Politica financiara reprezinta activitatea desfasurata de autoritatile publice in domeniul economic, social si in alte domenii pentru a pune in practica programul de guvernare.
Politica financiara actioneaza in sfera repartitiei, asupra relatiilor ce iau nastere in procesul de formare si de dirijare a fondurilor publice de resurse financiare in vederea satisfacerii nevoilor sociale.
Ca parte integranta a politicii generale a statului, politica financiara este chemata sa contribuie la cresterea potentialului economic al tarii si, pe aceasta baza, la satisfacerea cat mai deplina a nevoilor sociale ale populatiei.
Pentru indeplinirea in conditii cat mai bune a rolului ce revine finantelor publice, politica financiara a statului trebuie adoptata la cerintele fiecarei etape istoriceste determinate.
Politica financiara difera in functie de interesele categoriilor sau grupurilor sociale pe care le exprima partidul (partidele) aflate la putere si de conditiile interne si internationale specifice fiecarei perioade.
Politica financiara difera si de la o tara la alta in functie de potentialul economic, de gradul de dezvoltare economica, de resursele naturale de care dispune, de oranduirea sociala, de metoda de conducere a economiei si de alti factori.
Metodele si mijloacele concrete privind procurarea si dirijarea resurselor financiare precum si instrumentele, institutiile si reglementarile financiare utilizate de stat pentru influentarea proceselor economice si a relatiilor sociale constituie componente ale politicii financiare.
Repartizarea din produsul intern brut a unei importante parti, prin intermediul finantelor publice, creeaza efecte utile atat pentru societate, dar si pentru unele grupuri sociale sau pentru anumite persoane luate individual. De aceea, interventia statului in economie, cu ajutorul finantelor, nu are un caracter neutru, ci indeplineste un rol activ.
Insa, redistribuirea de finante are un impact favorabil asupra economiei numai in masura in care actiunile publice se fac cu luarea in considerare a prioritatilor din fiecare etapa determinata, asigura efecte economice, sociale sau de alta natura corespunzator efortului financiar cerut de realizarea lor, imbina armonios avantaje imediate (rationalizate pe termen scurt) cu cele de perspectiva (rationalizate pe termen mijlociu si lung).
Dar, efectele utile ale actiunilor sociale, economice si de alta natura, finantate din fondurile publice nu sunt direct proportionale cu efortul reclamat de acestea.
Mai mult, deciziile luate de autoritatile publice cu privire la volumul si structura bunurilor sociale (colective) oferite membrilor societatii si agentilor economici nu sunt intotdeauna cele mai pertinente. De altfel, acest lucru se explica prin necunoasterea dimensiunii reale a nevoilor sociale a acestora dar si prin contradictiile existente intre interesele participantilor la formarea fondurilor publice, de a ceda o parte cat mai mica din puterea lor de cumparare si cele ale beneficiarilor acestor fonduri, de a primi prestatii in natura (bunuri publice) sau transferuri in bani.
Intrucat in economia de piata nu exista o concurenta perfecta, nici deciziile luate de agentii economici, in calitate de producatori autonomi, nu asigura dimensionarea corecta a productiei de bunuri private (oferta) in raport cu necesarul pentru consum (cererea) de asemenea produse.
In scopul influentarii proceselor economice, al corectarii ciclului economic, al inlaturarii dezechilibrelor economice, autoritatile publice folosesc instrumente financiare.
Redistribuirea unei parti din produsul intern brut se realizeaza nu prin masuri birocratice, ci prin parghii financiare, folosindu-se fie mijloace specifice ale politicii de impunere, fie mijloace care au la baza tehnica cheltuielilor bugetare.
Prin urmare, cand analizam rolul finantelor publice trebuie sa avem in vedere:
- satisfacerea unor nevoi de ordin social si nevoi intermediare;
- modificarea raporturilor sociale;
- asigurarea efectelor economico-sociale, corespunzator efortului financiar necesar realizarii lor;
- asigurarea redistribuirii veniturilor si averii in randurile populatiei, intreprinzatorilor, prin intermediul impozitelor si taxelor;
- realizarea in mod judicios, privind repartizarea unor parti din PIB, in mod corect;
- realizarea unei dezvoltari economico-sociale a tarii intr-un cadru echilibrat;
- realizarea unor actiuni, activitati cu caracter economic;
- asigurarea bunei functionari a institutiilor statului;
- dezvoltarea relatiilor internationale.
Asadar, finantele publice sunt utilizate in scopul realizarii unei dezvoltari economice si sociale a tarii pe cat posibil intr-un cadru echilibrat.
Domeniile de manifestare a politicii financiare a statului sunt:
domeniul cheltuielilor publice;
domeniul resurselor financiare publice;
domeniul creditului bancar;
domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila.
Obiectivele politicii financiare in domeniul cheltuielilor publice sunt:
a) dimensionarea marimii optime a cheltuielilor publice;
b) stabilirea destinatiei optime a cheltuielilor publice;
c) stabilirea structurii optime a cheltuielilor publice;
d) utilizarea resurselor financiare in conditii de maxima eficienta si cresterea sistematica a eficientei cheltuielilor publice;
e) stimularea beneficiarilor de cheltuieli publice prin metode de finantare si gestionare ori prin alte instrumente specifice.
Obiectivele politicii financiare in domeniul resurselor publice sunt:
a) stabilirea volumului resurselor financiare publice;
b) provenienta resurselor financiare publice: satisfacerea nevoilor sociale trebuie sa se bazeze in primul rand pe resurse financiare interne si in subsidiar pe resurse financiare externe;
c) numarul si tipul modalitatilor de prelevare a resurselor financiare la fondurile publice;
d) folosirea resurselor financiare publice, si in special, impozitele si taxele, ca instrumente de influentare a proceselor economico-sociale.
Aceste domenii sunt strans legate intre ele, se intrepatrund si se completeaza reciproc.
Limitata la finantele publice, politica financiara are inteles restrans, se interfereaza cu politica monetara, cu politica de credite si cu cea de asigurari.
Totodata, in politica financiara nu se poate face abstractie de existenta finantelor private, alaturi de cele publice, de complementaritatea dintre sectoarele public si privat, dintre stat si intreprindere si banci.
● marimea absoluta si relativa (% din PIB) |
● destinatia lor conforma cu nevoile sociale prioritare |
● utilizarea eficienta |
● stimularea beneficiarilor cheltuielilor publice |
domeniul
cheltuielilor publice
● volumul absolut si relativ (% din PIB) |
● provenienta - resurse interne, resurse externe ● metodele de prelevare: impozite directe, indirecte, taxe, contributii ● obiectivele urmarite in prelevarea veniturilor publice |
Fig. 1.5 Politica financiara
Politica de confidentialitate |
.com | Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
Baltagul – caracterizarea personajelor |
Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
Caracterizarea lui Gavilescu |
Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
Actionare macara |
Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
Turismul pe terra |
Vulcanii Și mediul |
Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
Termeni si conditii |
Contact |
Creeaza si tu |