Baieti de gasca - Dan Lungu

Dan Lungu,

Baieti de gasca

din volumul de nuvele"Baieti de gasca", Editura Polirom)

Chiar daca uneori spun c-am fost un bou, c-as fi putut sa-nvat, ca minte am avut cel putin cat alcoolista mea de diriginta, nu-mi pare rau dupa viata de liceu, ca dixtractie ca atuncea n-am mai pupat niciodata. Desi am facut cel mai de rahat liceu cu putinta, oleaca mai rasarit decat scoala de corectie, am avut parte de-o gasca beton. Cand imi aduc aminte de Fasola, Paganel, Varu`, Bastarca, Stupidu`, Capalb si altii, imi vine sa ma hlizesc instantaneu, ca proasta la stiti voi ce. Anii aia am tras o dixtractie pe cinste, zau, de care-mi aduc aminte cu mare placere la un pahar de vin, de tescovina, de rachiu de zarzari, de visinata, de secarica sau de ce-o fi. Vorba lui Fasola, cu care m-am intalnit chiar zilele trecute: de la pipi de fata mare-n sus, nimic nu se iarta. Minte am avut, dar, pe cinstite, m-a durut la carburator de scoala si acuma ma doare un pic mai jos. As fi putut ajunge si eu un inginer somer care vrea sa-si deschida gogoserie, nu credeti? Sau macar un maistru care nu mai are nimic de furat din fabrica si acuma face greva. As fi putut ajunge un profesor de sport, adica de frecat menta, care sapa in gradina directorului ca sa-i scoata post si la anu' Asa ca nu-mi pare chiar atat de rau pe cat s-ar cuveni sa-mi para. De frecat margica, mersi, pot s-o fac si fara studii superioare, e suficient liceul pentru asta.

Daca totusi am fost bou, asta e doar pen' ca nu i-am pus-o can' trebuia lui Dorina Amicsulesei, care e proasta cu spume si acuma mananca cacat in politica. Si nu o lingurita, doua, ca orice om cinstit, ci cu polonicul, nene, ca ingramadeala-i majora. Daca i-o puneam la vreme, poate ca acum Dorina Amicsulesei ar fi avut chiu-iul mai acatarii, un sot, un copil si o bucatarie stralucind de curatenie. Nu c-as fi eu futere de doxat, dar cand o auzeam ce dume scoate, ce cacaturi are in cap, pe cuvantul meu ca mi se ofilea apetitul, chiar daca, cum se spune, organul nu stie carte. Asa a ramas Dorina Amicsulesei fata batrana, iar eu nu pot sa le spun carmolistilor astia, ba nenorocitilor, n-o credeti pe Dorina Amicsulesei, chiar daca are coc si se fandoseste, ca e proasta de pute, pana si mandea i-a pus-o. Dar ea, cica era in limba dupa mine, cel putin asa ziceau Varu' si Paganel: alo, Franzela, (asta eram eu), vezi c-a pus Holstain benoclul pe tine.Da' la astia nu stiai niciodata cand e pe bune si cand fac panarama E drept ca se holba la mine cu privirea umeda, de vitica de import, de-ti venea a plange daca te uitai mai mult la ea; dar mie imi placea in secret de Profa-de-romana: cat eram eu de bengos, cand o vedeam mi se taia maioneza. Era frumoasa, bai frate, de dadeai in balbaiala, nu alta! S-o vezi cum trecea pe holuri, intepata si zambitoare in acelasi timp, cu parul negru ca smoala si lung pan' la buci, lasand o dara de parfum, de la rudele din Italia, de te tineai dupa el ca la Tom si Jerry. Da' mucles, nu spuneam nimanui cum ma arde la lingurica cand o vad. Nu c-as fi eu mare secretos, ca-s cam gura sparta de felul meu, dar daca ar fi aflat cei din gasca - Fasola, Varu', Paganel, Bastarca si altii - ar fi ras de mine o saptamana continuu, doar c-o pauza pentru apa. Ar fi facut o panarama, de sa-ti bati copiii cu basca uda, nu alta! Nu ca mi-era frica de mistoul lor, ca n-as fi tinut la tavaleala n-am eu greturi de astea, ca nici eu nu-s castigat la loz in plic, dar nu-mi venea sa le spun bulangiilor ce am pe suflet. Ce pusca mea, puteam sa am si eu un secret, nu? Ma durea la flasneta ca se iau de mine, ma-ntelegi?, ca doar toata ziua asta faceam: bascalie. Care nu era tare in clanta sau se supara, isi dadea foc la valiza.

