PIETELE DE CAPITAL

Circuitul activelor financiare se desfasoara intre ofertantii de fonduri (investitori) si beneficiarii acestora, tranzactiile avand loc pe piata financiara. Piata financiara este alcatuita din doua componente, avand in vedere tipul activelor financiare care se negociaza si mecanismul prin care acestea sunt introduse in circuitul financiar:

a) piata monetara. Pe piata monetara nationala se efectueaza tranzactii monetare, in moneda nationala, intre rezidentii aceleiasi tari. Piata monetara este piata pe care bancile se imprumuta intre ele, pe termen scurt. Aparitia acestei piete se datoreaza surplusului de incasari pe care le au unele banci si surplusului de plati pe care le au alte banci. De la aceasta regula fac exceptie unele institutii, cum ar fi CEC-ul sau bancile ipotecare, care sunt, de obicei, debitoare.

Piata monetara indeplineste functia de compensare a deficitului cu excedentul de lichiditate pe doua cai: 1) prin creditul acordat intre banci; 2) prin cumpararea, de la diferite banci, a unor hartii de valoare specifice pietei monetare, a caror scadenta este relativ apropiata si care prezinta certitudine in ceea ce priveste transformarea lor in bani lichizi, fara pierderi. O componenta a pietei monetare este piata valutara, pe care se confrunta cererea si oferta pentru diferite valute, care sunt, atat pentru ofertant, cat si pentru solicitant, monede straine, schimbul dintre ele urmand sa depaseasca restrictiile care ingreuneaza circulatia internationala a capitalului;

b) piata de capital Piata capitalurilor este specializata in intermedierea de tranzactii cu active financiare care au scadente pe termene medii (1-5 ani) si lungi (peste 5 ani). Prin intermediul ei, sunt satisfacute nevoile de capital ale solicitantilor cu disponibilitatile de capital ale ofertantilor. In general, piata capitalurilor mareste posibilitatile financiare.

Principalele functii ale pietelor de capital sunt:

- emisiunea si vanzarea pentru prima data de titluri financiare ale emitentilor sau debitorilor catre posesorii de capitaluri financiare care doresc sa cumpere valori mobiliare;

- negocierea de valori mobiliare, cu conditia ca acestea sa fie vandute si transformate in lichiditati de primii lor posesori si mai inainte de scadenta.

1 Tipurile si caracteristicile pietei de capital

Pietele de capital pot fi grupate in functie de anumite criterii si caracteristici, cum ar fi: nivelul de tranzactionare, tipul de hartii de valoare tranzactionate, procedurile de schimb utilizate, localizarea fizica a pietei etc.

a. Nivelul de tranzactionare. Conform acestui criteriu exista:

piata primara - este piata in cadrul careia emisiunile de titluri sunt tranzactionate pentru prima data; emitentii de titluri obtin fondurile necesare pentru dezvoltarea afacerilor lor;

piata secundara - este piata in cadrul careia sunt tranzactionate titlurile ce sunt deja in circulatie. Este piata tranzactionarilor repetate, in functie de cererea si oferta de capital exprimate. Aceasta piata face obiectul activitatilor bursiere si al mecanismelor acestora. Ea mai este denumita si piata bursiera;

a treia piata - este piata in cadrul careia are loc comercializarea titlurilor din afara bursei, printr-o retea specializata de societati mobiliare;

a patra piata sau piata tranzactiilor directe - este piata in cadrul careia titlurile sunt comercializate in bloc printr-o retea de institutii financiare la care iau parte cei interesati.

