Fluxurile financiare si tabloul de finantare

FLUXURILE FINANCIARE SI TABLOUL DE FINANTARE

La nivelul societatii comerciale se intalnesc documente de sinteza anuala. Utilizarea documentelor de sinteza ar fi incompleta daca ne-am limita doar la bilantul contabil, contul de profit si pierdere (contul de rezultate) si anexa.

Este stiut faptul ca, bilantul contabil confera managerului sau actionarilor o viziune statica asupra structurii financiare, iar contul de profit si pierdere (contul de rezultate) confera o viziune dinamica asupra activitatii desfasurate de catre agentul economic.

Bilantul contabil descrie, la o anumita data (la inchiderea exercitiului contabil), diferite resurse financiare, de care dispune societatea comerciala (in pasiv), si utilizarea care este data acestor resurse (in activ). Bilantul contabil este o reprezentare, sub forma de "stocuri" (existente), a elementelor fizice sau financiare care caracterizeaza societatea comerciala, punand insa in lumina efectele pe care deciziile trecute continua sa le exercite asupra situatiei prezente.

Contul de profit si pierdere (contul de rezultate) cuprinde soldurile fluxurilor generate de operatiile societatii comerciale, care au incidenta asupra rezultatului unei perioade de date (exercitiul contabil). Contul de profit permite determinarea capacitatii de autofinantare a societatii comerciale.

Putem spune ca bilantul contabil descrie situatia agentului economic, la un moment dat, ca rezultat al fluxurilor fizice si financiare, iar contul de profit si pierdere (contul de rezultate) inregistreaza cheltuielile si veniturile ocazionate de aceste fluxuri. Daca vom separa cheltuielile platibile in cursul exercitiului financiar, de cele a caror plata este scadenta in exercitiile urmatoare si veniturile incasabile in cursul exercitiului, de cele incasabile in viitor, se poate determina situatia trezoreriei, respectiv fluxul monetar net al exercitiului (cash-flow).

Din cele prezentate rezulta ca, nici bilantul contabil, nici contul de profit si pierdere (contul de rezultate) nu permit, aprioric, obtinerea unei viziuni dinamice asupra structurii financiare a societatii comerciale, adica, asupra evolutiei acestei structuri. O atare viziune cade sub incidenta interesului atat a analistului financiar extern societatii comerciale, cat si a managerului sau actionarilor acestuia. Un manager al societatii comerciale sau actionarii este/sunt adesea determinat/determinati sa se intrebe si sa gaseasca raspuns asupra localizarii beneficiului in structurile patrimoniale ale societatii comerciale, trezorerie (casa si banca), stocuri, imobilizari etc., surprinderea ii cuprinde, atunci cand constata o discordanta intre cresterea productiei si implicit a cifrei de afaceri, pe de-o parte, si volumul trezoreriei - disponibilitatilor, pe de alta parte.

Pentru a raspunde tuturor acestor cerinte, teoria, doctrina si practica mondiala au ajuns la crearea unui instrument extrem de interesant: tabloul de finantare - tablou de flux.

Scopul elaborarii acestui document informational este de a explica formarea fondului de rulment si relatia acestuia cu soldul de trezorerie, prin intermediul fluxurilor monetare (de incasari si plati) ale exercitiului incheiat.

Literatura de specialitate propune mai multi termeni pentru desemnarea acestei situatii financiare de sinteza :

• tabloul de finantare;
• tabloul de utilizari si de resurse;
• tabloul fluxurilor;
• tabloul de trezorerie.

Daca analizam aceste tablouri vom constata ca toate au un numitor comun, adica se refera la o situatie a fluxurilor. In acest context, diferentele intre diferitele expresii, mai mult sau mai putin evidente, nu ne impiedica, din motive de simplificare, sa utilizam termenul comun de tablou de finantare.

Totusi, anumiti autori au incercat sa faca o distinctie terminologica intre tabloul de finantare si tabloul de flux .

Conform lui Herve Stolowy, tabloul de finantare este acreditat cu urmatoarele acceptii:

Tabloul care permite sa explice variatia patrimoniului societatii de deschidere si bilantul de inchidere;

Tabloul care furnizeaza o vedere de ansamblu asupra echilibrului financiar;

Tabloul orientat spre o analiza patrimoniala a societatii.

