TEORIA RISCULUI ECONOMIC ( DE EXPLOATARE)

TEORIA RISCULUI ECONOMIC ( DE EXPLOATARE)

1. Riscul economic si factorii sai de influenta

2. Evaluarea riscului economic pe baza analizei pragului de rentabilitate

2.1. Determinarea pragului de rentabilitate in unitatile fizice

Determinarea pragului de rentabilitate in unitati valorice

Determinarea pragului de rentabilitate in zile

2.4. Evaluarea riscului economic (de exploatare)

1. Riscul economic si factorii sai de influenta

Riscul economic reprezinta incapacitatea firmei de a se adapta in timp si cu cele mai mici costuri la variatia mediului de afaceri. El exprima volatilitatea rezultatului economic la conditiile de exploatare.

Modelul de analiza prezentat in continuare se fundamenteaza pe structura cheltuielilor (variabile si fixe) in raport cu cifra de afaceri (CA = ∑ p ∙ q sau CA = ∑ t ∙ N)*, model ce permite aprecierea riscului economic al unei firme.

Ca urmare, riscul depinde de urmatorii factori:

pretul/tariful de vanzare;

cantitatea vanduta (numar produse, numar innoptari, numar actiuni turistice, etc);

costurile si structura acestora (variabile si fixe).

Riscul economic deriva din faptul ca, in activitatea unei firme, nu se pot prevedea cu certitudine factorii prezentati anterior.

*Notatiile au urmatoarele semnificatii: CA = cifra de afaceri; p = pretul unitar de vanzare;

q = cantitatea de produse vandute; t = tariful unitar pe un loc de cazare pentru o zi;

N = numarul innoptarilor.

Riscul economic evalueaza posibilitatea inregistrarii de catre firma a unui rezultat financiar (profit) insuficient sau chiar a unor pierderi. Aceasta eventualitate este legata de importanta cheltuielilor fixe, care diminueaza flexibilitatea firmei, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta la variatia cifrei de afaceri.

2. Evaluarea riscului economic pe baza analizei pragului de rentabilitate

Pentru evaluarea riscului economic se utilizeaza modelul de analiza al "punctului mort" sau analiza cost - volum - profit.

Cheltuielile sunt de doua categorii:

cheltuieli variabile, care sunt direct proportionale cu volumul productiei/serviciilor (numar produse, numar innoptari, numar actiuni turistice);

cheltuieli fixe, care sunt independente de nivelul de activitate si sunt angajate in scopul functionarii normale a firmei, fiind platite chiar in absenta cifrei de afaceri (apa, electricitate, intretinere, salarii pentru personalul administrativ, cheltuieli cu amortizarea, chirii etc.).

Punctul mort sau punctul critic reprezinta nivelul de activitate (cifra de afaceri) care absoarbe in totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade, iar rezultatul (profitul) este nul.

Punctul mort sau punctul critic evidentiaza nivelul minim de activitate la care trebuie sa se situeze firma pentru a nu lucra in pierdere. Daca volumul de activitate va fi mai mare decat "punctul mort", atunci activitatea va deveni rentabila. Ca urmare, "punctul mort" se numeste prag de rentabilitate.

Determinarea pragului de rentabilitate se poate realiza:

A.   - in unitati fizice;

- in unitati valorice;

- in numar de zile.

B.    - pentru un singur produs;

- pentru intreaga activitate a firmei.

Pentru simplificare si intelegerea metodei de calcul se va determina - in continuare - pragul de rentabilitate in cazul firmelor monoproductive, care produc/presteaza/comercializeaza un singur produs/serviciu, de exemplu o structura de cazare turistica.

2.1. Determinarea pragului de rentabilitate in unitatile fizice

Pragul de rentabilitate in unitati fizice se determina pornind de la doua ipoteze:

a.     Costul variabil unitar (v) ramane constant in raport cu cresterea volumului productiei (v = constant); de exemplu, in cazul cheltuielilor variabile unitare pentru un loc de cazare pentru o zi (v), cheltuielile variabile totale (CV) sunt:

CV = v ∙ N , v = constant

Unde:

N = numarul innoptarilor.

b.     Pretul/tariful unitar (t) ramane constant in raport cu cresterea volumului productiei (t = constant); in aceste conditii, cifra de afaceri (CA) este:

CA = t ∙ N , t = constant

In baza acestor ipoteze, pragul de rentabilitate reprezinta volumul fizic al productiei vandute/servicii prestate (numar innoptari, numar actiuni turistice, etc), care acopera totalul cheltuielilor (fixe si variabile), iar profitul (rezultatul exploatarii) este nul:

CA = CT , iar PR = 0

CA = CV + CF

unde:

CA = cifra de afaceri;

CT = cheltuielile totale;

CV = cheltuielile variabile totale;

CF = cheltuielile fixe totale;

PR = profitul.