Fasola era cel mai meserias dintre noi, de departe. Era un fel de sef, ca sa zic asa. Dadea tonul. Asta cred ca radea de ma-sa inca de cand era in burta: 'vine tampita de maica-mea si-mi zice', numai asa vorbea. Bai, si-avea o mama de nota zece, statea la niste cozi de te cacai pe tine ca sa cumpere salam sa-i dea sandvisuri animalului la scoala, iar el din tampita de maica-mea n-o scotea. Asa era el, bolnav la creier, ce vrei! Era suparat ca nu-l lasa sa fumeze in casa, ca pe tac'su. Multa vreme nici n-am stiut de ce-i spune Fasola, ca venise cu porecla asta din scoala generala. Pana intr-o zi cand s-a machit la 'Pufoaica rupta' si ne-a povestit. Cica ma-sa, cat timp a fost gravida cu animalul de el in burta, n-a fost om. Nu tu greturi, nu tu varsaturi, cum se intampla de obicei, dar tragea vanturi la greu. 'Ba frate, parca manca o oala de fasole pe zi, asa vanturi tragea, zau! A vrut taica-miu sa-i cumpere si amortizor, dar i-a fost frica sa nu intre la port ilegal de arma.'Asa a ajuns de i s-a spus intai Fasolica, apoi Fasola.'Ba, si eu care credeam ca-ti zice asa fiindca razi ca proasta-n targ si-ti arati mereu fasolea' zice Bastarca, sorbind din secarica, pe tonul lui usor tiganos. 'Ian uite cine spune de aratat fasolea, bai, buze decapotabile!', se inteapa Fasola. E adevarat, Bastarca avea niste buze late de doua degete, de-ti venea tot timpul sa-l pui la umflat baloane pentru 23 August.

'Pufoaiaca rupta' era o carciuma jegoasa, unde nu ne futea nimeni la creier, nu ne intreba nimeni de carnetul de note si de numarul matricol, cu muzica de cacat si cu un damf de te-ndoia. In plus, era destul de departe de liceu, n-aveai sanse se te intalnesti cu proful de mate sau cu ala de istorie, care nici ei nu duceau la ureche. Mergeam acolo mai ales cand era vreme de cacat afara si nu puteam sta in parc, la 'biroul de comanda' sau la 'dispecerat', cum ii spuneam foisorului cu pricina, sau prin alte locuri de macheala, cum era cambuza lui Varu' sau boxa de la subsolul blocului lui Paganel. Ca asta ne era dixtractia, panarama si macheala, iar din cand in cand cate un bairam.Daca Fasola era cel mai tare la bascalie, Paganel era responsabilul cu drospaiala - ducea la bautura de nu-ti venea a crede, ziceai ca l-a alaptat maica-sa cu cinzeaca. La el sticla de vodca Stolicinaia era de deschidere, berea nici nu intra in categoria bauturilor alcoolice, iar cu vin se spurca doar cand n-avea incotro. Paganel era si el un fel de sef; era, de fapt, un fel de concurenta intre el si Fasola. Fasola facea baza de el de te pisai pe tine de ras, iar Paganel il baga sub masa la drojdeala. Noi, ceilalti, contam mai putin, eram mai degraba galeria. Varu', un haidamac de la Pocreaca, cu maniere de grajdar, era acceptat nu doar fiindca radea guitat si la poantele cele mai rasuflate, ci si pentru ca avea lovele cacalau. Taica-su era contabil la C.A.P.-ul din Cucuietii din Deal sau cum naiba ii spune, iar maica-sa telefonista acolo in sat si ii inchiriasera animalului o garsonica in oras sa nu stea mititelul la turma la internat ca sa-l deranjeze 'tot felul de repetenti'. Dar Varu' nu era o fire chiar asa sensibila, ci mai degraba genul de colocatar care isi sufla mucii in chiuveta si-si sterge degetele de pantaloni, care isi lasa flocii pe sapun dupa ce face dus, atunci cand face. Dar ca sa nu fiu de-a dreptul cacanar cu el, mai trebuie sa spun ca era de-o