterea maselor.

O tipologie a puterii presupune existenta a trei tipuri de putere:

- regionala - un stat care joaca un rol important intr-o anumita regiune de pe glob ;

- mondiala - un stat care are posibilitatea de a juca un rol hotarator pe mai multe planuri la nivel mondial ;

- superputere - un stat care dispune de pluridimensionalitatea puterii si care se presupune ca are capacitatea de a initia si de a coordona anumite politici la scara planetara.

18 Manifestarea si exercitarea puterii.

De-a lungul istoriei identificam mai multe etape la nivelul exercitarii puterii. Imediat dupa ce-l de-al doilea razboi mondial puterea politica si economica se aflau intr-un echilibru relativ stabil. Ulterior puterea militara va fi subordonata puterii politice. Puterea politica va recunoste rolul si competentele puterii militare si va reduce rolul politic al militarilor ridicand in schimb gradul de profesionalizare al fortelor armate.

De-a lungul timpului, puterea militara a fost considerata drept criteriu unic de masurare a puterii si a dus fie la declinul, fie la ascensiunea marilor puteri.

Astazi in schimb o restaurare a puterii prin cresterea cheltuielilor cu inarmarea ar fi o solutie mult prea periculosa.: pe de o parte, pe termen scurt vom asista la formarea si consolidarea unui nou pol de putere - de aceasta data transnational format din companiile producatoare de echipament si tehnica militara, si pe de alta parte, prin prejudicierea industriei civile ar fi posibil sa fie afectat insusi echilibrul global.

Pe ansamblu puterea poate fi rea sau buna,omnipotenta sau democratica,insa ea trebuie sa existe ptru ca sistemul sa fuctioneze

Puterea politica nu reprezinta decat o parte specializata a puterii sociale, ceea ce conteaza in primul rand este modul in care aceasta se raporteaza la principiile democratiei, la respectarea drepturilor omului, cum respecta legile, cum adopta deciziile, cum antreneaza colectivitatea la propria ei dezvoltare.

Dintr-o perspectiva socio-politica a raporturilor de putere in arena internationala, religia reprezinta transformarea intr-un factor cu influente majore asupra securitatii globale.

Astazi, o serie de miscari politico-religioase s-au transformat in veritabile grupuri de presiune la scara regionala sau planetara. In consecinta, astazi, se poate vorbi despre un activism religio-politic la nivel international.

In schema de putere mondiala trebuie sa se tina seama de vectorul religios care demonstreaza astazi, poate mai mult ca oricand ca reprezinta un atribut al puterii in spatiul relatiilor internationale.

Puterea politica continua sa ramana primordiala mai cu seama in contextul in care, tendinta la nivel mondial este aceea de a plasa gestionarea situatiilor de criza determinate de exercitarea si manifestarea puterii cu precadere in spatiul politic (al negocierilor).

Puterea economica devine , la inceputul mileniului III - element fundamental in caracterizarea si ierarhizarea centrelor de putere la nivel mondial. Cu alte cuvinte, puterea militara numai reprezinta unicul simbol al puterii la nivel mondial.

Noua ordine mondiala va fi inainte de toate o ordine a banilor si in acest context, oligarhia financiara va deschide drumul spre o noua era a hiperindividualismului si a unui materialism fara precedent.

Lupta pentru dobandirea statutului de superputere, manifestarea raportului de forte intre centrele de putere se deruleaza cu precadere in spatiul economic, ceea ce determina ca arsenalul "armelor economice" sa fie intr-o continua diversificare.

20 Conditiile istorice favorabile care au determinat dezvoltarea SUA.

SUA au avut o pornire extrem de viguroasa sprijinindu-se pe bogatia oferita de diversitatea resurselor naturale, pe vastitatea teritoriului si realizarea simultana a revolutiei democratice si a celei industriale.

Un rol deosebit de important l-a jucat pozitia geografica a SUA , aceasta i-a permis ca inca de la inceput sa-si poata pune in practica tendinta expansionista cumparand cu plata ches o parte dintre statele ce compun azi confederatia (Luisiana de la Napoleon, Oregon de la regina Angliei, California de la Mexic, Alaska de la Rusia tarista).

Dezvoltarea SUA a purtat amprenta unor conditii istorice deosebit de favorabile :

I. America nu a cunoscut feudalismul si a trecut direct la capitalism, situatie in care a permis societatii americane sa se dezvolte inca de la inceput ca o societate civila deschisa ;

II. Tema de baza a declaratiei de independenta este cea a drepturilor inalienabile oferite de Creator tuturor oamenilor. Esential este faptul ca toate aceste drepturi nu erau acordate anumitor clase sociale, anumitor categorii de indivizi, ci in mod direct tuturor indivizilor ;

III. Intr-o perioada de timp relativ scurta am asistat la crearea unei piete interne uriase, care a stimulat semnificativ cresterea economica. Standardizarea si productia de serie mare au aparut timpuriu fiind practic determinate de talia pietei americane ;

IV.Sistemul si modul de viata american s-au transformat intr-un timp scurt intr-un model pentru tanara generatie din intreaga lume. Din acest punct de vedere America continua sa nu aibe contracandidat.

Deasemenea, SUA a avut o pornire extrem de riguroasa bazandu-se pe propria bogatie, adica pe diversitatea resurselor naturale, pe vastitatea teritoriului, dar in acelasi timp si pe faptul ca am asistat la o producere simultana a revolutiei industriale si a celei democratice. Fara indoiala, dezvoltarea SUA a fost semnificativ influentata si de pozitia geografica care pe de o parte a tinut acesata tara la un relativ adapost de marile conflagratii mondiale si pe de alta parte i-au oferit spatiul de manifestare a tendintelor expansioniste, ajungand de la 26 de state existente in 1812 la 50

In concluzie, desi reprezinta un popor tanar, America, constituie o natiune, care intr-un timp relativ scurt a reusit sa devina principala superputere mondiala.

Pt. SUA - inceputul sec XX inseamna inceputul expansionismului.

Dupa al doilea razboi mondial,SUA initiaza planul Marchal(1948) - pt. ajutorarea tarilor europene

In 1949, din initiativa SUA , se semneaza Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) si de asemenea acorda un important sprijin logistiçc si financiar Japoniei, cu scopul de a-i restitui acesteia rolul de zid de aparare impotriva expansiunii comunismului in zona.

Dupa al doilea razboi mondial, SUA a devenit tara cea mai bogata detinand 2/3din rezerva mondiala de aur.

21. Sistemul economic american - definire caracteristici

Sistemul economic american poate fi definit prin trei termeni : afaceri, capitalism, libera initiativa.

Analiza sistemului economic american trebuie sa plece de la faptul ca ne aflam in cazul unei economii de piata bazata pe o serie de factori caracteristici determinanti, si anume:

dominatia proprietatii private care presupune deplina libertate a indivizilor in procurarea si utilizarea factorilor de productie, realizandu-se atat plasarea puterii - in ceea ce priveste utilizarea factorilor de productie - cat si stimulentul - in ceea ce priveste acumularea de valoare.

motivatia pentru profit - este caracteristica tuturor domeniilor putandu-se vorbi despre un adevarat cult al maximizarii profitului.

piata si concurenta sunt foarte bine determinate la nivelul politicii nationale de dezvoltare a SUA, accelerarea concurentei fiind considerat factorul determinant de producere a progresului.

relatia guvern - afaceri este foarte bine determinata ceea ce a dus la aparitia agentiilor guvernamentale si la o legislatie care delimiteaza foarte strict rolul statului in economie.

deplina libertate a consumatorului de a alege, situatia care a determinat dinamizarea schimbarii, dinamizarea producerii progresului in general.

colaborarea deosebit de eficienta dintre stat si sectorul privat reprezinta un alt factor principal care a determinat o dinamica continua la nivelul economiei americane. Prin politica bugetara, monetara si comerciala statul joaca un rol semnificativ in animarea unei economii.

In cazul SUA, de bugetul federal depinde in mare masura dinamica progresului tehnico-stiintific, in general dinamica cercetarii si a dezvoltarii.

La nivelul pietei fortei de munca se inregistreaza o migratie dinspre un sector spre altul ; dinspre sectorul primar spre cel industrial si ulterior spre cel al serviciilor si al cercetarii si cunoasterii, migratie determinata de modificarile de structura inregistrate de economia americana.

In conecinta, astazi, aproape 70% din forta de munca activa americana o regasim in sectorul serviciilor, cunoasterii si informatiei. In ceea ce priveste forta de munca angajata in cercetare, America continua sa se plaseze in pozitia de leader, pozitie pe care o ocupa si in ceea ce priveste sistemul educational si in principal sistemul universtitar.

Locul SUA in economia mondiala prezent si perspective.

Desi analizam o tara cu PIB-ul pe locuitor de peste 25 mii dolari, in ultima perioada asistam la o incetinire a cresterii economice determinata in egala masura de factori economici dar si de factori extraeconomici. Cu alte cuvinte somajul, inflatia, cresterea gradului de indatorare exercita astazi o presiune din ce in ce mai puternica asupra economiei si a societatii americane.

