Activitatea economica

Activitatea economica

Legatura dintre nevoi si resurse este realizata de actiunea umana prin activitatea economica. Aceasta este o forma specifica a activitatii umane care are ca scop fundamental obtinerea/producerea/creearea bunurilor si serviciilor necesare acoperirii/satisfacerii nevoilor de consum.

Definitie: Activitatea economica este procesul complex ce reflecta faptele,

actele, deciziile si comportamentele oamenilor privitoare la

atragerea si utilizarea resurselor economice rare in vederea

producerii, repartitiei, circulatiei si consumului de bunuri si servicii in

functie de nevoile si interesele lor economice.

Activitatea economica se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi:

- este o forma de activitatea practica a omului, care - prin munca - transforma natura, adapatand-o nevoilor sale si producand cele necesare traiului;

- este o activitate de creatie, prin care omul isi pune in valoare potentialul creativ in modelarea naturii, in folosirea legilor ei, pentru a realiza bunuri si mijloace de producere a bunurilor din ce in ce mai eficiente;

- se desfasoara pe criterii de rationalitate (rationalitatea activitatii economice este o caracteristica esentiala a ei), ceea ce inseamna ca omul urmareste obtinerea de rezultate maxime cu eforturi minime; rationalitatea activitatii economice se exprima printr-o functie de maximizarea a efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse;

- este o activitatea care duce la tranformarea oamenilor, a societatii in ansamblu, stand la baza progresului social; prin intermediul ei, se realizeaza intretinerea, conservarea si dezvoltarea tuturor celorlalte activitati;

- are o finalitatea precisa: satisfacerea nevoilor de consum ale oamenilor, ca indivizi si ca societate.

Activitatea economica este ampla si diversificata, reflectand procesul continuu de adancire a diviziunii muncii.

Definitie: Diviziunea muncii este un proces obiectiv si permanent de

diferentiere si separare a diferitelor categorii de munca din

ansamplul muncii sociale si de fixare a acestora ca activitati

specializate, de sine statatoare dar interdependente.

Pe baza diviziunii muncii, activitatile economice se ordoneaza pe categorii si genuri de activitate, pe sectoare, ramuri si subramuri.

Dupa specificul lor, activitatile economice se pot grupa in:

- activitati de productie: in cadrul carora se produc/obtin bunurile economice (materiale, servicii, informatii); in functie de caracterul rezultatelor finale, productia poate fi:- productie materiala

- prestari de servicii;

- activitati de circulatie (schimbul): in cadrul carora are loc trecerea bunurilor economice, rezultate ale productiei, de la o persoana la alta prin vanzare-cumparare sau pe alte cai;

- activitati de repartitie: in cadrul carora se realizeaza distribuirea si redistribuirea bunurilor economice, respectiv, a veniturilor intre participantii la viata economice si intre membrii societatii;

- activitati de consum: in cadrul carora se realizeaza folosirea efectiva a bunurilor si satisfacerea trebuintelor, verificandu-se utilitatea bunurilor economice si concordanta lor cu nevoile si interesele oamenilor; consumul este scopul ultim al productiei.

Definitie: Activitatile din societate care vizeaza productia, schimbul, repartitia

si consumul de bunuri si servicii, privite in unitatea si

interdependenta lor, formeaza economia.

Privita in contextul existentei statelor nationale si a teritoriului national, aceasta constituie economia nationala.

Definitie: Economia nationala reprezinta ansamblul activitatilor economice,

constituite in sectoare, activitati, ramuri, subramuri etc., la nivelul

unei tari, intre care se stabilesc legaturi reciproce pe baza carora se

infaptuieste miscarea bunurilor si serviciilor, se asigura functionarea

si dezvoltarea economica a societatii.

Definitie: Succesiunea si reluarea continua a activitatilor de productie, schimb,

repartitie si consum, in cadrul unei economii nationale, formeaza

circuitul economic national.

Activitatile economice ce se desfasoara in cadrul unei economii formeaza un sistem integrat si dinamic.

In functie de modalitatea predominanta de creare a bunurilor economice (bunastarii sau avutiei), principalelel tipuri istorice de sisteme economice sunt:

- sistemul economic primitiv - bazat pe cules, vanat, pescuit (economia pradatoare);

- sistemul economic agrar - generat de revolutia neolitica (inventarea plugului cu brazdar de lemn - mileniul 8 i.e.n.; inceputul economiei producatoare); specific sclavagismului si feudalismului;

- sistemul economic industrial - rezultat al revolutiei industriale (inventarea masinii cu abur - a doua jumatate a sec. XVII, Anglia, si trecerea la masinism, productia de fabrica);

- sistemul economic postindustrial, informational sau de servicii - determinat de revolutia stiintifico-tehnica contemporana (inventarea tehnologiei automatizate, robotizarea, cibernetizarea, computerizarea - a doua jumatate a sec. XX)

In functie de modul in care oamenii au acces la bunurile economice destinate satisfacerii trebuintelor/nevoilor, sistemele economice pot fi:

- economie naturala - acel mod de organizarea a activitatilor economice in care accesul la bunurile economice necesare acoperirii trebuintelor are loc direct, nemijlocit; rezultatele activitatilor economice sunt destinate consumului direct (personal) al producatorului = autoconsum; in masura in care exista, schimbul de bunuri are loc direct, fara nici un intermediar, si "in natura", adica produs contra produs = troc.