Termenului de tablou de flux, ii sunt conferite urmatoarele sensuri:

Tabloul care privilegiaza o conceptie economica, orientata catre descrierea fluxurilor generate de operatiile societatii comerciale;

Tabloul care arata legaturile dintre operatiile societatii comerciale si echilibrul financiar;

Tabloul orientat catre o explicatie a evolutiei trezoreriei in timpul anului.

Acelasi autor face referiri si la utilitatea tabloului de finantare, el pleaca de la opiniile extrem de diverse ale diferitilor utilizatori, asupra marimilor (informatiilor) care sunt structurate in acest tablou.

In conceptia acestui autor, tabloul de finantare apare ca:

- un instrument indispensabil de gestiune si de previziune;

- un mijloc de a realiza un diagnostic al societatii comerciale, printr-o abordare mai globala si mai dinamica decat cea care face apel la rate;

- un mijloc de a evoca fluxurile economice si financiare care au traversat societatea si au modificat patrimoniul sau, precum si de a explica principalele aspecte ale comportamentului si perspectivelor sale;

- un mijloc pentru a judeca gestiunea financiara a societatii comerciale (rata de investire, politica de autofinantare, repartizarea intre finantarea interna si cea externa);

- un mijloc pentru a analiza politica de investire a societatii comerciale (prin raportarea investitiilor la capacitatea de autofinantare, la cifra de afaceri si la imobilizarile nete la inceputul exercitiului);

un mijloc pentru a analiza politica de dezinvestire a societatii comerciale;

- un mijloc pentru a judeca politica de distribuire a dividendelor societatii comerciale (in special, prin raportarea marimii sumelor distribuite la capacitatea de autofinantare);

- un mijloc de a evalua politicile comerciale ale societatii comerciale, prin intermediul evolutiei datoriilor si a creantelor comerciale;

- un mijloc pentru aprecierea riscurilor;

- un mijloc pentru reprezentarea relatiei dintre rentabilitate si riscul asumat de societatea comerciala;

- un instrument care permite sa se inteleaga circuitele si miscarile financiare intr-o societate comerciala;

- un instrument esential, in diagnosticul realizat de bancher asupra societatii cliente, in privinta necesitatilor de finantare trecute si viitoare;

- un mijloc pentru testarea impactului deciziilor strategice ale societatii comerciale;

- un document pentru informarea actionarilor;

- un document pentru informarea personalului;

- un document pentru informarea altor categorii de terti

(clienti, furnizori etc.)

Conceptul de flux

In intelegerea mecanismului de elaborare a unui tablou de finantare, conceptul de flux joaca un rol central.

Notiunea de flux deriva din francezul flux sau latinescul fluxus.

Notiunea de flux financiar deriva din englezul financial flow sau francezul flux financier si reprezinta "ansamblul de relatii si legaturi care se stabilesc intre bugetul statului si intreprinderile publice, atat pe linia prelevarilor la bugetul statului, cat si pe linia alocatiilor primite de la acesta". Regiile autonome si societatile comerciale cu capital integral de stat intretin multiple legaturi exterioare cu organe si institutii financiar - bancare, contribuind cu resurse la constituirea unor fonduri financiare sau beneficiind de resurse de la aceste fonduri. Marimea acestor fluxuri financiare este influentata de forma de organizare a intreprinderii publice, de performantele economice ale intreprinderilor, de proportia investitiilor efectuate in sectorul public.

Comitetul de studii si de cercetare asupra economiei de intreprindere (Comité d'Etudes et de Recherche sur l'Economie d'Entreprise) din Franta defineste fluxurile ca "ansamblul miscarilor care au impact, fie imediat, fie ulterior, asupra lichiditatilor intreprinderii".

Bernard Esnault si Christian Hoarau dau o definitie mai complexa ,,concept de natura economica, notiunea de flux corespunde unei miscari sau unui transfer al unei cantitati de bunuri, de servicii sau de moneda, in timpul unei perioade anumite". Ei remarca faptul ca, spre

deosebire de lumea fizica, in economie, fluxurile sunt, cel mai adesea, discontinue. Aceiasi autori in lucrarea "Comptabilité financière" precizeaza ca "in contabilitatea de intreprindere, fluxurile pot fi definite ca o traducere contabila a relatiilor de schimb pe care intreprinderea2) le intretine cu mediul sau. Dar, daca toate fluxurile sunt miscari contabile, nu toate miscarile contabile sunt fluxuri".

