Somajul: concept, forme, nivel

Somajul: concept, forme, nivel

Subocuparea fortei de munca este legata in mod hotarator de existenta si amploarea somajului. Acesta reprezinta astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate, care afecteaza in proportii diferite economiile tuturor tarilor, desi somajul a insotit dezvoltarea ciclica, (fazele descendente ale ciclului), inca de la aparitia acestora.

Definirea somajului a fost o problema mult dezbatuta in literatura economica. Dictionarul de stiinte economice elaborat sub conducerea prof Alain Cotta, caracterizeaza somajul ca 'situatia individului privat de munca', dar mentioneaza ca trebuie sa se faca distinctie intre somajul voluntar si somajul involuntar, subliniind ca 'numai somajul involuntar trebuie luat in considerare in judecarea situatiei economice a tarii'

Frecvent, sunt considerati someri cei ce cauta un loc de munca si au depus o cerere in acest sens la Agenda Nationala, de Angajari. Dar economistul francez Michel Didier arata ca o ancheta recenta releva ca din 100 de persoane inscrise la o agentie de plasare, aproape un sfert nu erau someri in sensul definitiei adoptate de Biroul International al Muncii.

In acest caz, somajul apare ca rezultat exclusiv al cererii de munca, ignorandu-se cealalta latura a pietei fortei de munca, si anume oferta de locuri de munca; ea lasa in afara sferei de cuprindere pe cei neinregistrati, dar include pe cei ocupati si care se inregistreaza pentru schimbarea locului de munca. Dar o asemenea definire practica nu tine seama de faptul ca pentru caracterizarea corecta a situatiei de pe piata fortei de munca, daca este sau nu somaj, trebuie sa se tina seama de ambele laturi.

Este cunoscuta si larg utilizata si definitia somajului data de Biroul International al Muncii - organizatie din Sistemul Natiunilor Unite - care elaboreaza statistici, studii si analize pe problemele muncii, pe baza statisticilor furnizate de tarile membre - potrivit careia este somer oricine are mai mult de 15 ani si indeplineste concomitent urmatoarele conditii:

- ' •• ., -.

- este apt de munca;

- nu are loc de munca;

- este disponibil pentru o munca salariata;

- cauta un loc de munca.

Desi formuleaza indicii mai concrete si mai clare, nici aceasta definitie nu elimina riscul de a lasa in afara categoriei somerilor anumite persoane care nu muncesc, desi ar dori sa o faca.

Din toate cele de mai sus, rezulta ca frontiera (limita dintre utilizarea sigura si somajul indiscutabil), nu este foarte exact determinata, intre cele doua sfere existand o zona labila, a carei marime variaza in functie de modul de abordare si de metodologia de determinare, zona care oricum pune in evidenta un proces de subutilizare.

Incercand o caracterizare a fenomenului, se poate spune ca somajul reprezinta a stare (latura) negativa a economiei, concretizata intr-un dezechilibru important al pietei muncii, prin care oferta de forta de munca (sau cererea de locuri de munca) este mai mare decat cererea de forta de munca din partea agentilor economici (sau oferta de locuri de munca) din parte acestora.

In analiza si caracterizarea somajului se iau in considerare urmatoarele laturi si urmatorii indicatori:

a)     nivelul somajului, exprimat absolut prin numarul celor neocupati si relativ, ca rata a somajului, calculata ca raport intre numarul somerilor si populatia ocupata;

b)     durata, definita ca timp scurs din momentul pierderii locului de munca si pana la reluarea activitatii;

c)     structura somajului pe categorii de varsta, nivel de calificare, sex etc.

