Geneza liberalismului economic neoclasic si paradigma lui

Geneza liberalismului economic neoclasic si paradigma lui

Aparitia acestei noi orientari de gandire economica (sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX), in planul teoriei economice reprezinta o reactie impotriva unor componente ale liberalismului clasic, iar in planul mecanismului economiei de piata reprezinta un raspuns la o serie de fenomene economice si sociale.

Gandirea economica a reprezentantilor acestui curent a fost denumita neoclasica atat pentru a sublinia punctele comune cu liberalii clasici (apararea economiei de piata si a proprietatii private), cat si ruptura in raport cu acestia, indeosebi prin respingerea teoriei valorii-munca si inlocuirea ei cu teoria utilitatii marginale.

CC

Neoclasicismul, denumit si marginalism, reprezinta un sistem de idei, pareri si teze care au fost fundamentate de numerosi economisti, fie in mod independent, fie in cadrul unei scoli. Indiferent de cadru in care au fost elaborate, importanta ramane insa identitatea de pareri si idei. Cele mai importante scoli componente ale acestei orientari au fost: austriaca (K. Menger, E. Böhm-Bawerk), engleza (W. St. Jevons, A. Marshall), americana (J.B. Clark, J. Fisher), elvetiana (L. Walras, V. Pareto).

Doctrina marginalista preia de la liberalismul clasic teze cum ar fi:

individualismul;

hedonismul;

automatismul functionarii si reglarii mecanismului economiei de piata;

libera concurenta ca instrument principal in procesul dezvoltarii economice, al introducerii progresului tehnic;

rolul proprietatii private, a liberei initiative;

necesitatea asigurarii interesului personal etc.

CC

Pe langa aceste puncte comune, neoliberalismul introduce unele elemente noi care apar ca urmare a aparitiei monopolurilor, al modificarii conditiilor concurentei, al rolului crescand al industriei mai ales in tarile dezvoltate, modificarii rolului statului, manifestarii unor contradictii economice si sociale. Intre principalele elemente care definesc si diferentiaza marginalismul fata de alte sisteme de gandire economica mentionam:

Trecerea de la o abordare obiectiva a vietii economice (prezenta la clasici si la Marx), la una subiectiva. Este vorba, in mod concret, despre accentul pus pe comportamentul subiectiv al producatorului si consumatorului, ale caror decizii au la baza inclinatiile lor individuale si motivatiile subiective ale acestora. Acest aspect, conduce catre o mai buna intelegere a actiunilor pe care le desfasoara fiecare individ. Consideram insa, ca o buna cunoastere a vietii economice, presupune imbinarea abordarii subiective cu cea obiectiva, luarea in considerare atat a interesului individual cat si a celui general. Accentul pus pe psihologia individuala inseamna pentru stiinta economica si o noua metoda de analiza, denumita metoda psihologica.

Renuntarea la teoria valorii munca, si fundamentarea unei noi viziuni, bazata pe utilitatea marginala, respectiv teoria productivitatii marginale a factorilor de productie.

Abordarea prin excelenta a nivelului microeconomic, considerata de numerosi economisti ca o adevarata revolutie in gandirea economica. Analiza microeconomica trece de la domeniul productiei la cel al schimbului, intalnirea pe piata a producatorilor si consumatorilor conducand la satisfacerea intereselor individuale ale fiecaruia.

O caracteristica de baza a noului curent o constituie viziunea statica asupra dezvoltarii, in cadrul careia parametrii ce definesc activitatea economica se considera ca raman neschimbati. De altfel, ceea ce l-a impus pe Leon Walras in stiinta economica a fost tocmai elaborarea schemei echilibrului general static, folosind o serie de ecuatii matematice.

Folosirea pe o scara mult mai larga a matematicii a permis o mai buna descifrare a resorturilor interne ale vietii economice. Acest proces a contribuit si la punerea bazelor unor noi legi si teorii cum ar fi rele cu privire la echilibrul general cunoscut sub denumirea de echilibru walrasian.

Fundamentarea teoriei subiective a valorii este considerata de asemenea, o componenta esentiala a revolutiei marginaliste.

Aceasta teorie porneste de la combaterea valorii munca si sustine ca valoarea unui bun dintr-un sir dat depinde de mai multe elemente: cantitate, raritate, sau de aprecierea individuala a celui ce consuma utilitatea marginala a ultimei unitati. De asemenea, valoarea se determina la piata prin intermediul schimbului. Aprecierea valorii unei unitati dintr-un sir de bunuri, are in vedere, prin excelenta, satisfacerea unei trebuinte, satisfactie ce are tendinta de a descreste pe masura cresterii consumului bunului respectiv.

Practic, se pleaca de la principiul ca daca trebuintele sunt nelimitate iar bunurile da, nu se poate vorbi de valoare si pret. Ori, tocmai cantitatea limitata a bunurilor economice si cresterea nevoilor face ca bunurile sa aiba valoare si pret. Jevons, spune textual, ca valoarea nu depinde decat de gradul final al utilitatii marginale.

In corelatie cu teoria utilitatii marginale, cu teoria valorii si a preturilor, o alta importanta teorie ce caracterizeaza orientarea marginalista este teoria productivitatii marginale a factorilor de productie. Aceasta teorie sustine ca in procesul de productie participarea factorilor de productie are un caracter bine definit in proportii date si ca fiecare isi insuseste un venit dat, in functie de productia marginala a acestora. In context, este exclusa exploatarea unui factor de catre altul, infirmandu-se prin aceasta teza ca munca este baza tuturor veniturilor.

In stransa legatura cu teoria productivitatii marginale a factorilor de productie este fundamentata si conceptia marginalista despre repartitie. Un rol deosebit de important in fundamentarea acestei conceptii l-au avut lucrarile neoclasicului nordamerican John Bates Clark (1847-1938) indeosebi cea intitulata "Repartitia bogatiei"(1897). In conceptia lui Clark, productivitatea marginala a fiecarui factor ii determina venitul. La dimensiunea venitului, precum si a pretului, un rol important il are concurenta.

Dintre legile naturale care actioneaza in economie el se ocupa in mod deosebit de legea randamentului descrescand a muncii si a capitalului prin care se determina salariul, respectiv profitul capitalului.

Daca marginalismul prin excelenta are la baza conceptia staticii economice, Clark se va ocupa si de dinamica economica in care un rol principal atribuie intreprinzatorului si inovatiei.

Teoria productivitatii marginale a factorilor de productie, prezenta pana astazi in gandirea economica, are atat importanta teoretica, dar mai ales practica, in planul combinarii si substituirii elementelor ce concura la activitatea economica. In contextul mai larg al preocuparilor marginaliste, aceasta teorie se coreleaza cu cea a echilibrului general, cu optimul economic. Toate aceste preocupari reprezinta un bun castigat pentru stiinta economica, unele teorii si teze fiind dezvoltate si completate ulterior.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Ce este neoclasicismul?  ( 2 puncte)

2. Care sunt tezele pe care doctrina marginalista le preia de la liberalismul economic clasic? ( 3 puncte)

3. Elemente ce definesc si diferentiaza marginalismul fata de alte sisteme de gandire economica? ( 3 puncte)

4. In ce consta teoria productivitatii marginale a factorilor de productie? ( 2 puncte)

Total puncte posibile 10/ realizate.

Timp de lucru: 12 min.