Fara indoiala ca una dintre cauzele cele mai importante o reprezinta proliferarea terorismului international cu efecte directe si indirecte inclusiv asupra economiei si societatii americane.

Astazi, SUA, numai pentru sistemul de securitate antiterorista aloca anual peste 25 miliarde dolari. In acelasi timp, proliferarea acestui fenomen a avut si consecinte economice majore atat asupra economiei mondiale in ansamblu cat si asupra economiei americane.

Una dintre principalele probleme cu care se confrunta astazi SUA o reprezinta lipsa de eficienta in crearea de noi locuri de munca. Aceasta reprezinta o tendinta ce cracterizeaza in egala masura ramurile din sectorul primar, industrial inclusiv industrie de varf si chiar din sectorul informatiilor si al serviciilor. Pe ansamblu, in ultima perioada SUA a inregistrat diminuari semnificative ale cotelor de piata pe care le detinea la nivel mondial. Asa se afce ca numai in ultimii doi ani SUA a pierdut peste 10% din capacitatea de productie pe piata semiconductorilor, Toyota a depasit Ford iar pe piata textilelor si a confectiilor America nu se mai claseaza nici macar in primele 3.

Pe ansamblu SUA a pierdut pozitia de prim exportator mondial in conditiile in care si-au pastrat pozitia de leadre la nivelul importurilor.

In concluzie, in pofida acestor tendinte de incetinire a cresterii economice SUA dispune de mijloace necesare pentru a ramzne in fotoliul de leader mondial cel putin pe un orizont de timp scurt si mediu.

Japonia - societate si economie, factorii determinanti ai miracolului japonez

Japonia reprezinta, cu siguranta, cel mai spectaculos model de dezvoltare economica din istoria ec. mondiale. In 2 decenii si jumatate, Japonia reusesete sa dezvolte dintr-o economie ruinata si o natiune infranta, a doua superputere mondiala.

Analiza miracolului japonez, trebuie inceputa cu identificarea particularitatilor societatii japoneze, si asta pentru ca in mod cert plasarea strategiilor de dezvoltare ale Japoniei intr-un alt cadru la nivelul altei natiuni sau economii nu ar putea determina nici pe departe efecte de dimensiunile celor pe care le regasim in Jponia.

Una dintre caracteristicile fundamentale ale societatii japoneze o reprezinta puterea traditiei. La randul sau puterea traditiei japoneze (desi isi are radacinile in credinta religioasa) a determinat ca de-a lungul timpului cultul imparatului, cultul stramosilor si patriei sa ramana de neclintit.

Invatatura lui Confucius este cea din care japonezii si-au insusit devotamentul pentru siguranta si onoarea stapanilor, si-au insusit normele privind raporturile din societate, perceptiile morale care privesc o buna organizare sociala, politica si administartiva, si normele privind viata de familie.

Invatatura religioasa a cultivat in randul japonezilor binele de dragul binelui, abnegatia desavarsita, egalitatea intre oameni, cinstea, onoarea si adevarul. Onoarea este astazi in arhipelagul nipon la fel de apreciata si stimata ca pe timpul samurailor. Societatea japoneza, conservatoare si traditionalista a avansat tocmai prin caracterul ei conciliator si progresist.

Procesul de dezvoltare din anii `60 si `70 si prima perioada din anii `80 din Japonia, ramane cel mai spectaculos proces de dezvoltare din istoria economiei mondiale. Acest lucru a fost posibil datorita fortei de munca caracterizata prin minimalism, cele mai scazute niveluri ale salariului in perioada respectiva, spirit de sacrificiu care a determinat o disciplina dusa la extrem, cooperare deplina intre angajati si patronat si fructificarea deplina a sprijinului logistic si financiar acordat de americani pentru Japonia.

24. Factorii determinanti ai miracolului japonez

1- Importul masiv de licente, de tehnologie avansata, know-how

2- Japonia nu s-a angajat in cursa inarmarilor, investind o parte semnificativa din venitul national in industria civila.

3- Constituirea unei piete interne semnificative - intr-o perioada de timp relativ scurta - cu o putere de absorbtie reala bazata pe o consolidare a puterii de cumparare in mare masura datorita reducerii impozitelor si datorita stimularii considerabile a creditului de consum ;

4- Interventia activa a statului in economie materializata indeosebi intr-o politica a creditelor ieftine in vederea stimularii monopolurilor japoneze si in masuri de reducere a impozitelor pentru corporatiile nipone ;

5- Ansamblul de masuri luate de Japonia in vederea pregatirii, formarii si a calificarii a fortei de munca.

Dimensiunile miracolului japonez

productia de autoturisme si motociclete. In productia de autoturisme, dupa cel de-al doilea razboi mondial la nivelul anului 1955, Japonia producea aproximativ 20 000 unitati, 10 ani mai tarziu (1965) se produceau 700 000 iar incepand cu 1970 Japonia devine leader mondial cu o productie de aprox.

7 000 000 unitati din care mai mult de jumatate erau destinate exportului. In productia de motociclete piata mondiala la nivelul anilor `50 era dominata de companii europene (Triumph, Motobuzzi) si companii americane (Harley Davidson). La nivelul anilor `60 Honda devine prima marca pe piata SUA iar Suzuki si Yamaha vor revolutiona piata cu motoare de mic litraj care au avut o mare priza mai cu seama la tinerii din intreaga lume. Incepand cu mijlocul anilor `70 companiile japoneze vor domina si piata europeana, pozitia Japoniei de leader mondial pastrandu-se si astazi ;

productia de TV, casetofoane, telefoane si radiocasetofoane - pe acesta piata dupa cel de-al doilea razboi mondial la nivelul anilor `50 productia japoneza era insignifianta, la inceputul anilor `70 Japonia devine si isi pastreaza pozitia de leader mondial ;

productia de ceasuri - Jponia prin firme cum ar fi Cassio, Seiko, Citizen sau Orient vor ataca suprematia Elvetiei in productia de ceasuri lansand pe piata ceasuri cu cristale lichide si quartz. Incepand cu 1970 Japonia devine si ramz primul producator si exportator de ceasuri ;

constructii de nave si a otelurilor - incepand cu anii `70 Japonia va dobandi si va pastra pozitia de leader mondial, pozitie pe care se gaseste si in industria CIP-urilor facand fata ofensivei foarte puternice declansate la inceputul acestui mileniu de sud-coreeni si taiwanezi ;

industria robotilor - Jponia este de departe leader mondial (produce peste 70% roboti industriali) ;

industria de aparatura electrocasnica - am asistat la o ofensiva spectaculoasa a japonezilor, ofesiva pe care o gasim si pe piata semiconductorilor unde Japonia isi propune o cota de piata in jur de 40%. Deasemeni s-a lansat intr-o competitie infernala pe piata produselor de consum curent (alimente si cosmetice) si serviciilor (servicii turistice) ;

piata informatica - reprezinta terenul de bataie cel mai feroce iar companiile japoneze fac eforturi substantiale pentru a detrona megaconcernul american IBM.

Pe ansamblu, acuzata de-a lungul timpului de protectionism, de dumping, de spionaj industrial, de o politica monetara discutabila, Japonia reprezinta tara care a pierdut cel de-al doilea razboi mondial, dar fara indoiala l-a castigat pe cel economic care i-a urmat.

Strategia de dezvoltare a Chinei. Deschiderea econimca si politica.

China reprezinta tara care-si orienteaza politica economica dupa sloganul "o tara doua sisteme". China a reusit sa armonizeze ceea ce era imposibil de armonizat adica centralismul socialist cu liberalismul capitalist. China s-a angajat pe calea dezvoltarii economiei nationale acordand o atentie deosebita industrializarii tarii, cresterii productiei agricole, sporirii avutiei nationale si ridicarii nivelului de trai al populatiei.

Succesul strategiei de dezvoltare a Chinei se bazeaza in egala masura pe deschiderea economica si politica si evident pe succesele spectaculoase din diferitele domenii de activitate.

Aceasta deschidere in plan economic s-a materializat intr-o crestere a exporturilor si a importurilor in perioada 1950-1990 de aproximativ 70 de ori, deschidere care in ultimii 15 ani a devenit si mai agresiva aducand China pe locul 4 in lume in randul exportatorilor si pe locul 3 in lume in randul importatorilor.

Aceeasi politica de deschidere a adus China la nivelul anilor `90 pe locul 2 in lume dupa SUA in privinta investitiilor straine directe pentru ca astazi, in acest clasament, China sa se situeze pe locul I in lume. Pentru 2006 China isi propune deschiderea industriei bancare.

D.p.d.v.politic - China este condusa de catre un regim politic considerat autoritar si acuzat pentru represiuni asupra dizidentilor politici, pentru incalcarea drepturilor omului sau pentru nerespectarea principiilor democratiei.

- a reusit sa rezolve principalele obiective de politica externa. In prezent face parte din Consiliul de Securitate al ONU fiind unul dintre cei 5 membri permanenti.

