Gandirea economica din Romania dupa 1859

Gandirea economica din Romania dupa 1859

Dupa 1848, si indeosebi dupa Unirea din 1859, guvernantii tarii s-au confruntat cu numeroase probleme economice majore, probleme ce au avut in vedere in principal modernizarea, eficientizarea si progresul economiei romanesti, precum si mijloacele cele mai potrivite pentru infaptuirea lor. Aceste probleme economice majore urmareau rezolvarea problemei agrare, prin abolirea relatiilor feudale si improprietarirea taranilor, stabilirea structurii economiei pe termen lung, aici avandu-se in vedere prioritatea agriculturii sau a industriei, politica externa ce trebuia adoptata (liberul schimb sau protectionismul), precum si integrarea economiei romanesti in economia mondiala.

In functie de interesele diferitilor ganditori si tinand seama de raportul de forte pe plan social si politic, ganditorii ce s-au preocupat cu studiul problemelor economice s-au grupat in mai multe curente de gandire economica, dintre care mentionam pe cele care sunt primordiale: curentul liberal, curentul conservator si curentul socialist. Pe langa acestea au mai existat unele grupari de mai mica amploare, dar care totusi au avut o importanta deosebita in opinia publica: radicalismul, poporanismul si taranismul.

CC

Curentul liberal de gandire economica a ocupat locul principal, datorita numarului mare de exponenti ai burgheziei din industrie, comert si agricultura si gradului de pregatire si competenta profesionala a acestora. Dupa cum s-a semnalat in literatura de specialitate, datorita lipsei de omogenitate a clasei burgheze, curentul liberal s-a diferentiat in doua nuante, sau aripi de gandire economica: una radicala si alta moderata.

CC

Nuanta radicala a curentului liberal reunea pe ganditorii care exprimau cu precadere interesele elementelor mai hotarate ale burgheziei, acestia avand atitudini mai ferme si mai motivate, care sustineau ideea industrializarii tarii si a protejarii industriei nationale, reprezentantii lor fiind promotorii nationalismului economic (de exemplu: M. Kogalniceanu, D.P. Martian, B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, M. Eminescu, G. Baritiu, E. Costinescu, I.N. Angelescu, etc.). De cealalta parte, nuanta moderata reunea pe ganditorii care exprimau elementele mai putin hotarate ale burgheziei, acordand prioritate agriculturii si comertului. Reprezentantii liberalilor moderati (I. Ghica, I. Ionescu de la Brad, E. Winterhalder, Al. Vericeanu, etc.) aderau la ideile cosmopolite ale liberalismului european, pe care il considerau, ca si fondatorii lui universal valabil, dezavuand nationalismul economic

In literatura economica de specialitate au fost emise pareri foarte diferite, unele chiar contradictorii cu privire la natura si continutul gandirii economice liberale.[2] Ea a fost privita de catre unii economisti si oameni politici ca un produs (importat) din strainatate. Chiar asa stand lucrurile, ganditorii liberali au trebuit sa raspunda insa unor probleme nationale care in strainatate lipseau cu desavarsire (de exemplu ocupatia straina, obiceiurile si traditiile poporului roman). Toate acestea ne obliga sa incercam sa discernem, sa diferentiem unele particularitati ale liberalismului din Romania moderna fata de liberalismul occidental.

Liberalii erau pentru progres in toate ramurile economiei: "liberalismul considera ca societatile romanesti se dezvolta potrivit unor anume legi, mai presus de vointa oamenilor, si ca in aceasta vesnica prefacere datoria organizatiunilor politice e sa adapteze formele legale nevoilor reale, impuse de diferite faze ale evolutiei popoarelor. Prin urmare, liberalismul reprezinta, prin esenta lui, ideea de progres"^[3]. Progresul pentru liberali, in viziunea lui I.G. Duca "nu inseamna salturi, progresul nu e violenta, progresul e grija, grija permanenta a viitorului, e preocuparea de a-l pregati si de a-l asigura, in intelesul doctrinei liberale, progresul nu e zvacnire incoerenta, ci miscare organizata" , insa si progresul trebuie privit "in cadrul conceptiei proprietatii individuale numai prin ordine, prin democratie, prin nationalism si prin armonie sociala" .

Din literatura de specialitate se observa ca exista controverse doctrinare intre liberali si conservatori cu privire la perceperea progresului; in timp ce liberalii doreau schimbare prin progresul societatii romanesti, conservatorii voiau doar sa castige de pe urmele acestui progres. Referindu-se la aceasta problema, A.D. Xenopol considera ca reprezentantii conservatorilor erau interesati sa pastreze starea existenta, pozitia lor fiind cu atat mai buna cu cat se vor lua mai putine masuri pentru modificarea formelor existente: "Pentru conservatori, saracia unei tari va fi o pozitiune intotdeauna favorabila"^[6]. Tot ce au conservatorii este "trecutul, uraciosul trecut cu privilegiile sale, cu apasarea unei clase asupra celeilalte", ei ferindu-se "de orice schimbare in directia apucata", temandu-se "de orice intreprinderi noua pe care le numesc aventuroase" .

Curentul conservator de gandire economica exprima interesele mosierimii, mai ales a marii mosierimi si se asemana in unele privinte cu liberalismul moderat (prioritatea agriculturii). Dintre reprezentantii lui amintim pe: B. Catargiu, P.P. Carp, N. Filipescu, N. Sutu, Al. Moruzi. Mosierimea era forta sociala cea mai conservatoare pentru ca incerca sa mentina forme revolute de relatii sociale (claca, dijma), opunandu-se unor masuri care ar fi dus la imbunatatirea structurii economiei nationale (improprietarirea taranilor fara pamant sau cu pamant insuficient).

Doctrina conservatoare sustine faptul ca "progresul real, durabil, nu se poate face prin salturi; ca el nu poate fi decat rezultatul unei legaturi armonioase a trecutului cu prezentul", iar progresul este "intinderea tot mai mare si mai adanca a participarii poporului la harul civilizatiei"^[8]. Conservatorismul tine seama in evolutia unui stat de doua lucruri: "intai, invatamintele trecutului: traditia, si al doilea, starea reala a tarii: realitatea" . Doctrina conservatoare se caracterizeaza prin traditionalism, admite evolutia sociala, dar respinge revolutiile. Istoria reala a omenirii arata insa ca, in anumite situatii de criza, recurgerea maselor populare la revolutie a fost benefica pe termen lung (ex: revolutia franceza din 1789), chiar daca pe moment, ea a fost insotita de distrugeri materiale si violenta.

Revenind la deosebirile intre doctrina conservatoare si cea liberala, I.G. Duca considera ca "cea dintai e o doctrina de rezistenta, pe cand cea de a doua e o doctrina de progres. Una trage inainte, cealalta inapoi. Asa incat fiecare pas in dezvoltarea sociala reprezinta o izbanda pentru liberalism si o infrangere pentru conservatorism"^[10]. A. D. Xenopol considera ca liberalii reprezinta, in opozitie cu conservatorii, tendinta spre progres, fiind interesati sa modifice situatia existenta si sa asigure noi izvoare de imbogatire: "Mergem catre viitor, si viitorul e al progresului, al libertatii si egalitatii, al principiilor pentru care lupta partida liberala" .

Concluzia ce se desprinde este ca liberalismul este doctrina progresului, a dezvoltarii si modernizarii tarii intr-un timp cat mai scurt, prin metode si cai eficiente, tinand seama de nevoile imediate a tarii.

CC

Curentul socialist s-a dezvoltat mai ales dupa Razboiul de independenta din 1877 si avea la baza ideologia marxista. Raspandirea marxismului in tara noastra a influentat intr-o directie pozitiva dezvoltarea miscarii muncitoresti. Problema principala ce a fost abordata in lucrarile originare ale ganditorilor marxisti, a fost problema proprietatii. Acestia militau pentru abolirea proprietatii private si inlocuirea ei cu proprietatea sociala sau colectiva, deoarece considerau ca acesta era o conditie necesara dezvoltarii tarii noastre.

In ceea ce priveste progresul economiei romanesti, socialistii (C. Miile, I. Nadejde, Gh. Nadejde, C. Dobrogeanu-Gherea) cred ca acesta ar fi posibil prin desfiintarea proprietatii individuale. Aceasta opinie este in contradictie cu opinia liberalilor care nu concep "progresul social decat in cadrul proprietatii individuale"^[12], I. G. Duca argumenteaza inca o data aceste afirmatii prin ideea ca: "Orice progres social, fie el cat de inaintat, daca nu trece pragul ideii de proprietate individuala, ramane in domeniul doctrinei liberale, de indata ce trece de pragul ideii proprietatii individuale intra in tinuturile vaste si foarte atragatoare pentru speculatii intelectuale, ale socialismului" .

CC

Controverse doctrinare au existat si intre liberali si socialisti. In opinia liberalilor, progresul social nu este posibil "decat in cadrul proprietatii individuale, pe cand socialistii nu cred progresul posibil decat prin desfiintarea proprietatii individuale"[14]. Deci, problema proprietatii delimiteaza cele doua doctrine: "orice progres social, fie el cat de inaintat, daca nu trece pragul ideii de proprietate individuala ramane in domeniul doctrinei liberale, de indata ce trece de pragul ideii proprietatii individuale intra in tinuturile vaste si foarte atragatoare pentru speculatii intelectuale, ale socialismului" .

CC

Datorita contradictiilor dintre tarani si mosieri in ceea ce priveste reforma agrara, spre sfarsitul secolului al XlX-lea au aparut o serie de curente de gandire economica, cum sunt poporanismul si taranismul. Reprezentantii acestor curente isi exprimau dezamagirea fata de politica dusa de partidele aflate la guvernarea (liberalii, dar mai ales conservatorii), avand o atitudine rezervata fata de ideologia marxista a socialistilor in problema agrara.

Poporanismul este un curent de gandire economica ce contine unele elemente democratice in masura in care preconiza necesitatea imbunatatirii situatiei taranimii. Reprezentantii acestui curent, initiat de C. Stere, au subapreciat dezvoltarea relatiilor de productie capitaliste si a clasei muncitoare, negand caracterul capitalist al economiei romanesti si necesitatea industrializarii tarii. Principala problema pusa in discutie de reprezentantii poporanisti este problema agrara.

C. Stere in lucrarea intitulata "Social-democratism sau poporanism" vrea sa demonstreze ca Romania este o tara unde ramura prioritara este agricultura, cu un popor de tarani. Poporul in conceptia lui Stere cuprinde toata taranimea tarii, o masa omogena nediferentiata. Nu face distinctie intre taranii care posedau mici loturi de pamant cu ajutorul carora isi produceau cele necesare traiului si taranii chiaburi care se foloseau si exploatau taranii saraci.

Concluzia la care ajunge reprezentantului principal al curentului poporanist este aceea ca in tara noastra nu se poate dezvolta decat agricultura, iar politica economica a statului trebuie sa fie indreptata spre dezvoltarea industriei mici, aceasta deosebindu-se de industria mare nu numai cantitativ dar si calitativ: "numai interesul, ignoranta sau o idee fixa de maniac poate explica visul industrializarii Romaniei"[16].

Deci, fata de liberalism, curentul poporanist imbratiseaza ideea dezvoltarii cu precadere a agriculturii, negand necesitatea si posibilitatea industrializarii Romaniei, insa fara industrie tara noastra nu putea progresa; de aceea liberalii vad in industrializarea tarii trecerea economiei tarii pe o noua treapta a dezvoltarii capitaliste.

Prin critica pe care o fac proprietatii latifundiare din Romania si prin campania realizata in sprijinul unei improprietariri imediate a taranilor poporanistii se situeaza net impotriva doctrinei conservatoare, jucand un rol progresist in epoca.

Si reprezentantii curentului socialist din tara noastra au combatut cu argumente convingatoare doctrina poporanista, in opozitie cu ceea ce sustineau poporanistii, socialistii romani erau de parere ca economia Romaniei, chiar cu persistenta unor ramasite feudale, avea un caracter capitalist, iar dezvoltarea industriei reprezenta viitorul pentru societatea romaneasca.

Principalul reprezentant al socialismului, C. Dobrogeanu- Gherea a adus numeroase argumente in sprijinul industrializarii Romaniei: "social - democratia tinde spre industrializarea tarii, pentru ca un stat industrial creeaza relatii omenesti superioare statelor inapoiate cum sintem noi; in societatea industriala se creaza mai bune conditii de trai pentru muncitorime, conditii materiale, morale, intelectuale si mai bune conditii de lupta pentru emanciparea muncii, in societatea industriala se creeaza posibilitati si elemente pentru dezvoltarea ulterioara a societatii, la termenul carei dezvoltari social- democratia isi intrevede idealul"^[17]. Putem concluziona ca muncitorimea avea o viziune inaintata cu privire la rolul si locul industriei in dezvoltarea economica a poporului roman.

Gruparea economistilor, a oamenilor politici si a intelectualilor pe curente de gandire economica pune in centrul atentiei coordonatele majore ale gandirii lor, si nu detaliile acesteia. Aici merita sa luam ca exemplu gandirea economica liberala si socialista. Cu toate ca exista diferente clare privind optiunile economico-sociale ale liberalilor si socialistilor, fiind grupari cu interese opuse (burghezia si muncitorii), socialistii s-au alaturat dezideratului liberalilor radicali privind industrializarea tarii, aceasta fiind necesara pentru progresul economico-social al Romaniei. De asemenea, M. Eminescu a inteles ca anumite deziderate practice ale liberalilor radicali cum ar fi industrializarea tarii sunt realiste si benefice pentru dezvoltarea tarii.

Pentru intelegerea tuturor detaliilor din gandirea economica trebuie sa tinem seama si de datele empirice ce au caracterizat viata fiecarui ganditor. Chiar daca exista divergente de principiu intre diferite curente de gandire economica, observam ca o parte dintre reprezentantii acestor curente adopta cam aceleasi atitudini, dand dovada de realism si patriotism, intelegand astfel caracterul fundamental, esential al acelei probleme.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Care sunt curentele de gandire economica ce s-au manifestat in Romania moderna? (2 puncte)

2. Caracterizati curentul liberal de gandire economica (nuante, reprezentanti) din Romania moderna! (2 puncte)

3. Caracterizati curentul conservator de gandire economica din Romania moderna! (2 puncte)

4. Caracterizati curentul socialist de gandire economica din Romania moderna! (2 puncte)

5. Prin ce se diferentiaza curentul poporonist fata de celelalte curente de gandire economica? (2 puncte)

Total puncte posibile 10/ realizate.

Timp de lucru: 12 min.