Conceptul de audit - Formele auditului, Glosar de termeni utilizati in activitatea de audit

Conceptul de audit

1.2 Formele auditului

1.3 Glosar de termeni utilizati in activitatea de audit

1.1. Conceptul de audit

Etimologic cuvantul „audit” inseamna „ a asculta si a transmite mai departe” atunci cand este tradus din latinescul „audire”. Tradus din limba engleza el exprima notiuni ca: revizie contabila, bilant, a revizui, a verifica, a revizui registrele contabile, a face o revizie contabila. Auditorul, in corelatie cu semnificatia cuvantului audit, este persoana care poarta eticheta si este recunoscut ca atare de „revizor contabil”, „controlor financiar” sau „cenzor”.

Termenul de audit a fost popularizat incepand cu anii 1950 – 1960 de catre cabinetele anglo – saxone de expertiza contabila.

Diferentele lingvistice, precum si specificul economico – social al diferitelor state sau regiuni au facut ca intelesul cuvantului audit sa aiba nuante diferite. In unele situatii, in anumite perioade cel putin, a fost considerat acelasi lucru cu controlul financiar ori, s-au stabilit diferente nejustificat de mari intre cele doua notiuni.

Organizatiile profesionale internationale dar si cele nationale din domeniul controlului, auditului si al contabilitatii cum sunt: organizatii nationale ale expertilor contabili, Federatia Internationala a Contabililor (I.F.A.C) si Organizatia Internationala a Institutiilor Supreme de Audit (INTOSAI) au elaborat „standarde” cuprinzand clarificari conceptuale dar si cele mai bune practici in domeniul auditului.

Conform „standardelor internationale de audit” conceptul de audit si audit financiar au urmatoarea semnificatie:

- audit – examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii

unei opinii responsabile si independente prin raportarea ei la un

criteriu, standard, norma de calitate in vederea satisfacerii nevoilor

unor utilizatori de informatii.

- audit financiar – verificarea si certificarea conturilor anuale, a situatiilor

financiare, de catre un profesionist competent si independent in

vederea exprimarii opiniei acesteia asupra realitatii datelor cuprinse

in documentele anuale de sinteza.

Obiectivul unui audit al situatiilor financiare este exprimarea de catre auditor a unei „opinii” potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general de raportare financiara identificat. Pentru a exprima opinia auditorului foloseste de regula formula „ofera o imagine fidela” sau „prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative” cele doua formulari fiind echivalente.

In Romania au fost adoptate Norme Nationale de Audit in anul 1999 facand din Standardele internationale baza normelor nationale la care s-au adaugat prevederi legale de audit specifice tarii noastre. In conformitate cu Normele internationale de audit activitatea de audit financiar reprezinta activitatea de verificare a situatiilor financiare ale societatilor comerciale de catre auditorii financiari in conformitate cu standardele internationale de audit. Auditorul financiar este persoana fizica sau juridica ce dobandeste aceasta calitate prin atribuirea ei de catre Camera Auditorilor Financiari din Romania, calitate care ii da dreptul la exercitarea independenta a mandatului de auditor financiar.

1.2 . Formele auditului

Coroborand prevederile standardelor internationale cu aspectele practice

care rezulta din aplicarea lor precum si cu specificul national al organizarii activitatii de audit se pot stabili mai multe criterii de clasificare a tipurilor de audit. Consideram utile pentru a facilita intelegerea organizarii si exercitarii auditului, cel putin urmatoarele:

1. din punct de vedere al sferei de cuprindere auditul poate fi:

a.1. – audit de sistem, care reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si eficient, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora;

a.2. – auditul performantei, care examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii auditate sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu criteriile de eficienta, eficacitate si economicitate;

a.3. – auditul de regularitate, care reprezinta examinarea situatiilor financiare, sub aspectul respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice care sunt aplicabile domeniului auditat.

b. din punct de vedere al pozitiei organizatorice a auditorului fata de entitatea auditata:

b.1. – audit intern

b.2. – audit extern

Auditul intern este organizat si exercitat in cadrul entitatilor economice si al institutiilor publice apartinand Guvernului, depinzand organizatoric si functional de acestea.

