PREVIZIUNEA IN ECONOMIA DE PIATA SI IN CADRUL MANAGEMENTULUI

PREVIZIUNEA IN ECONOMIA DE PIATA SI IN CADRUL MANAGEMENTULUI

1. Previziunea in economia de piata libera

Din cele prezentate anterior reiese ca previziunea in esenta ei evidentiaza variante ale unor posibile evolutii sau situatii de viitor. Aceste variante pot fi utilizate pentru formularea strategiilor si deciziilor referitoare la actiunile ce urmeaza sa fie intreprinse intr-o perioada viitoare, corespunzator obiectivelor care se doresc a fi atinse.

De aceea, raportul dintre mecanismele si parghiile pietei libere si activitatea previzionala este si va fi o precursoare fundamentala a statului si agentilor economici. Statul deoarece si el poate fi un agent economic in multe cazuri, prin atributele care le are in formularea unor strategii si actiuni privind dezvoltarea unor componente ale sectorului public pe principii economice de piata.

La nivel macroeconomic sau sectorial prin previziune se exprima posibilitatile privind strategiile realizarii obiectivelor majore ce intrunesc un larg acord national sau cu referire la dezvoltarea strategica a sectoarelor cu prioritate in domeniul public sau national si in mod deosebit a acelora care prin natura lor nu intra in sfera clasica a mecanismului pietii cum sunt invatamant, sanatate, arta si cultura, domeniul militar etc.

Desi continutul previziunii la nivel macroeconomic sau sectorial este orien­tativ si neangajant pentru agentii economici privati, el are o valoare informationala previzionala a acestora si constituie impulsuri propagate din mediul intern si extern de la nivelul macroeconomiei spre verigile de baza ale activitatii economice.

Previziunea macroeconomica reprezinta si un studiu asupra pietei la scara economiei nationale. Reflectand un studiu agregat a ei, previziunea respectiva evidentiaza probabilitatea manifestarii dezechilibrelor partiale si factorii generatori inclusiv consecintele lor pentru activitatea economica si sociala cum ar fi de pilda evolutiile necorelate a importului si exportului si prin efect dezechilibrul valutar, a veniturilor banesti ale populatiei cu oferta de marfuri si servicii, a volumului si structurii productiei cu unele resurse materiale si energetice etc.

Evidentiind diverse dezechilibre posibile periodice sau de mai lunga durata, previziunea reprezinta un mijloc de reducere a incertitudinilor in evolutia fenomenelor si proceselor economice si de gasire a cailor privind anihilarea unor dezechilibre.

Intr-o economie liberalizata studiile previzionale se elaboreaza pentru ca sa se ofere informatii cu privire la evolutia in perspectiva a dimensiunilor si structurii cererii si ofertei pe piata interna si externa. Fiecare consumator este interesat sa cunoasca in orice moment oferta, care se inscrie intr-o anumita evolutie posibila ce este bine sa fie anticipata. Producatorul cauta sa aiba informatii asupra tehnicilor de productie si desfacerii.

Intrucat manifestarea cererii si ofertei are loc in conditiile concurentei, care in rare situatii devine acerba, investigarea cu ajutorul previziunii a perspectivei desfasurarii acesteia capata o importanta majora. Importanta rezulta din aceea ca reusita in concurenta presupune gasirea pe piata a unei anumite pozitii favorabile in disputa cu cei care participa la acest proces. Stabilirea pozitiei favorabile este finalizarea analizei prospective a fenomenului concurentei, care are in vedere delimitarea sferei de cuprindere si a tendintelor viitoare de manifestare a acestuia, precum si modul de influentare a numerosilor factori de care depinde evolutia lui.

Pentru informarea agentilor economici piata evidentiaza alaturi de cerere, oferta si pret, instrumente si parghii economico-financiare pentru influentarea comportamentului economic intr-o perioada de referinta (impozite, taxe, tarife etc.). Sub influenta factorilor de piata se stabilesc preturile, salariile, dobanzile, cursurile valutare etc. Ca atare se impune instituirea anumitor reguli pentru functionarea parghiilor pietei, reguli prin care in mod indirect se orienteaza activitatea agentilor economici. Aceste reguli de natura economico-financiara, se pot delimita pe baza evaluarii realiste a probabilitatii dinamicii fenomenelor de piata, care se realizeaza utilizand diverse metode de previziune.

De asemenea, pentru diminuarea incertitudinilor, care de multe ori influ­­enteaza comportamentul agentilor economici, este necesara cunoasterea si evaluarea nivelului si structurii actiunilor de viitor, numai pe aceasta cale fiind posibila proiectarea si pregatirea schimbarilor ce se impun in alocarea si utilizarea resurselor.

