Milton friedman si teoria (moderna) cantitativa a banilor

MILTON FRIEDMAN  SI TEORIA (MODERNA) CANTITATIVA A BANILOR

In 1956, Milton Friedman a dezvoltat o noua teorie a cererii de bani intr-un articol intitulat "The Quantity Theory of Money: A Restatement".

Spre deosebire de predecesorii sai nu a incercat o separare a cererii de bani pe componente sau motivatii, asa cum a facut Keynes ; el a afirmat, pur si simplu, ca cererea de bani trebuie sa fie influentata de aceeasi factori care determina, in general, cererea de active si a aplicat apoi teoria alegerii portofoliului.

Teoria alegerii portofoliului stipuleaza ca cererea de bani este o functie de resursele de care dispune individul (averea sa) si diferenta dintre castigul anticipat din detinerea de active (non-bani) si castigul detinerii de bani. Ca si Keynes, Friedman a recunoscut ca publicul este interesat de cantitatea reala de bani pe care o detine. Pe baza acestui rationament, Friedman a construit urmatorul model al cererii de bani :

(10)

+ - - -

unde : cererea reala de bani (data de M2),

venitul permanent (venitul mediu anticipat pe termen lung),

castigul anticipat al detinerilor de bani,

castigul anticipat al detinerilor de titlurilor,

castigul anticipat al detinerilor de actiuni,

inflatia anticipata,

+/- = cererea de bani este pozitiv (+)/negativ (-) corelata cu termenul

corespunzator.

Deoarece pentru orice tip de activ cererea este pozitiv determinata de venit (avere), si cererea de bani se afla in relatie pozitiva cu conceptul de avere utilizat de Friedman (venitul permanent). Spre deosebire de conceptul uzual de venit, venitul permanent este mult mai putin supus fluctuatiilor deoarece multe din schimbarile care afecteaza venitul sunt tranzitorii. De exemplu, in faza de expansiune a ciclului economic venitul creste rapid, dar, dat fiind ca aceste cresteri sunt temporare, media pe termen lung este numai in mica masura influentata. Prin urmare, una din implicatiile modelului lui Friedman este aceea ca cererea de bani nu fluctueaza semnificativ in functie de fazele ciclului economic.

Un individ poate investi in trei tipuri de active: titluri, actiuni, bunuri. Preferinta pentru aceste active (in detrimentul banilor) depinde de randamentele pe care acestea le ofera comparativ cu randamentul detinerii de bani (ultimii trei termeni din ecuatia (10)). O crestere a randamentelor oferite de titluri si actiuni comparativ cu randamentul detinerii de bani induce o scadere a cererii de bani prin cresterea costului oportunitatii detinerii banilor.

Randamentul detinerii de bani, r_m, depinde de doi factori:

serviciile oferite de banci pentru depozite incluse in masa monetara - de exemplu, plata automata a facturilor ( serviciile T randamentul detinerii de bani);

rata dobanzii aferente depozitelor care formeaza masa monetara ( dobanzile T randamentul detinerii de bani).

Randamentul detinerii de bunuri este dat de rata castigului de capital indus de o crestere a preturilor, deci de rata inflatiei anticipate. De exemplu, daca rata inflatiei anticipate este 10 la suta, atunci se anticipeaza ca preturile bunurilor detinute sa creasca cu 10 la suta, deci randamentul oferit de acestea este de 10 la suta. In consecinta, o crestere a diferentei determina o restrangere a cererii de bani.