Intrucat ocuparea deplina a fortei de munca nu inseamna, asa cum s-a aratat mai inainte, o rata de 100%, ponderea persoanelor neocupate in perioada in care ele se afla in proces de schimbare a locului de munca sau a celor care nu se adapteaza la conditiile de munca poarta denumirea de rata naturala a somajului, ea este definita ca acel nivel al somajuiui a carui absorbire poate fi realizata numai prin investitii pe seama inflatiei, ceea ce ar conduce la cresterea preturilor. In rata somajului natural se cuprinde adesea si numarul celor ce nu doresc sa se angajeze, intrucat au mijloace de subzistenta si doresc sa-si traiasca viata intr-un anumit fel, sau deoarece considera conditiile de munca oferite inacceptabile. Pentru justificarea acestei rate se dau si alte explicatii.

In functie de aceasta rata se vorbeste, de obicei, despre starea de subocupare a fortei de munca (cand rata efectiva a somajului este mai mare decat cea naturala) sau de supraocupare (cand ea este mai mica).

Implicatiile economico-sociale sunt diferite: in primul caz, al subocuparii, se iroseste munca sociala, apar probleme sociale, creste presiunea asupra salariului, iar in cel al supraocuparii, forta de munca devine rara si scumpa, salariile crescand mai repede decat productivitatea muncii.

In realitate, notiunile respective - ocuparea deplina, subocuparea cu supraocuparea - sunt supuse unei analize critice, diferentiate, in functie de conditiile de loc si de timp.

Se disting mai multe forme de somaj, in functie de diferite criterii:

A.         Dupa originea somajului:

1)     somaj conjunctural sau ciclic, care se formeaza ca urmare a reducerii activitatii economice, in timpul fazelor de recesiune (criza);

2)     somaj structural, datorat schimbarilor care au loc in structura economica teritoriala, sociala a produciiei (activitati economice);

3)     somaj tehnologic, format pe baza schimbarilor, prin inlocuirea unor tehnologii vechi cu altele noi si prin restrangerea locurilor de munca in urma reorganizarii intreprinderii;

4)     somaj sezonier, intalnit in anumite profesiuni in agricultura, constructii, lucrari publice;

5)     in unele lucrari si analize se distinge si un somaj frictional, care corespunde perioadei necesare trecerii de la o munca la alta munca sau pentru cautarea primului loc de munca. Ponderea acestei forme este perceptibila mai ales in economiile dinamice si caracterizate printr-o mare mobilitate a fortei de munca.

B.         Din punct de vedere al intensitatii, se disting: somajul deghizat (mai ales in tarile putin dezvoltate); somajul total si somajul partial (reducerea numarului de ore sau zile lucrate saptamanal).

Formarea somajului reprezinta un proces complex, care cuprinde doua laturi: a) pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei si b) cresterea ofertei de munca, in conditiile in care cererea de munca nu se modifica in mod corespunzator.

Nivelul si evolutia somajului se afla in legatura cu fazele ciclului, dimensiunile cele mai ridicate intalnindu-se in fazele descendente, de recesiune si stagnare ale ciclului. In secolul XIX, ca de altfel si in perioada interbelica, somajul era unul dintre indicii cei mai vizibili ai depresiunii economice, atingand rate de pana la 20%). In anii '70 si '80, ratele somajului au fost ridicate in raport cu ratele somajului din anii '50 si'60. La sfarsitul anilor '80, in tarile dezvoltate existau peste 30 milioane someri; una din 10 persoane apte nu era ocupata, fata de 1 la 30, cu 10 ani in urma. In anii '90, ratele somajului au avut dimensiuni ridicate in majoritatea tarilor dezvoltate.

Intre factorii care conduc la formarea somajului trebuie mentionata, in primul rand, insuficienta cresterii economice, sau reducerea acesteia in diferitele faze ale ciclului economic. Michel Didier apreciaza ca insuficienta cresterii economice este responsabila pentru unul din doi someri. In al doilea rand, o contributie importanta o au restructurarile si reconversiunea economica, sub influenta diferitilor factori, mai ales a schimbarilor in tehnica si tehnologiile de productie, in structura de ramura si teritoriala a productiei.

Actioneaza in aceasta directie si aparitia unor noi contingente pe piata muncii, - in conditiile in care oferta de noi locuri de munca nu se adapteaza operativ la aceasta crestere - precum si a altor factori economici si sociali.