- a semnat tratatul de pace cu Japonia ;

- a normalizat relatii diplomatice cu SUA care recunosc guvernul chinez ca singurul legal, iar Taiwanul parte componenta a Chinei ; au reannoit clauza natiunii celei mai favorizate ;

- a semnat declaratia comuna cu Marea Britanie astfel incat din iulie 1997 China isi exercita din nou puterea asupra Hong-Kong-ului ;

- a normalizat relatiile cu Rusia, cu Vietnam si Coreea de Sud.

Locul Chinei in Economia mondiala.

Avand in vedere constanta procesului de dezvoltare care poate permite sa elimine sincopele si disfunctionalitatile care se mai inregistreaza si bazandu-se pe un imens potential uman si material, China are toate sansele sa atace cu succes intr-un orizont de timp apropiat pozitia de lider in economia mondiala (2020).

Datorita deschiderii in plan economic China se afla pe locul 4 in lume in randul exportatorilor si pe locul 3 in lume in randul importatorilor.

Aceeasi politica de deschidere a adus China in privinta investitiilor straine directe pe locul I in lume.

China reuseste sa se plaseze pe primul loc in lume ca exportator si producator de cereale.

Alte domenii in care s-a facut progrese spectaculoase:

- domeniul informatic - este lider mondial in productia de componente electronice pentru industria informatica ;

- industria textila si a confectiilor - azi toate marile companii din lume produc o parte semnificativa in China ;

- in turism - China e pe locul 8 in lume si toate estimarile o plaseaza pe primul loc la nivelul anului 2010.

Transformarile din Europa Centrala si de Est.Cele mai spectaculoase transf pe care le gasim la nivel mondial dupa cel de-al doilea razboi mondial sunt cele care s-au petrecut in Europa Centrala si de Est la inceputul anilor `80 si `90.Aceste schimbari au insemnat pentru toate aceste tari un drum al schimbarilor radicale pe toate planurile:ec.politice si sociale

Pentru a realiza aceste schimbari, toate aceste tari trebuiau sa se supuna unui amplu proces de reforma. Aceasta insemna o schimbare profunda la nivelul tuturor sectoarelor vietii economico-sociale.

Un obiectiv deosebit de important il constituia conventionalitatea monedelor nationale si in consecinta stabilirea unor rate de schimb reale. Intr-un astfel de context, ajutorul vestic pentru reforma estica reprezenta una dintre principalele necesitati dar nu singura. Cu siguranta programele de sprijin includeau fonduri pentru dezvoltare, insa volumul acestora era mult prae mic in raport cu marimea problemelor existente.

In consecinta, un rol deosebit revenea investitiilor straine directe si imprumuturilor. Acestea insa, depindeau in mare masura de implementarea cu succes a programelor de reforma care urma sa produca o crestere semnificativa a competitivitatii a acestor economii si evident un cadru general economic, social si politic stabil.

In acest context, un rol decisiv, il vor avea guvernele tarilor occidentale. In ceea ce priveste suportul financiar, acestea impreuna cu FMI si cu Banca Mondiala, reprezinta surse viabile pentru a asigura necesarul de finantare a proceselor de reforma a economiilor in tarile foste socialiste.

Amploarea problemelor economice din tarile foste socialiste era una considerabila fiind determinata pe de o parte de stadiul de la care s-a plecat si pe de alta parte determinata de dificultatile care au aparut pe parcursul procesului de tranzitie.

Intr-o prima faza toate aceste economii s-au ingustat, in conditiile in care la nivelul sectoarelor existente "ramase in viata" s-ar fi produs o crestere semnificativa a competitivitatii, s-ar fi produs si o crestere a flexibilitatii a acestor economii.

Din pacate insa aplicarea programului de reforma a fost un proces deosebit de greoi iar competitivitatea a intarziat sa apara. In acelasi timp, una dintre marile probleme ale acestor economii a reprezentat-o schimbarea structurii proprietatii. Pe ansamblu, procesul de privatizare s-a derulat lent, si nu in putine cazuri a fost caracterizat de erori semnificative.

Toate acestea, pe fondul acutizarii disputelor privind tipul de strategie care trebuie urmata in aceasta perioada de tranzitie. Ceea ce este clar, este faptul ca toate aceste tari foste socialiste au ales schimbarea..

Un efect negativ le-au avut fenomene cum ar fi: inflatia sau somajul, fenomene pe care aceste tari nu le resimtisera ana in 1990. Cresterea galopanta a inflatiei a influentat negativ mediul de afaceri, in general si in special investitiile straine directe. Somajul a crescut brusc odata cu instaurarea recesiunii (crizei) ajungand la procente situate intre 15-19%. Din pacate scaderea ratei somajului s-a datorat in mare masura nu insanatosirii economiei acestor tari si mai degraba intarzierii procesului de restructurare si cresterii flexibilitatii pietei fortei de munca.

O alta caracteristica a acestei perioade consta in faptul ca populatia acestor tari nu au resimtit intotdeauna starea de bine. Chiar daca programul de reforme a inceput sa genereze efecte pozitive si cresterea economica, gradul de incredere al oamenilor in institutiile publice a inceput sa scada vertiginos.

In ansamblu cresterea economica a evoluat mult mai lent in raport cu estimarile facute si cu orizontul de asteptare in privinta cresterii standardului de viata. Reformele fara un suport public sunt insa mult mai vulnerabile la schimbare d.p.v. politic. Speranta la nivelul populatiilor acestor tari a venit in principal dinspre procesul de integrare in UE, apartenenta la marea familie europeana devenind o realitate.

29. Definirea si clasificarea organizatiilor internationale.

Organizatiile internationale guvernamentale sunt definite ca "o asociere de state constituita printr-un tratat, avand un act constitutiv si organe comune si personalitate juridica distincta de cea a statelor membre care o compun".

Clasificarea organizatiilor internationale

a)   dupa gradul de deschidere fata de statele lumii :

organizatii cu vocatie universala - fara sa fie restrictionata participarea statelor. (Liga Natiunilor, ONU) ;

organizatii cu vocatie restransa - participarea este redusa ca numar de membri dupa sfera de actiune :

organizatii omnifunctionale - au ca obiect ansamblul relatiilor internationale ;

organiz. specializate - se limiteaza la o categorie de probleme (institutiile specializate din cadrul ONU) ;

i.                              dupa criteriul reprezentarii

organiz. guvernametale - membrii sunt statele nationale iar reprezentantii vorbesc in numele guvernelor;

organiz.i neguv. - participa persoane fizice sau juridice ce nu au capacitatea de a angaja guvernele ;

ii.                              dupa natura raporturilor dintre organizatii si tarile membre

organizatii de cooperare sau coordonare - se respecta suveranitatea statelor, organele lor neavand putere de decizie ci doar de armonizare a punctelor de vedere, elaborare de reguli comune si furnizare de servicii catre state ;

organiz. integrationiste - presupun transfer de competente de la nivel national la cel al organiz. (UE) ;

iii.                              dupa nivelul de dezvolatre economica al tarilor membre

organizatii ale tarilor dezvoltate G8 ;

organizatii ale tarilor in dezvoltare G77;

iv.                              dupa criteriul geografic: organizatii subregionale (NAFTA), regionale(SELA) si intraregionale (OPEC).

SISTEMUL  NATIUNILOR UNITE

SNU cuprinde toate organizatiile si institutiile internationale formate avnd la baza CARTA NATIUNILOR UNITE

cooperare

O.N.U.(1945) N.Y.si Geneva, Viena INSTITUTII SPECIALIZATE ( ) + O.N.G.

(specializate pe domenii)

ONU :

- Organe principale

- Organisme proprii

Organele principale ale ONU sunt

Adunarea Generala - este compusa din reprezentantii tuturor statelor membre ale ONU. In competenta sa intra: dezbaterile si adoptarile de recomandari adresate statelor membre, precum si celorlalte organisme si institutii din sistemul Natiunilor Unite, asupra cailor si mijloacelor de promovare si dezvoltare a colaborarii economice internationale - 192 membri (Muntenegru - cel mai nou membru)

Consiliul de Securitate - alcatuit din 15 membri, dintre care 5 sunt membri permanenti (SUA, Marea Britanie, Franta, China, Rusia - STATELE INVINGATOARE IN CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL !!!! ) iar ceilalti 10 membri sunt alesi din 2 in 2 ani de catre Adunarea Generala. Are ca scop mentinerea pacii si securitatii internationale, in acest scop intreprinzand actiuni cum ar fi blocada ( izolarea unui stat prin incercuire militara de catre trupele ONU, prin masuri economice, politice etc. pentru a-l sili sa primeasca anumite conditii) sau embargoul ( masura de constrangere luata de catre un stat impotriva altui stat constand in retinerea fortata si sechestrarea bunurilor de orice fel ale statului respectiv si / sau intreruperea oricaror legaturi economice cu alt stat;

Consiliul Economic si Social (ECOSOC) - este subordonat Adunarii Generale, insarcinat cu coordonarea activitatii in domeniul economico-social a intregului sistem al Natiunilor Unite. Este compus din 54 de membri, alesi de Adunarea Generala pe o perioada de 3 ani .

