POLITICA INDUSTRIALA COMUNA; TRANSPORTURILE SI ENERGIA;

POLITICA INDUSTRIALA COMUNA; TRANSPORTURILE SI ENERGIA;

1. Necesitatea unei politici industriale comune:

1.1. O abordare teoretica a politicii industriale;

industria este un sector al economiei de inalta importanta pentru celelalte sectoare datorita externalitatilor pozitive pe care le exercita asupra ocuparii fortei de munca, tehnologiilor si cresterii economice ale unui stat;

implicarea guvernelor in politica industriala este determinata de concurenta interna dar si de concurenta de pe piata mondiala;

in acest domeniu exista:

a.      Politici regulatoare, prin care statul cauta sa inlature imperfectiunile pietei;

b.     Politici de dezvoltare, prin care statul intervine pentru a schimba rezultatele pietei (masuri legislative, fiscale, administrative etc.);

spre deosebire de politica in domeniul concurentei, politica industriala are ca scop promovarea unor interventii selective pe piata;

Politicile industriale se clasifica pe baza a trei criterii:

gradul de interventie a statului (a UE);

modalitatea de realizare;

natura instrumentelor de politica comerciala; (promovarea strategica a intrarii pe piata a unor firme);

Necesitatea politicii industriale este data de urmatoarele argumente:

a.      combaterea distorsionarii pietei date de posibilitatile unor sectoare de a valorifica preponderent anumiti factori productivi;

b.     activitatea de cercetare si investitiile cu capitalul uman nu pot fi realizate de catre firme la nivelul ridicat de performanta fara finantare si implicare autoritatilor;

c.      sprijinirea industriilor tinere si a celor considerate strategice sau de varf;

d.     promovarea nivelului tehnico-calitativ al produselor industriale comercializate prin standardizare, etichetare CE etc.;

e.      protejarea unor industrii aflate in declin prin diminuarea costurilor de ajustare;

f.      politica industriala ar trebui sa asigure un mediu optim pentru institutiile pietei insa acesta este distorsionat de unele grupuri de interese sau factori politici; (esecul CONCORDE si succesul AIRBUS !);

Dupa 1970 Comunitatea Europeana a urmarit crearea unei piete largite, in cadrul careia concurenta sa dezvolte intreprinderile europene prin eliminarea obstacolelor din calea formarii grupurilor industriale europene, pentru incurajarea IMM-urilor etc. (care au fost determinate de fenomenul mondializarii);

1.2. Politici industriale sectoriale in U:E;

Prima politica sectoriala se refera la carbune si otel (care faceau obiectul tratatului CECA) si aceste industrii au cunoscut stari de criza, dupa primul soc petrolier (1973) si in 1991, cand supraproductia europeana intalnea limitari serioase pe piata SUA;

Planul de restructurare al CE viza restrangerea ajutoarelor de stat si restructurarea societatilor cu capital de stat, precum si reducerea fortei de munca; (industria navala, autoturisme, textile, petrochimie etc.);

dupa 1980 Comunitatea Europeana a restrictionat acordarea ajutoarelor, conditionate de implementarea masurilor de restructurare (in nici un caz ajutoare pentru extinderea capacitatilor de productie);

politica comerciala protectionista a fost utilizata ca instrument de politica industriala in multe tari cu economie de piata (folosirea taxelor vamale); insa reglementarile GATT (runda Uruguay) a scos din joc obstacolele netarifare (contingentare, dumping etc.);

1.3. Politica industriala comuna (orizontala) in U.E; rolul IMM-urilor in industria europeana;

prima referire la politica industriala comuna a fost facuta in Tratatul de la Maastricht (1992) care sublinia nevoia accelerarii adaptarii industriei la schimburile structurale si incurajare dezvoltarii IMM-urilor;

"strategia de la Lisabona" (2004) stabileste ca pana in anul 2010, economia UE sa devina cea mai competitiva si dinamica din lume care sa se bazeze pe cunoastere si capabila sa creasca durabil ocuparea fortei de munca si asigurarea unei coeziuni sociale superioare;

in procesul dezvoltarii economice, politica industriala are un rol esential, deoarece se concentreaza pe expansiunea industriala, pe crearea unui mediu favorabil afacerilor si sprijinirea investitiilor care pot genera crestere economica;

90 au impus 70 si Socurile energetice din o mare restructurare in sectoarele industriale cu valoare adaugata si nivel tehnologic mai scazut (textila, alimentara, mobila, chimica, constructii de masini etc.);

constatarea slabei competitivitati a industriei comunitare a dus la stabilirea acesteia ca obiectiv al politicii industriale a U.E.

pentru perioada viitoare politicile industriale nu vor putea fi privite separat de domeniul serviciilor pentru ca societatea postindustriala este una a serviciilor de varf tehnologic (informatizarea etc.), sau a serviciilor de transport, financiare etc. (este adevarat ca cele mai multe dintre acestea pot fi externalizate);

opinia agreata in UE este aceea a unei abordari sistemice a politicii industriale identificand un numar de patru conditii cadru:

a.      reglementari privind cadrul general al pietei;

b.     reglementari care privesc direct anumite categorii de marfuri si servicii;

c.      institutii care permit functionarea pietei (ca Registrul Comertului, Consiliul Concurentei etc.);

d.     conditii generale (climat macroeconomic sau stabilitatea politica a tarii etc.);