Prin inlocuire in ultima relatie, se obtine:

t ∙ N = v ∙ N + CF

t ∙ N - v ∙ N = CF

(t - v) ∙ N = CF

Nprag =

unde:

Nprag = numarul innoptarilor necesar pentru a atinge pragul de rentabilitate;

mcv = t - v = marja unitara asupra cheltuielilor variabile.

Pe baza ultimei relatii se pot stabili urmatoarele trei situatii:

A.    Daca N = Nprag , atunci firma nu degaja nici profit, nici pierdere;

B.    Daca N < Nprag, atunci costurile depasesc cifra de afaceri, iar firma lucreaza in pierdere;

C.    Daca N > Nprag, atunci costurile sunt compensate de cifra de afaceri suficient de mult pentru a degaja profit.

De exemplu, in anul 2008 o structura de cazare turistica a inregistrat urmatoarea situatie:

t = tariful unitar (pe loc, pe zi) = 60 euro

v = costul variabil (pe loc, pe zi) = 24 euro

CF = cheltuielile fixe totale = 540.000 euro

Se calculeaza numarul de innoptari necesar pentru a atinge pragul de rentabilitate:

Nprag = = 15.000 innoptari / an

Pentru a avea o imagine mai clara asupra situatiei se calculeaza si numarul mediu zilnic de turisti (T), ca raport intre numarul innoptarilor si numarul de zile ale perioadei respective (in cazul nostru Z = 365 zile)

T = = = 41 turisti / zi

Ca urmare:

daca N = 15.000 innoptari, respectiv T = 41 turisti, atunci profitul va fi nul;

daca N < 15.000 innoptari, respectiv T = 41 turisti, atunci firma lucreaza in pierdere;

daca N > 15.000 innoptari, respectiv T = 41 turisti, atunci firma va obtine profit.

2.2. Determinarea pragului de rentabilitate in unitati valorice

Presupune determinarea cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate in volum (CA prag). Acesta se calculeaza prin inmultirea pragului de rentabilitate in unitati fizice (Nprag), cu tariful unitar de vanzare (t):

CAprag = Nprag ∙ t = ∙ t = =

unde:

Rmcv ∙ 100 = rata marjei unitare asupra cheltuielilor variabile.

In exemplul precedent vom calcula:

CAprag = t ∙ Nprag = 60 ∙ 150.000 = 900.000 euro

sau

CA prag = = = = 900.000 euro

Deci:

la o cifra de afaceri de 900.000 euro, care corespunde unui numar de innoptari de 15.000, profitul va fi nul;

la o cifra de afaceri mai mica de 900.000 euro, care corespunde unui numar de innoptari de sub 15.000, firma va lucra in pierdere;

la o cifra de afaceri mai mare de 900.000 euro, care corespunde unui numar de innoptari de peste 15.000, firma va obtine profit.

Pentru a determina cifra de afaceri si respectiv numarul de innoptari necesare a fi realizate pentru a obtine un anumit profit (de exemplu PR = 100.000 euro) se porneste de la urmatoarea relatie:

CA = CT + PR

Inlocuind, vom obtine succesiv:

CA = CV + CF + PR

CA = v ∙ N + CF + PR

CA = ∙ N ∙ t + CF + PR

CA = ∙ CA + CF + PR

CA = ( 1 - ) = CF + PR

CA = =

Ultima relatie exprima cifra de afaceri necesara a fi realizata pentru a obtine un anumit profit PR.

In exemplul anterior, pentru a obtine un anumit profit PR = 100.000 euro, trebuie sa se atinga urmatoarele niveluri ale indicatorilor:

cifra de afaceri necesara:

CA = = = = 1.066.667 euro

numarul de innoptari necesar: