Starea de dezechilibru financiar si tehnici de restabilire a echilibrului financiar

STAREA DE DEZECHILIBRU FINANCIAR SI TEHNICI DE RESTABILIRE A ECHILIBRULUI FINANCIAR

1. STAREA DE DEZECHILIBRU FINANCIAR

1.1.In situatia diminuarii semnificative a fondului de rulment

Consideram ca dezechilibrul este generat de urmatoarea inegalitate: necesarul de fond de rulment mai mare decat fondul de rulment.

NFR>FR

Aceasta situatie poate apare si in cazul unei firme care inregistreaza profit.

O scadere sensibila a fondului de rulment este un factor de dezechilibru.Cand deter-minam fondul de rulment ca diferenta intre capitalurile permanente si activele imobilizate atunci intervin termeni specifici:

A.    SCADEREA CAPITALURILOR PERMANENTE

. Capitalul social: poate fi afectat printr-o reducere. Aceasta poate avea doua cauze:

-reducerea capitalului ca urmare a amortizarii pierderilor;

-reducerea capitalului prin rambursarea aportuluia;Acest eveniment apare in practica foarte rar.Se poate opta pentru aceasta reducere,deoarece capitalul social apare foarte mare,in raport cu volumul de activitate.Daca insa aceasta rambursare a capitalului social este importanta,poate contribui la dezechilibrul intreprinderii.

. Distribuirea rezervelor este un factor dezechilibrant.Toate distribuirile de rezerve pe mai mult de 5 ani antreneaza miscarea valorilor mobiliare,ceea ce nu poate decat sa agraveze situatia.Distributia rezervelor reglementate este posibila in cazul rezervelor speciale create pe termen lung din profit,cu conditia de a le reporta in rezultatul exercitiului in curs la data distributiei prin reducerea impozitului pe profit.

. Repartizarea dividendelor conduce de asemenea la diminuarea capitalurilor proprii avand in vedere faptul ca sumele care reprezinta rezultatul reportat sunt externalizate catre asociati nefiind integrate capitalurilor proprii.

. Rambursarea de imprumuturi.Intreprinderea poate,din diverse ratiuni,sa ramburseze anticipat imprumuturile,antrenand efectul de bumerang,accentuat printr-o rambursare an-ticipata si care contribuie la dezechilibrul financiar al intreprinderii,iar inflatia vine sa in-tareasca efectele nefaste.

B.CRESTEREA IMOBILIZARILOR

Suprainvestirea sta la originea numeroaselor falimente.Intreprinderea este obligata de evolutia pietei sa cumpere noi imobilizari (reamplasandu-le sau nu pe cele vechi).Este necesar sa se faca intotdeauna distinctie intre investitiile productive si cele neproductive.

. Investitiile neproductive sunt o greutate pentru intreprindere,deoarece rentabilitatea lor este nula,neantrenand cresterea necesarului de fond de rulment si deci nici nu mareste marja bruta de autofinantare.Multe intreprinderi se lasa seduse de acest tip de investitii,ceea ce le afunda adesea in grave dificultati financiare.

. Investitiile productive.Este vorba de achizitionarea unor utilaje,instalatii si echipamente necesare unei intreprinderi.In acest caz pot fi avute in vedere doua situatii:

Cumpararea unor utilaje,instalatii si echipamente pentru inlocuirea celor existente.In aceasta prima ipoteza,nivelul de activitate nu se modifica,numai daca echipamen-tul nou nu este mult mai performant.Astfel productia nu va creste,deci cifra de afaceri va fi invarianta,la fel si necesarul de fond de rulment.

Cumpararea unor utilaje,instalatii si echipamente suplimentare.In aceasta ipoteza,intreprinderea isi va mari capacitatea de productie si cifra de afaceri,necesarul de fond de rulment marcand o crestere.

Pe langa aceasta ,profitul va creste si el,antrenand in mod firesc o marja bruta de autofinantare mai ridicata.Intreprinderea va trebui sa faca fata unei cresteri a necesarului de fond de rulment,dar va beneficia in schimb de autofinantare mai ridicata care daca nu atinge insa un nivel care sa acopere cresterea cifrei de afaceri va conduce la un dezechilibru financiar.

Evitarea suprainvestitiei este una din ratiunile de a fi a unui plan de finantare.Dar si suprainvestirea financiara,prin cumpararea de titluri de participare poate,daca este excesiva,sa declanseze dezechilibre.

1.2. In situatia cresterii in exces a necesarului de fond de rulment

Presupunand ca fondul de rulment nu variaza,o crestere in exces a necesarului de fond de rulment poate influenta echilibrul financiar.Ciclul de exploatare declanseaza nevoi de finantare de natura stocurilor detinute si creante neplatite,iar in contrapartida, aceste nevoi sunt partial satisfacute prin datorii de exploatare.

A.CRESTEREA NEVOILOR DE FINANTARE A CICLULUI DE EXPLOATARE

. Stocurile.Intreprinderea trebuie sa-si finanteze stocurile sale.Doua tipuri de evenimen-te contribuie la cresterea stocurilor,cu implicatie directa asupra cresterii nevoii de finantare.