Secretariatul - condus de un Secretar General, este organismul permanent care are ca atributii urmarirea si asministrarea politicilor si programelor stabilite de organele interguvernamentale ale ONU. - Secretar general : sud coreeanul Ban Ki Moon

Curtea Internationala de Justitie - are sediul la Haga.

Tribunalul de Prima Instanta

Organismele proprii caracter permanent ale ONU sunt : create de AG si ECOSOC

Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) - este cel mai important canal pentru asistenta tehnica si de preinvestitii acordata pe cale multilaterala, asistenta tehnica fiind gratuita. Aprobarea proiectelor este realizata de catre consiliul de administratie format din 48 de state alese pe perioade de trei ani pe principiul rotatiei si repartitiei geografice echitabile. Acorda asistenta pentru : servicii de experti in diverse domenii ; acordarea de burse pentru specializarea si formarea de cadre, procuarea si furnizarea echipamentelor pentru proiecte cuprinse in planurile si programele de dezvoltare ale tarilor in curs de dezvoltare. Sediul central este la New York.

Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD) - infiintata in 1964 ca organ al Adunarii Generale are ca obiectiv promovarea si dezvoltarea comertului international in scopul accelerarii dezvoltarii economice a tarilor membre, in special a celor in curs de dezvoltare. Sediul este la Geneva.

Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (UNEP) - are ca obiectiv intarirea cooperari internationale in vederea controlului si prevenirii poluarii mediului ambiant. Are sediul la Nairobi (Kenya).

Consiliul Mondial al Alimentatiei (CMA) - are ca obiectiv asigurarea unei conlucrari si coordonari intre diferite organisme si institutii ale sistemului Natiunilor Unite care desfasoara intr-o forma sau alta activitati in domeniul agroalimentar. Sediul la Roma.

Comisiile economice regionale - sunt subordonate Consiliului economic si social si au fost constituite in scopul sprijinirii dezvoltarii economice si sociale a regiunilor respective, al promovarii cooperarii intre statele apartinand acestor regiuni ca si dintre acestea si restul lumii. Exista 5 comisii regionale : Comisia Economica a ONU pentru Africa, pentru America Latina, pentru Asia Occidentala, pentru Asia si Pacific, si pentru Europa. Sediul acestora : Addis Abeba, Santiago de Chile, Beirut, Bangkok si respectiv Geneva.

Institutiile specializate autonome din Sistemul Natiunilor Unite

Institutiile specializate sunt organizatii internationale autonome cu atributii si preocupari in domenii specifice, bine delimitate ale cooperari internationale, constituite pe baza acordurilor interguvernamentale multilaterale si avand relatii de coordonare, iar in unele cazuri si de subordonare fata de ONU

Caracterul de institutii autonome deriva din faptul ca fiecare dintre acestea are proprii membri (nu e obligatoriu sa fie si membri ONU) si mai ales din existenta propriului buget.

Caracterul de institutii specializate din sistemul Natiunilor Unite reiese din acordurile incheiate de toate aceste institutii cu ONU, acorduri cu privire la continutul relatiilor reciproce si asupra modului de realizare a coordonarii activitatilor cu aceea a ONU. Romania este membra a tuturor institutiilor specializate din sistemul Natiunilor Unite.

Organizatia Internationala a Muncii (OIM) - este cea mai veche instititutie specializata din SNU, are ca obiectiv central promovarea dreptatii sociale si imbunatatirea conditiilor de munca si de viata a celor ce muncesc. Are sediul la Geneva.

Acordul General ptr. Tarife si Comert (GATT) - initial a fost un acord multilateral comercial care continea o serie de reglementari privind desfasurarea relatiilor comerciale dintre statele membre ale acestui acord. Nu a fost o institutie autonoma. Scopul era de a reduce barierele si obstacolele din calea comertului dintre statele membre. Pe parcurs texrul GATT a fost revizuit, si a fost adaugata partea a IV-a a GATT "Comert si Dezvoltare". Au avut loc 8 runde de negocieri, iar in cadrul ultimei runde cunoscuta sub numele de Runda Uruguay, s-a ajuns la instituirea OMC care si-a inceput activitatea in 1995 urmand sa inlocuiasca GATT. Sediul OMC se afla la Geneva.

Organiz. Natiunilor Unite ptr. Alimentatie si Agricultura FAO - are drept preocupari promovarea cooperarii internationale privind imbunatatirea productiei, comercializarii si distribuirii produselor agro-alimentare, piscicole si forestiere , dezv. zonelor rurale si imbunatatirea conditiilor de viata ale pop. rurale, eliminarea foametei si subnutritiei . Sediul este la Roma.

Fondul International de Dezv. Agricola (FIDA) are ca obiectiv finantarea in conditii avantajoase (imprumuturi cu dobanzi foarte mici, sau chiar fara dobanzi, si mai rar donatii) de proiecte de dezvoltare agricola exclusiv in tarile in curs de dezvoltare. Sediul FIDA este la Roma

Fondul Monetar International(FMI -a devenit operational din 1945,in urma acordurilor incheiate in cadrul conferintei din 1944 de la Bretton-Woods(SUA).Are ca scop finantarea macroeconomiei.Sediul este la Washington

Banca Internat. Ptr. Reconstructie si Dezv. (BIRD - a intrat in functiune la fel ca si FMI. Are ca obiectiv finantarea microeconomiei. Sediul BIRD este la Washington.

Organiz. Nat. Unite ptr. Dezv. Industriala (ONUDI) - are ca obiectiv promovarea si si accelerarea dezvoltarii industriale a tarilor in dezvoltare precum si intensificarea cooperari industriale internationale , in contextul eforturilor de instaurare a noii ordini economice internationale. Are sediul la Viena.

Ag. Internat. Ptr. Energia Atomica - promoveaza cooperarea internationala in vederea utilizarii pasnice a energiei nucleare, inclusiv in scopuri economice. Are sediul la Viena.

UNESCO promoveaza dezvoltarea invatamantului, a acesului la educatie si a cercetarii stiintifice, contribuie intr-o mare masura la dezvoltarea economica a statelor membre. Are sediul la Paris.

Rolul si locul ONG-urilor in Economia Mondiala.

Organizatiile internationale neguverrnamentale se prezinta ca grupuri private formate din persoane fizice si morale apartinand unor tari diferite si care se grupeaza pentru a urmari anumite obiective.

Aceste organizatii au o dubla perspectiva :

interna - in sensul ca acestea nu beneficiaza de nici o personalitate juridica internationala ; isi exercita activitatile sub imperiul dreptului national al statului unde se afla sediul si se considera a fi o asociatie dotata cu personalitate morala de drept privat ;

internationala - in sensul ca se situeaza in continuarea organizatiilor internationale guvernamentale, in Sistemul Natiunilor Unite pot avea statut de consultant pentru activitatea Consiliului Economic si Social.

In lume functioneaza o multime de organizatii private, fara scop lucrativ, asociatii de voluntari, grupuri fara o forma precisa, care lucreaza la scara mai mare sau mai mica pentru satisfacerea necesitatilor unor categorii defavorizate de cetateni, respectarea drepturilor omului, accesul unor populatii, minoritati la circuitul mondial de valori. Ele exprima increderea in cresterea rolului societatii civile in influentarea deciziilor oficiale.

Un exemplu de ONG il constituie Clubul de la Roma. Clubul cuprinde astazi peste o suta de persoane independente din peste 50 de tari. Membrii sai sunt reprezentanti ai unei mari diversitati de culturi, ideologii, profesii si discipline uniti de grija comuna pentru viitorul omenirii.

34. Locul energiei in evolutia economiei si a civilizatiei.

Resursele naturale si cele energetice in special ocupa un loc deosebit de important in avutia nationala reprezentand practic factorul determinant al dezvoltarii productiei de bunuri si servicii. Energia reprezinta un concept cu un caracter complex reprezentind un ansamblu de resurse primara, secundara si finala. De-a lungul timpului, omenirea a folosit diferite tipuri de resurse energetice.

Intr-o prima etapa - pana la prima revolutie industriala, s-a folosit resurse arhaice, a caror caracteristica principala o reprezenta faptul ca erau reinnoibile. In aceasta perioada consumul de energie era redus, iar cresterile inregistrate erau lente. Chiar la nivelul anilor 1860 -1890 mai mult de jumatate din energia globala utilizata provenea din lemn.

Ce-a de-a doua jumatate a sec. XX avea sa aduca modificari profunde. Vom asista la o crestere considerabila a productiei si consumului de energie si in egala masura la modificari semnificative a structurii productiei si a consumului de energie.

35. Trasaturi-caracteristici ale productiei si consumului de energie din cea de-a doua jumatate a secolului XX

cresterea productiei si consumului de energie se vor realiza intr-un ritm fara precedent in intrega istorie a ec mondiale

diversificarea surselor de energie folosite, accentul cazand in mod hotarator pe sursele nereinnoibile ;

aparitia unui nou tip de substituire energetica, o substituire dinamica in sensul in care mutatiile intre diferite resurse se realizeaza in conditiile unei evolutii dinamice a tuturor resurselor de energie.