bunatate de te paraliza, iar la cafteala n-avea nici o taina. Vorba lui: 'cu stanga dau mortal, da' cu dreapta dau mai tare'. Ai lui voiau sa-l faca profesor de ce-o fi, sa-l aduca cu pile la ei acolo in sat, sa-l insoare, sa-l tina in capastru pana la adanci batranete, dar nu si-au gasit omul. Varu' a descoperit un club de box pentru incepatori si s-a inscris pentru o proba: din doua bucati scurte, ca pe toloaca, si-a zvarlit adversarul cu rotile-n sus. Chit ca loviturile nu fusesera tocmai regulamentare, le-a cazut sertarul cand au vazut ce forta are animalul. Dupa o saptamana, dupa ce i-a batut pe toti de-i asculta cu urechea, nu mai voia nimeni sa faca antrenament cu el. Ce-i drept, nu prea stia de gluma gagiul - dadea, si radea ca prostul; iar dadea, iar radea ca prostul. Dupa Revolutie, am citit pe undeva un interviu cu Varu', castigase nu-s' ce campionat in Italia. Aia de la ziar l-a intrebat care e secretul fortei sale, daca bea ceaiuri, ia pilule sau cacaturi de astea. Stii ce-a zis gagiul? Mie mi-a placut de el: 'nu-i nici un secret domnisoara, daca sapi in gradina, ranesti la vaci si bati fasole macar vreo zece ani, e imposibil sa nu castigi campionatul Italiei'. Si imi imaginez ca a ras ca prostul, desi nu era nici o gluma. Ii ziceam Varu' fiindca, prost cresut cum era, mereu facea intre noi faze naspa, de cacat, si noi ii gaseam mereu aceeasi scuza: va rog sa-l iertati, e varul nostru de la tara, n-o sa mai faca alta data, promitem. La inceput i-am spus Varul-de-la-tara, apoi, mai simplu, Varu'. Cambuza lui era a-ntaia pentru baute si chefuri, dar nu era intotdeauna libera. Cum era baiat de comitet, profitau de el toti ghiortanii sa vina cu pocnitorile lor pe-acolo, la posta sau solo, de la prietenarii de la box, cu fetele lor ca niste bidoane turtite, si pana la afafici slabanogi si lungi ca fularul, cu cosuri pe fata la greu. 'Ce pana mea cauta popandaii astia la tine?', il intreba Paganel, cu glanda suduind dupa o cinzeaca, defiland in fata scarii. C-asa era Varu', nu-i deranja nici daca ghiolbanii depaseau ora stabilita. O data am stat aproape o ora sa iasa o starpitura de mascul, deh!, prietenarul lui Varu', cu o penala de ne-am hait de ras; imagineaza-ti o scheleabra lunga de te plicteseai uitandu-te in sus, fara nici o forma, gen profil de biscuite, cu un nanau de doispe metri, pe care stau hainele ca pe cuierul pom. Nasoala cu draci, ce mai! 'Baaa, ca sa i-o tragi asteia, tre' s-o pui cu capul in chiuveta de la bucatarie si cu cracii pe lustra din camera' comenteaza Fasola. 'Eu nu i-as trage-o nici de frica' zice linistit Bastarca, lipit de tigara, luand lucrurile in serios. 'Baa, da' pretentiosi mai sunteti - zic eu, desteptul lu' peste prajit -, da' parca va aud ca-i dedicati diseara o laba-n baie'. 'Bai Franzela, vorbeste frumos, nu fi de la tara, se zice ca-i dai un autograf pe faianta, tine si tu minte macar atata lucru, ce dracu'! Maine poimaine te-nsori si nici macar asta n-o sa stii sa spui soacra-tii' zice Fasola.'Lasa-l, bre, intervine Paganel, ca el n-a facut Oxfordul, ca tine'. 'Asa, tine-i palma Paganel, eu vreau sa-l fac baiat de salon si tu te bagi ca musca-n curul calului'. 'Bai, da' asa v-a invatat pe voi sa vorbiti acolo la Oxford, curul calului?' ii platesc eu polita. 'In partea dorsala a cabalinei' intervine molcom Bastarca, serios, de parca ar fi fost reprezentantul Oxfordului in teritoriu.

