SISTEME MONETARE NATIONALE

SISTEME MONETARE NATIONALE

1 DEFINIRE. CONTINUT. ROL SI REGLEMENTARE

2 CLASIFICAREA SISTEMELOR MONETARE

3 CONVERTIBILITATEA MONETARA

4 CURSUL DE SCHIMB

1 DEFINIRE. CONTINUT. ROL SI REGLEMENTARE

Sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare si functionare a circulatiei monetare dintr-o tara in baza unor legi speciale ale statului respectiv. Sistemul monetar se compune din ansamblul normelor legale si al institutiilor care organizeaza reglementarile si supravegheaza relatiile banesti si finantarea economiei. Aparitia sistemului monetar este plasata conform istoricilor monetari,in perioada antichitatii atunci cand acesta se caracteriza prin:

1)faramitare- trasatura esentiala generata de descentralizarea baterii de moneda si lipsa de unitate a circulatiei monetare(ex: in Grecia Antica existau monetarii in aproape fiecare oras,acestea batand propria moneda)

2)simplitate- rezultata din insuficienta semnelor si elementelor componente(lipsa unitatii monetare si a paritatii metalice)

3)deteriorare- ca urmare a uzurii inregistrate de monedele batute in cadrul sistemului si a posibilitatii crescute de falsificare a acestora(in special prin reducerea cantitatii de metal pretios continut).

Existenta unui sistem monetar a fost determinata de necesitatea unitatii monetare a valorii paritare si paritatii metalice si de nevoia crearii unui standard in ceea ce priveste derularea tranzactiilor dintre membrii comunitatii.

Sistemele monetare au evoluat ca mod de organizare si functionare pe masura perfectionarii si diversificarii formelor de moneda si a structurii compozitionale a acestora. Din aceasta perspectiva,nu sistem monetar national poate fi caracterizat printr-o serie de elemente comune tuturor sistemelor dupa cum poate fi particularizat in functie de nivelul de dezvoltare al statului respectiv,situatii conjuncturale si anvergura financiara a pietelor(in functie de structura compozitionala,spatiala,temporala a activitatii).

Trasaturile comune sistemului monetar national sunt considerate a fi urmatoarele:

a)metalul monetar

b)unitatea monetara

c)baterea si circulatia monedei metalice(divizionare)

d)emisiunea si circulatia bancnotelor

e)emisiunea si circulatia monedei scripturale

a)metalul monetar a fost utilizat la confectionarea monedelor atat cele din metale pretioase (aur,argint) cat si cele din metale comune (cupru,aluminiu,zinc). In functie de metalul care a fost la baza definirii sistemului metalist,acesta se imparte in: monometalist(aur) si bimetalist(aur,argint).

b)unitatea monetara este strans legata de metalul monetar ce sta la baza definirii sistemului si prezinta 2 componente si anume: valoarea paritara si paritatea monetara.

Valoarea paritara este reprezentata de cantitatea de metal pretios stabilita prin lege pentru o unitate monetara. ex: ultima definire a dolarului in aur a fost in 1968 cand 1$=0,888gr aur; 1lira sterlina = 2,132gr aur. Aparitia monedei cos DST a condus la posibilitatea definirii unitatii monetare in DST ex: in anul 1970 1$=0,737 DST (drept special de tragere)

Paritatea monetara reprezinta raportul valoric intre 2 unitati monetare

0,888 gr aur/$ / 2,132 gr aur/lira = 0,41 lira/$

Unitatea monetara confera banilor dintr-o tara caracter national si reprezinta practic uniforma pe care acestia o imbraca in relatia deschisa cu monedele sistemului international..

c)baterea si circulatia monedei metalice(divizionare)

Moneda divizionara este reprezentata de piese metalice cu valoarea nominala scazuta si utilizate in realizarea platilor. Aceasta poate fi cu valoare intrinseca(valoare egala cu valoarea metalului aflat in compozitie) si fara valoare integrala (cu valoare nominala diferita de valoarea metalului)

Baterea monedei monedei metalice este obisnuita monetariei statului aflata sub autoritatea Bancii Centrale.

d)emisiunea si circulatia bancnotelor

Rolul bancnotelor,monedei de hartie,este legat de mentinerea din Antichitate si pana in Evul Mediu al unor certificate si inscrisuri care atestau existenta unor cantitati de aur si argint bine determinate. Prin trecerea de la un detinator la altul se produceau si transformau cantitati de metal pretios. Incepand cu 1609,o banca din Amsterdam, a procedat pentru prima data la emiterea unor bilete de banca,care inlocuiau vechile certificate si nu corespundeau unei anume cantitati de metal monetar.

