Definirea ecoturismului

Definirea ecoturismului

In cadrul formelor de turism alternativ s-a detasat acea forma de turism prin care se reuseste in realitate atingerea obiectivelor privind protectia si mentinerea la nivel controlabil a dimensiunii impacturilor. Este vorba despre ecoturism.

Acesta se detaseaza cu atat mai mult cu cat adeptii lui au ca scop minimizarea impacturilor ecologice. Ei se caracterizeaza prin constiinta sociala, o atitudine responsabila si practicarea unui turism cu efecte minime asupra mediului natural.

Devine tot mai evident ca dezvoltarea turismului in arii naturale sensibile in absenta unui management corespunzator poate prezenta o amenintare pentru integritatea ecosistemelor si a comunitatilor locale. Un numar tot mai mare de vizitatori in zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternica a mediului.

Partea buna este ca aceeasi ascensiune a turismului creeaza numeroase oportunitati atat pentru conservare cat si pentru bunastarea comunitatilor locale. Ca raspuns la interesul crescut pentru cunoasterea naturii, dar si la semnalele de alarma venite din cele mai indepartate colturi ale lumii, s-a conturat treptat o noua etica a calatoriei numita ecoturism. Ecoturismul poate furniza veniturile atat de necesare pentru protejarea parcurilor nationale si a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obtinute din alte surse.

Ecoturismul poate fi privit asadar, mai intai ca o oportunitate de afaceri, apoi ca un concept cu principii, studiat de cercetatori si organizatii non-guvernamentale inca de la sfarsitul anilor '80 si ca un segment de piata in plina evolutie, fiind o forma a turismului in arii naturale.

Ecoturismul ca forma de turism a aparut odata cu nevoia oamenilor de a se retrage in natura si de a vizita si cunoaste zonele naturale care se bucura sau nu de un statut national sau international de protectie.

Prin ecoturism se elucideaza o explozie de interese, acesta fiind privit ca un mecanism de

dezvoltare a industriei turistice, in general, cu scopul de a corespunde modelelor de dezvoltare durabila, in primul rand generand si atribuind o valoare economica protectiei mediului inconjurator, precum si evidentiand valorile culturale si naturale ale comunitatilor locale. Ecoturismul genereaza beneficii economice atat pentru tarile si regiunile de destinatie, cat si pentru tarile emitatoare. Dezvoltarea sectorului ecoturistic va antrena simultan si prosperitatea altor sectoare ale economiei (industria alimentara, comertul, transportul etc.). Deoarece cererea pentru turismul ecologic este in permanenta si constanta crestere (pe plan mondial), ca o tendinta de mentinere a acestei influente pentru piata turismului si a comunitatilor locale prezinta interes continuitatea promovarii modelelor de dezvoltare durabila.

Se poate afirma ca ecoturismul dispune de potential si capacitati de a fi considerat un instrument pentru dezvoltarea durabila a unei regiuni.

In 1996, Uniunea Mondiala pentru Conservare formuleaza propria definitie astfel: "Ecoturismul este calatoria responsabila fata de mediu in zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (si a oricaror atractii culturale trecute si prezente), care promoveaza conservarea, are un impact negativ scazut si asigura o implicare socio-economica activa si aducatoare de beneficii pentru populatia locala."

Organizatia Mondiala a Turismului evidentiaza ca principala motivatie a turismului ecologic o reprezinta aprecierea, studierea naturii si a traditiilor locale. Ecoturismul intentioneaza sa dezvolte o forma a turismului ce va asigura protectia si conservarea mediului natural drept o componenta integrala a proceselor de planificare si dezvoltare a industriei turistice, in acelasi timp furnizand beneficii populatiei locale.

Fiecare autor, organizatie a incercat sa impuna o varianta proprie care a condus la o varietate de definitii. Majoritatea definitiilor ecoturismului reflecta o forma distincta de turism, care intruneste patru criterii de baza. Aceste criterii sunt urmatoarele:

se desfasoara in spatii naturale si culturale;

implica masuri de conservare;

incurajeaza implicarea comunitatii locale;

sustine bunastarea localnicilor.

Drept urmare, ecoturismul poate fi definit ca o forma de turism desfasurata in arii naturale, al carui scop il reprezinta cunoasterea si aprecierea naturii si culturii locale, care presupune masuri de conservare si asigura o implicare activa, generatoare de beneficii pentru populatia locala.

Ecoturismul se desfasoara in spatii departate de centrele turistice principale, precum sunt pensiunile turistice si agropensiunile, gospodariile taranesti, fermele ecologice. Pot fi enumerate o serie de activitati ale ecoturismului, desfasurate in cadrul ariilor naturale, printre care: studierea naturii, fotografierea naturii, traversarea pe jos a zonelor vizitate, activitatile de ciclism, alpinism, speologie, canotaj, echitatie, vanatul si pescuitul sportiv, vizitarea obiectivelor culturale si istorice din apropiere, participarea la diverse activitati legate de mestesugarit si traditii nationale etc.

Ecoturismul este asociat cu turismul de aventura, turismul de natura, turismul rural si cu agroturismul.

Figura 1.1. Ecoturismul forma de turism

Sursa: conceptie proprie

Dezvoltarea ecoturismului depinde de angajamentul intreprinzatorilor de a respecta criteriile de baza, reflectate in notiunile de ecoturism. Faptul ca nu exista un organism de reglementare la nivel international, care sa determine strict continutul notiunii de ecoturism, creeaza dificultati in monitorizarea, de catre stat, a ecoturismului ca domeniu de activitate si oportunitate de afaceri.