In ultimele 5-6 decenii, am asistat la pozitionarea energiei in prim planul factorilor determinanti ai dezvoltarii ec. Aceasta mutatie este rezultatul unor fenomene caracteristice procesului de dezvoltare la scara planetara.

Rolul energiei a crescut; la aceasta situatie contribuind o serie de factori : extinderea ariei de industrializare ; explozia la nivelul infrastructurilor, in special la nivelul transporturilor ; extinderea agriculturii mecanizate; explozia in domeniul constructiilor ; dezvoltarea spectaculoasa a industriei de bunuri de folosinta casnica ;dezvolrea si diversificarea serviciilor.

36. Principalele sisteme energetice in economia mondiala La nivel mondial exista mai multe sisteme energetice:

sistemul bazat in mod hotarator pe carbune- carbunii incep sa fie exploatati la scara industriala abia din secolul XVIII ; au fost folositi mai intai in Marea Britanie iar apoi in Belgia, Germania, Polonia, Rusia, SUA. In 1951-1960 consumul de carbune era dublu fata de cel de petrol, dar incepand cu anii `60-`70 balanta s-a inclinat rapid catre consumul de petrol. Datorita crizei energetice declansate de primul soc petrolier a reinviat interesul ptru resursele mondiale de carbune, dar nu la situtia inregistrata in secolul trecut.

sistemul energetic bazat pe petrol (Venezuela, tarile din Golful Persic) -petrolul a intrat in circuitul ec mondiale in XIX Productia mondiala de petrol s-a aflat pe termen lung in ascensiune, cea de-a doua jum. a sec. XX este dominata de petrol fiind resursa naturala care a influentat cel mai mult evolutia economiei mondiale.

sistemul care foloseste echilibrat petrolul si carbunele ( Marea Britanie );

sistemul energetic bazat pe energia hidraulica ( Norvegia, Brazilia, Australia );

sistemul energetic bazat pe centralele atomo-electrice ( energia nucleara - Franta, Belgia, Lituania );

sistemul complex bazat pe toate aceste resurse ( SUA, Rusia, Japonia, Italia ).

Intensitatea energetica reprezinta cantitatea de energie consumata pe parcursul unei perioade determinate de timp (de regula 1 an) pentru producerea unei unitati valorice de PIB sau PNB.

Analiza in timp si in spatiu a acestui indicator releva faptul ca de-a lungul diferitelor etape istorice care s-au succedat in evolutia economiei mondiale am asistat la variatii considerabile inregistrate de acest indicator.

Raportandu-ne la un trecut relativ apropiat la ceea ce s-a intamplat dupa ce-l de-al 2lea razboi mondial, intr-o prima etapa am asistat la o crestere semnificativa a valorilor acestui indicator, dupa care in ultimii 25 de ani am asistat la o scadere semnificativa a acestor valori. Aceasta tendinta este caracteristica in principal tarilor dezvoltate care au reusit sa realizeze trecerea de la un mecanism de dezvoltare extensiv la unul intensiv.

Reducerea valorilor indicatorului intensitate energetica, inseamna in principal o crestere a eficientei mecanismului de dezvoltare in general, si a productiei in special. Altfel spus, dezvoltarea se realizeaza cu un consum mai mic de energie.

38. Elasticitatea cererii de energie

Reprezinta relatia dintre dinamica cererii de energie si cea a activitatii economice la nivelul unei tari. Acest indicator se calculeaza in functie de 2 variabile :

- venituri - cand veniturile cresc, si cererea de energie (consumul)creste,

- preturi - cand pretul energiei creste, cererea de energie (consumul) scade .

39. Principalii factorio care conditioneaza consumul de energie

nivelul de dezvoltare si structura unei ec. nationale

tipul de progres tehnic folosit

substitutiile interenergetice

factorii politico-administrativi

calitatea managementului micro si macroeconomic

gradul de civilizatie al consumatorilor

reciclarea deseurilor si altor materiale

Cauzele declansarii socurilor petroliere.

Criza energetica a devenit evidenta la inceputul anilor 1970, si a fost determinata de cresterea exploziva a preturilor la petrol promovata de organizatia tarilor exportatoare de petrol (a intrat in istorie ca "primul soc petrolier").

Concret, ceea ce avea sa se intample in 1973-1974 insemna ruperea echilibrului intre cerere si oferta, expresia directa a conflictului de interese dintre corporatiile transnationale (care controlau exploatarea si comercializarea titeiului si a produselor petroiliere) si statele pe teritoriul carora se aflau resursele de petrol (care urmareau consolidarea independentei politice prin dobandirea dreptului de suveranitate asupra propiilor resurse).

Aceasta stare de conflict s-a declansat in conditiile in care disproportia dintre veniturile incasate de corporatiile transnationale care exploatau si comercializau petrolul, si tarile pe teritoriul carora se aflau zacamintele de petrol crestea si nu scadea.

Toate acestea s-au derulat intr-un context general caracterizat de o crestere spectaculaosa a consumului de energie pe fondul dezvoltarii extensive a economiei mondiale fara a se reda o atentie corespunzatoare exploatarii si explorarii de noi resurse de energie. Petrolul detinea ponderea principala iar pe o perioada de mai bine de 100 de ani nu s-au inregistrat cresteri de pret, ba mai mult, la nivelul anilor `60 asistam la o scadere a pretului.

Al doilea soc petrolier s-a inregistrat in perioada 1980-1981 cand tarile membre OPEC au majorat pretul la petrol la niveluri cu totul si cu totul exagerate, fara a avea o justificare concreta, ceea ce va arunca economia mondiala intr-o criza de proportii.

Aceasta criza energetica generata in urma producerii celor 2 socuri petroliere a generat o multitudine de efecte care au aruncat ec. mondiala intr-o criza de proportii.

Aceste efecte pot fi clasate pe :

- termen scurt

- termen mediu

- termen lung.

41. Efectele socurilor petroliere pe termen scurt Scumpirea pretului la petrol a determinat efecte de durata dar si pe termen scurt :

inflationist - energia reprezentand un consum necesar pentru toate ramurile activitatii economice, o crestere a pretului sau antreneaza si o sporire a costurilor preturilor marfurilor si serviciilor. Sporirea preturilor determina ulterior cresterea salariilor, ceea ce constituie o noua sursa de inflatie.

recesionist - socurile petroliere provoaca recesiune economica prin faptul ca preturile celorlalte resurse se aliniaza la pretul petrolului.

efecte asupra balantei comerciale si de plati - cu cat o tara este mai dependenta de importul de resurse energetice si cu cat volumul acestuia este mai ridicat, cu atat transferul puterii de cumparare este mai pronuntat si ca o consecinta, si deficitul balantei comerciale si al celei de plati este mai accentuat.

efecte pe planul elasticitatii cererii de energie - pe termen scurt (in primii 2 ani ai unui soc petrolier) elasticitatea cererii de energie fata de pret este destul de redusa, coeficientul de elasticitate al consumului de energie fiind influentat de rata de cresterea economica. In fiecare din urmatorii doi ani consecutivi, datorita investitiilor in programme de economisire a energiei, se constata o diminuare a consumului total de energie.

42. Efectele socurilor petroliere pe termen mediu si lung Pe termen mediu gasim :

efecte economice structurale - scumpirea titeiului in conditiile celor doua socuri petroliere, a determinat recesiuni economice care au antrenat la randul lor o restructurare de proportii a economiilor tarilor dezvoltate, in principal o diminuare a industriilor energointensive. Ajustarile economice structurale au mers pe schimbarea industriilor energointensive in favoarea celor de varf si cu grad inalt de prelucrare.

efecte pe planul productiei si a consumului de petrol : datorita preturilor ridicate ale titeiului dupa cel de-al doilea soc petrolier, productia de petrol din afara zonei OPEC a fost puternic rentabilizata. Acest fenomen este si efectul strategiei de diversificare a surselor de aprovizionare cu titei adoptata in anii `70 de marile companii petroliere in scopul reducerii dependentei de Orientul Mijlociu. Investitiile tarilor occidentale au fost dirijate catre regiunile cu potential petrolier mai putin important dar mai sigure d.p.d.v.politic. Reducerea consumului de petrol cu 15% in perioada `80-`85 in tarile occidentale s-a datorat proceselor si politicilor de restructurare energetica si economica.

Pe termen lung orice criza energetica determina progresul politicilor, masurilor de conservare a energiei, de inlaturare a risipei energetice si in egala masura dezvoltarea resurselor alternative de energie.

43. Efectele scaderii preturilor la petrol in anul 1986

La nivelul anului 1986, vom asista la o scadere semnificativa a preturilor la petrol. Aceasta scadere a preturilor a determinat o diversitate de efecte imediate si de durata atat pentru importatori cat si pentru exportatori.

In plan imediat, am asistat la o relansare a cresterii economice in primul rand la nivelul tarilor dezvoltate.Procesul de restructurare declansat, a insemnat o profunda restructurare a industriei petroliere occidentale. Tarile membre OPEC, s-au conformat tendintelor pietei si treptat au majorat oferta de petrol recastigand cote importante de piata.