Definirea fluxurilor

Societatea comerciala este un sistem care se concretizeaza printr-o structura economica, sociala si financiara. In interiorul si exteriorul ei se nasc o multime de fluxuri.

Dintre aceste fluxuri care se nasc, fluxurile banesti detin un rol si un loc important in cadrul societatii comerciale. Aceste fluxuri sunt legate de formarea capitalului si remunerarea acestuia, de sporirea lui fie prin cresterea numarului actionarilor, fie prin finantare externa, fie prin cotatii la bursa.

La nivel microeconomic, orice agent economic se confrunta cu intrari si iesiri monetare. Tratarea acestor marimi in miscarea lor continua plaseaza interpretarile si analizele in termeni de flux, spre deosebire de interpretarile in termen de stoc, bazate pe nivelul cantitativ la un moment dat sau pe un anumit interval de timp.

Interpretarea in termeni de flux pune in evidenta aspectele calitative, spre deosebire de interpretarea in termeni de stoc, care este o interpretare cantitativa.

Pentru a avea o imagine de ansamblu, interpretarea in termeni de flux trebuie sustinuta de cea in termeni de stocuri, avandu-se in vedere sfera larga a relatiilor monetare, banesti si implicit a celor de natura financiara privind agentii economici.

Fluxurile privesc aspectele de intensitate ale miscarii si rezultatul acestuia, rezultat care se exprima prin marimi cantitative de stoc la un moment dat. Relatiile dintre fluxuri si stocuri constituie continutul mecanismelor financiare ale agentului economic.

Fluxurile financiare exprima calitatea gestiunii agentului economic, dar cu implicatii in aspectele cantitative de tranzitie. Ele exprima fundamentele mecanismului financiar al societatii comerciale.

Societatea comerciala este strabatuta de un set de fluxuri:

- fluxurile reale de intrare, care genereaza fluxuri financiare adecvate de iesire;

- fluxurile reale de intrare, care sunt supuse modificarilor proceselor de transformare a productiei;

- fluxurile reale de iesire, care antreneaza fluxuri financiare de intrare.

Relatiile dintre agentii economici tes o retea complexa de interrelatii in raport cu diverse piete si cu diverse structuri sociale. Aceasta retea este animata de moneda si dominata de relatii de putere. Mediul societatii comerciale apare astfel ca un univers complex si turbulent, in care relatiile financiare joaca un rol privilegiat.

Intre doi agenti economici intr-o perioada data (t₀ ; t₁) se nasc doua categorii de fluxuri:

- fluxuri reale;

- fluxuri financiare exprimate prin bani sau substituienti.

Avand in vedere cele relatate, putem defini fluxurile financiare in doua sensuri si anume intr-un sens larg si intr-un sens restrans.

In sens larg, un flux financiar il asimilam cu fluxul monetar la care participa societatea comerciala. Aceasta maniera de definire are la baza originea miscarii si anume capitalul societatii comerciale si indatorarea ei.

Intr-un sens mai restrans, un flux financiar il definim ca o miscare baneasca generata de repartitia profitului societatii comerciale, a refacerii, majorarii sau diminuarii capitalului acesteia.

Pe langa aceasta incercare de a defini fluxurile financiare, in literatura de specialitate mai regasim si alte definitii:

a) o definire in sens restrans, potrivit careia sunt considerate: - fluxuri financiare pure, care sunt acele fluxuri monetare autonome, constituite cu titlu definitiv si carora nu le mai corespund fluxuri reale in contrapartida, ci active financiare;

- fluxuri monetare, sunt acele fluxuri carora le corespunde un flux real in contrapartida;

- fluxuri de creditare, sunt acele fluxuri care desemneaza atribuirea de resurse cu titlu rambursabil.

