INSTITUTIONALIZAREA RELATIILOR ECONOMICE INTERNATIONALE

INSTITUTIONALIZAREA RELATIILOR ECONOMICE INTERNATIONALE

1. Organizatiile economice internationale

2. Sistemul Natiunilor Unite

3. Sistemul Uniunii Europene

1. Organizatiile economice internationale

Accentuarea fenomenului de interdependenta dintre diferite tari a determinat gasirea unor modalitati cat mai adecvate de conciliere a intereselor divergente ale acestora, prin ordonarea relatiilor economice internationale pe baza conturarii unor mecanisme internationale care sa usureze colaborarea bilaterala si multilaterala dintre statele lumii.

Institutionalizarea relatiilor dintre statele lumii este determinata de interdependentele globale si interdependenta natiunilor participante la viata economica internationala, aspecte care determina necesitatea creerii unui cadru adecvat de colaborare a tarilor respective.

Desfasurarea relatiilor internationale pe baze institutionale contribuie la democratizarea raporturilor dintre tari. Mecanismele institutionale care reglementeaza colaborarea economica internationala ofera posibilitatea tuturor statelor de a participa la dialogul mondial, in mod organizat pe baze democratice.

Caracterul obiectiv al procesului de internationalizare si institutionalizare a raporturilor economice dintre state este evidentiat de schimbarile raportului de forte pe plan mondial si prin sporirea rolului tarilor mici si mijlocii in cadrul colaborarii economice internationale, prin legatura existenta intre mentinerea pacii mondiale si progresul economic mondial.

Extinderea raporturilor economice dupa cel de al II-lea Razboi Mondial, necesita existenta unui cadru propice, cadru realizat prin infiintarea in 1945 a Organizatiei Natiunilor Unite, prin Conferinta de la San Francisco, - ONU -, care prin mijloace specifice a creat premise pentru:

- organizarea in comun a mobilizarii resurselor economice si colaborarea in directia reconstructiei zonelor afectate de razboi;

- asigurarea suportului institutional monetar-financiar de desfasurare a relatiilor economice internationale;

- evitarea reaparitiei protectionismului comercial prin convenirea unor principii si mecanisme care sa favorizeze derularea libera si ordonata a schimburilor comerciale internationale.

In scopul realizarii obiectivelor globale esentiale, in desfasurarea relatiilor economice internationale, ONU a creat anumite organisme specifice cum ar fi:

- Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura F.A.O. - 1945;

- Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare BIRD - 1946;

- Fondul Monetar International FMI - 1947;

- Acordul General Pentru Tarife si Comert GATT - 1947.

In contextul multiplicarii vietii economice internationale, la initiativa tarilor mici si mijlocii, au luat nastere noi organizatii si organisme interguvernamentale, mai ales pentru dezvoltare economica si pentru finantarea acesteia cum ar fi:

- Asociatia Internationala pentru Dezvoltare AID - in cadrul Bancii Mondiale;

- Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala ONUDI;

- Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare PNUD;

- Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare UNCTAD.

Toate organizatiile si organismele prezentate anterior se constituie in forme interguvernamentale de colaborare economica, cu caracter mondial. Ca urmare a acestui caracter ele prezinta doua trasaturi de baza si anume:

- nu au la baza, pentru constituire, nici un fel de criteriu geografic;

- se afla intr-o legatura mai mult sau mai putin accentuata cu ONU.

In afara acestor organisme si organizatii cu caracter mondial, dupa anul 1945 au luat nastere numeroase organizatii si organisme economice neuniversale, caracterizate prin competente teritoriale mai restranse. Aparitia acestor organisme teritoriale a fost determinata de o serie de factori, cum ar fi:

- caracterul profund si specific al interdependentelor economice si politice care caracterizeaza raporturile dintre un anumit numar de state;

- existenta unor interese generale economico-sociale relativ apropiate, care ofera posibilitatea conceperii - in comun - a unor mecanisme care asigura realizarea intereselor respective, chiar daca tarile participante sunt asezate in zone geografice diferite.