Auditul extern se organizeaza si se exercita din afara entitatilor si a Guvernului de catre auditori externi apartinand Camerei Auditorilor sau Curtii de Conturi ca organisme autonome care-si exercita atributiile in mod independent fata de stat.

c. in functie de structura organizatorica implicata in exercitarea lui auditul

este:

c.1. audit financiar exercitat de catre compartimentele de audit intern ale entitatilor economice private sau publice;

c.2. inspectii de audit exercitate de catre Ministerul Finantelor Publice prin organele sale centrale si locale in legatura cu anumite obiective la institutiile publice;

c.3. audit financiar exercitat de catre auditori persoane fizice sau juridice apartinand Camerei Auditorilor ca organizatie profesionala independenta;

c.4. audit financiar exercitat de catre Curtea de Conturi la institutii publice si la agenti economici in legatura cu formarea si utilizarea resurselor publice;

c.5. audit financiar exercitat la comanda entitatilor de catre persoane juridice cu statut international avand ca obiect de activitate auditul financiar.

d. din punct de vedere al obiectului:

d.1. audit financiar public;

d.2. audit financiar organizat si exercitat in mod privat;

1.3. Glosar de termeni utilizati in activitatea de audit financiar

In legatura cu notiunile conceptuale de baza din auditul financiar atat Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) cat si Organizatia Internationala a Institutiilor Supreme de Audit (INTOSAI) se exprima univoc neexistand diferente nici in abordarea teoretica si nici in cea practica. De asemenea organizatiile nationale de profesionisti in audit financiar au adoptat si adaptat aceste concepte in mod corespunzator, facand posibila astfel o asa-numita internationalizare a activitatii de audit financiar.

Redam in continuare semnificatia oferita de Standardele Internationale unor termeni utilizati in activitatea de audit financiar.

1. Aria auditului – se refera la procedurile de audit considerate a fi necesar de aplicat pentru a atinge obiectivele de audit.

2. „Asertiunile situatiilor financiare” reprezinta asertiuni, declaratii,

responsabilitati, ale conducerii entitatii auditate, explicite sau de alta natura, care

sunt cuprinse in situatiile financiare. Ele pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

existenta: un activ sau un pasiv exista la o anumita data;

drepturi si obligatii: un activ sau un pasiv apartinand entitatii la un anumit moment;

aparitia: o tranzactie sau eveniment privind entitatea auditata s-a produs in perioada de referinta;

exhaustivitate: nu exista active, pasive, tranzactii sau evenimente care sa nu fie inregistrate, sau elemente neprezentate;

valorizare: un activ sau o obligatie este inregistrata la valoarea contabila corespunzatoare;

evaluarea: o tranzactie sau un eveniment este inregistrata la valoarea corecta, iar venitul sau cheltuiala alocata perioadei corespunzatoare;

prezentarea si evidentierea informatiilor: un element este prezentat, clasificat si descris in conformitate cu cadrul general de raportare aplicabil;

3. Asigurare rezonabila – In cadrul unei activitati de auditare a unei entitati, auditorul furnizeaza un nivel de asigurare ridicat dar nu absolut, exprimat intr-o maniera pozitiva in raportul de audit ca o asigurare rezonabila, din care rezulta ca informatiile auditate nu contin erori materiale.

4. Audit – Obiectivul unui audit al situatiilor financiare este exprimarea de catre auditor a unei opinii, potrivit careia situatiile financiare au fost elaborate, din toate punctele de vedere, in conformitate cu cadrul de raportare financiar identificat. Frazele folosite pentru a exprima opinia auditorului sunt: „ofera o imagine adevarata si corecta” sau „prezinta corect, in toate aspectele materiale” care au acelasi sens.

5. Auditul financiar - consta in efectuarea unei examinari, de catre un profesionist competent si independent, a acuratetei conturilor si a legalitatii si regularitatii operatiunilor in vederea exprimarii unei opinii sustinuta de probe de audit. Examinarea acuratetei conturilor are ca scop sa determine daca tranzactiile au fost angajate, lichidate, ordonantate si platite in mod corect. Obiectivul examinarii legalitatii si regularitatii este acela de a stabili daca operatiunile au fost efectuate in conformitate cu reglementarile legale in vigoare.