2.3.Fluxurile financiare si modalitatile de studiere a lor

In lucrarea "Bilantul dinamic" (Dynamische Bilanz) , economistul german E. Schmalenbach este primul autor care evoca "dinamica fluxurilor financiare".

De remarcat este faptul ca studiul sau asupra fluxurilor financiare este organizat in trei etape:

a) in primul rand, in lucrarea sus amintita se arata ca este posibil sa se calculeze rezultatul intreprinderii, pornind de la o situatie simpla a trezoreriei, daca sunt indeplinite doua conditii:

- nu exista decalaje in timp privind operatiile care genereaza venituri si cheltuieli si incasarea, respectiv plata, acestora;

- fluxurile generate de operatiile care afecteaza patrimoniul corespund in totalitate, veniturilor si cheltuielilor.

In aceste conditii, relatiile de echilibru degajate sunt:

Variatia trezoreriei = Incasari - Plati

Rezultat = Venituri - Cheltuieli

Variatia trezoreriei = Rezultat

Daca avem in vedere relatiile intre aceste elemente, schema de principiu este urmatoarea:

Din schema prezentata, reiese ca rezultatul activitatii unei societati comerciale, indiferent de forma de proprietate, este functie de veniturile si cheltuielile acesteia. Veniturile au o influenta direct proportionala asupra rezultatului activitatii, in sensul ca, cu cat sunt acestea mai mari, cu atat si rezultatul este mai mare si invers. Cheltuielile insa influenteaza invers proportional rezultatele agentului economic, in sensul ca, cu cat cheltuielile agentului economic sunt mai mici, cu atat rezultatul este mai mare si invers.

b) in al doilea rand, autorul dezvolta modelul, prin luarea in calcul a decalajelor, in timp, care exista intre formarea rezultatului si miscarile trezoreriei. Astfel de decalaje necesita inscrierea in activul sau pasivul bilantului a creantelor, respectiv a datoriilor (de exemplu: clienti, furnizori, creditori, debitori etc.). Atunci cand efectele fluxurilor asupra trezoreriei si rezultatului nu sunt concomitente, introducerea "conturilor de asteptare" (veniturile de incasat si cheltuielile de platit) permite transformarea fluxurilor in stocuri.

Tehnica acestor "conturi de asteptare" anticipeaza unele concepte folosite in analiza financiara (excedent brut din exploatare, fond de rulment, necesar in fond de rulment).

In aceste conditii, schema de principiu privind relatiile dintre diferitele elemente devine:

c) in al treilea rand, modelul prezentat la punctul b este amendat cu fluxuri noi, generate de operatiile de capital: cresterile sau diminuarile de active, generate de operatiile de investire sau de dezinvestire, diminuarile sau cresterile de pasive, generate de operatiile de finantare. Aceste operatii de capital dau nastere fluxurilor de trezorerie simultane sau decalate in timp.

In aceste conditii, schema de principiu prezentata la punctul b, a relatiilor dintre diferitele elemente, devine:

2.4.Concepte de fluxuri folosite in elaborarea tabloului de finantare

Bernard Colasse afirma ca elaborarea tabloului de finantare solicita o distinctie, cat se poate de neta, intre:

fluxurile patrimoniale;

fluxurile financiare;

fluxurile monetare.

Fluxurile patrimoniale sunt fluxuri de drepturi si de obligatii inregistrate de contabilitate deoarece aceasta este "conceputa pe de o parte, pentru a descrie si a masura patrimoniul intreprinderii si, pe de alta parte, pentru a analiza si masura variatia sa periodica".

Autorul precizeaza ca fluxurile patrimoniale nu au, in mod obligatoriu, un impact asupra disponibilitatilor intreprinderii. Tinand cont de acest fapt fluxurile patrimoniale sunt clasificate in trei categorii si anume:

in prima categorie, fluxurile patrimoniale care au un impact imediat asupra disponibilitatilor; exemplu: toate cumpararile (de imobilizari, de marfuri, de materii prime, de prestatii de servicii etc.), platite imediat, toate vanzarile incasate, de asemenea, imediat;

in a doua categorie, fluxurile patrimoniale care nu au un impact imediat asupra disponibilitatilor intreprinderii, exemplu: vanzarile si cumpararile pe credit;

in a treia categorie, fluxurile care nu au, nici imediat, nici ulterior, un impact asupra disponibilitatilor, exemplu: cheltuielile privind amortizarile genereaza un flux de diminuare dar nu conduc, in nici un caz, la un flux de lichiditati.

