Sursele de finantare ale investitiilor

SURSELE DE FINANTARE ALE INVESTITIILOR

Activitatea de investitii necesita resurse financiare a caror formare este diferita de la un agent economic la altul.

In cadrul economiei de piata, fiecare agent economic are autonomie in gestionarea resurselor de investitii, isi constituie fondul propriu pentru investitii, dar poate apela si la imprumuturi bancare.

Sursele din care pot fi finantate investitiile sunt:

a)     - Sursele proprii ale agentului economic destinate investitiilor

Fondurile propri pentru investitii ale agentilor economici exprima capacitatea acestora de a produce resurse de investitii din activitatea proprie (activitatea de exploatare sau din alte activitati).

Agentul economic se poate autofinanta atunci cand desfasoara o activitate profitabila. Profitul obtinut poate servii pentru remunerarea capitalurilor angajate dar si ca sursa de investitii. Profitul net rezulta dupa scaderea impozitului pe profit din profitul brut este rapartizat atat pentru dezvoltare cat si pentru alte destinatii cum ar fi: plata dividentelor pentru actionari, premii pentru salariati.

Fondul de dezvoltare constituit de catre agentii economici poate fi alimentat din: profitul net repartizat pentru investitii, amortizarea destinata acestui scop, sumele incasate din vanzarea activelor fixe care nu si-au incheiat durata normala de functionare dar care au fost scoase din circuit sau a celor care si-au incheiat durata normata de functionare dar care mai sunt inca in stare de functionare si sume incasate din vanzarea materialelor rezultate in urma dezmembrarii activelor scoase din functiune.

Amortismentul acumulat serveste agentului economic pentru finantarea innoirii activelor fixe ajunse la limita duratei normate de functionare. Precum si pentru satisfacerea nevoilor de dezvoltare-modernizare. Exista trei metode de calcul al amortizarii:

amortizarea liniara - se calculeaza sub forma cotelor de amortizare determinate prin raportarea valorii investitiei la durata normala de functionare;

amortizarea regresiva - se determina prin multiplicarea cotelor medii de amortizare liniara cu anumiti coeficienti prevazuti de lege si anume: 1,5 pentru mijloacele fixe cu o durata normata de utilizare cuprinsa intre 2-5 ani; 2,0 pentru mijloacele fixe cu o durata normata de utilizare intre 5-10 ani; 2,5 pentru mijloacele fixe cu o durata normata de utilizare mai mare de 10 ani;

amortizarea accelerata - consta in calcularea la data intrarii mijloacelor fixe in patrimoniu a unei amortizari anuale de pana la 50% din valoarea de intrare a acestora, iar apoi calcularea amortizarii anuale se face dupa regimul liniar, prin raportarea valorii ramase la numarul de ani de utilizare ramasi.

Activele fixe devenite disponibile, datorita restructurarii activitatii firmei, dar inca in stare de functionare, pot fi vandute, inchiriate sau date in locatie de gestiune. In aceasta situatie are loc fenomenul de dezinvestire al firmei.

b)    - Imprumuturile bancare pe termen lung si mijlociu

In structura resurselor de finantare a unui proiect de investitii, o anumita proportie pot sa o detina si imprumuturile bancare pe termen lung sau mijlociu.

Recurgerea la imprumuturi bancare este subordonata unor cerinte specifice pietei financiare in sensul de a se respecta principiul echilibrului financiar al agentului economic si al solvabilitatii sale in caz de conjuctura nefavorabila.

Imprumuturile bancare pentru investitii in functie de garantiile care stau la baza lor, se impart in:

imprumuturi bancare - ce se acorda pe baza de garantii materiale. Aceste garantii se refera la capitalul sau patrimoniul agentului economic, in special unele elemente ale activului imobilizat, care ar putea fi valorificat oentru recuperarea datoriei;

credite ipotecare - este necesar sa se ipotecheze o valoare, in general cladiri, terenuri, active circulante cu mare transferabilitate;

credite de cash-flow - nu sunt garantate material, singura garantie fiind studiul de fezabilitate al afacerii, al proiectului.

c)     - Emisiunea si vinderea de actiuni

Emiterea si vanzarea de actiuni pe piata constituie o alta cale importanta de finantare a investitiilor.