6. Auditul performantei - reprezinta examinarea economicitatii, eficientei si eficacitatii operatiunilor efectuate de entitatea auditata.

7. Economicitatea - consta in minimizarea costului resurselor alocate unei activitati fara a compromite realizarea obiectivelor in conditii de calitate.

8. Eficienta - reprezinta raportul dintre rezultatele obtinute si costul resurselor utilizate pentru obtinerea acestora.

9. Eficacitatea - este gradul de indeplinire al obiectivelor declarate ale unei activitati si relatia dintre impactul dorit si impactul efectiv al activitatii respective.

10. Auditul intern - este o activitate organizata independent in structura unei entitati si in directa subordonare a conducatorului acesteia, care consta in efectuarea de verificari, inspectii si analize ale sistemului propriu de control intern, in scopul evaluarii obiective a masurii in care aceasta asigura indeplinirea obiectivelor entitatii si utilizarea resurselor in mod economic, eficace si eficient, precum si pentru a raporta managementului constatarile facute, slabiciunile identificate si actiunile de corectare a deficientelor si de ameliorare a sistemului de control intern.

11. Auditul extern - reprezinta o activitate ce se efectueaza de persoane din afara entitatii si consta in examinarea acuratetei conturilor, a legalitatii si regularitatii operatiunilor efectuate (auditul financiar), precum si in evaluarea economicitatii, eficacitatii si eficientei acestora (auditul performantei).

12. Aria de aplicabilitate a auditului financiar – se refera la procedurile de audit propuse pentru a realiza obiectivele auditului.

13. Abordarea auditului – reprezinta o combinatie a diferitelor teste de audit, pe care auditorii le efectueaza in vederea obtinerii probelor necesare realizarii obiectivelor de audit.

14. Auditor principal - auditorul care are responsabilitatea intocmirii unui raport privind situatiile financiare ale unei entitati, atunci cand acestea contin informatii financiare despre una sau mai multe componente auditate de un alt auditor.

15. Alt auditor – un auditor, altul decat auditorul principal, care are responsabilitatea raportarilor doar asupra informatiilor financiare referitoare la unele componente care sunt cuprinse in situatiile financiare auditate de auditorul principal.

16. Calculul – consta in verificarea acuratetei matematice a documentelor primare si a inregistrarilor contabile sau a altor calcule.

17. Certificatul de audit - este o declaratie scurta, clara si explicita a concluziilor globale ale Organismului de Certificare privind conturile anuale in ceea ce priveste exhaustivitatea, acuratetea si veridicitatea acestora.

18. Chestionar – Auditorii vor folosi in toate fazele de realizare a auditului, pentru obtinerea informatiilor necesare, pentru stabilirea unor situatii de fapt sau pentru confirmarea unor date, corelarii de date sau concluzii, tehnica interviului, elaborand in acest sens chestionare.

19. Componenta - divizia, ramura, compania mixta, firma asociata sau alta entitate ale caror informatii financiare sunt incluse in situatiile financiare auditate de auditorul principal.

20. Confirmarea – consta in raspunsul la o investigare pentru a corobora informatiile continute in inregistrarile contabile.

21. Consecventa – este principiul contabil care presupune ca metodele contabile aplicate sa fie aceleasi de la o perioada la alta cu exceptia modificarilor justificate, efectele materiale ale acestora trebuind sa fie justificate in note la situatiile financiare.

22. Controlul calitatii – politicile si procedurile adoptate de o firma de audit pentru a furniza asigurarea rezonabila, ca toate auditurile efectuate de aceasta au fost realizate in conformitate cu obiectivele si principiile generale care guverneaza situatiile financiare.

23. Cunoasterea entitatii auditate – dobandirea si aprofundarea informatiilor cu privire la:

- cadrul juridic care reglementeaza activitatea acesteia;

- obiectivele de activitate pe care entitatea si le-a propus;

- resursele umane, materiale si financiare de care dispune entitatea auditata in realizarea obiectivelor sale;

-modul efectiv de desfasurare a activitatii entitatii;

- relatiile acesteia cu alte institutii, etc.