1.4. Perspectivele politicii industriale comunitare;

in UE climatul macroeconomic este relativ stabil (exceptand situatiile de criza economica) care se bazeaza pe piata interna unica si moneda unica, precum si un nivel inalt de coeziune sociala;

Prioritatile UE pentru acest domeniu:

a.      imbunatatirea activitatii si performantelor privind activitatea de cercetare/dezvoltare (pana la 3% din PIB);

b.     crearea Spatiului European al Cercetarii (platforme tehnologice comune, planuri strategice multianuale etc.);

c.      sporirea cheltuielilor pentru pregatirea capitalului uman;

d.     Antreprenoriatul este o alta coordonata a politicii industriale in UE, insemnand crearea, dezvoltarea si consolidarea IMM (exista si un Birou pentru IMM la Bruxelles si o Chata Europeana pentru Intreprinderile Mici adoptata din anul 2000);

e.      Promovarea productiei industriale ca si factor de antrenare a cresterii economice prin imbunatatirea folosirii resurselor regenerabile si a grijii pentru ecologie;

2. Transporturile si energia, cercetarea si tehnologia;

2.1. Transporturile fac obiectul unor capitole speciale din cadrul tratatelor fondatoare ale UE;

actiunea CE in domeniul transporturilor s-a lovit de spiritul de rutina si interesele unor mari transportatori (terestri, navali, aerieni) sau a administratiilor nationale care gestionau retelele infrastructurii (rutiere sau navigabile);

la inceput au fost reglementarile privind transporturile rutiere si feroviare iar din 1987 si cele aeriene si navale;

o problema esentiala era "saturatia" principalelor axe de transport transeuropean (faptul acesta a impus preocuparea autoritatilor comunitare pentru deschiderea unor noi"culoare europene" (rutiere si feroviare), separarea serviciilor de transport de marfuri de acelea de persoane etc.);

in transportul aerian UE a adoptat liberalizarea progresiva a companiilor aeriene si pentru a supraveghea acest sector s-a creat EUROCONTROL;

in navigatia fluviala UE subventioneaza artere navigabile precum Rhin - Dunare si Rhin - Sena, intretinerea canalelor existente si a ecluzelor;

in navigatia maritima, transportul de cabotaj ramane cu reglementarile fiecarui stat membru. Nu exista inca un pavilion european si in lipsa unei autoritati universale care sa impuna respectarea dreptului marilor si conventiile internationale, astfel ca marile si oceanele raman locul unde se petrec numeroase abuzuri privind navele si marinarii, poluarea mediului maritim, pirateria etc.);

2.2. Problema energiei face obiectul mai multor tratate comunitare, insa reglementarile unitare sunt complicate, intrucat situatia energetica a membrilor UE este foarte diferita: numai Anglia si Olanda (mai nou si Romania) dispun de resurse mai importante de petrol si gaze, carbunele este mai abundent in Anglia, Germania, Polonia si Romania, insa costurile de extractie sunt mult superioare preturilor de pe piata mondiala. Energia nucleara (gestionata de EURATOM) nu este poluanta, dar produce deseuri radioactive (unele tari au inceput sa renunte la ea: Suedia, Austria, Italia);

intrarea masiva a petrolului si gazului rusesc pe piata europeana a incetinit investitiile in energiile neconventionale (cu toate consecintele care decurg de aici);

2.3. Cercetarea si tehnologia;

dezvoltarea cercetarilor nucleare dar si a celor nonnucleare privind fizica noilor materiale are loc dupa ce oamenii de stiinta au constientizat ramanerea in urma fata de SUA si Japonia;

dupa 1980 programul ESPRIT pentru electronica si informatica, programul BRITE pentru utilizarea unor noi tehnologii in industriile traditionale, EURAM pentru cercetari in domeniul materialelor, SPRINT pentru difuzarea inovatiilor si alte programe au imprimat un nou avant cercetarii stiintifice;

Franta a propus realizarea unui nou cadru de cooperare si incurajare a implementarii unor noi tehnologii, numit EUREKA, cu programe comunitare plurianuale;

Exista un handicap notabil care provine din faptul ca cercetarile in domeniile militare sunt tinute in afara cadrului comunitar (nu exista un buget al UE pentru cercetari militare) in raport cu SUA, unde exista si functioneaza complexul industrial militar!

Cuvinte si concepte - cheie:

externalitati pozitive;

distorsionarea pietei;

costuri de ajustare;

contigentarea productiei (exportului);

politica de restructurare;

climat macroeconomic;

antreprenoriat;

cabotaj;

energii neconventionale;

4. Problemele restructurarii industriei romanesti si costurile acesteia; (studiu de caz)