In 1656 banca Suediei a realizat 2 operatiuni concomitent: emisiunea de bilete de banca si scontarea unor efecte comerciale. In felul acesta dimensiunile activitati economice au crescut datorita utilizarii instrumentelor de credit mentionate. S-au conturat in timp 2 pozitii monetare: scoala circulatiei monetare care contesta natura monetara a biletului de banca de unde rezulta un inlocuitor al aurului si scoala bancara ,care considera biletul un instrument viabil de creditare.

Emisiunea este realizata astazi de Banca Centrala implicata in procesul creatiei si de bancile de sistem. Emisiunea acestora are la baza o cantitate de metal pretios si de devize aflata in acord cu nivelul de dezvoltare al economiei reale si capacitatea de multiplicare al monedei realizate in economia simbolica.

e)emisiunea si circulatia monedei scripturale

Aceasta moneda este creata atat la nivelul Bancii Centrale(moneda de prim rang datorata refinantarii) cat si la nivelul bancilor de sistem(moneda de rang secund datorata multiplicarii creditului in economie). Multiplicarea monedei scripturale si circulatia acesteia asuma existenta unei relatii directe intre Banca Centrala si bancile comerciale si mai departe intre acestea si intreprinzatori,gospodarii individuale,populatie.

Mecanismul de multiplicare al monedei scripturale poate fi exemplificat astfel:

ACTIV PASIV

Imprumuturi Depozite necontrolabile

Titluri Depozite controlabile

Rezerve Obligatorii

Rezerve Excedentare

I + T + RO + RE = D

I + T = Credit Total

CT + RO + RE=D => CT = D - RO - RE

RO / D = ro

RE / D = re

=> CT = D(1-ro-re)

CT = (1-ro-re) D

BM = N + RO + RE

N / D = n

BM = D(n+ro+re)

ΔBM = (n+ro+re)ΔD => ΔD = ΔBM / (n+ro+re)

ΔCT = (n-ro-re) ΔBM / (n+ro+re) => ΔCT = ΔBM (1-ro-re) / (n+ro+re) -multiplicatorul creditului NC

Pentru ca bancile sa poata multiplica moneda,este necesar sa identifice pe pietele financiare intreprinzatori dispusi si capabili sa apeleze la imprumuturi. In acelasi timp bancile trebuie sa aiba capacitatea fructificarii oportunitatilor create.

2 CLASIFICAREA SISTEMELOR MONETARE

3 CONVERTIBILITATEA MONETARA

In sens larg,prin convertabilitate se intelege dreptul rezidentelor si nerezidentilor din fiecare tara de a schimba moneda nationala cu alta moneda straina fara nicio restrictie din punct de vedere al sumei,scopului si calitatii celui care efectueaza operatiunea.

F.M.I. grupeaza monedele statelor membre in 3 categorii:

• Neconvertibile
• Convertibile
• Liber utilizabile

Apartenenta la una din aceste categorii are la baza respectarea unor conditii care se refera la:modul de realizare si gestionare a platilor si transferurilor internationale, practicile valutare,colaborarea in domeniul politicilor monetare si a activelor de rezerva, existenta unui sistem de plati eficient.

Tarile cu moneda neconvertibila nu doresc sa indeplineasca canditiile de convertabilitate impuse de F.M.I. si realizeaza numai operatiuni pe baza de clearing,confruntandu-se cu un nivel scazut de lichiditate internationala.

In prezent peste 130 de state detin moneda convertibila respectand criteriile F.M.I. cu privire la practicile monetare,valutare,financiare si economice.

Sunt considerate liber utilizabile euro,$usd,lira sterlina,yenul japonez, care indeplinesc concomitent 2 conditii: sunt utilizate pe scara larga in platile si transferurile internationale si sunt negociabile pe principalele piete financiar-monetare ale lumii.

