Turismul

TURISMUL

Termenul de 'turism' nu este simplu de definit. Astfel, definitia data turismului de dictionarul roman este: 1. Sport constand din parcurgerea unor regiuni pitoresti sau de interes istoric, geografic etc. drumetie. 2. Activitate prestatoare de servicii care se ocupa cu organizarea si desfasurarea unor calatorii de agrement si de recreere sau in alte scopuri.

Oxford Student's Dictionary defineste turismul: "afacerea (activitatea) de a asigura calatoria si serviciile pentru turisti" dar si practica de a petrece o vacanta (concediu) ca turist'

WTTC (World Travel & Tourism Commission) defineste turismul ca fiind "activitatile persoanelor calatorind spre si stand consecutiv in locuri din afara mediului lor obisnuit nu mai mult de un an, pentru placere, afaceri sau alte scopuri neremunerate in locurile pe care le viziteaza". Concomitent, trebuie sa se defineasca si notiunea de 'mediu obisnuit'. In metodologia statistica elaborata, WTTC considera ca se includ toate consumurile personale facute inainte, in timpul si dupa o calatorie care sunt direct asociate cu calatoria ca cheltuieli pentru excursii, cazare, masa si diferite cumparaturi, precum si cele facute de prieteni, rude sau asociati de afaceri pentru calator.

Dar WTA (World Tourism Association) specifica: 'turismul este orice activitate pe care o desfasoara oricine care se afla departe de casa pentru mai mult de 24 de ore'.

Multitudinea definitiilor folosite duc la concluzia ca ar trebui sa fie considerat 'turism' orice calatorie, a oricui, in orice scop, deci in consecinta si: emigrarea, imigrarea, vanzarea de marfuri, oamenii de afaceri straini Acest mod de definire a turismului implica luarea in studiu a tuturor deplasarilor persoanelor si a oricarei miscare a lor: din cauza razboaielor, foametei, emigratia ilegala, imigratia (ca cea a chinezilor din Hong Kong), refugiati politici, vanzare de produse etc. si in ultimul rand, dar nu lipsit de importanta si deplasarile in 'scop turistic'.

Prin turism international se intelege acel turism care contine elementul de extraneitate fie privind locul, fie persoana, fie serviciul Daca primele doua sunt evidente, 'serviciul' este foarte diferit si larg cuprinzator. Este inclus aici, de exemplu faptul de a cumpara un bilet de avion (numai serviciul de cumparare) de catre un tert pentru o persoana din alta tara: extraneitatea se gaseste in finalitatea serviciului.

Aceasta introducere ilustreaza 'fluiditatea' termenilor. La cele deja amintite se adauga faptul ca turismul este un element al nivelului de viata, al bunastarii.

De asemenea, turismul este cuprins in ISIC (International Standard Industrial Classification) la div. 5: comert, hotelarie, restaurante, div. 8: servicii medicale si div. 9: servicii personale dar si in servicii financiare etc. Ori, o statistica inadecvata - ca rezultat al ambiguitatii termenilor - poate duce la rezultate total eronate. Astfel, de exemplu statistica a inregistrat in timpul razboiului din Jugoslavia o explozie a turistilor romani spre aceasta tara; in realitate, "turistii" romani, din localitatile limitrofe treceau granita de cateva ori pe zi sa vanda un rezervor de benzina in tara vecina, folosind, normal viza turistica. Sau totalul sumelor percepute de calauze de la imigrantii ilegali Sau cumpararile de autoturisme din tarile UE dupa caderea sistemului comunist, incluzand aici si economia rezultata cu depozitarea masinilor inaintea cumpararii. Rezultatele pot fi TOTAL diferite.

