Planul de conturi utilizat de societatile bancare

PLANUL DE CONTURI UTILIZAT DE SOCIETATILE BANCARE

Dezvoltarea continua a institutiilor bancare, aparitia bancilor specializate si a bancilor cu capital privat sau de grup, perfectionarea contabilitatii agentilor economici necesita perfectionarea evidentei economice a bancii. Aceasta perfectionare vizeaza toate aspectele si structurile economice: evidenta operativa, evidenta contabila, evidenta statistica, precum si perfectionarea mijloacelor de prelucrare si a structurii informatiilor.

in activitatea de perfectionare a subsistemului informational bancar, perfectionarea planului de conturi general bancar, ocupa un loc important. Astfel, bancile utilizeaza un nou plan de conturi, plan ce are o structura apropiata de cerintele legii contabilitatii - Legea 82/1991.

In acest fel planul de conturi utilizat de banci devine unul din instrumentele principale de rationalizare a contabilitatii atat la banci cat si la agentii economici deserviti de acestea.

in scopul rationalizarii contabilitatii bancare, conturile cuprinse in planul de conturi sunt grupate in functie de doua criterii:

continutul economic

functia contabila a conturilor respective.

Ministrul de stat, Ministrul Finantelor si Guvernul, Banca Nationala a Romaniei, in temeiul art. 4 din Legea 82/1991 au emis Ordinul nr. 1418 din 01.08.1997 au dispus aplicarea incepand cu 01.01.1998, a planului de conturi pentru banci si a normelor metodologice de utilizare a planului de conturi.

Potrivit legii, planul de conturi, bilanturile contabile, formularele comune ce se folosesc in activitatea bancara se aproba de Ministerul Finantelor.

La elaborarea planului de conturi pentru banci si a normelor metodologice de utilizare a acestuia s-au avut in vedere reglementarile in vigoare si armonizarea cu standardele contabile internationale.

Pentru unele operatiuni care la data elaborarii planului de conturi si a normelor de utilizare a acestuia nu erau reglementate, modalitatile prevazute pentru inregistrare acestora in contabilitate au la baza uzantele contabile internationale. Planul de conturi contine 8 clase de conturi simbolizate cu o cifra, grupe de conturi simbolizate cu 2 cifre, conturi sintetice de gr. I simbolizate cu 3 cifre, conturi sintetice de gradul II simboluri cu 4 cifre, si conturi sintetice de gradul III simbolizate cu 5 cifre.

Conturile din cele 8 clase (1-7 si 9) se utilizeaza de catre toate bancile.

Dezvoltarea in analitic a conturilor sintetice este de competenta fiecarei banci in functie de criteriile generale atribuite si de necesitatile proprii. Planul de conturi cuprinde conturile grupate si ordonate in functie de lichiditatea activelor si exigibilitatea pasivelor. Pentru contabilitatea operatiunilor de mandat in contul trezoreriei statului, bancile utilizeaza conturi distincte potrivit instructiunilor Ministerului de Finante deschise in cadrul clasei 8, iar pentru operatiunile aferente contabilitatii de gestiune, bancile pot utiliza conturi distincte deschise in cadrul altor clase decat cele care figureaza in planul de conturi (1-7 si 9) si celor deschise in cadrul clasei 8.

Conturile aferente operatiunile de mandat, precum si conturile de gestiune nu se includ in Balanta de verificare a conturilor

Cele 9 clase ale planului de conturi sunt:

1.           Operatiuni de trezorerie si operatiuni interbancare;

2.           Operatiuni cu clientela;

3.           Operatiuni cu titluri si operatiuni diverse;

4.           Valori imobiliare;

5.           Capitaluri proprii, asimilate si provizioane;

6.           Cheltuieli;

7.           Venituri;

8.           Operatiuni de mandat;

9.           Operatiuni in afara bilantului.

Exemplificam in cadrul clasei 2 'Operatiuni cu clientela' exista grupa 20: 'Credite acordate clientelei', conturi de gradul I simbolizate cu 3 cifre: 201 'Creante comerciale', conturi de gradul II simbolizat cu 4 cifre 2011 'Creante comerciale', conturi de gradul III simbolizate cu 5 cifre: 20111 'Scont si operatiuni asimilate', '20112 'Factoring' si 20119 'Alte creante comerciale'.