Un element reprezentativ al procesului de institutionalizare tot mai accentuata a relatiilor economice internationale este reprezentat de proliferarea accentuata a numarului organismelor si organizatiilor nonguvernamentale, care reunesc persoane fizice si juridice din diferite state si care urmaresc realizarea unor scopuri limitate, prin cooperarea in domenii mai restranse.

2. Sistemul Natiunilor Unite

Organizatia Natiunilor Unite a fost creata in anul 1945, cu prilejul Conferintei de la San Francisco, prin adeziunea a 51 state, aceasta incepandu-si activitatea propriu-zisa la 24 octombrie 1945. Organizatia are sedii la New York, Geneva si Viena, iar la nivelul anului 1996 prezenta urmatorul bilant:

- 186 tari membre;

- 52 mii angajati;

- cheltuieli anuale de 11 miliarde dolari, din care 4,1 miliarde pentru mentinerea pacii;

- principalii finantatori sunt reprezentati de: SUA - 25,0 %, Japonia - 12,45 %, Germania - 8,93 %, Rusia - 6,71 %, Franta - 6,0 %;

- datorii ale statelor membre catre ONU - 3,7 miliarde dolari, din care SUA 1,3 miliarde.

Pe parcursul existentei sale ONU si-a probat viabilitatea, datorita urmatoarelor trasaturi:

- caracter universal prin marirea permaenta a numarului de membrii (Romania a aderat la 14 decembrie 1955) si prin faptul ca activitatea sa acopera ansamblul domeniilor activitatii umane (politica, economie, cultura, aspecte sociale etc.);

- dispune de o structura institutionala corespunzatoare, bazandu-si activitatea pe proceduri cu o flexibilitate ridicata, fapt care a permis o capacitate sporita de adaptare la problemele complexe ale vietii internationale.

Organele principale ale ONU sunt reprezentate de:

- Adunarea Generala;

- Consiliul de Securitate;

- Consiliul Economis si Social (ECOSOC);

- Consiliul de Tutela;

- Curtea Internationala de Justitie;

- Secretariatul General.

Sistemul institutiilor specializate din cadrul ONU cuprinde in prezent circa 20 de organizatii specializate, dintre care cele mai importanre sunt:

- Fondul Monetar International - FMI;

- Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare - BIRD;

- Organizatia Mondiala a Comertului - OMC;

- Conefrinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare - UNCTAD;

- Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala - ONUDI;

- Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare - PNUD;

- Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura - FAO:

- Fondul International de Dezvoltare Agricola - FIDA;

- Programul Natiunilor Unite pentru Mediu - UNEP;

- Organizatia Mondiala a Muncii - OIM.

A. Fondul Monetar International - FMI

Fondul Monetar International s-a cristalizat la 27 decembrie 1945, prin acordul de participare cu capital a 65 % dintre membrii ONU, iar la 15 noiembrie 1947 el capata statutul de institutie specializata a ONU. Numarul initial al membrilor FMI a fost de 29 state, numar care prin cresteri succesive a ajuns in 1996 la 181, Romania aderand la 15 decembrie 1972.

Obiectivele de baza ale FMI sunt:

- promovarea cooperarii monetare internationale;

- facilitarea expansiunii comertului international;

- inlaturarea restrictiilor valutare din calea comertului international si a fluxurilor financiare internationale;

- acordarea de credite pe termen scurt si mediu, pentru reducerea dezechilibrelor din cadrul balantei de plati a tarilor membre;

- promovarea stabilizarii cursurilor valutare si evitarea devalorizarilor monetare, ca mijloc de concurenta internationala;

- micsorarea dezechilibrului balantelor de plati externe ale tarilor membre.

Plecand de la obiectivele prezentate anterior, se disting urmatoarele segmente - mai importante - de activitate:

- acordarea de credite membrilor, pe baza de garantii;

- limitarea cat mai mult posibila a restrictiilor valutare care impiedica dezvoltarea comertului international;

- mentinerea paritatii monedelor nationale ale statelor membre si urmarirea stabilizarii cursului de schimb.