Cuvantul turism nu mai este folosit in practica, decat ca termen "eticheta" in tarile vestice. Doua noi notiuni i-au luat locul: hospitality si leisure. In hospitality se includ toate activitatile si serviciile de baza: hotelarie, restaurante, transport, agenturare etc. Leisure are un spectru mult mai larg: de la agrementul clasic, la spectacole, arta etc. dar si organizarea mediului: activitati coerente care sa transforme un spatiu intr-o destinatie pentru turism: de la facilitati pentru 'manifestari' pana la "ambient".

In mod simplist, turismul inseamna timp liber, recreere, calatorie, utilizate ca sinonime. Din punct de vedere stiintific, insa, realitatea este altfel.

Exista doua moduri de a defini turismul: conceptual si statistic (tehnic sau operational).

Definitiile conceptuale

Una dintre cele mai vechi definitii ale turismului a fost data de catre Hunziker si Krapf (1942), conform carora turismul este "suma relatiilor si fenomenelor rezultate din calatoria si sederea non-rezidentilor, atata timp cat sederea nu duce la o rezidenta permanenta si nu are legatura cu nicio activitate care aduce venituri, fie ea temporara sau permanenta". Aceasta definitie a fost acceptata mult timp in literatura de specalitate fiind preluata inclusiv de catre AIEST (Asociatia Internationala a Expertilor Stiintifici in Turism).

Apar insa cateva probleme: sederea in spital poate fi considerata ca fiind turism, dar o calatorie de afaceri ar trebui exclusa, deoarece este legata de o activitate care aduce castiguri. De asemenea, daca avem in vedere aceasta definitie, non-rezidentii sunt considerati straini - ceea ce inseamna ca turismul "domestic" a fost exclus in totalitate.

Ca urmare, AIEST a rediscutat aceasta definitie la Congresul anual din 1981 de la Cardiff. A fost acceptata urmatoarea definitie:

Totalitatea inter-relatiilor si fenomenelor care rezulta din calatoriile si opririle oamenilor in locuri care nu sunt domiciile lor continue, nici locuri de munca, ci locuri in care vin pentru petrecerea timpului liber sau pentru activitati de afaceri ori studii.

O definitie mai clara este cea data de Societatea Britanica de Turism (1979):

Turismul include orice activitate ce priveste o deplasare temporara pe termen scurt a oamenilor catre destinatii dinafara locurilor in care traiesc si muncesc in mod normal, si activitatile legate de sederea lor la aceste destinatii.

In cadrul acestei definitii sunt incluse toate activitatile implicate de sederea sau vizita la o destinatie. Nu insista pe innoptari sau vizitatori straini, permitand ca turismul intern sa fie inclus, ca si vizitele de o zi.

Conform definitiei date de Burkart si Medlik (1974) - si care este acceptata in prezent - turismul prezinta cinci caracteristici:

Turismul este un mix de fenomene si relatii;

Aceste fenomene si relatii apar din miscarea oamenilor catre si sederea lor la diverse destinatii; exista un element dinamic (calatoria) si un element static (sederea);

Calatoria si sederea sunt inafara locurilor obisnuite in care traiesc si muncesc; ca urmare, turismul ia nastere din activitati diferite de cele desfasurate de populatia care munceste si traieste in locurile in care turistul calatoreste si de cele ale destinatiei;

Miscarea catre destinatii are un caracter temporar, pe termen scurt;

Destinatiile sunt vizitate in scopuri ce nu au legatura cu munca platita - ceea ce inseamna ca acele persoane nu merg aici pentru a se angaja.

Gilbert defineste turismul (1990) astfel:

Turismul este o parte a agrementului care include calatoria spre o destinatie sau comunitate mai putin familiara, pentru o perioada scurta de timp, cu scopul satisfacerii unei nevoi de consum pentru una sau mai multe activitati.

Meritele acestei definitii constau in faptul ca plaseaza turismul in contextul agrementului, retine nevoia de a calatori in locuri diferite de cele in care oamenii traiesc si muncesc in mod obisnuit si se concentreaza pe motivele calatoriei.