Pe termen mediu si lung, preturile mai scazute la petrol se materializeaza intr-un nou tip de echilibru la scara planetara in care nu mai regasim in prim plan reciclarea capitalurilor petroliere.

Aceasta inseamna schimbari d.p.d.v. :

economic - preturile mai scazute, la petrol determina reducerea inflatiei, imbunatatirea situatiei balantelor de plati externe ceea ce stimuleaza considerabil cresterea globala ;

politic - asistam la o diminuare considerabila a influentei exercitate de tarile membre OPEC la nivel mondial ;

strategic - problema enrgiei ocupa locul central la nivelul strategiei de dezvoltare si in masura in care vorbim despre strategii energetice reusite asistam si la o diminuare a vulnerabilitatii enrgetice a tarilor respective.

financiare - scaderea pretului la petrol a determinat efecte financiare semnificative atat pentru tarile exp, cat si pentru cele imp de petrol.

Pentru tarile importatoare de petrol (in principal tarile dezvoltate) reducerea pretului la petrol, a insemnat un castig net evaluat la sfarsitul anilor `86 de aproximativ 60 miliarde de dolari.

Pentru tarile exportatoare de petrol FMI estima ca la nivelul anului `86 incasarile din exporturile de titei au scazut cu aprox 40%.

44. Obiectivele strategiei energetice

asigurarea securitatii energetice nationale - obiectiv fundamental al oricarei strategii energetice, presupune luarea tuturor masurilor politice, economice si tehnice pentru a realiza securitatea energetica a tarii;

diversificarea surselor de aprovizionare interna si externa - acest obiectiv vizeaza:

tendinta de a asigura o independenta energetica prin cresterea ponderii resurselor interne - adica intensificarea activitatii de cercetare geologica, a restructurarii productiei de energie in functie de disponibilitatile proprii ;

diversificarea surselor de aprovizionare din exterior in scopul reducerii dependentei de Orientul Mijlociu;

diversificarea formelor de productie a energiei - acest obiectiv poate fi atins prin valorificarea unor resurse regenerabile cum ar fi energia solara, a apelor, geotermica, eoliana etc;

cresterea eficientei economice in productia si consumul de energie - pentru realizarea acestui obiectiv sunt necesare elaborarea unor programe strategice pe termen lung deoarece problemele cresterii eficientei in productia si consumul de energie sunt complexe atat prin prisma domeniilor de localizare cat si a formelor de realizare.

ameliorarea impactului poluant al productiei si al consumului de energie - acest obiectiv consta in prevederea unor masuri tehnice si economice care sa duca la ameliorarea si in perspectiva la inlaturarea impactului poluant al productiei si consumului de energie.

Componentele strategiei energetice. Orice strategie energetice se realizeaza printr-o serie de componente:

componenta politica - presupune crearea, dezvoltarea si perfectionarea unui cadru legislativ care sa stimuleze orientarile stabilite prin strategia respectiva;

componenta tehnologica - viabilitatea oricarei strategii energetice depinde de capacitatea de a crea si transpune in practica tehnologii moderne, de a folosi tehnicile avansate ;

componenta economico-sociala - cea economica, trebuie sa ia in considerare problema resurselor financiare pentru investitii, eficienta economica a productiei, transformarii, transportului, depozitarii si consumului productiv al energiei. Componenta sociala a strategiei energetice constituie o problema de importanta majora pentru strategiile prezente si viitoare, tinand cont de faptul ca populatia este o mare consumatoare de energie.

componenta ecologica - se afla in stransa legatura cu celelalte componente. Sunt necesare eforturi pentru stabilirea unor standarde care sa fie obligatorii pentru toate tarile lumii, deoarece poluarea nu are granite. Fenomenul ecologic trebuie sa fie prezent in toate deciziile care vizeza un aspect sau altul al dezvoltarii energeticii.

46 Sistemul Monetar de la Bretton - Woods.

Principiul : etalonul aur-dolar, rolul international al dolarului

Intr-un Sistem Monetar International - un rol esential revine etalonului, adica elementului fundamental de referinta pentru toate monedele tarilor care fac parte din sistem.

La Conferinta monetara de la Bretton-Woods s-a stabilit ca etalon aurul si dolarul, pentru ca ulterior singurul etalon al sistemului sa ramana dolarul american. Etalonul are un rol esential intr-un sistem monetar international, si reprezinta elementul fundamental pentru toate celelalte monede nationale care fac parte din sistem.

Intr-o prima faza, dolarul american era declarat la fel de bun ca si aurul, ulterior el a devenit mai bun decat aurul care si-a pierdut functia monetara. Rolul international al dolarului consta in faptul ca in moneda nationala a SUA :

se constituie rezervele valutare ale altor state,

se exprima preturile mondiale,

se deruleaza cea mai mare parte a investitiilor

se acorda credite externe.

Economia americana, folosind moneda proprie atat pe plan intern cat si pe plan extern, nu va cunoaste nicioadata restrictiile lipsei de valuta si va putea promova la nivel mondial o politica de expansiune prin intermediul monedei.

Suspendarea convertibilitatii in aur si faptul ca, dolarul american ramane singurul etalon al sistemului, determina o multitudine de efecte, si in principal, circularea in afara economiei americane a unei cantitati tot mai mari de dolari datorita schimburilor internationale.

47. Sistemul Monetar de la Bretton - Woods.

Principiul universalitatii Acest principiu, care trebuia sa stea la baza functionarii sistemului consta in aceea ca orice stat, putea sa adere la FMI, deci la sistemul monetar. El nu s-a realizat in mod practic niciodata, o serie de tari, inclusiv unele cu un vast potential natural, economic si cu rol important in arena internationala (ex. URSS) neaderand la FMI nu au devenit membre ale sistemului.

Pana la nivelul anilor 60 acest SMI, a functionat ca un fel de club al tarilor capitaliste dezvoltate, in care pozitia privilegiata a SUA a fost acceptata de celelalte state, deoarece se aflau intr-o perioada de relansare economica, si de consolidare a unei structuri competitive.

Treptat insa, odata cu intarirea pozitiei economice, odata cu consolidarea procesului de dezvoltare, la nivelul tarilor dezvoltate, apar din ce in ce mai clar, sfere de interese tot mai diferite; la nivelul anilor 70, divergentele de interese dintre tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare, trec in primul plan, la nivel financiar-monetar;

In consecinta vocatia de universalitate, se dovedeste a fi irealizabila; sistemul fusese creat in anumite conditii, pe care istoria nu le-a pastrat. Neputinta acestuia de a face fata unor cerinte din ce in ce mai diversificate, avea sa conduca la la erodarea si ulterior la lichidarea lui

48. Sistemul Monetar de la Bretton - Woods.

Principiul : crearea unei rezerve echilibrate de lichiditati.

Respectare acestui principiu urma sa aiba un rol fundamental in asigurarea unui echilibru financiar international, un rol prioritar revenindu-i FMI prin asigurarea de credite in vederea reechilibrarii balantelor de plati.

Respectarea acestui principiu s-a confruntat in permanenta cu o serie de inconveniente, intr-o prima etapa existand o lipsa acuta de rezerve,ulterior asistand la un exces inflationist de rezerve in dolari, si in final, la manifestarea unor dezechilibre uriase. Nerespectarea acestor principii de baza ale SMI au determinat erodarea si in final lichidarea sa.

49. Sistemul Monetar de la Bretton - Woods.

Principiul : stabilitatea paritatilor si a cursului valutar.

Moneda oricarui stat membru trebuie sa aiba o definitie legala, aceasta fiind la nivelul sistemului valoarea paritara exprimata intr-o prima faza in aur si dolari, si, ulterior numai in dolari americani. In acelasi timp, s-a convenit asupra fixitatii cursurilor valutare, adica a raport in care monedele puteau sa fie schimbate intre ele.

Cursurile valutare nu puteau sa varieze pe piata decat in limite de 1%in raport cu paritatea, din 1971cu In conditiile in care apareau tendinte de depasire a acestor limite, BC avea obligatia sa intervina pe piata prin vanzare si cumpar de valuta pana in momentul in care cursurile valutare reintrau in limitele stabilite.

La nivelul perioadei 1949-1956 am asistat la o relativa stabilitate a cursurilor valutare, insa presiunile au inceput sa apara in timp. S-au produs o serie de ajustari ca :

* devalorizarile francului francez din 1957 * revalorizarile marcii vest-germane si a goldenului olandez din 1961.

A urmat o perioada de relativa liniste, insa, odata cu devalorizarea lirei sterline din 1967 si a francului francez din 1969, am asistat la declansarea unui amplu proces de modificari de curs, ce aveau sa ia amploare deosebita la inceputul

Criza energetica declansata la sfitul 1973 avea sa determine o stare de instabilitate financiar-monetara internat prelungita

50 . Lichidarea Sistemului Monetar de la Bretton - Woods

Odata cu devalorizrea lirei sterline,in 67 a francului francez, in 69,cresc semnificativ presiunile asupra $american.

La nivelul anilor 60 principala sursa de tensiune la nivelul SMI il constituia deficitul balantei de plati americane.