Pentru derularea in bune conditii a activitatii specifice, FMI a instaurat un cod de '11 comandamente' de gestiune economica, care se refera la:

1. politicile monetare, fiscale si structurale ale membrilor trebuie sa fie complementare;

2. evitarea dezechilibrelor majore ale balantelor de plati, pentru asigurarea stabilitatii financiare si a cursului de schimb;

3. creerea unui mediu economic favorabil pentru agentii economici din sectorul privat;

reducerea inflatiei prin politici monetare restrictive;

5. liberalizarea comertului international;

6. incurajarea trecerii la convertibilitatea monedelor si la libera circulatie a capitalului;

7. adoptarea de politici bugetare care sa conduca la reducerea datoriei publice;

8. ameliorarea structurii cheltuielilor publice, prin reducerea costurilor neproductive;

9. promovarea reformelor structurale, mai ales pentru piata fortei de munca;

10. adoptarea unei gestiuni sanatoase a sectorului public;

11. intarirea supravegherii sistemului bancar, pentru eliminarea riscurilor de delapidare si a falsificarii banilor.

B. Banca Internationala pentru Reconstructie

si Dezvoltare - BIRD

BIRD a fost infiintata la 27 decembrie 1945, insa a inceput sa fie operationala la 25 iunie 1946 avand drept principal obiect de activitate acordarea si/sau garantarea imprumuturilor pentru finantarea proiectelor de reconstructie si dezvoltare a tarilor membre. Pe masura inaintarii in timp, concomitent cu cresterea numarului de membrii (de la 35 in 1945 pana la 150 in 1990 - Romania a aderat la 15 decembrie 1972), activitatea de finantare derulata s-a orientat catre tarile membre in curs de dezvoltare.

Mijloacele financiare ale BIRD sunt reprezentate de cotele de participare ale tarilor membre si din fondurile atrase din alte surse. Marimea capitalului subscris de fiecare membru depinde de potentialul economico-financiar al acestora si de cota de participare la FMI - cu specificarea ca numai membrii FMI se pot regasi in cadrul BIRD. Capitalul subscris de catre un membru se varsa numai in proportie de 10% catre banca ( 1% in aur sau dolari si 9% in moneda nationala), iar restul de 90% ramane la nivelul statului membru, acesta putand fi solicitat de catre BIRD atunci cand are nevoie de fonduri.

BIRD este organizata, ca si FMI, sub forma unei societati pe actiuni, puterea de vot a membrilor fiind corelata cu cota de participare a fiecaruia dintre acestia.

Organele de conducere ale BIRD, sunt reprezentate de Consiliul Guvernatorilor (format din cate un reprezentant al fiecarui membru) si Consiliul de Administratie (format din 23 directori executivi) condus de un presedinte.

Imprumuturile acordate de BIRD sunt avantajoase datorita urmatoarelor aspecte:

- termenul de rambursare este cuprins intre 15 si 25 ani;

- perioada de gratie variaza intre 5 si 7 ani;

- dobanda este inferioara cu 1-2% fata de nivelul practicat pe pietele internationale de capital.

Repartitia sectoriala a imprumuturilor acordate de BIRD este una variabila, putand fi accesate sectoare de activitate cum ar fi: energia, transporturile, telecomunicatiile, agricultura, urbanizarea, protectia mediului inconjurator, resursele umane, industria, finantele etc.

In ultima perioada de timp activitatea BIRD a fost grevata de insuficienta fondurilor, fapt care a determinat demararea unui proces de schimbare institutionala a activitatii desfasurate.

C. Organizatia Mondiala a Comertului - OMC

Aceasta organizatie a fost infiintata la 30 octombrie 1947, ea devenind operationala de la 1 inanuarie 1948, si functionand pana la 1 ianuarie 1995 sub denumirea de Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT). In prezent sunt membre ale OMC peste 130 tari, printre care si Romania din noiembrie 1971.

La inceputul activitatii GATT a aparut ca un acord comercial multilateral, nesubordonat direct ONU pana in 1995, care si-a propus - si in mare masura a realizat - cresterea nivelului de trai, realizarea unei utilizari mai bune a fortei de munca si a resurselor naturale, cresterea productiei si a schimburilor reciproce de produse, evitarea razboaielor comerciale etc.

