Eficienta comertului exterior si competitivitatea

Eficienta comertului exterior si competitivitatea

1. Eficienta economica a exporturilor se exprima cu ajutorul cursului de revenire brut la export, care se calculeaza ca raport intre cheltuielile interne facute in moneda nationala, pentru producerea marfii si aducerea ei la granita si cantitatea de valuta ce se obtine prin vanzarea acelei marfi.

C_re =

unde:

Pi = pretul produsului pe piata interna (lei);

Ce = cheltuielile de circulatie pana la frontiera (lei);

Pe = pretul in valuta al marfii exportate, la frontiera.

2. Cursul de revenire (brut) la import

In cazul importului, eficienta economica se masora prin valoarea ce se obtine in moneda nationala, prin vanzarea pe piata interna a marfii importate cu o unitate valutara. Acesta este cursul de revenire (brut) la import.

C_ri =

unde:

Pi = pretul produsului pe piata interna (lei);

Ti = taxele de import platite pentru marfa importata (lei);

Pe = pretul de import in valuta al marfii respective la frontiera.

Competitivitatea este aptitudinea sau capacitatea agentilor economici apartinand unei tari de a face fata concurentei pe piata externa, concretizata in castigarea si mentinerea unor piete.

Integrarea economica si Uniunea Europeana

Procesul de integrare economica s-a dezvoltat si este specific perioadei de dupa cel de al doilea razboi mondial. Se apreciaza ca din 1947 si pana la mijlocul anilor 90 in lume au fost create peste 60 de organizatii cu caracter integrationist.

O organizatie cu caracter integrationist a fost Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, infiintata in 1951 (prin Tratatul de la Paris ) de cele 6 state care in 1957 (25 martie) vor semna si Tratatul de la Roma (intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958) de infiintare a Comunitatii Economice Europene (denumita mai simplu 'Piata Comuna') si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom).

Integrarea economica poate fi definita drept procesul de dezvolatare a interdependentelor economice dintre state prin forme si metode care asigura pe de o parte continnuitatea si aprofundare schimburilor reciproce, iar pe de alta parte cresterea gradului de intrepatrundere a economiilor nationale intr-un organism divers in prezentare, dar unitar ti omogen in functionalitatea sa.

Formarea Uniunii Europene

In ianuarie 1973, la C.E.E. au aderat Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, croindu-se astfel, Europa 'celor 9', la 1 ianuarie 1981, a aderat Grecia, iar la 1 ianuarie 1986, Portugalia si Spania ajungandu-se astfel la 'cei 12'.

Totodata paralel cu extinderea ariei de cuprindere au fost aprofundate si obiectivele Comunitatii Economice Europene, urmarindu-se constituirea pe continent al unui ansamblu economico-politic stabil, puternic si modern. In acest sens un rol esential a revenit Tratatului de la Maastricht, incheiat de sefii de stat si de guvern ai 'celor 12' in orasul cu acest nume din Olanda, in decembrie 1991 (intrat in vigoare de la 1 noiembrie 1993), care a instituit Uniunea Europeana.

Prin intrarea de la 1 ianuarie 1995, a Austriei, Suediei si Finlandei, 'cei 12' au devenit 'cei 15'.

Institutiile U.E. sunt intercorelate si complementare, ele reprezentand 'cele trei puteri obisnuite oricarui stat: puterea de decizie, puterea executiva si puterea legislativa'

Consiliul European (consiliul U.E.), la nivelul sefilor de state si de guverne - care defineste liniile politice generale ale U.E.

Parlamentul este garantul democratiei in U.E., membrii sai fiind alesi prin vot direct universal.

Consiliul de ministrii, in care statele membre sunt reprezentate la nivel de ministrii si este principala institutie executiva.

Comisia Europeana are rolul de aparator al tratatelor, dispunand de puteri de initiativa, legislativa si executiva.

Curtea de Justitie, pentru probleme de drept.

Curtea de Conturi care controleaza aspectele financiare ale activitatii institutiilor comunitare; organisme consultative, care exprima interese economice, sociale si regionale.

In baza Tratatului de la Maastricht (1993) la 1 ianuarie 1999, s-a trecut de la ECU la moneda unica, denumita EURO, pentru tarile semnatare ale Tratatului care indeplineau cele 5 criterii de covergenta a politicilor monetare.

Economia mondiala contemporana este notiunea prin care se exprima si se caracterizeaza, pe de o parte, realitatea obiectiva a economiilor nationale ale celor 185 de tari care constituie astazi subiecte de drept interntional, iar pe de alta parte ansamblul relatiilor comerciale, financiare, tehnico-stiintifice, monetar-valutare desfasurate stabil intre aceste tari.

Globalizarea este procesul de generalizare a interdependentelor multiple dintre economiile nationale ale tarilor lumii, pe baza liberalizarii tuturor fluxurilor economice internationale.

Inlaturarea piedicilor din calea comertului liber intre tari se poate realiza pe mai multe cai:

a) negocieri si intelegeri bilaterale intre tari;

b) acorduri cu caracter regional si subregional, realizate intre mai multe tari prin ceea ce frecvent poarta denumirea de organizatii cu caracter de integrare zonala;

c) intelegeri cu chracter multilateral (universal) realizate in cadrul G.A.T.T. (Acordul General pentru Tarife si Comert), organizata in 1947 si transformata in 1995 in Organizatia Mondiala a Comertului (O.M.C).

In ultimul deceniu, liberalizarea schimburilor internationale si-a largit continutul, cuprinzand in prezent urmatoarele fluxuri economice:

Bunurile (marfurile) corporale;

Serviciile;

Creatiile tehnico-stiiintifice (proprietatea intelectuala)

Capitalurile;

Forta de munca

Globalizarea reprezinta, pe de o parte, stadiul la care a ajuns procesul real pozitiv, de lunga durata de internationalizare a schimburilor economice si, in general, a vietii economice. Ea favorizeaza procesul de modernizare a vietii economice mondiale, prin raspandirea mijloacelor de productie si de comunicare moderna la nivel planetar.

Pe de alta parte, globalizarea este si un proces de redistribuire a puterii economice si de accentuare a decalajelor si a diferentierilor sociale la nivelul planetei. De aceea, ea formeaza obiectul unor ample dezbateri critice si contestari pe plan international.