23. Documentarea – inseamna documentele elaborate (documente de lucru) sau obtinute si pastrate de auditori pentru realizarea activitatii de audit.

Termenul „documentare” reprezinta activitatea de consemnare in dosarele de lucru a informatiilor pe care auditorul le-a considerat necesare referitoare la actiunea de audit, natura, calendarul si intinderea activitatilor de audit efectuate, precum si rezultatele acestor activitati, concluziile la care a ajuns auditorul in functie de probele de audit obtinute.

24. Documente de lucru – sunt inregistrari ale auditorilor privind planificarea activitatii de audit, natura, programarea si intinderea procedurilor de audit aplicate si rezultatele acestor proceduri si concluziile rezultate din probele de audit obtinute. Documentele de lucru pot fi pastrate pe suport de hartie, film, electronic sau altele.

25. Domeniul de audit – descrie, pe de o parte subiectul (entitatea sau activitatea) si perioada care urmeaza sa fie auditata si, pe de alta parte natura auditului de realizat.

26. Dosarul exercitiului – cuprinde toate elementele unei activitati de auditare si informatii aferente perioadei pentru care se face auditarea; el permite asamblarea tuturor lucrarilor, de la cele preliminare pana la elaborarea raportului.

27. Dosarul permanent – se utilizeaza in cazul in care activitatea de auditare a unei entitati presupune efectuarea de audituri anuale pe parcursul mai multor exercitii. El permite evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de cunoastere a entitatii.

Dosarul permanent cuprinde informatii si documente cu caracter general, primite sau analizate in cursul diferitelor etape ale activitatilor de auditare.

28. Eroare asteptata – inseamna eroarea pe care auditorul se asteapta sa o intalneasca.

29. Eroare – se refera la o greseala neintentionata aparuta in situatiile financiare, inclusiv omiterea unei sume sau a unei declaratii, cum ar fi:

- obtinerea sau procesarea gresita a datelor pe baza carora sunt realizate declaratiile financiare;

- estimare contabila incorecta provenita din omiterea sau interpretarea eronata a faptelor;

- aplicarea gresita a principiilor contabile referitoare la masurare, recunoastere, clasificare, prezentare sau declarare;

- greseli matematice sau contabile in cadrul inregistrarilor si datelor contabile.

30. Eroarea tolerabila – reprezinta eroarea maxima dintr-o populatie pe care auditorul este dispus sa o accepte.

31. Esantionarea – implica aplicarea procedurilor de audit la mai putin de 100% din articole (tranzactiile) din bilant sau dintr-o clasa de tranzactii astfel incat toate articolele individuale din esantion au sansa de a fi selectate.

32. Esantionare statistica – inseamna orice modalitate de esantionare care are urmatoarele caracteristici:

- selectarea esantionului pe baza de sondaj (la intamplare);

- utilizarea teoriei probabilitatii pentru a evalua rezultatele esantionarii, inclusiv masurarea riscului de esantionare.

Esantionarea care nu are aceste caracteristici este considerata esantionare ne-statistica.

33. Expert – persoana sau firma care are calitati speciale, cunostinte si experienta intr-un domeniu particular, altul decat contabilitatea si auditul.

34. Fisa de lucru – este suportul material pe care auditorul isi consemneaza observatiile, descrierile, aprecierile asupra domeniului la care lucreaza la un moment dat. Ea contine detaliile semnificative care constituie ulterior sursa concluziilor care vor fi materializate in situatiile sintetice pe care auditorii le vor intocmi.

Fisele de lucru se includ in dosarul exercitiului.

35. Frauda – se refera la un act intentionat de una sau mai multe persoane din randul conducerii, angajatilor sau tertilor ce implica utilizarea inselaciunii in scopul obtinerii unui avantaj pe cale ilegala.

36. Inspectia – consta in examinarea inregistrarilor, a documentelor sau a activelor tangibile. Inspectia inregistrarilor si a documentelor furnizeaza probe de audit al caror grad de incredere difera in functie de natura, sursa lor si eficacitatea controalelor interne asupra procesarii acestora.

37. Intervievarea – consta in cautarea informatiilor la persoanele care le detin, fie din interiorul sau din afara entitatii.