Piata singura nu permite formarea unei imagini reale asupra diverselor fenomene economice. Informatii pertinente sunt oferite si de studiile previzionale, motiv pentru care se considera ca ele suplinesc limitele pietei.

Piata poate rezolva o serie de probleme pe termen relativ scurt, cum ar fi de pilda perfectionarea metodelor de vanzare a produselor si serviciilor. Dar problemele pe termen lung, ca de exemplu luarea in considerare a evitarii sau minimizarii riscului sau maximizarii efectelor, se pot solutiona prin desfasurarea unei ample si complexe activitati previzionale.

Toate acestea duc la concluzia ca intre piata si previziune exista relatii de interdependenta, ca pentru manifestarea deplina a mecanismului pietei libere, in conditiile existentei unei rationalitati a actelor economice folosirea concomitenta a informatiilor furnizate de piata si studiile de previziune este o necesitate obiectiva.

Previziunea si managementul

Managementul reprezinta unul dintre procesele cele mai evidente si dinamice care dau continut mecanismelor de functionare a activitatilor economice si sociale.

In cadrul procesului managerial se delimiteaza doua legaturi esentiale ale acestuia si anume: prima, care inseamna elaborarea unor principii, reguli, metode si tehnici de management ("Stiinta managementului") si, cea de-a doua, ce reprezinta actiunea practica, de aplicare a acestora in conditiile concrete ale desfasurarii diferitelor categorii de activitati ("Managementul stiintific").

Se cunoaste ca actul managerial presupune informare, analiza, alegere si decizie, precum si indrumare si control. Modul si intensitatea manifestarii acestor componente ale actului respectiv au intensitati diferite, in functie de dimensiunea si caracteristicele activitatii conduse, dar si de nivelul si forma de proprietate unde se exercita ea.

In conditiile desfasurarii unor activitati tot mai complexe, specifice unei economii moderne, procesul managerial presupune adoptarea unor decizii si masuri care sa asigure combinarea optima a factorilor antrenati si utilizati in activitatile respective.

Aceste decizii sunt caracteristice oricarei operatiuni efectuate in scopul indeplinirii functiilor pe care le are managementul.

Ele se iau pe baza anumitor elemente de orientare, care capata acceptiuni diverse, fiind rezultatul diferitelor forme de previziuni.

Prin urmare, managementului ii este caracteristica functia de previziune, care in practica se realizeaza prin prognozare, programare si planificare.

De altfel, aceasta functie a fost evidentiata de H. Fayol si pana in prezent nu lipseste din nici o clasificare a functiilor managementului.

Pentru a exercita o activitate manageriala corespunzatoare este necesara anticiparea activitatilor si rezultatelor viitoare, pe termene diferite, printr-un proces de analiza retrospectiva si prospectiva, de cunoastere si decizie.

Prin previziune se exploreaza evolutiile posibile si implicatiile acestora, se canalizeaza eforturile in directiile considerate convenabile si se adopta masuri pentru structurarea si dimensionarea componentelor sistemelor economice conduse.

Functia previzionala a managementului presupune stabilirea obiectivelor de realizat, resursele necesare, caile de actiune, dinamica si eficienta unei actiuni sau sistem de actiuni.

Aceasta permite intrepatrunderea in productivitatea manageriala a elementelor previzibile, cu caracter determinist, conditionate legic, prin cunoastere exacta, cu elementele imprevizibile, accidentale, care pot fi anticipate, in scopul prevenirii sau minimizarii unui viitor risc.

Un rol deosebit de important in problema variantelor decizionale aferente actelor manageriale, mai ales in domeniul economic, il are factorul timp.

Asemenea acte reprezentand solutii care se sprijina, in mare masura pe practica si experienta cunoscuta la un moment dat, odata cu trecerea timpului variantele manageriale sufera o uzura morala, existand sanse serioase de a fi aparut modalitati noi de conducere. Iata de ce este necesara cunoasterea cu anticipatie a acestor posibile modalitati, care elimina rigiditatea in adaptarea deciziilor si potenteaza valoarea acestora.

Pe de alta parte, orientarea in actele manageriale pe termen scurt este suficienta pentru a contura evolutia in timp a unor fenomene si procese, pentru ca efectul deciziilor luate se intinde pe o perioada mai lunga si are o influenta serioasa asupra unor laturi esentiale ale activitatii conduse.

Totodata, o anumita solutie aleasa devine obiectiv al unui sir de actiuni, care urmeaza sa se desfasoare in continuare si al caror rezultate finale, posibile de atins, va juca rolul de criteriu de decizie.

