Oferta de cazare turistica: tipologie, forme si indicatori de cuantificare

OFERTA DE CAZARE TURISTICA: tipologie, forme si indicatori de cuantificare

In general, prin capacitate de cazare se inteleg acele dotari de baza materiala care asigura innoptarea si odihna turistilor pe o anumita durata de timp, in baza unor tarife determinate, diferentiate in functie de gradul de confort oferit pe perioada din an in care sunt solicitate. In practica turismului modern, serviciul de cazare este produsul a ceea ce se numeste industria hoteliera, sector care inglobeaza ansamblul activitatilor desfasurate in spatiile de cazare, acele prestatii oferite turistului pe timpul si in legatura cu ramanerea lui in unitatile hoteliere.

1. Tipologia structurilor de cazare turistica si clasificarea lor

In practica turistica internationala se cunosc mai multe criterii de clasificare a obiectivelor de cazare [1]⁾:

Dupa structura retelei de cazare, exista: forme de baza pentru cazare (hotelul, motelul, hanul turistic) si forme complementare de cazare (campingul, satul de vacanta, satul turistic), care se realizeaza in zonele in care reteaua de baza nu dispune de capacitati suficiente;

Dupa categoria de confort a obiectivelor de cazare – exista unitati de cazare turistica de categoria 1*, 2*, 3*, 4*, 5 stele.

In functie de regimul (perioada) de folosire a obiectivelor de cazare se disting: structuri de cazare permanente si structuri de cazare sezoniere.

In functie de durata sejurului, ele pot fi:

- de tranzit (pentru sejururi medii, scurte);

- de sejur (sejururi medii relative mai lungi);

- mixte, a caror clientela se formeaza atat din turistii de sejur, cat si din turistii de tranzit.

In functie de amplasarea (implantarea) structurilor de cazare in diferite localitati de tip urban se disting: a) structuri de cazare in statiunile de litoral; b) structuri de cazare in statiunile de munte; c) structuri de cazare in statiunile balneoclimaterice; d) structuri de cazare in centrele urbane;

In raport cu capacitatea lor de primire, pot fi: structuri de cazare mici (pana la 20-40 locuri), mijlocii (pana la 200-400 locuri) si mari, de tipul complexurilor turistice, unde capacitatea depaseste 1000 de locuri.

Conform Normelor metodologice si a criteriilor privind clasificarea pe stele si categorii a structurilor de primire turistice, in Romania pot functiona urmatoarele tipuri de structuri de primire cu functiuni de cazare turistica clasificate astfel [2]⁾ :

1) hoteluri de 5,4,3,2,1 stele; 2) hoteluri-apartament de 5,4,3,2 stele; 3) moteluri de 3,2,1 stele; 4) vile de 5,4,3,2,1 stele; 5) cabane de 3,2,1 stele; 6) bungalouri de 3,2,1 stele;7) sate de vacanta de 3,2 stele; 8) campinguri de 4,3,2,1 stele; 9) pensiuni turistice de 4,3,2,1 stele; 10) ferme agroturistice de 3,2,1 stele; 11) camere de inchiriat la locuintele familiale de 3,2,1 stele; 12) spatii de cazare pe nave fluviale si maritime de 5,4,3,2,1 stele.

2. Forme si indicatori de cuantificare a ofertei de cazare

Capacitatea de cazare turistica poate fi evaluata folosind un set de indicatori [3]⁾:

Capacitatea de cazare existenta, respectiv numarul total de paturi (locuri de cazare) construite.

In functie de scopul si necesitatile analizelor specifice activitatii hoteliere, din acest indicator global poate fi desprinsa o serie de indicatori partiali care caracterizeaza structura distributiva a locurilor de cazare si anume:

numar de camere individuale;

numar de locuri de cazare in camere individuale;

numar de camere duble;

numar de locuri de cazare in camere duble;

numar de locuri de cazare in camere duble.

Capacitatea de cazare in functiune, exprima oferta de cazare a firmei de turism tinand cont de numarul de locuri care pot fi oferite la cazare si numarul de zile cat pot fi ele utilizate intr-un an luand in considerare zilele de neutilizare datorita unor lucrari de reparatii, igienizare, etc.; se exprima prin numarul de zile-locuri de cazare.

Oferta programata de cazare, exprima volumul activitatii de cazare pe care si-l propune sa-l realizeze firma intr-o anumita perioada de timp (luna, sezon, an), luand in considerare caracterul sezonier al cererii, posibilitatile de incalzire a spatiilor.

Caracterizarea ofertei de cazare se poate face cu ajutorul unor indicatori cum sunt:

a)     structura capacitatii de cazare dintr-o anumita zona:

in care:

L= numarul locurilor totale de cazare;

L_H = numarul locurilor de cazare in hoteluri;

L_Eh = numarul locurilor de cazare extra-hoteliere.

b)   

densitatea ofertei de cazare (Dc):

in care:

L = numarul locurilor de cazare in zona;

S = suprafata zonei;

N = populatia zonei.

c)    

coeficientul de ocupare a capacitatii de cazare in functiune:

in care:

T = numar de turisti;

S = durata medie de sejur;

Zt = numar de zile-turist / innoptari;

L = numar de locuri de cazare;

Z = numarul de zile ale ofertei de cazare.

d) coeficientul de utilizare a capacitatii de cazare in functiune (Cuc):

in care:

Zt = zile-turist (numar de innoptari in spatiile de cazare incluse in circuitul  comercial);

L = oferta de locuri-zile de cazare pe totalul perioadei actualizate.

Numarul mediu zilnic, lunar sau anual de turisti (N): reflecta intensitatea consumului global sau pe segmente in diferite momente de timp. El se calculeaza ca raportul intre numarul de turisti sositi in perioada luata in calcul (T) si numarul de zile ale perioadei respective (Z):

Durata medie de sejur: se poate calcula la nivel global sau pe forme de turism, pe surse  de provenienta a turistilor, pe mijloace de cazare. Ea reprezinta o medie a intervalului de timp in care turistii raman intr-o tara sau zona turistica si caracterizeaza nivelul de atractivitate al acesteia. Relatia de calcul este:   

in care:

= durata medie de sejur;

Zt = numar de zile turist;

T = numar total de turisti.