Cresterea valorii-este cazul produselor ce stau in stoc mai multe luni fara a fi con-sumate.In acest interval de timp exista riscul ca preturile sa creasca,intreprinderea fiind nevoita sa-si finanteze un stoc mult mai mare.Acest eveniment accidental poate creea dezechilibru financiar.

Cresterea volumului-acest aspect este de o oportunitate de castig foarte mare.Pre-supunand ca intreprinderea detine un stoc de materii prime de 100 tone la 5000 unitati monetare/tona (stoc de 5000 u.m.) si are posibilitatea sa achizitioneze 2000 tone la 2000 u.m./tona.Este evident ca in acest caz managerii doresc sa realizeze o afacere buna,castigul fiind de 3000 u.m./tona.Presupunand ca intreprinderea cum-para cele 2000 tone.Aceasta implica o cheltuiala de 4000000 u.m.Dezechilibrul financiar antrenat de aceasta cumparare se ridica in acest caz la 3500000 u.m., ceea ce poate fi suficient pentru a declansa grave dificultati de plata cu implicatii asupra deciziilor de eliminare a dezechilibrului aparut.Amplificarea acestui dezechilibru este in functie de marimea structurii financiare a intreprinderii si lichiditatea sa.

. Ciclul clienti-vanzari.In cadrul ciclului clienti-vinyari distingem elemente cu implicatii directe asupra necesarului de fond de rulment:

Cresterea cifrei de afaceri consideram ca o intreprindere cunoaste o crestere rapi-da a cifrei de afaceri si implicit a nevoilor de finantare a activitatii de exploatare. Daca insa in urma acestei cresteri a cifrei de afaceri nu se degaja un excedent brut de exploatare de o valoare indestulatoare,situatia va conduce la un dezechilibru financiar.

Prelungirea duratei de incasare a clientilor.Este clar ca o prelungire a termenului de acoperire a creantelor majoreaza necesarul de fond de rulment.Este de dorit in consecinta sa se urmareasca cu atentie termenele medii de reglare a creantelor

B. DIMINUAREA SURSELOR DE FINANTARE A CICLULUI DE EXPLOATARE

In cadrul surselor temporare de finantare a ciclului de exploatare principala influen-ta o are ciclul cumparare-furnizori.

. Ciclul cumparare-furnizori.Furnizorii achitati nu contribuie la finantarea ciclului de exploatare.O accelerare a reglementarilor de datorii poate fi dezechilibrata.Observam ca de fiecare data in timpul unui dezechilibru financiar,furnizorii sunt practic nereglati.Acest proces este uneori sistematizat,intreprinderea nereglandu-si datoriile cu furnizorii decat dupa o noua relansare,ceea ce face sa privim relatia intreprindere-furnizor ca dificil de aplicat pe termen mediu (mai ales daca intreprinderea nu este un client esential al furnizo-rului neplatit).

Asadar intreprinderea nu trebuie sa-si plateasca furnizorii imediat momentului livrarii materiilor prime,ci ea trebuie sa obtina din partea furnizorilor un termen de plata care sa o ajute la finantarea ciclului de exploatare.

Prin cele expuse am prezentat elementele care pot fi susceptibile sa creeze dezechilibru financiar al intreprinderii.Practic intreprinderile sunt supuse simultan actiunii unei multitudini de factori,cu efecte reciproc adverse ce se cer studiate si influentate in scopul asigurarii echilibrului dinamic.

In continuare vom prezenta cateva procedee pentru refacerea echilibrului financiar.

2.TEHNICI DE RESTABILIRE A ECHILIBRULUI FINANCIAR

Consideram ca in oricare din situatiile enumerate anterior,o intreprindere este dezechilibrata din punct de vedere financiar si este firesc,deoarece echilibrul este dinamic,sau este o lupta continua cu dezechilibrele ce apar.Pentru refacerea echilibrului financiar literatura de specialitate sintetizeaza trei tipuri de solutii:

1). O prima solutie consta in diminuarea necesarului de fond de rulment.In functie de tipul de intreprindere,aceasta solutie este mai putin dificila de aplicat si mai putin durabi-la,constand in:

. Diminuarea stocurilor care concura la refacerea echilibrului financhiar.Aceasta actiune este insa periculoasa,deoarece riscul de ruptura a stocurilor atat la nivelul fabricatiei (materii prime) cat si la nivelul vanzarilor (produse finite si marfuri) poate influenta negativ rentabilitatea intreprinderii.Prin urmare este o actiune exceptionala pentru o durata scurta de timp.

. Reducerea cifrei de afaceri este o alta actiune de refacere a echilibrului financiar. Acesta influenteaza direct rentabilitatea,de aceea nu este utilizata.

. Scurtarea duratei de incasare a creantelor.Este o actiune foarte sanatoasa si fara risc.O buna reorganizare a duratei de incasare a creantelor poate deasemenea sa reduca numarul de situatii neplacute producatoare de dezechilibre financiare.