Deci, se produc efecte ale alegerii unor variante, existand atatea consecinte ale unei alternative cate criterii decizionale sunt luate in considerare. De aceea, pentru delimitarea corecta a criteriilor respective, investigatiile previzionale constituie un instrument indispensabil.

De asemenea, prin actele manageriale se imprima activitatilor ce urmeaza sa se desfasoare o anumita orientare in timp. Daca aceasta orientare este gresita, ea duce la rezultate nesatisfacatoare. Redresarea situatiei presupune eforturi suplimentare care, cu toata intentia buna, pot conduce la rezultate ce nu se inscriu in cele scontate prin obiectivele stabilite sau nu le egaleaza chiar pe cele obtinute. De aceea, realizarea anumitor lucrari de prospectie in timp, ce au ca scop prefigurarea sau predeterminarea, cu metode si mijloace specifice, a eficientei unei actiuni sau a unui sistem de actiuni in viitor, reprezinta o necesitate obiectiva.

Se poate spune ca a conduce inseamna in principal a decide si a decide inseamna a alege si opta intre mai multe solutii, stabilind in acelasi timp anumite prioritati, ordonand in timp si spatiu diferitele operatii care participa la atingerea scopului urmarit.

Asa cum mentioneaza John Naisbitt, "omul supravietuieste numai prin capacitatea sa de a actiona in prezent, pe baza experientei trecute, in termenii cu consecinte in viitor. Asumandu-si viitorul, omul isi face prezentul suportabil si trecutul semnificativ. Trecutul, prezentul si alternativele viitoare sunt intrepatrunse in anticipatia si previziunea actiunilor viitoare."[1].

Pentru a decide pe baza alegerii si optiunii este nevoie de a avea formulata o strategie, care este rezultanta managementului strategic. Acest management[2] este un proces prin care managerii stabilesc directia pe termen lung a evolutiei unui sistem economic (macroeconomic, ramura sau sector, zona teritoriala, economia unui firme), definesc obiectivele specifice actiunii, precizeaza modalitatile de actiune dupa scopul prevazut, tinand cont de toate circumstantele impuse de conditiile interne sau externe.

In acest context, o componenta de baza a managementului strategic este evaluarea dinamica a actiunii strategice si executarea ajustarilor in functie de estimatiile previzionale privind schimbarea conditiilor luate in considerare si de aparitia unor noi posibilitati de actiune in viitor.

Pe aceasta cale se formuleaza scenarii strategice alternative pe baza teoriei economice a tendintelor fundamentale si pe comportamentul posibil al competitorilor. Scenariile strategice respective reprezinta o sinteza a elementelor observabile, dar cu o evolutie incerta (de pilda elementele mediului natural) si a elementelor previzibile, care sunt intalnite, mai ales, sub aspecte calitative si sunt prezente in desfasurarea oricarei activitati care face obiectul actiunii manageriale.

De altfel, reprezentarea din fig.1., evidentiaza locul estimatiilor previzionale in ansamblul factorilor care concura la formularea unei strategii.[3]

Fig.1. Estimatiile previzionale si factorii strategiei

In alta ordine de idei, actiunile previzionale in cadrul procesului managerial au o motivatie si prin aceea ca este necesara participarea agentilor economico-sociali la realizarea obiectivelor prestabilite, pe temeiul cunoasterii anticipate a acestora. Astfel, se asigura comportamentul colectivitatilor umane care exprima corelarea satis­­­­­facerii nece­sitatilor si intereselor lor cu realizarea atributiilor si sarcinilor ce le revin.

Rezulta din cele prezentate ca previziunea se afla in centrul sistemului functiilor managementului, fiind in stransa conexiune cu toate celelalte faze ale ciclului managerial. De pilda, nu se poate concepe informarea, analiza, coor­donarea, organizarea si controlul fara previziune, dar nici previziunea fara acestea. Functia de previziune comporta modificari permanente datorita faptului ca intregul mecanism al desfasurarii activitatilor economice si sociale se structureaza continuu ca urmare a extinderii si sporirii intensitatii manifestarii parghiilor de autoreglare, de stimulare a initiativei agentilor economici, in detrimentul celor de comanda. Deci, existenta si amplificarea previziunii intra in consens cu sporirea puterii decizionale a agentilor economici.

Imprimarea unui caracter previzional managementului activitatilor econo­mice, la toate nivelurile organizatorice ale acestora, constituie una din cele mai importante tendinte care se manifesta in prezent pe plan mondial in domeniul respectiv. Aceasta deoarece toate fenomenele economice contemporane, care sunt alerte si complexe, nu pot fi conduse fara devansarea lor conceptuala, in scopul luarii unor decizii optime. Adica, fara a anticipa evolutia viitoare dispar fundamentele corecte ale unor actiuni utile si eficiente.