Economia americana incepea sa se confrunte cu probleme foarte serioase. Cresterea semnificativa a cheltuielilor generate de prelungirea conflictului din Vietnam va agrava cele 2 deficite: cel bugetar si cel al balantei de plati.

In contextul mentinerii unor rate ale dobanzii la un nivel relativ scazute in perioada 1969-1971 si a unei emisiuni monetare accelerate se va ajunge in situatia in care devalorizarea dolarului sa fie inevitabila. Cel mai vizibil semn al problemelor cu care se confrunta economia americana il constituia reducerea continua a stocului oficial de aur.

La inceputul lunii august 1971, in urma unor atacuri speculative deosebit de violente asupra monedei americane, BC europene se vad in situatia de a interveni masiv in piata pentru a o apara acumulind rezerve imense in dolari.

In fata unei astfel de situatie criza, Richard M. Nixon, va convoca o reuniune de urgenta in care va stabili :

suspendarea convertibilitatii in aur la un pret fix, * reducerea impozitelor,

inghetarea salariilor si a preturilor pe3 luni * introducerea unei taxe asupra importurilor de 10%.

Toate acesta masuri vor fi facute publice de presedintele SUA in seara zilei de 15 august 1971 intr-un discurs televizat.

Din acest moment BC europene isi opresc interventiile in pietele de schimb, iar dolarul incepe sa fluctueze.

In fapt, aceasta reprezinta sfarsitul Sistemului Monetar de la Bretton-Woods.

51. Crearea FMI - planul White si planul Keynes - de actualizat

Planul White se refera la propunerea americana, care punea accentul pe: * restabilirea liberului schimb,  * relansarea comertului mondial,* destramarea masurilor protectioniste,* reducerea taxelor vamale si a barierelor netarifa

White dorea sa restabileasca o cooperare monetara internationala. El propunea sa se creeze un fond de stabilizare al NU si al asociatiilor acestora, care sa impiedice revenirea la politici de schimb necooperative si sa acorde credite tarilor care vor sa-si apere monedele. Acest fond, ar avea un capital de 5 mld $, la care SUA ar fi gata sa contribuie cu 2 miliarde Mai prevedea deasemenea, infiintarea unei BIRD, avand ca principal scop finantarea reconstructiei tarilor distruse de conflicte militare precum si dezvoltarea economica a tarilor slab dezvoltate.

Planul Keynes se baza pe acelasi tip de elemente de rationalitate ec precum si pe o aparare a intereselor nationale. Acest plan, punea in evidenta, un mecanism destinat sa ajute Marea Britanie si celelalte tari europene aflate in dificultate in acea perioada, infiintarea unei banci supranationale-Camera Internationala de Compensatie, si acordarea de credite tarilor aflate in dificultate. Toate platile trebuiau facute intr-o moneda cu acoperire in aur numita ban-cor.

Desi elaborate in mod separat cele doua planuri coincid in privinta obiectivelor de atins :

stabilirea cursurilor de schimb ;  - incurajarea dezvoltarii comertului mondial ;

restabilirea convertibilitatii libere a monedei ; - acordarea de finantari tarilor aflate in dificultate.

Cele doua planuri se opun in doua domenii principale : cel al finantarii si cel al modului de ajustare.

Dupa 9 runde de negocieri intre englezi si americani, in urma a cateva saptamani de negocieri, englezii care se aflau intr-o pozitie defavorabila de negocieri, abandoneaza planul Keynes pentru a se ralia planului White.

In schimb, americanii, accepta sa mareasca capitalul prevazut pentru fondul de stabilizare de la 5 la 9 miliarde dolari. Conferinta s-a terminat printr-un acord final constituindu-se doua institutii financiare : FMI si BIRD.

52 . Schimbarea statutului FMI. - de actualizat

Negocierile cu privire la modificarea statutului FMI vor incepe in 1971. Abia dupa 5 ani de negocieri, in Jamaica, va fi semnat un acord acceptabil pentru toti.

Practic, semnarea acestui acord, insemna aparitia celui de-al doilea statut al FMI. Acest nou statut va legifera

flotarea generalizata care se manifesta inca din 1971

va acorda statelor membre libertatea de asi conduce politica financiara pe care si-au ales-o indiferent ca e vorba

despre o fluctuatie pura, de o flexibilitate limitata sau de raportarea la o valuta forte sau cos valutar.

- va cere acestor tari sa-si supuna politica schimburilor unei supravegheri stricte din partea Fondului.

Schimbarea de statut reprezenta si o mare problema. Flotarea generalizata a monedelor, posibilitatea de a recurge la finantarile oferite de pietele de capital si aparitia S.Monetar European vor da posibilitatea tarilor dezvoltate sa se lipseasca de creditele acordate de Fond. In plus, noile structuri paralele de finantare, fie publice sau private, vor ocoli FMI

FMI si schimbarea anilor '80

Acordarea de credite era determinata de aplicarea unor masuri cum ar fi: reducerea impozitelor, cresterea cheltor sau scaderea ratelor dobanzilor care ar fi determinat stimularea ec tarilor in cauza.

Incepand cu anii si in prezent situatia este exact invers. Acordarea de credite se face in conditiile in care statele adopta politici exact contrare, adica reducerea deficitelor, cresterea impozitelor sau marirea retelor dobanzilor. Aceasta schimbare intervine la inceputul deceniului 8 atunci cand ideologia pietei libere va fi promovata agresiv de Ronald Regan si Margaret Tacher. In 1981 se schimba conducerea la BM; in viziunea noii conduceri, la baza problemelor cu care se confrunta ec. mondiala se afla interventia statului, iar principala solutie era liberalizarea pietei.

Desi Banca Mondiala si FMI raman institutii distincte cu obiective proprii, activitatile lor incep sa se supuna. Principalul obiectiv al Bancii Mondiale il constituie eradicarea saraciei, in timp ce principala misiune pentru FMI o reprezinta asigurarea stabilitatii globale. In consecinta, FMI trebuia sa se limiteze la problematica stabilitatii, la macroeconomie, la supravegherea deficitelor bugetelor de stat, la politica monetara a acestora, la inflatie.

In realitate, Fondul a pretins ca in atributiile sale intra si problematica BM. Activitatea FMI dupa 80 s-a bazat pe 3 "piloni

austeritate fiscala; privatizare; liberalizarea pietei.

Datorita acestei politici a uzarii excesive a principiului conditionarii FMI va fi tinta principalelor acuze in special dinspre tarile in curs de dezvoltare. In principal, FMI a fost si este acuzat de faptul ca :

foloseste in mod excesiv principiul conditionarii ca instrument de politica economica,

ca are o politica rigida la nivelul tarilor in curs de dezvoltare,

nu recunoaste in mod oficial dreptul fundamental al cetateanului la informare in conditiile in care e institutie publica

Dupa schimbarea statutului si a opticii sale raman in istorie cel putin 3 momente in care interventia sa este controversata: - criza mexicana; - criza asiatica; - procesul de reforma in tarile foste socialiste din Europa Centrala si de Est.

54. Relatiile FMI cu Clubul de la Paris

Bancile centrale se vor reuni sub egida Clubului de la Paris care va conta pe FMI in a-i furniza rapoartele complexe, detaliate asupra situatiei financiare si economice a tarilor indatorate, pe baza carora sa poata lua decizia de a participa la sesiuni de reesalonare si ptr a expertiza nevoile reale de finantare ale acestor tari.

Pe de alta parte FMI va conta pe Clubul de la Paris in aducerea unui sprijin financiar suficient in garantarea viabilitatii programelor de ajustare.

55. Relatiile FMI cu Clubul de la Londra

La inceputul anilor bancile comerciale se vor grupa sub egida Clubului de la Londra si vor cere FMI sa colaboreze mai strans, adica sa furnizeze informatii concrete asupra situatiei financiare si economice a tarilor indatorate si, in egala masura, sa fie mai activ si sa incerce sa determine urgentarea platii datoriilor de catre acestea. Intr-o prima faza FMI va refuza sa comunice acestor banci informatiile rezultate in urma rapoartelor economico-financiare realizate si de asemenea va refuza sa actioneze in numele bancilor pentru a nu fi acuzat ca devine aparatorul unor interese private.

Incepand cu 1984 politica FMI va deveni tot mai flexibila si va accepta, in situatia in care urmareste indeaproape o tara indatorata, sa comunice concluziile sale bancilor comerciale, insa numai in conditiile unui acord prealabil cu tara interesata. In consecinta, bancile comerciale vor accepta sa restructureze serviciul datoriei in baza unui calendar plurianual insa cu conditia acceptarii unei supravegheri atente din partea FMI

56. Clasificarea politicilor comerciale

Politicile comerciale reprezinta totalitatea masurilor si reglementarilor prin care statele intervin in derularea afacerilor economice internationale , fie in vederea formarii, fie in vederea promovarii acestora.