Definitii operationale sau tehnice

Necesitatea de a stabili standarde statistice impune crearea de definitii practice. De asemenea, expertii in turism intampina dificultati in a considera calatoriile de afaceri si cele profesionale ca fiind activitati de turism. Ele sunt de multe ori incluse in turism deoarece corespund caracteristicilor descrise in definitiile conceptuale si, de asemenea, au aceeasi semnificatie economica. Calatorii de afaceri sunt consumatori puri si este practic imposibil sa fie separati de persoanele care calatoresc de placere. Principala diferenta este data de scopul calatoriei, insa cea mai mare parte a hotelierilor sau furnizorilor de locuri de cazare nu fac o distinctie intre vacantieri si persoanele care calatoresc avand drept scop afacerile.

Asa cum afirma Burkart si Medlik (1974), o definitie tehnica a turismului trebuie:

sa identifice categoriile de calatorii si vizite care sunt incluse si care nu sunt acceptate ca fiind turistice;

sa defineasca timpul in termeni de durata a sederii departe de casa (ex: perioada minima si cea maxima);

sa recunoasca situatiile specifice (ex: traficul de tranzit).

O definitie oficiala a turismului international a fost adoptata, la solicitarea O.M.T., in cadrul Conferintei internationale privind statisticile si sondajele, in iulie 1991. Aceasta definitie porneste de la notiunea de "vizitator" si face distinctia dintre "turist" si "vizitator de o zi" sau "excursionist".

Clasificarea calatorilor internationali, realizata de Organizatia Mondiala a Turismului, este prezentata in figura nr. 1.1.

Figura nr. 1.1.: Clasificarea calatorilor internationali

Sursa: Organizatia Mondiala a Turismului (OMT)

Vizitatorii sunt considerate persoanele care viziteaza o tara, alta decat cea in care isi au domiciliul stabil, pentru orice motiv care nu presupune o ocupatie remunerata in cadrul tarii de destinatie. (Conferinta Natiunilor Unite pentru Turism si Calatorii, Roma, 1963).

Aceasta definitie cuprinde:

turistii (vizitatori temporari care stau cel putin 24 ore, respectiv o noapte, in tara de destinatie si avand ca scop al calatoriei: a. agrementul (recreere, vacanta, sanatate, studii, religie si sport) sau b. Afacerile, familia, misiune, intalniri;

excursionistii (vizitatori temporari care raman cel putin 24 ore sau o noapte in tara de destinatie (inclusiv persoanele aflate pe navele de croaziera).

Statisticile nu ar include calatorii care, in sens strict legal, nu intra in tara (de ex.: pasagerii curselor aeriene care nu parasesc aeroportul de tranzit si alte situatii similare).

Sunt exclusi din aceasta definitie rezidentii care se intorc acasa, imigrantii, emigrantii (muncitorii temporari care raman mai putin de un an in tara de destinatie), soldatii, persoanele care isi schimba domiciliul, diplomatii si pasagerii aflati in tranzit. Sunt inclusi atat turistii interni, cat si cei externi.

In anul 2001, a fost reformulata definitia turismului, odata cu adoptarea unor standarde metodologice care vor fi utilizate in statisticile nationale si internationale (Conferinta de la Vancouver, 2001):

Turismul cuprinde activitatile persoanelor care calatoresc si raman in locuri diferite decat mediul lor obisnuit pentru o perioada mai mica de un an consecutiv, pentru agrement, afaceri sau in alte scopuri care nu sunt legate de o activitate remunerata desfasurata la locul de destinatie.

Mediul obisuit la care se face referire include vecinatatea imediata a casei si a locului de munca sau studiu ori alte locuri vizitate in mod frecvent.

Exista, ca urmare, cateva notiuni indiscutabil legate de turism: timp liber, agrement, recreere, calatorie.

Timpul liber este considerat ca fiind "timpul ramas disponibil unei persoane, dupa ce au fost realizate activitatile ce privesc munca si alte activitati si sarcini necesare existentei, pentru a fi petrecut la discretie" (Miller, Robinson, 1963).