. Cresterea duratei de plata catre furnizori.Este utilizata spontan de catre toate intreprinderile aflate in dificultate,neputand in timpul acesta sa utilizeze decat o munca sezoniera;furnizorii putand sa suspende livrarea.

2). In a doua ipoteza intreprinderea nu-si intareste capitalurile sale permanente si nu este in masura de a reduce necesarul de fond de rulment.

. Descoperirea bancara.De regula costul descoperirilor bancare este extrem de ridicat.Indiferent de rata aparenta a descoperirii,care poate atinge diferite procente,majorarea costului poate apare ca o diferenta intre procentul aplicat la data operatiunii si cel existent la data evaluarii (platii).Suma nu este de regula de neglijat.Se poate estompa efectul negativ al acestei variatii prin stipularea in contractul de credite,a unui comision care sa nu depaseasca mai mult de 0,5% din taxa stabilita initial.

. Scontul.Ca si in cazul descoperirilor bancare (materializate printr-un inscris sau nu) banca poate fixa clientilor o linie de scont.Aceasta linie este cu atat mai ridicata cu cat riscul atasat hartiei pare mai mic pentru bancher.Linia poate fi redusa sau,daca se doreste,poate fi anulata.

Metoda este costisitoare deoarece,si in acest caz,apare diferenta intre data operatiunii si data platii la nivelul diferentei intre valoarea nominala si cea reala, perceputa de bancher.

. Aportul in cont curent.Acest mod de finantare poate apare mai avantajos decat cele anterioare.El este totusi extrem de costisitor.Inconvenientul aportului in cont curent consta in aceea ca un asociat poate sa ceara rambursarea aportului sau zilnic sau lunar,ceea ce reprezinta un pericol latent pentru intreprindere.

3).Consolidarea capitalurilor permanente este o metoda al carei risc si cost sunt minime.Punerea in practica a acestei metode se poate realiza prin:

. Cresterea de capital prin aport in numerar.Din punct de vedere financiar acest mod de finantare prezinta toate aspectele de perfectiune.Intreprinderea nu trebuie sa ramburseze fondurile depuse de actionari si nici sa remunereze aporturile decat daca profitul ii permite,aceasta ultima conditie fiind necesara dar nu si suficienta.Ca o revansa ,aceasta remunerare (dividente varsate)este impozabila si deci nu este deductibila.Datorita acestui aspect marile intreprinderi isi manifesta dorinta de a fi cotate la bursa,cotarea lor permitand sa fie finantate cu cheltuieli neinsemnate de catre milioane de mici purtatori de economii.

. Cresterea de capital prin aport in natura. Aceasta finantare nu modifica imediat fondul de rulment deoarece cresterea capitalurilor proprii este contrabalansata de cea a imobilizarilor.Cresterea imobilizarilor poate in acelasi timp ameliora pe termen mediu nivelul marjei brute de autofinantare.Modificarea fondului de rulment nu se va materializa decat cu conditia ca distribuirea de dividente sa fie inferioara cresterii marjei brute de autofinantare.

. Imprumuturi pe termen lung (imprumuturi obligatare sau altele).Se stie ca imprumutul declanseaza un efect de bumerang,si ca in perioada de inflatie acest efect este anulat de aceasta,antrenand in mod cert conditii de profit inflationist.Cu toate ca este mai putin avantajos decat cresterea de capital prin aport innumerar,imprumutul este in acelasi timp foarte avantajos (atat timp cat nu este indexat).

Aceasta metoda reprezinta avantajul de a fi mai putin costisitoare decat descoperirea bancara sau scontul si limiteaza in acelasi timp deficientele generate de acestea.

. Aportul in cont curent blocat.Acesta este important deoarece finantarea suplimentara este stabila.Costul aportului in cont curent blocat este foarte greu de suportat pentru intreprindere,de asemenea,o ram-bursare in totalitate a soldului contului curent poate sa creeze perturbatii de natura financiara intreprinderii.

Avand in vedere aceste aspecte putem stabili un clasament al mijloacelor de redresare a situatiei financiare.Acestea nu pot fi insa considerate ca o solutie in rezolvarea problemei.In literatura de specialitate se intalnesc urmatoarele optiuni:

Cresterea de capital prin aport de numerar (sau prin capitalizarea contului curent), cresterea de capital prin aport in natura fiind neutra din punct de vedere economic.

Imprumutul pe termen lung.Este de dorit ca intreprinderea sa-si intocmeasca un plan de finantare in conditii de inflatie,tinand cont de cresterea cheltuielilor financiare in momentele de depreciere monetara.

Scurtarea datelor de incasare a creantelor.

Aportul in cont curent blocat.Aceasta este cu atat mai interesanta cu cat actionarii sunt "mari" asociati sau salariati ai intreprinderii,ei nedorind sa puna in pericol dezvoltarea intreprinderii.

Scontarea portofoliului de titluri.

Aportul in cont curent neblocat si descoperirile bancare.

Prelungirea datelor de plata a furnizorilor.

Reducerea volumului stocurilor si a activitatii de baza (diminuarea cifrei de afaceri)