INVENTARIEREA PATRIMONIULUI LA FASSRINBANK

In conformitate cu prevederile art. 8 din Legea 82U991, FASSRINBank are obligatia sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului: la inceputul activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii sale, in cazul fuzionarii sau incetarii activitatii, precum si in alte situatii prevazute de lege.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a patrimoniului fiecarei banci si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si bunurile detinute cu orice titlu apartinand altor persoane juridice sau fizice.

Inventarierea reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ si valoric sau numai valoric, dupa caz, existente in patrimoniul bancii, la data la care acestea se efectueaza.

La inceputul activitatii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea si evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul in natura.

Pe parcursul functionarii sale, banca efectueaza inventarierea patrimoniului cel putin o data pe an, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar.

In aplicarea prevederilor art. 8 din lege, in functie de natura si complexitatea activitatii lor, bancile au obligatia sa asigure, in principal, urmatoarele: stabilirea perioadelor, organizarea si numirea persoanelor imputernicite sa efectueze inventarierea; pregatirea conditiilor necesare efectuarii inventarierii; inregistrarea in contabilitate a tuturor operatiunilor aferente exercitiului; efectuarea faptica a inventarierii; determinarea rezultatelor inventarierii .si valorificarea acestora.

Inventarierea se efectueaza la locurile de existenta, de depozitare sau pastrare a bunurilor, prin numarare, cantarire, masurare sau prin alte mijloace de determinare a existentei faptice a acestora.

Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni si categorii de bunuri, se inscriu pe liste de inventariere, care se semneaza de catre persoanele imputernicite sa efectueze inventarierea.

Bunurile apartinand altor persoane fizice sau juridice (in custodie, consignatie, inchiriere etc.) se inventariaza si se inscriu in liste separate. O copie de pe aceste liste se trimite, de regula, si persoanei juridice sau fizice, dupa caz, careia ii apartin bunurile respective.

Cu ocazia inventarierii, disponibilitatile si depozitele banesti aflate in conturile de la alte banci, precum si creantele si obligatiile fata de terti sunt supuse, de regula, verificarii si confirmarii pe baza extraselor de cont sau punctajelor reciproce in functie de necesitati, dupa caz.

Pentru toate celelalte elemente patrimoniale, de activ si de pasiv, cu ocazia inventarierii se verifica realitatea soldurilor conturilor respective. Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, precum si pentru creantele si obligatiile incerte ori in litigiu se intocmesc, de regula, liste de inventariere separate.

Evaluarea elementelor patrimoniale, cu ocazia inventarierii, in sensul prevederilor legale, se face astfel:

Bunurile de natura imobilizarilor, stocurile si celelalte bunuri se evalueaza la
valoarea actuala, denumita valoare de inventar.

Diferentele intre soldurile scriptice corespunzatoare bunurilor respective si stocurile constatate cu ocazia inventarierii se inregistreaza in contabilitate ca plusuri sau minusuri de inventar, dupa efectuarea, in prealabil, a compensarilor admise, de regula, numai in cazurile in care exista riscul de confuzie intre acestea, pentru aceeasi perioada de gestiune.

Creantele si datoriile se evalueaza la valoarea lor nominala.

Bunurile depreciate se evalueaza la valoarea de utilitate a fiecarui element, in
functie de utilitatea bunului in unitatea bancara si de pretul pietei.

Creantele si datoriile incerte si cele indoielnice (in litigiu) se evalueaza, de asemenea, la valoarea lor de utilitate, stabilita in functie de valoarea lor probabila de incasat, respectiv de plata.

Creantele, datoriile, precum si disponibilitatile in devize se evalueaza la cursul in vigoare din ultima zi a exercitiului.

Titlurile reprezentand valori imobilizate se evalueaza la valoarea actuala sau de utilitate, iar titlurile de tranzactie, de plasament si de investitii, la pretul pietei si, dupa caz, in functie de valoarea probabila de negociere.

Rezultatele inventarierii se consemneaza intr-un proces verbal de inventariere, in care se inscriu, in principal: perioada si gestiunile inventariate, precum si persoanele care au efectuat inventarierea; plusurile si minusurile constatate; compensarile efectuate; bunurile depreciate, precum si creantele si datoriile; valorificarea rezultatelor inventarierii; constituirea si regularizarea provizioanelor, precum si alte elemente privind concluziile si propunerile referitoare la inventarierea patrimoniului bancii.