- economie de schimb, de marfa sau marfara - acel mod de organizarea activitatilor economice in care accesul la bunurile economice destinate satisfacerii trebuintelor are loc in mod indirect, prin intermediul schimbului; bunurile economice trec de la producatorul la consumatorul lor printr-un act de vanzare-cumparare; bunurile economice care fac obiectul actelor de vanzare-cumparare devin marfuri.

Forma maturizata a economiei de schimb este economia de piata.

Componentele oricarui sistem economic pot fi grupate si in functie de pozitia lor in procesul de productie, astfel:

- intrarile - adica resursele (input-urile), indiferent de forma concreta pe care o imbraca;

- iesirile - adica bunurile economice, rezultatele (output-urile)

Clasificarea bunurilor:

- bunuri libere: - sunt un "dar" al naturii

- accesul la ele se realizeaza gratuit

- consumul lor este, in principiu, nelimitat.

- bunuri economice: - sunt rezultat al activitatii economice

- realizarea lor presupune un anumit comsum de resurse,

un anumit efort

- au drept caracteristica esentiala raritatea - faptul ca

exista numai in masura in care sunt produse, ca sunt

produse intotdeauna in cantitati limitate si cu un anumit

efort

- accesul la ele este conditionat de pretul lor.

Clasificarea bunurilor economice:

a. dupa forma in care sunt produse si consumate:

- bunuri materiale - care se consuma numai dupa producerea lor

- bunuri imateriale - invizibile (servicii), care se consuma in timpul

producerii lor;

b. dupa destinatia lor:

- bunuri de/pentru productie, numite si bunuri capital sau bunuri

intermediare - bunuri destinate producerii altor bunuri (prodfactori)

- bunuri de/pentru consum sau bunuri finale - bunuri destinate

satisfacerii nevoilor personale de consum ale oamenilor (satisfactori);

c. dupa modalitatea de circulatie (modul in care trec de la producatorul la consumatorul lor):

- bunuri marfare - care trec de la producatorul la consumatorul lor

printr-un act de vanzare-cumarare (deci, numai prin

cedarea de catre cumparator a unei prestatii

economice echivalente, care, in expresie baneasca,

poarta numele de pret)

- bunuri nemarfare - cele destinate autoconsumului producatorului sau

cele care circula in mod gratuit, respectiv, fara

contraprestatie;

d. dupa stadiul de prelucrare in care se afla la un moment dat, bunurile economice pot fi:

- bunuri primare - cele desprinse direct din natura;

- bunuri intermediare - cele aflate in diferite faze succesive de

prelucrare (materii prime, semifabricate etc.);

- bunuri finale - cele care nu mai sunt supuse nici unei prelucrari in

productie si intra, ca atare, in consum (fie consumul

productiv - bunuri de capital fix, fie consumul

neproductiv - bunuri de consum personal sau de

consum public).

Privita ca activitate practica, activitatea economica este circumscrisa raportului nevoi - resurse. Concret, acesta imbraca forma raportului dintre productie si consum.

Caracterul limitat al resurselor genereaza in mod firesc restrictii, atat in ceea ce priveste dimensiunile activitatilor economice, cat si in ceea ce priveste volumul de rezultate ale acestora, respectiv, volumul de nevoi ce poate fi acoperit cu ajutorul rezultatelor obtinute.

Consumul reflecta nevoile umane, declanseaza si stimuleaza activitatea economica, indeplinind o functie de reglare permanenta, cantitativa si calitativa, a productiei.

Productia pune in evidenta gradul de atragere si utilizare a resurselor, capacitatea societatii de a veni in intampinarea nevoilor manifestate.

Intre productie si consum exista interdependente si determinari reciproce.

Rezumand, principalele corelatii care detrmina activitatea/viata aconomica sunt:

Nevoi - Resurse

Consum - Productie

Cerere - Oferta

Activitatea economica este modul fundamental prin care societatea exista deoarece, in dinamica acestui proces, ea faureste:

- conditiile materiale - unelte si bunuri de consum - necesare supravietuirii si dezvoltarii individuluisi a societatii;

- structura sociala - ansamblul relatiilor ce se stabilesc intre indivizi cu prilejul desfasurarii activitatii de producere si reproducere continua a conditiilor lor materiale de existenta, relatii ce se bazeaza pe interesele indivizilor, respectiv, scopurile urmarite de acestia in activitatea economica.