Convertabilitatea in valuta cunoaste 2 forme de manifestare: interna si externa. Atunci cand se manifesta simultan ,convertabilitatea este generala. Elementul esential al convertabilitatii este considerat a fi cursul de schimb.

4 CURSUL DE SCHIMB

Banca Centrala are ca obiectiv stabilitatea monedei nationale fata de alte monede respectand reglementarile interne si angajamentele internationale. Activitatea Bancii Centrale depinde in buna masura de modul in care este configurata politica valutara. Valuta reprezinta ansamblul masurilor metodelor si instrumentelor cu ajutorul carora autoritatea monetara abilitata cauta sa urmareasca,supravegheze si stabileasca cursul de schimb pe piata valutara. Piata valutara reprezinta un sistem de relatii care se formeaza intre banci ,case de schimb si clientii lor,prin intermediul carora se efectueaza operatiuni de vanzare-cumparare,valute si devize,contribuind la stabilirea unui nivel al cursului de schimb. Cursul de schimb reprezinta expresia sintetica a raportului valoric exprimat ca pret al tranzactiilor cu devize pe piata valutara. Regimul cursurilor de schimb se imparte in 2 categorii:regim flotant si fix al cursurilor de schimb.

Cursurile flotante sunt stabilite liber pe piata valutara prin confruntarea ofertei cu cererea de valute fara interventia Bancii Centrale. Regimul flotant poate fi pur sau impur (flotare administrativa). In conditiile unui regim flotant pur nu se inregistreaza interventii ale Bancii Centrale pentru a aprecia sau deprecia moneda nationala. Cele mai cunoscute exemple de regim flotant pur sunt: SUA si Japonia. Regimul flotant impur presupune interventii ale Bancii Centrale fara a avea insa obligatia lor,intentia acesteia fiind de a-l modifica. Exemple de regim flotant impur: tarile Europei occidentale si majoritatea statelor dezvoltate din lume.

Regim fix al cursurilor de schimb presupune stabilirea de catre Banca Centrala a unui curs oficial al monedei nationale fata de un etalon international(o moneda puternica) care nu inregistreaza fluctuatii semnificative sau fata de un cos de monede considerat mai stabil. Optiunea pentru un anume regim de curs de schimb se bazeaza pe o analiza cost-beneficiu, tinandu-se seama de o serie de factori printre care se numara:mobilitatea capitalurilor,mobilitatea factorilor de productie,gradul de diversificare al exporturilor, nivelul inflatiei etc.

Interventiile Bancii Centrale pe piata valutara se realizeaza utilizand canale de transmisie si instrumente dintre cele mai diverse. Cele mai utilizate: rata dobanzii si rezerva de schimb. Utilizarea ratei dobanzii determina pe termen scurt intrari ,iesiri, de capitaluri in functie de sensul modificarii ei. Cresterea ratei dobanzii la un nivel superior celui inregistrat in tarile partenere comercial determina intrari de capitaluri,fiind afectata in mod direct cererea speculativa de moneda. Invers, reducerea ratei dobanzii conduce la iesiri de capitaluri,piata respectiva nemaifiind considerata atractiva pentru investitori. Aceste modificari conduc la scaderea gradului de predictibilitate al pietei si cresterea gradului de volatilitate al acesteia.

Utilizand rezerva de schimb, Banca Centrala determina modificarea nivelului cursului de schimb in sensul aprecierii sau deprecierii lui. Pentru a contracara o tendinta de apreciere excesiva, Banca Centrala procedeaza la punerea in circulatie de moneda centrala si cumpararea de valute fara a exista o limita in ceea ce priveste volumul tranzactiei. Dimpotriva, atunci cand urmareste aprecierea monedei nationale si intarirea cursului de schimb,procedeaza la cumpararea de moneda centrala(distruge astfel moneda de prim rang) si vanzarea de valute. Aceste operatiuni depind de volumul rezervelor de valute si capacitatea de indatorare a Bancii Centrale iar pe de alta parte de modul de manifestare a dezechilibrului ce trebuie corectat . Daca acesta se manifesta pe termen scurt,interventiile Bancii Centrale sunt considerate eficiente,daca se manifesta insa pe termen mediu si lung, Banca Centrala trebuie sa identifice alte instrumente de interventie.

Atunci cand constata ca nu mai poate asigura corespunzator paritatea monedei nationale,Banca Centrala poate opta pentru modificarea acesteia. In conditiile unui regim flotant, actiunile Bancii Centrale poarta denumirea de apreciere/depreciere a monedei nationale iar in conditiile unui regim fix al cursurilor sunt numite valorizare/ devalorizare a monedei nationale.

Deprecierea/devalorizarea amelioreaza competivitatea economiei,conduce  la cresterea nivelului exporturilor si scaderea importurilor si genereaza presiuni inflationiste in economie. Pentru a avea efecte benefice este necesar ca intreprinzatorii sa poata spori productia de bunuri si servicii, reduce cererea interna iar preturile produselor sa ramana cel putin in perioada imediat urmatoare neschimbate, astfel efectele pozitive ale actionarilor Bancii Centrale ar fi anulate. Practic economia trebuie sa beneficieze de un program ferm de redresare si derigidizare.

Aprecierea/valorizarea se datoreaza in principal tensiunilor inflationiste si presiunior venite din partea statelor partenere comercial. Are efecte deflactioniste, conduce la cresterea nivelului importurilor si scaderea exporturilor si poate provoca falimentul unor intreprinzatori nerentabili. Cursul de schimb se modifica atunci cand rata dobanzii, rata de crestere economica si inflatia difera in cele 2 state ale caror monede formeaza cursul de schimb. Modificarile acestea sunt normale pentru ca 2 state nu pot avea pe termen mediu si lung aceeasi traiectorie. Pot insa avea evolutii asemanatoare in conditiile in care politica monetara si valutara este condusa de acelasi organism in cele 2 state sau atunci cand moneda nationala a unui stat,unde se inregistreaza o inflatie puternica,este atasata sau ancorata la moneda nationala a unui stat care beneficiaza de o inflatie scazuta. Ancorarea monedei nationale la una puternica sau la un cos de monede are drept scop principal scaderea drastica si rapida a inflatiei pana la nivelul inregistrat in tara fata de a carei moneda s-a facut ancorarea. In timp,tari dezvoltate ale Europei,Franta si Anglia au procedat la nacorarea monedelor nationale,francul si lira lla marca germana (anii '70-'80) pentru a reduce inflatia la un nivel acceptabil pentru economia reala.

Un alt exemplu il constituie Argentina care in 1989 a ancorat moneda nationala,pesos, la dolarul american, a desfiintat Banca Centrala si a infiintat un consiliu monetar si beneficiind de un imprumut consistent de la F.M.I. a reusit sa ajunga in 1994 la o inflatie de 4-5% anual fata de o inflatie de 4cifre in 1989.

Ancorarea/atasarea monedei nationale presupune astfel infiintarea unui consiliu monetar care preia de la Banca Centrala conducerea politicii monetare si valutare si obligatia de a emite moneda numai in schimbul monedei straine, puternice fata de care moneda nationala s-a ancorat. Avantajele unui consiliu monetar se refera la reducerea puternica a inflatiei, eliminarea finantarii deficitului bugetar de catre Banca Centrala prin emisiune monetara si echilibrarea balantelor de plati. Pornind de la asemenea premise,tarile Europei centrale si de est implicate dupa 1990 in procesul macrostabilizarii in conditiile unor economii emergente , au procedat la ancorarea monedelor nationale fie la o alta moneda fie la un cos de monede. Ex: in 1992 coraona estoniana a fost ancorata la marca germana, in 1994 Lituania a atasat lita la dolraul american, in 1997 Bulgaria a ancorat leva la marca germana, in 1997 Letonia a atasat latul la un cos de monede format din marca germana si dolarul american, dupa 1999 Polonia si Ungaria au ancorat monedele,zlotul si forintul, la un cos de monede format din 55%euro si 45%dolar american cu marja de fluctuatie de ±7% ,respectiv 705euro si 30%dolar american cu marja de ±2,25%.