Pietele a treia si a patra sunt cele mai noi piete, dar cu dimensiuni deja notabile si care pot juca, in viitor, un rol de importanta crescanda in tranzactiile cu titluri.

b. Tipul de titluri. Conform acestui criteriu exista, in principal:

piata de actiuni - este piata de tranzactionare a actiunilor comune (ordinare) si a celor preferentiale, precum si a altor tipuri de actiuni ce acorda drepturi reziduale asupra veniturilor emitentilor;

piata de obligatiuni - este piata de tranzactionare a oricarei creante ce presupune plati periodice ale cupoanelor si rambursarea fondului de imprumut la data scadenta;

piata titlurilor de stat - este piata titlurilor de valoare puse spre vanzare populatiei si persoanelor juridice de catre stat.

c. Proceduri de tranzactionare. Conform acestui criteriu exista:

piata de licitatie - este piata in cadrul careia tranzactionarea este controlata de o a treia parte (numita si agent de piata), in functie de suprapunerea preturilor ordinelor de cumparare sau de vanzare, in cazul anumitor titluri. Tranzactiile sunt efectuate la acele preturi pentru care exista si cerere si oferta. Piata este impersonala, in sensul ca identitatile celor ce vand sau cumpara sunt necunoscute;

piata de negociere - este piata in cadrul careia cei ce vand sau cumpara negociaza intre ei volumul si pretul titlurilor in mod direct sau printr-un agent: broker sau dealer. Daca o tranzactie este incheiata de catre dealer sau broker, identitatea unei parti ramane necunoscuta celeilalte. Acest tip de piata este util pentru titlurile inactive si pentru tranzactiile de valori foarte mari, care pot determina fluctuatii pe termen pe piata de licitatie, pana in momentul in care vor exista destule ordine in cealalta parte a pietei. Negocierea acorda timp pentru identificarea ofertantilor si cumparatorilor si, de asemenea, pentru recalcularea pretului sau volumului tranzactiei. Piata de negociere se mai numeste si piata inter-dealeri.

d. Locul tranzactionarii. Conform acestui criteriu exista:

piata organizata - este piata cu reguli de tranzactionare stabilite, de regula, dupa principiile de lucru ale pietei de licitatie, la un sediu central cu localizare certa. Actiunile sunt tranzactionate in cadrul unui astfel de tip de piata;

piata "Over The Counter" (OTC) - este piata constituita din birourile dealerilor, brokerilor si ale emitentilor de titluri secundare (banci comerciale, companii de asigurari). Pentru ca aceste tranzactii sa se desfasoare in multe locuri, ea este "construita" prin telefon, telex sau computer. Aceste piete sunt, in principal, piete de negociere, obligatiunile fiind obiectul principal al tranzactiilor.

e. Dinamica si riscul tranzactiilor. Conform acestui criteriu exista:

piata la vedere - este piata pe care titlurile sunt tranzactionate pentru livrare si plata imediata. "Imediat" este definit de catre piata si are forma variata, in functie de tipurile de titluri. Mai este folo-sita si denumirea de piata de numerar. Principala caracteristica a acestei piete este reglarea imediata a tranzactiilor. Tipurile de valori mobiliare cotate pe un astfel de tip de piata fac obiectul tranzactiilor de valoare redusa;

piata anticipata (forward) - este principala piata ce permite cele mai diverse tranzactii cu titluri. Caracteristica ei majora este constituita de faptul ca operatiile de vanzare-cumparare sunt achitate o data pe luna, in ziua de lichidare. Tranzactiile sunt efectuate pentru un anumit volum de titluri, numit cotatie;

piata futures - este piata in cadrul careia titlurile sunt comercializate in vederea unor livrari si plati viitoare. Instrumentul comercial se numeste contract futures. Titlurile comercializate ce sunt stipulate in contract pot fi deja in circulatie sau pot fi emise inainte de data scadenta mentionata in contract. Daca un contract futures este tranzactionat "Over The Counter" prin negociere, el se va numi contract anticipat;

piata de optiune (options) - este piata in cadrul careia sunt tranzactionate titluri cu livrare ulterioara, conditionata de prevenirea riscului de investitie. Instrumentul comercial se numeste contract de optiune.