Favorizarea dezvoltarii schimburilor comerciale s-a realizat prin:

- eliminarea barierelor din calea operatiunilor comerciale;

- asigurarea unei egalitati intre statele membre;

- folosirea practicilor comerciale loaiale;

- acordarea unui tratament similar tuturor produselor altor membri cu produsele proprii, cu referire la taxe si impozite;

- aplicarea de facilitati vamale reciproce intre parti;

- neimpunerea de restrictii cantitative pentru importuri;

- eliminarea politicilor de dumping.

Pentru buna functionare a GATT, membrii componenti au trebuit sa dea dovada de transparenta fata de reglementarile comerciale impuse:

- colaborarea cu FMI pentru realizarea unei politici valutare unitare;

- asigurarea liberului tranzit al fondului de marfuri;

- creerea de uniuni vamale si zone de liber schimb.

La 15 aprilie 1994, reprezentantii a 125 state au hotarat - dupa 7 ani de negocieri - crearea OMC prin transformarea GATT, care sa devina functionala de la 1 ianuarie 1995 si care sa consacre cooperarea internationala penru liberalizarea comertului mondial.

Inceperea activitatii OMC si punerea in practica a rezultatelor Rundei Uruguay (Conferinte ministeriale odata la 7 ani) au multiple semnificatii, cum ar fi:

- creerea unui cadru institutional stabilit care asigura statelor participante conditii previzibile de realizare a comertului si care actioneaza pentru liberalizarea continua a acestuia;

- conferirea unui caracter de universalitate, prin nelimitarea numarului de membrii;

- extinderea regulilor si principiilor de desfasurare a comertului, de la cel cu produse la cel cu servicii si la protectia drepturilor de proprietate intelectuala;

- accentuarea liberalizarii comertului cu produse agricole prin reducerea taxelor vamale si prin diminuarea progresiva a sprijinului intern si a subventiilor pentru export;

- reducerea restrictiilor de export in cazul produselor textile, si eliminarea treptata a acestora.

D. Conferinta Natiunilor Unite pentru

Comert si Dezvoltare - UNCTAD

UNCTAD a aparut pentru constituirea unui cadru larg democratic de dezbatere si elaborarea de solutii pentru problemele specifice cu care se confrunta tarile in dezvoltare. Organizatia a fost infiintata in decembrie 1964, iar in prezent numara peste 160 tari membre.

Ca organ specializat, permanent, al Adunarii Generale a ONU, UNCTAD are urmatoarele obiective principale:

- favorizarea expansiunii comertului international, mai ales al tarilor in dezvoltare, pentru accelerarea dezvoltarii economice;

- elaborarea de principii si recomandari vizand dezvoltarea comertului dintre state;

- intreprinderea de masuri adecvate pentru negocierea si adoptarea de instrumente juridice multilaterale in domeniul comertului interstatal;

- armonizarea politicilor guvernamentale si a altor grupuri economice regionale pe linia comertului exterior si a dezvoltarii economice.

Activitatea de baza desfasurata de catre UNCTAD, cuprinde urmatoarele aspecte majore:

- referitor la comertul cu produse de baza, s-a militat pentru incheierea de acorduri sectoriale - pe produse - care a urmarit atenuarea fluctuatiilor mari de preturi pe piata internationala;

- pentru impulsionarea exporturilor de produse manufacturate ale tarilor in dezvoltare, s-a adoptat si aplicat Sistemul de preferinte tarifare generalizate, nereciproce si nediscriminatorii, in favoarea exporturilor de produse prelucrate si semiprelucrate pe pietele tarilor dezvoltate, prin scutiri de la plata taxelor vamale;

- incurajarea si intarirea conlucrarii reciproce dintre tarile in dezvoltare, ca expresie a efortului propriu-colectiv al acestora, in directia eliminarii decalajelor existente si a lichidarii subdezvoltarii.