Agrementul este "o parte a timpului liber dedicat activitatilor realizate cu scop de agrement care poate sau nu sa fie atins, prin procese recreative si activitati distractive Asadar, agrementul reprezinta timpul ocupat cu activitati specifice".

Timpul "total ocupat" este, spre exemplu, timpul dedicat somnului, mancarii, calatoriei la locul de munca si cumparaturilor strict necesare; de asemenea, exista timp ocupat in cel mai inalt nivel, ce priveste activitati cum sunt ingrijirea copilului, religia, reparatiile casnice si orele suplimentare de lucru.

O definitie acceptata in prezent este: agrementul poate fi descris ca fiind timpul disponibil unui individ, dupa  ce somnul, munca si alte nevoi de baza au fost satisfacute (Cooper ,.s.a., 1993).

Recreerea poate fi privita ca ocupatiile in care oamenii se implica in timpul liber si un spectru de activitati poate fi identificat, de la recreearea in jurul casei, la un capat al scalei, pana la turismul care presupune sederea pentru o noapte, la celalalt capat" (Cooper, s.a., 1963).

Caracteristicile recreerii pot fi, astfel:

revitalizarea functiilor pentru munca;

o activitate care nu include munca si care este efectuata pentru placerea proprie;

caracterul voluntar - fara a fi impusa din exterior.

Deosebirea dintre agrement si recreere consta in afptul ca primul concept se refera la timp, iar cel de-al doilea - la continut, la modul in care este petrecut timpul liber.

Calatoria presupune, de multe ori, mai mult decat turismul daca avem in vedere scopurile in care este efectuata (migratia, schimbarea domiciliului sau alte deplasari ale oamenilor care transced turismul). In acceptiunea lucrarii de fata, insa, calatoria este o parte a turismului.

Uniunea Internationala a Organismelor Oficiale de Turism (UIOOT) este prima organizatie care a observat ca nu se face o diferenta intre turismul national si cel international atunci cand sunt definite. Pentru aceasta, este necesar sa se defineasca vizitatorul. In cadrul Conferintei ONU pentru turism si calatorii internationale de la Roma (1963) a existat recomandarea ca vizitatorul international sa fie definit in aceeasi maniera cu vizitatorul. Astfel: "vizitator international este considerata orice persoana care calatoreste intr-o alta tara decat cea de resedinta, pentru orice alt motiv decat exersarea unei profesii renumerate in tara vizitata".

Turistul international este considerat, conform OMT, un vizitator temporar care locuieste cel putin 24 ore intr-o tara si ale carui motive de calatorie pot fi grupate in:

loisir (agrement, vacanta, sanatate, studii, religie, sport);

afaceri, familie, misiune.

Se face distinctie intre vizitatori si turisti, astfel (fig. nr. 1)

Fig. nr. 1: Turistii internationali

Sursa: Organizatia Mondiala a Turismului

Forme de turism

Pe baza modului in care sunt realizate statisticile, se intalnesc:

Turismul intern (domestic) - turismul practicat de rezidentii unei tari care viziteaza destinatii din propria tara;

Turismul receptor - turismul vizitatorilor non-rezidenti care merg spre destinatii interne;

Turismul emitator - turismul cetatenilor (ex. Romani) care viziteaza destinatii din alte tari;

Turismul interior - combinatia turism intern-turism receptor;

Turismul national - turismul practicat de vizitatorii rezidenti (ex: romani) in interiorul si inafara teritoriului economic al tarii de referinta (ex. Romania);

Turismul international - combinatia dintre turismul receptor si emitator.

Fiecare motivatie genereaza un flux turistic omogen, distinct. Astfel, rezulta:

turism international de vacanta,

de tratament,

de studii,

religios,

cultural etc.

Din punct de vedere al modalitatii de comercializare, exista:

turism organizat,

turism semi-organizat,

turism individual.