Rezulta ca activitatea economica (la fel ca si activitatea umana in general):

- are caracter functional - adica este indreptata spre realizarea practica a anumitor nevoi si interese;

- este un proces cu finalitate - adica este orientata constient spre realizarea materiala a unor scopuri reiesite din necesitatea satisfacerii nevoilor individului si ale societatii.

Universul economiei

Definitie: Universul economiei desemneaza ansamblul elementelor /

componentelor pe care le presupune realizarea activitatii

economice, privita ca relatie resurse-trebuinte si desfasurata cu

scopul satisfacerii cat mai depline a trebuintelor/nevoilor.

Prima componenta a universului economiei o constituie unitatea economica; ea este veriga elementara in care se realizeaza activitatea economica (poate fi desemnata si cu ajutorul sintagmei "agent economic").

Unitatile economice sunt subiectii economiei; fiecare unitate economica este specializata (conform diviziunii muncii) si autonoma.

Clasificarea unitatilor economice.

Dupa genul de activitate la care participa, unitatile economice se grupeaza in sectoare institutionale, astfel:

a. societati comerciale nefinanciare - produc bunuri si servicii destinate vanzarii (marfuri) care au orice forma nefinanciara;

b. institutii financiare - mobilizeaza si asigura (sau repartizeaza) folosirea disponibilitatilor financiare;

c. intreprinderi (societati) de asigurare - garanteaza despagubirea in caz de realizarea a unui risc;

d. administratii publice - produc servicii nemarfare pentru colectivitati si redistribuie veniturile pe diferite cai;

e. administratii private - produc servicii nemarfare si servicii-marfa pentru populatie;

f. menaje (familii sau populatie) - consume si ofera bunuri si servicii marfa nefinanciare;

g. exteriorul (restul lumii) - unitati al caror obiect il constituie relatiile dintre unitatile rezidente si cele nerezidente intr-o tara.

A doua componenta a universului economiei o formeaza obiectele sau bunurile economice - adica obiectele reale (cu existenta fizica concreta) si mijloacele financiare; acestea se pot evidentia (masura, evalua) in:

- unitati fizice, naturale;

- unitati natural-conventionale;

- unitati valorice, monetare.

A treia componenta a universului economiei o reprezinta actele (faptele) economice sau actiunile pe care le realizeaza unitatile economice (ceea ce fac ele in mod efectiv); in general, acestea sunt denumite operatiuni economice.

Clasificarea operatiunilor economice

a. operatiuni asupra bunurilor si serviciilor, care - dupa natura lor - pot fi:

- operatiuni de productie - prin care se genereaza bunurile economice

sau utilitatile

- operatiuni de consum - prin care se utilizeaza bunurile economice

- operatiuni de schimb - prin care se realizeaza trecerea bunurilor

economice de la producatoru la beneficiar;

b. operatiuni de repartitie - prin care se distribuie (repartizeaza) si redistribuie

veniturile;

c. operatiuni financiare - prin care se finanteaza activitatea economica.

Definitie: Legaturile, tranzactiile sau transferurile ce se realizeaza intre

unitatile (agentii) economice in decursul unei perioade determinate

de timp, de obicei, un an, formeaza fluxurile economice.

Fluxurile economice sunt: - fluxuri materiale: se refera la totalitatea bunurilor

economice, indiferent de forma

lor concreta de existenta, care

circula in cadrul economiei intre

diferiti agenti economici;

- fluxuri banesti (financiare): se refera la totalitatea

banilor si a altor instrumente de

plata care circula intre agentii

economici ca expresie a obligatiilor

economice create de circulatia

bunurilor si serviciilor.

Corespondenta intre volumul si dinamica celor doua fluxuri este esentiala pentru echilibrul, stabilitatea si continuitatea activitatii economice de ansamblu.

Definitie: Totalitatea fluxurilor economice dintr-o economie formeaza circuitul

economic national.

Universul economic formeaza "masina economica" sau "mecanismul economic", pus in miscare pentru a raspunde - in moduri diferite de la tara la tara si de la o epoca la alta - trebuintelor tot mai mari si mai diversificate ale oamenilor. El trebuie sa raspunda permanent si in mod cat mai adecvat la cateva intrebari-cheie, care constituie problema fundamentala a oriecarei economii: Ce sa se produca? Cat? Cum? Pentru cine?