UNCTAD ca institutie specializata a ONU, nu a reusit sa joace rolul scontat in influentarea cursului economiei mondiale, mai ales datorita atitudinii adoptate de tarile dezvoltate, atitudine manifestata prin:

- anihilarea unor elemente esentiale ale programului integrat pentru materii prime;

- refuzul de a accepta imbunatatirea conditiilor referitoare la transferul de tehnologie;

- respingerea propunerilor referitoare la ameliorarea mecanismelor de desfasurare a comertului mondial.

E. Organizatia Natiunilor Unite pentru

Dezvoltare Industriala - ONUDI

ONUDI se constituie intr-un organism subsidiar al ONU, infiintat in 1966, care are drept obiectiv principal coordonarea activitatii desfasurate in domeniul industrial.

Prin elaborarea de strategii si programe, se urmareste punerea in valoare a resurselor interne si internationale, pe baza cunostintelor tehnice si a competentelor profesionale.

Plecand de la aceste aspecte se poate aprecia ca ONUDI, intreprinde unele actiuni cum ar fi:

- acordarea de sprijin pentru elaborarea unor programe coerente pe termen mediu si lung, pentru creerea, extinderea, modernizarea si functionarea diverselor ramuri si sectoare industriale, cu luarea in considerare a intereselor fiecarei tari si pe planul dezvoltarii economiei globale;

- derularea - la nivel microeconomic - a unei activitati operationale care are drept scop aplicarea efectiva a metodelor moderne de productie industriala, de programare si planificare economica, de perfectionare si intarire a functionarii institutiilor care administreaza diverse sectoare industriale;

- prestarea de servicii de consultanta, cu privire la exploatarea si utilizarea materiilor prime industriale, precum si la realizarea de noi produse, cu luarea in considerare a conditiilor si tendintelor de pe piata mondiala;

- sprijinirea tarilor in dezvoltare, pentru obtinerea de resurse externe, in vederea finantarii unor proiecte industriale prin: finantarea construirii de capacitati productive, realizarea de investitii comune cu parteneri din cadrul tarilor dezvoltate din punct de vedere economic, reamplasarea unor capacitati productive, achizitionarea de tehnologii moderne de productie, impulsionarea exporturilor produselor manufacturate si semiprelucrate, formarea de cadre specializate pentru industria nationala.

F. Programul Natiunilor Unite

pentru Dezvoltare - PNUD

PNUD, ca organizatie internationala specializata a ONU, a fost fondata la 22 noiembrie 1965, iar activitatea sa a debutat la 1 ianuarie 1966, la ora actuala aceasta organizatie incluzand peste 165 membrii.

Scopul creerii PNUD este acela de a acorda asistenta tehnica tarilor in dezvoltare prin sistemul ONU. In acest scop, PNUD participa - prin expertii sai - la initierea si elaborarea proiectelor de investitii care sa contribuie la modernizarea infrastructurii, agriculturii, protectiei mediului s.a.m.d. la nivelul tarilor in dezvoltare.

Resursele PNUD se obtin prin contributiile voluntare ale statelor membre si din bugetele institutiilor specializate ale ONU.

Structura organizatorica a PNUD cuprinde:

- Consiliul de Administratie;

- 4 birouri regionale - Africa, America Latina, Asia - Pacific si Orientul Apropiat;

- Serviciul pentru Europa;

- Divizia pentru proiecte globale si regionale;

- Secretariatul.

G. Organizatia Natiunilor Unite pentru

Alimentatie si Agricultura - FAO

FAO reprezinta o institutie interguvernamentala, fondata in 1945, care este incadrata in sistemul Natiunilor Unite din 1946, cu sediul la Roma, si care la ora actuala numara peste 160 tari membre.

In cadrul statului FAO sunt incluse anumite obiective, cum ar fi:

- ridicarea securitatii alimentare a populatiei la nivel zonal si mondial;

- asigurarea unor niveluri sporite manageriale pentru productia agricola si alimentara;

- optimizarea distributiei regionale a produselor agroalimentare;

- ameliorarea standardului de viata al populatiei rurale;

- asanarea zonelor de malnutritie existente pe plan mondial.

Datorita acestor obiective, FAO initiaza si desfasoara un complex de masuri si activitati, care cuprinde:

- culegerea din teritoriu a informatiilor specifice;

- acordarea de consultanta statelor membre, pe chestiuni legate de obtinerea si procesarea produselor agricole;

- realizarea unor concordante intre obtinerea, distributia si consumul produselor agroalimentare;

- asistenta tehnica de specialitate, pentru conceperea si implementarea programelor nationale agroalimentare;

- realizarea de programe zonale de colaborare in domeniul specific;

- incheierea de acorduri interguvernamentale pentru constituirea de fonduri cu destinatie speciala.

Structura organizatorica a FAO cuprinde:

- Conferinta generala, care se desfasoara din 2 in 2 ani;

- Consiliul general, format din 49 membri, care se intalneste de 3 ori intre doua Conferinte generale succesive;

- 3 comitete ale Consiliului general, directionate pe urmatoarele domenii: dezvoltare, finante si probleme juridice;

- 5 comitete de specialitate: produse agricole, silvicultura, pescuit, reforma si securitate alimentara mondiala;

- 5 birouri regionale: Africa, America Latina, Asia, Oceania, Europa;

- 28 comisii si consilii regionale de specialitate;

- Secretariatul.

H. Fondul International de Dezvoltare

Agricola - FIDA

FIDA a fost creat la 13 iunie 1976, avand sediul la Roma, acest organism fiind conceput in contextul agravarii problemelor alimentatiei mondiale, mai ales in tarile sarace.

FIDA cuprinde peste 145 membrii, Romania constituindu-se in membru fondator.

Obiectivul prioritar al activitatii FIDA este reprezentat de sprijinirea, printr-o finantare suplimentara, a dezvoltarii agriculturii, a introducerii si extinderii metodelor de sporire a productiilor agricole - pe baza cresterii randamentelor pe unitatea productiva (hectar si animal).

Tarile slab dezvoltate (cele cu PIB < 500 $/locuitor) au primit imprumuturi foarte avantajoase, pe termen de 50 de ani, cu o perioada de gratie de 10 ani si cu o dobanda de 1 % pe an.

La ora actuala, datorita dificultatilor legate de colectarea fondurilor, numarul tarilor care beneficiaza de imprumuturi s-a redus simtitor.

I. Programul Natiunilor Unite

pentru Mediu - UNEP

UNEP s-a constituit in anul 1972, prin decizia adunarii generale a ONU, acest organism avand drept obiectiv fundamental protejarea si ameliorarea calitatii mediului ambiant.

Functiile UNEP se refera la evaluarea si gestionarea mediului, activitati care pot fi rezolvate astfel:

a. evaluarea poate fi realizata prin: supravegherea permanenta a mediului, cercetarea mediului ambiant, schimbul permanent de informatii - intre diversi parteneri - referitoare la mediu, evaluarea propriu-zisa a situatiei mediului, analiza situatiei mediului inconjurator;

b. gestionarea mediului are drept componente esentiale problemele legate de cunoasterea mediului, dreptul international al mediului inconjurator, incheierea de acorduri - internationale - referitoare la protectia mediului.

UNEP a organizat, la nivel mondial, diverse conferinte in cadrul carora s-au stabilit:

- strategii de evaluare calitativa a rezervelor funciare;

- masuri de prevenire a degradarii biotopului si biocenozei;

- programe locale si regionale de refacere a mediului.

Structura organizatorica a UNEP cuprinde:

- Consiliul de Administratie, format din 58 membri care se intruneste o data la 3 ani;

- Birouri Regionale (Geneva, Beierut, Ciudad de Mexico, Bangkok);

- Fondul Natiunilor Unite pentru Mediu;

- Secretariatul.

J. Organizatia Mondiala

a Muncii - OIM

OIM are un caracter interguvernamental, fiind creata in 1919, la Conferinta de Pace de la Paris, ea avand sediul la Geneva. Romania participa la lucrarile OIM, in calitate de membru fondator, numarul de state constituiente fiind de 175.

Principalele obiective ale OIM sunt:

- ridicarea nivelului de trai al lucratorilor;

- amenajarea si ameliorarea calitativa a locurilor si conditiilor de munca;

- adoptarea unor norme internationale de munca - unificate;

- ridicarea calificarii personalului lucrator;

- asigurarea protectiei sociale a angajatilor.