Bernard Colasse conchide prin a acorda calificativul de:

monetare fluxurilor patrimoniale care au un impact imediat asupra disponibilitatilor;

financiare fluxurilor patrimoniale care au impact imediat asupra disponibilitatilor, cat si pe cele care nu au un impact imediat asupra disponibilitatilor.

Din cele prezentate rezulta ca ansamblul fluxurilor financiare il include pe cel al fluxurilor monetare. Tabloul de finantare are ca obiect reliefarea fluxurilor financiare, in timp ce fluxurile monetare, luate in mod singular, fac obiectul altor tipuri de tablouri, numite indeobste tablouri de flux.

Hervé Stolowy se apropie in clasificarea fluxurilor de consideratiile lui Bernard Colasse, dar totusi in analizele sale apare o noua categorie distincta, aceea de fluxuri supletive.

Conform acestei analize:

Fluxurile financiare corespund miscarilor presupuse de activitatea intreprinderii, fiind generate de tranzactiile cu alti agenti economici. Aceste fluxuri cuprind:

fluxuri monetare care se refera la acele fluxuri care au impact imediat asupra disponibilitatilor (incasari si plati);

fluxuri de bunuri care se refera la acele fluxuri care au impact imediat asupra disponibilitatilor (exemplu: cumparari de marfuri);

fluxuri financiare amanate care cuprind acele fluxuri care nu au un impact imediat asupra disponibilitatilor intreprinderii (exemplu: cumpararea unui bun pe credit);

Miscarile corectoare de valori au ca scop actualizarea valorii bunurilor si celorlalte elemente patrimoniale, prin intermediul diferitelor proceduri contabile ca, de exemplu: amortizarile, provizioanele, virarile de la un cont la altul (virarea imobilizarilor in curs, la imobilizari terminate, rectificarea formulelor contabile eronate etc.) si operatiile pur contabile, precum: reevaluarea sau constatarea diferentelor de conversie privind operatiile in devize. Desi aceste operatii nu produc fluxuri, ele sunt calificate, adesea, ca "negeneratoare de fluxuri", iar frontierele acestei categorii sunt dificil de stabilit;

Miscarile supletive precum cheltuielile si veniturile constatate in avans si evaluarile de stocuri.

Bernard Esnault si Christian Hoarau fac o analiza mai integratoare asupra miscarilor contabile, care disting urmatoarele categorii de fluxuri:

Fluxurile financiare care corespund fluxurilor reale sau fizice care au o incidenta imediata sau ulterioara asupra trezoreriei, dupa cum tranzactiile sunt decontate imediat sau pe credit;

Fluxurile financiare autonome fara contrapartida fizica, care au un impact imediat sau ulterior asupra trezoreriei, in functie de existenta sau nu, a decalajelor de plata in timp;

- Miscarile contabile fara incidenta asupra trezoreriei, care au ca obiect generarea de ajustari ale rezultatului, la inventar, precum: evaluarea stocurilor, ajustarea cheltuielilor si veniturilor, in timp;

Miscarile contabile fara incidenta asupra trezoreriei, care au ca obiect, fie actualizarea valorii bunurilor sau creantelor, prin intermediul procedurilor contabile, ca de exemplu: amortizarile, provizioanele sau virarile contabile de la un post la altul, precum si prin intermediul reevaluarii, fie sa contribuie la modificarea perimetrului intreprinderii (operatii de fuziune, de absorbtie, aport partial de activ etc.).

Dintre aceste categorii ultima categorie de miscari contabile nu face obiectul tablourilor de finantare sau de flux, celelalte trei categorii sunt integrate in tablouri, total sau partial, in functie de model, dar numai primele categorii sunt calificate drept fluxuri si alimenteaza structurile tablourilor de fluxuri de trezorerie.

Din cele prezentate reiese ca fiecare autor face clasificarea fluxurilor ce au loc in cadrul unei societati comerciale si in relatiile cu alte societati comerciale in fluxuri financiare si fluxuri monetare.