In functie de mijlocul de transport folosit, turismul international poate fi:

-feroviar,

- rutier,

- aerian,

- naval.

Din punct de vedere al gradului de mobilitate, se intalnesc:

turism international intinerant,

turism international de sejur,

turism rezidential etc.

Caracteristicile economice ale turismului

Turismul ca industrie

Se vorbeste tot mai mult in literatura de specialitate, chiar in limbajul comun despre industria turismului. Este dificila masurarea acesteia, intrucat turistii achizitioneaza bilete de calatorie, cazarea la hotel, mancare si bauturi, suveniruri, alte bunuri necesare calatoriei. Hotelaria si cateringul pot fi considerate un substitut, insa nu acopera toate bunurile cumparate de turisti. Totusi, se considera industria turismului ca fiind partea economiei care are ca functie principala oferirea bunurilor necesare turistilor. In acest mod, se poate vorbi despre cerere si oferta turistica si poate fi analizat impactul turismului in economie.

Dificultatile intampinate in masurarea efectelor turismului in economie au dus la crearea Contului Satelit de Turism (TSA). Este un termen dezvoltat de Natiunile Unite pentru a masura marimea sectoarelor economice care nu sunt incluse in conturile nationale. Ca urmare, exista cinci mari sectoare ale industriei turistice:

1. Sectorul atractiilor turistice:

Atractiile naturale

Atractiiile culturale

Parcurile tematice

Muzeele

Parcurile nationale

Gradinile

Siturile arheologice

Divertismentul

Evenimentele

2. Sectorul de cazare:

Hotelurile

Motelurile

Case de oaspeti

Apartamente, vile

Camping-uri

Sate de vacanta

Vase de croaziera

3. Sectorul transporturilor:

Transporturile aeriene

Transporturile feroviare

Operatorii de transport auto

Operatorii de inchiriere masini

Linii maritime

4. Sectorul organizatorilor de calatorii:

Touroperatorii

Agentii de turism

5. Sectorul organizatorilor la destinatie:

Oficiile nationale de turism

Oficiile regionale de turism

Oficiile locale de turism

Asociatiile de turism.

Produsul turistic este un mix de produse

Turismul apartine serviciilor

El reprezinta cu un sector sine diem, insa nu o industrie in adevaratul sens al cuvantului. Turismul are toate caracteristicile serviciilor: intangibilitatea, eterogenitatea, perisabilitatea (lipsa posibilitatii de a le stoca), participarea clientului la realizarea lor, clientii trebuie sa mearga in locul in care este realizat.

Sezonalitatea cererii turistice

Cererea pentru produse turistice este caracterizata printr-o distributie inegala in timp. Exista luni ale anului cu o cerere foarte ridicata si altele-cu cerere extrem de redusa.

Interdependenta produselor turistice

Prezenta unor elemente este strict necesara pentru alte produse turistice, iar calitatea slaba a unora influenteaza in mod determinat celelalte produse (infrastructura, atractiile turistice etc).

Necesita costuri relativ reduse cu investitia, insa costurile de operare sunt ridicate

De cele mai multe ori, costurile sunt realizat la inceputul anului, iar ele trebuie amortizate intr-o perioada scurta de timp, ca urmare a sezonalitatii.

Turismul este un sector in crestere

Previziunile WTO (Consiliul Mondial al Turismului si Calatoriei) indica o crestere a acestui sector cu o rata ridicata pentru unele tari, mai scazuta pentru alte tari sau regiuni.

Elasticitatea ridicata a venitului

Cererea de turism manifesta un grad ridicat al sensibilitatii fata de venit. Astfe, o scadere a venitului populatiei are influenta asupra cererii de turism (in sensul reducerii acesteia).

Predominanta IMM-urilor

In cele mai multe tari, in ciuda globalizarii, care a adus firmele mari in toate domeniile, in sectorul turismului exista firme mici si mijlocii care ofera produse turistilor.