Structura orfanizatorica cuprinde:

- Conferinta Internationala a Muncii, desfasurata anual;

- Consiliul de Administratie, format din 55 membri si care are 3-4 intalniri anuale;

- Biroul International al Muncii, constoituit din 23 membrii;

- Institutul International pentru Studii in domeniul Fortei de Munca;

- Centrul International pentru Pregatirea Cadrelor;

- 3 comitete consultative regionale;

- 8 comisii specializate.

3. Sistemul Uniunii Europene

Constituirea Uniunii Europene isi are radacinile in anul 1946 cand W. Churcill mentiona intr-unul din discursurile sale, necesitatea unei comunitati unite a Europei, sub denumirea de 'Statele Unite ale Europei'.

Infiintarea Uniunii Europene s-a realizat treptat, prin parcurgerea unor etape intermediare:

1. fondarea in 1947 de catre 16 tari membre a Organizatiei Europene pentru Cooperare (OEEC), pentru coordonarea alocarii resurselor planului Marshall;

2. constituirea in 1948 a Tratatului de la Bruxelles, prin care Franta, Marea Britanie si statele din Benelux semnau actul de uniune vamala;

3. infiintarea in 1949 a Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), prin participarea a 7 state - pentru dezvoltarea strategiei militare defensive impotriva expansiunii Uniunii Sovietice, act urmat - in acelasi an - de constituirea la Strasbourg a Consiliului Europei;

fondarea in 1951 a Comnunitatii Europene a carbunelui si otelului (ECSC), prin participarea a 6 membri fondatori - Franta, Italia, Germania, Belgia, Olanda si Luxemburg -, prin care se urmarea eliminarea taxelor vamale in comertul cu carbune, fier si otel;

5. consfiintirea in 1957 a Tratatului de la Roma, semnat de cele 6 tari, mentionate anterior, care prevedea:

- crearea Comunitatii Economice Europene (CEE):

- fondarea unei piete unice si a unei politici economice unice pentru anumite sectoare de activitate;

- coroborarea si coordonarea comuna a politicilor economice si comerciale ale statelor membre;

6. infiintarea in 1961 a Organizatiei pentru Cooperare si dezvoltare Economica (OECD), care milita pentru desfiintarea tarifelor vamale mondiale;

7. atragerea in 1973-1974 in cadrul CEE a Angliei, Danemarcei si Irlandei;

8. cooptarea in 1981 in CEE a Greciei;

9. atragerea in 1986 in CEE a Spaniei si Portugaliei;

10. ratificarea in 1987 a Actului Unic European, care are drept scop crearea unei arii geografice pentru libera circulatie a produselor, serviciilor, fortei de munca si a capitalului - ca etapa intermediara pentru consolidarea pietei unice;

11. ratificarea de catre parlamentele tarilor semnatare, intre 1991 si 1993, a Tratatului de la Maastricht pentru cresterea unitatii economice, politice si monetare;

12. acreditarea in 1993, in cadrul Consiliului Europei desfasurat la Copenhaga, a ideii ca statele Europei Centrale si de Est - care au trecut la economia de piata - sa candideze pentru a deveni membri ai Uniunii Europene, pe baza satisfacerii standardelor economice si politice impuse de organizatie;

13. atragerea in cadrul CEE, pe parcursul anilor 1994 si 1995 a Austriei, Finlandei, Norvegiei si Suediei;

1 acordarea in 1994 a statutului de candidati pentru Ungaria, Polonia si Cehia.

In ultimul timp, 2000-2002, Uniunea Europeana, a acordat statutul de candidati si altor tari central si est europene, parte dintre acestea fiind invitate sa adere la organizatie. Cel mai indepartat orizont temporal a fost impus pentru Bulgaria si Romania - 2007.

Principalele institutii ale Uniunii Europene sunt reprezentate de:

- Consiliul Europei;

- Parlamentul European;

- Consiliul de Ministri;

- Curtea de Justitie;

- Comisia Europeana;

- Curtea de Audit.