Concluzii:

"Raritatea" resurselor este o stare ce poate fi redusa dar nu eliminata, iar inlocuirea ei cu "abundenta" ramane un deziderat datorita sporirii nelimitate a nevoilor/trebuintelor umane.

Sistemul economic reduce "raritatea" prin alocarea eficienta a resurselor, astfel incat sa minimizeze intrarile (factorii de productei) sau sa maximizeze iesirile (bunurile economice destinate satisfacerii trebuintelor).

Evaluarea rezultatelor activitatii economice (elementelor sistemului economic)

Evaluarea rezultatelor activitatii economice, respectiv, a dimensiunilor si dinamicii acesteia, se realizeaza cu ajutorul indicatorilor economici.

Definitie: Indicatorul economic este un numar care masoara si exprima un

fapt sau un fenomen economic.

Orice fapt, actiune, fenomen sau proces economic poate fi privit din punct de vedere cantitativ sau calitativ, in mod static sau in mod dinamic.

Ca urmare, in evaluarea activitatilor economice, atat la nivel microeconomic, cat si la nivel mezoeconomic si macroeconomic, se utilizeaza:

- indicatori catitativ-economici sau de volum: acestia masoara si exprima  

volumul intrarilor (resurse utilizte sau

consumate, cheltuieli) si volumul iesirilor

(rezultate, bunuri economice venituri).

In functie de natura "obiectului" masurat si de

scopul masurarii, ei pot fi exprimati in:

- unitati naturale, fizice (bucati, tone, litri, metri patrati etc)

- unitati natural-conventionale (cai-putere, tone

deadweight etc.);

- unitati valorice, monetare (lei, euro, $)

- indicatori calitativ-economici sau de eficienta: acestia masoara si exprima

nivelul eficientei actiunilor, fenomenelor,

proceselor economice prin:

- raportarea efectelor (rezultatelor, veniturilor) la eforturi

(consum de resurse, cheltuieli); in acest caz, pentru a

exprima o situatie de eficienta, rezultatul raportului

trebuie sa fie supraunitar;

- raportarea eforturilor la efecte; in acest caz, pentru a

exprima o situatie de eficienta, rezultatul raportului

trebuie sa fie subunitar.

Rezulta ca orice indicator calitativ-economic se determina ca un raport

intre doi indicatori cantitativ-economici.

Exprimarea dinamicii, procesualitatii, evolutiei (cresterii sau diminuarii) fenomenelor economice, se poate exprima, fizic sau valoric, :

- in marime absoluta, ca diferenta intre doua marimi ale aceluiasi indicator in

doua momente diferite; de exemplu, DX (variatia

absoluta a lui X) = X1 - X0, unde X este un indicator

oarecare;

- in marime relativa, ca indici - raportul procentual intre doua marimi ale

aceluiasi indicator, in perioada curenta,

prezenta (1) raportata la perioada de baza,

trecuta, luata ca termen de referinta (0):

Ix = x1/x0 100 (Ix = indice al indicatorului x)

Uneori, evolutia unui fenomen se poate evidentia si prin

raportarea diferentei intre marimile lui absolute in doua

momente diferite la marimea sa in momentul de referinta

(de baza ): Ix = Dx / x0

GLOSAR

Nevoi/trebuinte: ansamblul de cerinte sau conditii (dorinte, aspiratii) proprii oamenilor ca fiinte si membri ai societatii fara satisfacerea carora ei n-ar putea exista si nu ar putea atinge acea stare agreabila de implinire, considerata normala.

Bunuri/utilitati: tot ceea ce este folositor, mijloacele care satisfac nevoile vietii si activitatii oamenilor.

Bunuri economice: bunuri create in activitatea economica ce sunt oferite in cantitati insuficiente in raport cu nevoile.

Bunuri libere: bunuri oferite de natura in mod gratuit; sunt nelimitate in raport cu nevoile.

Bunuri palpabile (tangibile): bunuri materiale destinate producerii altor bunuri (bunuri de productie) sau satisfacerii directe a nevoilor oamenilor (bunuri de consum).

Servicii: utilitati nepalpabile (netangibile) care satisfac nevoile de a produce alte bunuri sau pe cele directe ale oamenilor (servicii de consum personal).

Resurse: acele elemente care se folosesc sau care ar putea fi folosite la producerea de bunuri sau la satisfacerea directa a nevoilor de consum ale oamenilor.

Bunastare: ansamblul conditiilor economice, sociale, culturale etc. care asigura dezvoltarea personalitatii si prosperitatea individuala.

Avutie economica: ansamblul bunurilor economice si mujloacelor financiare aflate in proprietatea unui agent economic (micro sau macroeconomic).

Sistem economic: ansamblul activitatilor de atragere si utilizare a resurselor economice in vederea producerii, circulatiei, repartitiei si consumului de bunuri economice.