38. Intelegerea activitatii entitatii auditate – cunoasterea generala a auditorului cu privire la mediul si modul in care isi desfasoara activitatea entitatea auditata.

39. Legalitate si regularitate – reprezinta obiective al auditului financiar prin care se cauta sa se asigure ca o tranzactie respecta legile si reglementarile aplicabile si este acoperita de o alocare bugetara suficienta.

40. Limitarea ariei de audit – o limitare a ariei activitatii auditorului poate fi uneori impusa de entitatea auditata, de anumite circumstante (cand timpul disponibil realizarii auditului nu permite realizarea inventarierii), sau cand, in opinia auditorului documentele contabile ale entitatii sunt inadecvate sau cand auditorul nu poate aplica procedurile de audit la nivelul dorit.

41. Materialitatea – este pragul sau punctul limita (exclusiv) de la care o informatie care a fost omisa sau declarata eronat devine eroare materiala (informatie materiala).

O informatie este materiala daca omiterea sau declararea ei eronata ar influenta deciziile economice luate de utilizatorii raportului de audit pe baza situatiilor financiare. Informatiile omise sau declarate eronat, situate sub valoarea materialitatii (pragul sau punctul limita) nu influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor raportului de audit luate pe baza situatiilor financiare.

42. Mediul de control – se refera la atitudinea generala si actiunile conducerii unitatii auditate referitoare la sistemul de control intern si importanta sa in cadrul entitatii auditate.

43. Mediul IT- politicile si procedurile pe care entitatea le implementeaza si infrastructura IT (hardware, sistemul de operare, etc.) si aplicatia software care este folosita pentru a sprijini activitatile entitatii si strategiile sale.

44. MUS – Esantionare pe baza unitatii monetare – este o tehnica de esantionare statistica gandita astfel incat probabilitatea selectarii sa fie proportionala cu valoarea tranzactiei. Astfel, cu cat este mai mare valoarea tranzactiei, cu atat este mai mare probabilitatea de selectare a ei.

45. Nivel de incredere – este opusul riscului de audit. Cu cat este mai mare nivelul de incredere dorit cu atat trebuie facute mai multe teste de audit.

46. Obiectivul auditului – sunt acele rezultate, care se asteapta a fi obtinute in urma examinarii situatiilor financiare, iar aria de cuprindere consta in activitatea pe care auditorul o desfasoara pentru atingerea acestora.

47. Observarea – consta in urmarirea unui proces sau a unei proceduri realizate de catre altii, ca de exemplu urmarirea modului in care sunt numarate articolele unui inventar de catre personalul entitatii auditate.

48. Opinie de audit – este o exprimare clara, in scris, a opiniei privind situatiile financiare ca intreg.

49. Planificarea – implica dezvoltarea unei strategii generale si a unei abordari detaliate privind natura, programarea si intinderea auditului.

50. Populatia – reprezinta un set de tranzactii pentru care sistemul de control poate fi considerat omogen si este definita ca intregul set de date din care auditorul extrage esantionul supus analizei pentru formularea concluziilor. De exemplu, toate articolele dintr-un cont sau o clasa de tranzactii reprezinta o populatie. O populatie poate fi impartita in subpopulatii (straturi), fiecare dintre acestea fiind examinate separat.

51. Probe de audit – reprezinta informatiile obtinute de catre auditor, utilizate la formularea concluziilor pe care el isi bazeaza opinia de audit. Elementele probante cuprind sursele documentare si inregistrarile contabile ce evidentiaza situatiile financiare, precum si informatiile coroborative din alte surse.

52. Proceduri de audit – reprezinta metode folosite pentru obtinerea probelor de audit necesare. Pentru testele de control si testele de fond exista cinci tipuri de proceduri pe care auditorul le poate utiliza: inspectia, observarea, interviul, confirmarea si calcularea. Procedurile analitice se folosesc in special in etapa de planificare si la finalul auditului.

53. Proceduri de fond – reprezinta teste realizate pentru a obtine probe de audit in vederea detectarii erorilor materiale din situatiile financiare, si sunt de doua tipuri:

- teste ale detaliilor tranzactiilor;

- proceduri analitice.

54. Proceduri analitice – consta in analiza tendintelor si procentelor semnificative incluzand investigatiile fluctuatiilor si a relatiilor (care nu sunt consistente) cu alte informatii relevante sau rezultate din sumele (valorile) previzibile (predictibile).

55. Programul de audit – un program de audit stabileste natura, intinderea si programarea procedurilor de audit care urmeaza a fi aplicate conform planului de audit general. Programul de audit serveste ca un set de instructiuni in special asistentilor in cadrul auditului ca un mijloc de control pentru executarea corespunzatoare a activitatii.

56. Raportul anual – o entitate emite in mod normal anual un document care include situatiile sale financiare impreuna cu raportul de audit. Acest document este cunoscut in general sub numele de raport anual.

57. Realitatea operatiunilor – obiectiv al auditului financiar, cauta sa asigure ca tranzactiile sunt justificate de un eveniment care apartine entitatii si este propriu unei perioade.

58. Riscul de audit – este riscul ca auditorul sa ajunga la concluzii eronate in ceea ce priveste situatiile financiare examinate, riscul de a nu exprima rezerve asupra unor situatii financiare care contin, in fapt, erori materiale.

59. Riscul inerent – este probabilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzactii sa comporte erori semnificative, izolate sau cumulate cu erorile din alte categorii de tranzactii, datorita unui sistem de control intern nesatisfacator.

60. Riscul de control – este riscul ca o anomalie ce poate aparea in soldul unui cont sau intr-o clasa de tranzactii - si care poate fi materiala fie la nivel individual, fie cumulata cu alte disfunctionalitati – sa nu fie prevenita sau detectata si corectata in timp util de catre sistemele contabil si de control intern ale entitatii.

61. Riscul de nedetectare – este riscul ca procedurile independente – real executate de auditori (teste ale detaliilor tranzactiilor si soldurilor sau proceduri analitice) sa nu detecteze o iregularitate sau inexactitate existenta in soldul unui cont sau intr-o clasa de tranzactii, disfunctionalitati ce ar putea fi semnificativa, fie luata independent, fie cumulat cu disfunctionalitati din alte solduri sau clase de tranzactii.

62. Sistemul contabil – este seria de sarcini si inregistrari ale unei entitati prin care tranzactiile sunt procesate pentru realizarea unor inregistrari financiare.

Astfel de sisteme identifica, asambleaza, analizeaza, calculeaza, clasifica, inregistreaza, concluzioneaza si raporteaza tranzactiile si alte evenimente.

63. Sistemul de control intern – cuprinde toate politicile si procedurile (privind controlul intern) adoptate de conducerea entitatii auditate pentru a o sprijini in atingerea obiectivelor sale, printr-o conducere eficienta a activitatilor, inclusiv aderarea la politicile managementului, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudei si erorilor, inregistrari contabile corecte si complete si pregatirea la timp a informatiilor financiare.

64. Situatii financiare – bilantul, contul de profit si pierderi, situatii privind modificarile in pozitiile financiare, note si alte documente justificative care sunt identificate ca parti ale situatiilor financiare.

65. Slabiciune materiala – o slabiciune a controlului intern care ar putea avea efecte materiale asupra situatiilor financiare.

66. Strategia de audit – se refera la abordarea de audit si la procedurile de audit selectate pentru a atinge obiectivele definite pentru o sarcina specifica de audit.

67.Stratificarea – constituie procesul de divizare a populatiei in subpopulatii, fiecare dintre acestea reprezentand un grup de unitati de esantion care au caracteristici similare.

68. Tehnici de audit asistate pe calculator – aplicarea procedurilor de audit folosind calculatorul ca un mijloc de audit.

69. Testele de control – reprezinta testele realizate pentru a fi probe de audit privind proiectarea corespunzatoare si operarea efectiva a sistemelor contabil si de control intern.

70. Teste de parcurgere – implica urmarirea unui numar limitat de tranzactii prin intreg sistemul contabil.

71. Tranzactii (zone) cu risc crescut – sunt tranzactiile (zonele) cu risc inerent si risc de control mari.

72. Unitatea de esantionare – reprezinta articolul individual din cadrul populatiei.