Analizand problema cresterii cererii de noi locuri de munca pana la inceputul anilor '80, prof. Raymond Barre arata, pentru Franta, diverse cauze: a) cresterea contingentelor noilor generatii ca urmare a unei cresteri demografice mai ridicate si a unor ritmuri de pensionare mai reduse; b) sporirea ofertei de forta de munca feminina; c) inadaptarea mare a ofertei si cererii de munca, indeosebi ca urmare a deficientelor procesului de invatamant, care nu asigurau orientarea profesionala corespunzatoare; d) efectele depresive asupra activitatii economice, determinate de socurile petroliere; e) restructurari in productia interna, ca urmare a influentei evolutiilor de pe piata internationala.

In tarile din Europa rasariteana, care trce la economia de piata, formarea si cresterea somajului este determinata, asa cum se arata si in Raportul Comisiei Economice a ONU pentru Europa, de doi factori: a) refacerea echilibrelor si stabilizarea macroeconomica presupune adoptarea unor politici restrictive in domeniul bugetar si in cel al creditului; b) trecerea de la planificarea centralizata la economia de piata determina o reducere substantiala a locurilor de munca, in multe sectoare economice o pondere insemnata capatand-o somajul structural si cel conjunctural.

In Romania, numarul absolut si rata somajului au crescut odata cu restructurarile economice, osciland intre 8-10 si 12% din forta de munca. In anul 2000, rata somajului a fost de 10,5% (peste un milion de persoane), iar in 2001 s-a redus la 8,6% (826,9 mii). Un fenomen mai nou il reprezinta cresterea somajului furnizat de sectorul privat.

Politici de ocupare

Somajul are implicatii negative economice, sociale si umane importante, care nu pot fi ignorate, chiar daca formarea lui nu poate fi evitata, iar dupa unii, ea nici nu trebuie dorita.

Printre aceste implicatii, pe primul plan se situeaza neutilizarea unei parti din principala avutie - resursele de munca ale tarii. Pentru relevarea acestei implicatii a recesiunii si somajului care o insoteste, se foloseste adesea determinarea si compararea produsului national brut potential, rezultat din utilizarea deplina a fortei de munca si cel real, obtinut in conditiile de recesiune, stiut fiind faptul ca timpul neutilizat din cauza somajului nu mai poale fi recuperat (output-ul pierdut fiind cunoscut sub denumirea de decalaj PNB (Gross National Product gap).

La acestea se adauga efectele negative pentru cei ale caror venituri se diminueaza, precum si tensiunile sociale care rezulta din cauza somajului.

Ca urmare, de la Keynes incoace, somajul a constituit o problema importanta nu numai de teorie, ci si de politica economica. Preocuparile de politica economica pentru diminuarea sau prevenirea somajului sunt variate si difera de la tara la tara si de la o perioada la alta, in functie de numerosi factori economici si politici. Din experienta de pana acum, se contureaza concluzii interesante, care privesc atat neincrederea in retete miracol, cat si necesitatea respectarii unor corelatii necesare intre cresterea economica, productivitatea muncii, utilizarea fortei de munca, durata muncii, cresterea salariilor si dinamica preturilor.

Observand evolutia somajului in Anglia, in legatura cu fazele ciclului economic si cu alti indicatori, pe o perioada lunga de timp, A. W. Phillips punea in evidenta, in 1958, evolutia salariilor si variatia somajului. Dupp aceastp relasie, salariile cresc si sunt mai mari atunci cand somajul este slab si scad cand somajul este ridicat. Continuand aceste analize, in 1962 el ajunge la concluzia ca exista o legatura stransa si intre evolutia preturilor si rata somajului: cu cat somajul este mai ridicat, cu atat inflasia se reduce.

Cresterea salariilor si crelterea preturilor care o insoteste se explica, in perioadele de expansiune economica, prin: cresterea cererii de forta de munca, insuficienta numarului de lucratori si concurenta dintre acestia pentru angajare. Invers se intdmpla in perioadele de recesiune. somajul ridica asadar numeroase probleme economice si sociale, atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung.

Pe termen scurt, se pune problema asigurarii unor venituri minime pentru cei afectati, ceea ce se realizeaza prin ajutorul sau indemnizatia de somaj; in prezent, el difera mult prin dimensiuni, cat ai prin durata de timp pentru care se acorda. Astfel, ponderea indemnizatiei fata de salariul unei persoane oscila intre 28% in Marea Britanie si circa 55% in Italia, iar durata de acordare in saptamani era de 65 in S.U.A., 51 in Canada, 52 in Germania (vest) si Anglia si 26 in Italia. In Romania, ajutorul de somaj este reglementat prin legislatia privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala, conform careia, conceptul de somer se defineste astfel: „Persoanele apte de munca ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri disponibile corespunzatoare pregatirii lor sunt considerate someri si beneficiaza, in conditiile prezentei legi, de ajutor de somaj si de alte forme de protectie sociala, precum si de sprijin in vederea reintegrarii lor profesionale prin calificare si recalificare”. Pentru a beneficia de ajutorul de somaj, persoana in cauza trebuie sa indeplineasca doua conditii: a) sa fie inscrisa la oficiile fortei de munca din cadrul directiei de munca si protectie sociala; b) starea sanatatii sa ii permita sa fie incadrata in munca.

Indemnizatiile de somaj se acorda din fonduri anume stabilite, sustinute in tara noastra in proportie de 4/5 arin contributia intreprinderilor si institutiilor si 1/5 prin contributia salariatilor (retinuta din salariu).

Garantarea unui venit minim constituie o preocupare importanta, a carui infaptuire se loveste, desigur, de limita resurselor existente in fiecare etapa si implica adoptarea unor sisteme cat mai echitabile de acordare. In acelasi timp, politicile adoptate vizeaza diminuarea somajului, masurile in acest domeniu putand fi grupate in urmatoarele categorii: masuri care privesc direct pe someri, masuri care privesc populatia ocupata, alte masuri.

Din prima categorie fac parte si actiunile pentru pregatirea, calificarea si orientarea celor care cauta un loc de munca sau pentru reintegrarea celor eliberati din diferite ramuri ca urmare a restructurarilor tehnologice si economice. De asemenea, un loc important il pot ocupa facilitatile acordate de stat pentru crearea de noi intreprinderi si noi locuri de munca, pentru trecerea la noi forme de angajare s.a.

Problema de fond o constituie asigurarea cresterii economice, crearea conditiilor pentru conferirea unui suport real si dinamic acestei cresteri. Aceasta implica investitii, activitate de inovatii care sa asigure competitivitate si dinamism pe pietele externe.

In toata aceasta activitate, principiul calauzitor trebuie sa-l constituie utilizarea potentialului creativ al natiunii. In literatura economica au fost citate frecvent spusele presedintelui de onoare al Federatiei Nationale a Industriei Japoneze, care, la sfarsitul anilor ’60, spunea: „Noi nu avem resursele naturale, nici putere militara. N-avem decat o singura resursa: capacitatea de investitie a creierelor noastre. Ea este nelimitata si trebuie sa ne-o manifestam. Trebuie sa educam, sa specializam, sa echipam. Aceasta putere a mintii, prin forta lucrurilor, va deveni, intr-un viitor apropiat, bunul comun cel mai pretios, cel mai creator al intregii omeniri”.

De asemenea, in aceasta actiune, un loc important il pot avea masurile si initiativele locale, adoptate de agentii economici si organele teritorial-administrative, astfel incat masurile adoptate la nivel macroeconomic si cele de nivel microeconomic sa se armonizeze intr-un tot unitar.

Teme pentru dezbatere

a)     Cauzele aparitiei somajului.

b)     Politici de ocupare a fortei de munca.

Bibliografie

1. Gh. CETOIU, V. CORNESCU, I. BUCUR, op. cit, pp 429 – 441.

2. I. BUCUR, op.cit., pp. 134 – 137.