Actiunea este un titlu de valoare care atesta dreptul de proprietate a unei persoane asupra unei parti ditr-o societate pe actiuni.

Finantarea societatilor economice prin emiterea de actiuni, prezinta avantajul ca investitorul (detinatorul de actiuni) primeste dividentele numai atunci cand societatea obtine profit.

Cresterea de capital presupune fie majorarea valorii nominale a actiunilor vechi fie emisiunea de actiuni noi. Emiterea de actiuni noi poate fi facuta la valoarea nominala a vechilor actiuni sau la o valoare majorata, determinata de valoarea bursiera a actiunilor vechi.

Valoarea nominala a unei actiuni este data de sporul de capital social preconizat si de numarul de actiuni in care este impartit capitalul depus pentru infiintarea societatii comerciale pe actiuni.

Posesorul de actiuni isi poate vinde aceste titluri de valoare, daca unitatea este cotata la bursa. Din aceasta vanzare, detinatorul poate sa obtina profit, dar poate sa faca vanzarea in pierdere. Avantajul acestui plasament este ca se poate schimba oricand actiunea pe bani lichizi.

In afara de emiterea si vanzarea de actiuni, societatile comerciale pot folosi imprumuturile obligatare pentru crearea de mijloace in vaderea finantarii unei investitii. Cei care cumpara obligatiuni primesc dobanda a carei valoare o cunosc pentru ca este anuntata in momentul emisiunii obligatiunii.

Spre deosebire de actiuni, care au dreptul celor care le detin de a participa la conducerea societatii, obligatiunile nu genereaza acest drept.

Un rol important pentru constituirea unor surse de investitii il au si fondurile mutuale care mobilizeaza economiile banesti ale populatiei pe calea emiterii si vanzarii de actiuni.

d)    - Alocatiile de la bugetul statului

Bugetul de stat aloca fonduri pentru proiectele de investitii de anvergura, in ramuri vitale ale economiei nationale, a caror existenta este necesara in dezvoltarea economico-sociala a tarii. In general aceste fonduri sunt folosite pentru acele domenii ce trebuie tinute sub controlul statului.

Lista obiectivelor finantate de la bugetul de stat este restransa, cuprizand obiective cum sunt: centrale nucleare-electrice, lucrari de anvergura de interes national in domeniul agriculturii, lucrari privind dezvoltarea bazei materiale din domeniul social-cultural.

Guvernul sprijina agentii economici din agricultura sau din industrie care se dovedesc a fi viabili in noua structura a economiei.

e)     - Sursele externe pentru investitii

Resursele financiare interne ale tarii sunt insuficiente in raport cu necesitatile determinate de cerinta restructurarii economiei. In acest context recurgerea la capitaluri externe constituie o sursa complementara si absolut necesara.

Capitalul strain poate fi atras fie sub forma creditelor, fie sub forma investitiilor directe de capital.

Creditele externe sunt de mai multe categorii:

creditele guvernamentale - se bazeaza pe conventia incheiata intre guvernul tarii care acorda creditul si guvernul tarii care primeste creditul, stabilindu-se totodata si plafoanele de garantii ale imprumuturilor. Guvernul Romaniei este autorizat sa contracteze credite financiare externe si sa le garanteze, impreuna cu Banca Nationala Romana;

creditele pe termen lung - sunt acordate de catre institutiile si organismele internationale de specialitate conditionat. Fondul Monetar International nu cere garantii materiale, ci garantii generale, de politica economica, adica sa aplice anumite masuri in perioada de timp pentru care s-a luat imprumutul;

investitiile directe de capital strain - reprezinta o cale importanta pentru redresarea economiei. Pentru atragerea investitorilor straini si pentru obtinerea de credite o tara trebuie sa indeplineasca conditiile:

- sa aiba un grad mare de solvabilitate;

- sa aiba o rata a inflatiei care sa poata fi prognozata;

- sa aiba asigurata prin lege, posibilitatea recuperarii sumelor imprumutate in caz de falimant;

- proiectele ce urmeaza a fi finantate trebuie sa asigure rentabilitatea ridicata, care sa permita obtinerea unui castig substantial.

f) - Sponsorizarea