Contractul de optiune se executa la alegerea beneficiarului. Principalele tipuri de contracte de optiune sunt:

- optiuni de apel, care permit detinatorului sa cumpere o anumita hartie de valoare de la un ofertant sau emitent, la un anumit pret, inainte de scadenta stabilita;

- optiuni exprimate, care permit detinatorului sa vanda o anumita hartie de valoare emitentului acelei hartii, la un pret si intr-un moment stabilite.

f. Intensitatea zilnica a tranzactiilor. Conform acestui criteriu exista:

piata permanenta - este piata in cadrul careia, pentru un titlu, se inregistreaza o succesiune de cotatii bursiere in timpul unei sedinte (call-over). Principiul acestei piete este executarea comenzilor in timp util si cotatia diferitelor cursuri pe durata intregii zile. De obicei, aceste piete publica zilnic 4 cursuri: pretul de deschidere, cel mai mare pret al zilei, cel mai scazut pret al zilei, pretul de inchidere;

piata de apel - este piata in cadrul careia cotatiile tranzactiilor se efectueaza prin stabilirea unui pret de echilibru la o ora de echilibru.

g. Dupa modul in care se procura si se tranzactioneaza banii Conform acestui criteriu exista:

piete de datorie - sunt piete caracterizate prin instrumente care, in general, raporteaza dobanda la perioade fixe, pentru imprumuturi acordate pe perioade cuprinse intre 12 luni si 30 de ani. Din aceasta cauza, respectivele piete mai sunt cunoscute si sub denumirea de piete de venituri fixe (Fixed Income Markets). Aceste piete implica angajarea de imprumuturi pe termen mediu si lung;

piete de titluri de valoare - sunt piete care, de asemenea, implica angajarea de imprumuturi pe termen mediu si lung, dar, in acest caz, imprumutatorului nu i se plateste dobanda. In schimb, firma care angajeaza imprumutul emite actiuni (stocks sau shares) in favoarea investitorilor, care devin, astfel, coproprietari ai respectivei societati - cu alte cuvinte devin detinatori de cote-parti (actionari) din capitalul unei companii. In functie de cat de bine performeaza respectiva firma, investitorii pot beneficia sau nu pot beneficia de plati de dividende pe actiunile pe care le detin.

Principalele caracteristici ale pietelor de capital sunt: a) negociabilitatea: angajarea de imprumuturi banesti si investirea sunt realizate prin utilizarea de instrumente financiare care sunt negociabile. Aceasta inseamna ca titlul de proprietate poate fi transferat in orice moment; b) finantarea nebancara: emitentul de pe pietele de capital nu angajeaza imprumutului banesti direct de la o banca comerciala, ci emite instrumente financiare in scopul vanzarii lor catre investitori; c) termenul de scadenta: in general, termenul de scadenta - perioada pentru care se acorda sau se angajeaza imprumuturi banesti - este mai mare de un an; d) instrumente financiare: pe piata de capital, instrumentele de datorie, cum ar fi obligatiunile, sunt emise cu precizarea termenului de scadenta, a dobanzii care trebuie platita si a termenului de plata. In cadrul pietelor de titluri de valoare, actiunile care se emit reprezinta parti din capitalul unei societati.

Cele doua tipuri de piete de titluri de valoare

a. Piata primara de capital

Piata primara sau piata noilor emisiuni este acea piata pe care are loc transferul initial de bani de la investitori catre firme, odata cu emiterea de actiuni. Prima vanzare a valorilor mobiliare emise se realizeaza in cadrul pietei primare, caracterizata prin existenta unui singur vanzator, respectiv emitentul valorilor mobiliare. Ea se face, de regula, la un pret unic de vanzare a valorilor mobiliare. Intrucat contravaloarea actiunilor nu este rambursata, firmele obtin un imprumut perpetuu.

Piata primara are rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare, pentru atragerea capitalurilor disponibile pe termen mediu si lung, atat pe pietele interne de capital, cat si pe pietele internationale. Detinatorii de capital sunt, in general, cunoscuti, oferind emitentului de titluri de valoare posibilitatea sa ia contact direct cu investitorii, obtinand resursele financiare de care are nevoie. Asemenea plasamente private sunt relativ rare, majoritatea emitentilor facand apel la economiile publice, prin utilizarea resurselor bancare.