A. Consiliul de Ministri

Acest organism are sediul la Bruxelles, reprezentand forul decizional, format din ministrii afacerilor externe ai tarilor membre.

Principala sarcina a Consiliului consta in adoptarea legislatiei pe baza propunerilor legislative formulate de Comisia Europeana.

La nivelul intalnirilor anuale sunt programate si desfasurarea de 'consilii specializate', pe diverse domenii de activitate - agricultura, industrie, cercetare, etc., a caror lucrari sunt derulate prin participarea ministrilor de resort ale tarilor membre.

Presedentia Consiliului revine pentru perioade de 6 luni fiecarui membru, in ordine alfabetica.

B. Comisia Europeana

Acest organism este format din 20 comisari europeni (cate 2 pentru Germania, Franta, Italia, Marea Britanie si Spania si cate 1 pentru celelalte state membre), propusi de guvernele nationale, numiti de Consiliul Europei si confirmati de Parlamentul European, pentru o perioada de 5 ani. Fiecare comisar dispune de un cabinet de 6-10 administratori permanenti, comisia dispunand de aproximativ 16 mii administratori specializati pe anumite domenii, care au rol de conceptie si executie.

Rolul si functiile Comisiei Europene pot fi sintetizate astfel:

- initierea de noi politici economice europene;

- verificarea masurii in care statele membre respecta reglementarile, deciziile, directivele si recomandarile forurilor europene;

- executarea bugetului UE;

- implementarea politicilor Consiliului Europei - direct sau prin intermediul unor Comitete Manageriale formate din reprezentanti ai guvernelor nationale;

- putere legislativa in domenii tehnice - peste 60 mii decizii anuale;

- rol de reprezentare a UE pe plan international, in relatiile cu alte organisme (ONU, OMC etc.).

C. Parlamentul Europei

In anul 1962, Adunarea Generala devine Parlamentul Europei, cuprinzand pana in 1979, 198 de membri numiti de catre parlamentele nationale. Prin rearanjari periodice ale numarului de membri, aceste a ajuns la 567 in 1994 si la 626 in 1995.

Noul program de restructurare prevede existenta unui sistem de reprezentare proportionala (1 membru la 7-800 mii persoane), ceea ce inseamna ca populatia fiecarui stat va fi un criteriu important in stabilirea marimii numarului de voturi detinut in cadrul parlamentului.

Organismele Parlamentului European sunt:

- Biroul permanent, care cuprinde 1 presedinte si 14 vicepresedinti, responsabili pentru organizarea interna a institutiei;

- 20 comitete, organizate pe diferite domenii de activitate;

- Secretariatul cu sedii la Bruxelles si Louxembourg.

Parlamentul Europena imparte puterea legislativa cu Consiliul Europei, conform reglementarilor Tratatului de la Maastricht, pe urmatoarele domenii: piata unica, retelele transeuropene, programe de cercetare, mediu si educatie.

La nivelul acestor domenii apar urmatoarele sarcini specifice:

- elaborarea de sugestii privind legislatia viitoare si aplicarea unor, eventuale, amendamente la legislatia actuala;

- controlul activitatii Comisiei Europene si modul de punere in practica a politicilor UE;

- controlul bugetelor aferente organismelor europene.

D. Consiliul Europei

A fost infiintat in 1974, ca Adunare Generala a presedintilor si primilor ministri ai statelor membre, institutionalizat abia in 1987 prin Tratatul de la Maastricht, acesta dand UE impulsurile necesare pentru dezvoltare si definind cadrul general al politicilor europene comune.

E. Curtea Europeana de Justitie

Este localizata la Luxemburg, ea cuprinzand 15 judecatori numiti pe o perioada de 6 ani. Principala misiune, a acesteia, consta in interpretarea, aplicarea si consolidarea sistemului de regulamente al UE.

F. Curtea de Audit

Acest organism isi desfasoara activitatea la Luxemburg si cuprinde 15 auditori numiti pentru o perioada de 6 ani. Principala sarcina a Curtii de Audit consta in verificarea activitatii financiare a UE si controlul modului de executare a bugetului UE.