Politicile comerciale se pot clasifica dupa mai multe criterii :

a)     dupa scopul urmarit :

politici comerciale promotionale - cu scopul de a impulsiona si dinamiza schimburile internationale ;

politici comerciale prohibitive (restrictive) - determina limitarea schimburilor economice internationale;

b)     dupa cadrul juridic in care se stabilesc :

politici comerciale bilaterale - implica doua state ;

politici comerciale multilaterale - implica mai multe state.

c)     dpdv al mecanismului de determinare

politici comerciale vamale (tarifare) - cuprinde conceptele, legile si normele ce reglementeaza modalitatile tehnice si financiare de intrare sau de iesire a marfurilor in/de pe teritoriul vamal al unui stat.

politici comerciale nevamale (netarifare) - sunt masuri publice sau private adoptate de catre autoritati sau grupuri de interese care impiedica sau limiteaza schimburile internationale de bunuri in scopul protejarii economiei nationale fata de concurenta externa si/sau echilibrarii balantei de plati si a balantei comerciale.

Clasificarea taxelor vamale in functie de modul de percepere :

Politica vamala (tarifara) reprezinta o componenta a politicii economice comerciale internationale, ce cuprinde conceptele, legile si normele ce reglementeaza modalitatile tehnice si financiare de intrare sau de iesire a marfurilor in/de pe teritoriul vamal al unui stat.

Tinand cont de modul de percepere avem :

-taxele vamale ad-valorem - sunt stabilite sub forma de procente raportate la valoarea in vama a marfurilor importate. Sunt usor de calculat si se aliniaza la evolutia preturilor. Valoarea care serveste ca baza in calcularea cuantumului taxelor ad-valorem este valoarea in vama a marfii;

taxele vamale specifice - se stabilesc ca suma in moneda nationala pe unitatea fizica de produs (bucata, t, m³, m², etc.). Acestea necesita un tarif vamal detaliat si supus permanent modificarilor si completarilor ca urmare a evolutiei dinamice in structura si nomenclatorul produselor comercializate pe piata internationala.

taxe vamale mixte (compuse) - presupun combinarea celor doua.

Clasificarea taxelor vamale in functie de obiectul impunerii

taxele de import au cea mai larga utilizare. Acestea influenteaza nivelul preturilor interne de consum ale produselor importate sub doua aspecte :

crearea de avantaje sau protectie pentru productia interna de produse identice sau similare cu cele importate ;

restrangerea consumului anumitor produse din anumite considerente stabilite de autoritatile guvernamentale.

Taxele de import sunt de 2 categorii : obisnuite si suprataxele vamale - se percep in cazuri bine justificate si se introduc pe o perioada limitata de timp.

taxele de export -se utilizeaza de un nr redus de tari, pe o perioada limitata de timp si ptr o gama restransa de produse. Obiectivele urmarite de un stat prin perceperea de taxe vamale de export sunt :

majorarea veniturilor bugetare ;

descurajarea exporturilor unor marfuri ca materii prime deficitare, produse strategice sauproduse neprelucrate;

majorarea pretului extern al unui produs prin limitarea ofertei in cazul in care firmele detin pozitii de monopol pe piata internationala, iar autoritatile urmaresc preluarea la buget a unei parti din castigurile suplimentare.

taxele de tranzit - se percep de catre stat asupra bunurilor straine care tranziteaza teritoriul vamal al tarii respective in scopul obtinerii de venituri bugetare. Au nivel redus si o utilizare restransa pe plan international.

59. Clasificarea taxelor vamale in functie de modul de fixare de catre stat 

taxele vamale autonome - se percep la importurile de marfuri care provin din tari cu care statul respectiv nu intretine relatii comerciale in regimul "Clauzei natiunii celei mai favorizate". Au nivel ridicat si un caracter prohibitiv;

taxele vamale conventionale - se stabilesc la nivele convenite de statele partenere care isi acorda reciproc "Clauza natiunii celei mai favorizate". C anivel nivel, sunt mai scazute ca primele;

taxele vamale preferentiale - se aplica importurilor din state care beneficiaza de un regim comercial preferential, mai favorabil decat cel al "Clauzei natiunii celei mai favorizate". Produsele ce sunt supuse unor astfel de taxe beneficiaza de o impunere minima sau chiar de eliminare de la plata taxelor vamale.

preferintele tarifare - sunt reprezentate de taxe vamale reduse sau de exceptare de taxe vamale pentru importul de produse de la firme din tara beneficiara, pot fi :

unilaterale - acordate unei tari sau mai multor tari fara reciprocitate ;

bilaterale - acordate pe baza de conventii incheiate intre doua tari ;

multilaterale - regimul preferential implica mai multe tari. Preferintele tarifare multilaterale pot fi :

taxele vamale de retorsiune - sunt taxele aplicate statelor care practica polit comerciale neloiale si pot fi:

taxele antidumping - sunt impuse unor importuri apreciate a fi fost realizate la preturi de dumping respectiv la preturi inferioare preturilor normale;

taxele compensatorii (antisubventie) - sunt taxele vamale suplimentare la import aplicate asupra marfurilor care au beneficiat de subventii sau prime de export in tara de provenienta, carora li s-a asigurat un spor de competitivitate in dauna productiei autohtone.

60 . Tariful vamal. reprezinta un catalog in care sunt trecute taxele vamale, detaliate pe nivele corespunzatoare grupelor de marfuri si marfurilor clasificate si codificate in functie de un panel de criterii. Tarifele vamale pot fi de doua feluri :

tarife vamale simple - contin o singura coloana de taxe vamale pentru toate marfurile, aplicate indiferent de tarile de provenienta a importurilor ;

tarife vamale compuse - cu doua sau mai multe coloane de taxe vamale structurate pe categorii de tari in functie de regimurile vamale specifice aplicabile marfurilor din catalog.

In tariful vamal se opereaza cu doi termeni:

dispersia tarifara - exprima diferenta intre nivelul taxelor vamale pe produse corespunzator gradului de prelucrare : materii prime, semifabricate si produse finite, in cadrul aceluiasi tarif vamal ;

disparitatea tarifara - semnifica diferenta intre taxele vamale pentru acelasi produs sau aceeasi grupoduse in tarife vamale diferite.

Incadrarea tarifara este o operatiune deosebit de importanta, prin aceasta determinandu-se precis pozitia tarifara a marfii in cadrul tarifului vamal in scopul stabilirii taxei vamale eligibile.

Barierele netarifare - definire si caracteristici.

Clasificare Barierele netarifare se definesc ca masuri publice sau private adoptate de catre autoritati sau grupuri de interese care impiedica sau limiteaza schimburile internationale de bunuri in scopul protejarii economiei nationale fata de concurenta externa si/sau echilibrarii balantei de plati si a balantei comerciale.

Caracteristici :

bariere netraif se prezinta sub o mare diversitate de instrumente ce actioneaza in diverse stadii ale productiei si circulat marfurilor

au un caracter discriminatoriu fata de diversi parteneri comerciali - importurile tarilor dezvoltate provenind din tarile in curs de dezvoltare au fost afectate in mai mare proportie decat importurile originare din alte tari dezvoltate ;

impactul mai mare al barierelor netarifare la importurile de produse agricole in comparatie cu cele industriale - gradul de protejare netarifara al importurilor de produse agricole este dublu fata de cel aferent produselor industriale cu diferentiere pe tari ;

caracterul netransparent, ocult al obstacolelor netarifare - genereaza dificultati pentru partenerii comerciali in luarea de masuri de combatere sau de depasire a acestora.

Clasificare.GATT a clasificat BN in 5 grupe:

bariere care implica o limitare cantitativa directa a importurilor ;

bariere care implica o limitare indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor ;

bariere care decurg din formalitatile vamale si administrative la import ;

bariere care decurg din participarea statului la activitatile de comert exterior ;

bariere care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene.

62.. Politica comerciala de promovare si stimulare a exporturilorPolitica comerciala de promovare a exporturilor de marfuri cuprinde masurile destinate a face cunoscut potentialul de export al economiei si al firmelor nationale si a convinge clientii externi sa ia decizii de cumparare imediat sau in perspectiva. Principalele masuri cu caracter promotional care se iau la nivel macroeconomic sunt:

organizarea aparatului de reprezentare economica si comerciala in strainatate,.

participarea la tirguri si expozitii internationale;

crearea si dezvoltarea cadrului juridic multilateral extern de politica comerciala prin incheierea de tratate de comert si navigatie, acorduri comerciale de plati.

Politicile comerciale de stimulare a exportului de marfuri cuprind masuri care au drept scop sporirea competitivitatii marfurilor destinate exportului si cresterea gradului de cointeresare a producatorilor si exportatorilor in vederea incurajarii exportului. 

In scopul stimularii exportului, statul poate utiliza:

stimulente cu caracter fiscal - se prezinta sub forma de scutiri sau reducerea impozitului pe profit :

masurile stimulative de natura bugetara - au ca scop recompensarea exportatorilor care realizeaza un volum important de desfaceri la export.

stimulente de natura financiara - sunt reprezentate de crditele de export si asigurarea si garantarea acestora

stimularea exporturilor prin masuri de politica valutara - presupune utilizarea ca principale pirghii ca :

deprecierea monedei nationale ;

stabilirea unor cursuri de schimb diferentiate pe produsele de export.