Mijloacele prin care o societate comerciala poate obtine fonduri - fie prin majorarea capitalului social, fie prin atragerea unui imprumut - sunt oferta publica de vanzare si plasamentul privat. Astfel, cand o firma este "lansata" (floated) la o bursa de valori, capitalul procurat provine de la o piata publica. Noile emisiuni de acest fel mai sunt denumite, uneori, ofertari publice initiale (Initial Public Offerings - IPOs). Daca o firma doreste sa fie lansata, ea trebuie sa indeplineasca anumite criterii financiare. O data ce o firma a fost lansata la o bursa, ea este trecuta pe lista oficiala sau principala, devenind astfel "listata".

b. Piata secundara de capital

Odata puse in circulatie titlurile mobiliare prin emisiunea pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara.

Piata secundara ofera posibilitatea detinatorilor de actiuni si obligatiuni sa le valorifice inainte ca acestea sa aduca profit (dividende sau dobanzi).

Piata secundara reprezinta, in acelasi timp, modalitatea de a concentra in acelasi loc investitori particulari sau institutionali, care pot vinde sau cumpara titluri mobiliare, avand garantia ca acestea au valoare si pot fi reintroduse oricand in circuit.

Piata secundara este si expresia aproape perfecta a reglarii libere a cererii si ofertei de valori, fiind un barometru al nevoii de capital, dar si al starii economice, sociale, politice si militare a unei tari.

Pretul la care se negociaza titlurile mobiliare, ca expresie a cererii si a ofertei, reprezinta echilibrul a doi factori opusi: pe de o parte, maximizarea rentabilitatii unei actiuni/obligatiuni, iar, pe de alta parte, minimizarea riscului pe care il implica orice titlu, ambele referindu-se la dividendele sau dobanzile ce revin la sfarsitul anului financiar si la pretul de vanzare-cumparare specific unui moment ulterior.

De mentionat este si faptul ca majoritatea afacerilor de pe pietele de actiuni din lume nu constau in noi emisiuni, ci se concentreaza pe piata secundara, respectiv tranzactionarea de actiuni dupa momentul emiterii lor initiale. Daca cineva care a cumparat actiuni ar pastra respectivele actiuni asteptand sa incaseze dividendele aferente, nu ar mai exista o piata secundara.

Piata secundara de valori mobiliare in Romania are doua componente: Bursa de Valori Bucuresti si piata electronica RASDAQ.

3. Interdependenta dintre piata financiara primara si piata financiara secundara

Desi aceste doua piete au functii specifice, intre ele exista o stransa interdependenta. Astfel, de exemplu, in cazul pietei obligatare, dobanda la obligatiunile emise se adapteaza in functie de pretul curent al obligatiunilor, stabilit pe piata secundara. In functie de evolutia cursului bursier al actiunilor pe piata, societatea emitenta va avea dificultati (cursul bursier nu creste) sau va reusi (cursul bursier creste) sa-si asigure cresterea capitalului financiar. Rezulta, deci, ca piata financiara primara este legata de evolutia titlurilor financiare de pe piata financiara secundara, iar aceasta influenteaza, la randul ei, comportamentul subiectilor economici (ofertanti si solicitatori de capital financiar) de pe piata financiara primara.

Operatiunile financiare sunt specifice celor doua componente ale pietei de capital.

Pe piata financiara primara se deruleaza operatiunile legate de emisiunea titlurilor financiare, prin intermediul sistemului bancar si al organismelor financiare specializate. Prin emisiunea titlurilor financiare are loc plasarea veniturilor economisite prin intermediul pietei financiare primare. Pe piata financiara secundara au loc tranzactii curente cu titluri financiare si operatiuni speculative.9