Nu mai stiu cum ne-am mistocarit mai departe, dar tin minte ca am baut o sticla de rom a-ntaia, tata de mata, cum se zice, si-am pus la cale cel mai monstruos chef din istoria aia de cacat a liceului. Fasola bazaia ca Varu' le-ar fi luat niscaiva lovele alora de si-o trageau la el in cotet, asa s-ar fi scapat omul de la Pocreaca la un pahar de matrafox, da' eu cred ca-i vrajeala. La cat tine Fasola la chileala, mai curand cred ca el da pe goarna vrute si nevrute, si nu Varu'. Sau i-o fi spus Varu' la plesneala, asa!, sa-l abureasca, iar boul de Fasola o fi pus botul Habar n-am! Dupa mintea mea de paispe carate, eu zic ca daca futangiii erau baieti fini, ii lasau acolo o sticla de ceva si o sarailie, daca nu, se alegea Varu' numai cu harta ureseseului lasata pe cerceaf. Sa ma bata jalea daca l-am inteles vreodata pe Varu', de ce lasa toti sifiliticii la el in asternuturi.

O singura data a bagat si el prohibitie pentru garsonica, asa, ca la pescuit. Perioada cat a fost cuplat cu una de-i ziceam noi Palmolive. O gagicuta fasneata si aranjata cu tot felul de smacuri, creme si chiclazuri din afara, mai ales din Polonia si Germania, frumusica de-ti cadeau ochii in gura, cu un hoit adeva, facut parca in ciuda pulii. O surpriza pentru noi, care ne asteptam la Varu` sa iasa cu vreo naspeta de sa-ti borasti matele, vreo nespalata cu parul facut permanent, care se da in vant dupa muzica populara, proasta sub nivelul marii. Dar Varu` nu, apare cu Palmolive, parca Olivia pe numele ei de bun, daca nu-mi joaca feste bambilusca, si ne lasa cu gura cascata ca la dentist, cu ochii in soare si cu miinile in buzunare, sa ne mai domolim mania din pantaloni. "Baaa, Varu`, a dat norocul peste tine, boule, sa-mi trag una de nu. Cre` ca ai mancat cacat cu polonicul cand era mic, zau!", ii tot zice Fasola, ca sa deschida discutia, poate da pe goarna ceva mutalaul. Da` Varu` nimic, nici numarul de la pantofi nu voia sa ni-l spuna, daramite alea-alea, chestii porcoase, care pe noi tare ne-ar fi interesat. Ba chiar cu lux de amanunte, daca se putea. Varu incepuse s-o mai rareasca cu bajetii, futea la greuceanu, dupa cum ne dadeam noi cu parerea. In lipsa, normal ca-l comentam, Sa mai rada si baietii, nu? Sa se mai dixtreze, ce mama lui Stefan cel Mare! "Bai Franzela, ne-a dat ceata ciomagarul! Cat suntem noi dati in ma-sa, asa bucatica nu pupam nici daca ne reincarnam de enspe mii de ori, pe bune!", zicea Fasola la un pahar de vin, de tescovina, de rachiu de zarzari, de visinata, de secarica sau de ce-o fi. "Da` cine-i spunea, cumetre, ia Varule si te lipeste de vreo gagioamba, nu arde mangalul la rece, ca futi - nu futi vremea pulii trece, ai? Mai tii minte?" ii tineam eu hangul. "Ziceam baaai, ca de asta am gura. Da taranul roman nu stie de guma! El trece Prutul, si gata!" "Acu` nu-ti convarza. Faci inundatie la plombe numai cand o filmezi, daramite sa te lase sa pui un pic si degetul!" il zadaram eu ca pe caini, de placerea discutiei. "Numai ce joc de buci periculos are zmeoaica, ai bagat de zeama? Sa-ti dai palme cu pantoful, nu alta!" "Taci, fratele meu de suferinta! Macar nu-mi mai adu aminte!", ii faceam jocul, ca sa scuipe tot felul de nazbatii. Ceea ce se si intampla. "Sa fii iradiat de la Cernobal, si de-o gimnastica cu Palmolive tot iti vine osul, zau!" "Dar de cracane ce spui, Fasola? Ca ti-o fi scarba sa pui laba pe ele.", se trezea si Paganel vorbind. "Ce sa spun, cumetre!, ofta Fasola teatral, si maine le-as face bicicleta.Da` tu Bastarca nu zici nimic? Suferi in tacere? O sa apucam noi vreodata in viata asta de cacat sa ne dedulcim la asemenea bulane?" "Prohabil ca nu!", raspundea Bastarca dintr-o bucata, sugand din tigara ca disperatul, fara sa schiteze un zambet. "Asta mi-e frica si mie, fratilor, ca o sa dam din buci ca cei nauci cu tot felul de pupeze nasparlii, dar ca bucatile giugiuc or sa le ia intotdeana baietii cu lozul. Naspa viata", zicea adicatelea dezumflat Fasola, motiv sa galgaie din sticla cu bulbuci. "Alo, fratioare, sarea vigilent Paganel, mai cu frana, ca mai sunt si alti nacajati pe lumea asta. Baga sticloanta incoace!" "Bai, mai lasati halberatiile, ca nu-i a buna cu Varu", zice o data Bastarca, enigmatic, expirand fumul pana la Leorda. "Da de ce zici asa, nenicule, ai ceva informatii proaspete, ia toarna!", il ia Fasola ca la militie, copt de curiozitate. "Am pe dracu` ghem", i-o reteaza din serva Bastarca "Atunci de unde stii?" "Simt in urina, fratioare!", il lamureste bustean tiganosul.

Nu stiu cum simtea Bastarca in urina, dar a avut dreptate gagiul. De unde se vede ca pisatul de ceaurel nu e bun numai la sarat semintele de dovleac, ci si la ghicit viitorul. N-a durat mult si boxiorul nostru arata tot mai ofilit, cu apetitul pentru lichide sub limita de avarie. Ducea paharul la gura in dorul lelii, parca era in reluare. Ceva se intampla cu haidamacul nostru. Ceva nasol. Nu era el omul care sa se pleosteasca dintr-un sfaraiac. Ce putea sa-i faca taspocul asta de fata lui - lui, care facea macel pe-acolo la box, ii batea pe aia de le suna apa in cap - ca sa arate in halul asta? Fata i se creponase, urechile ii atarnau ca doua baligi, ochii-i intrasera in cap de nu-i dibuiai nici cu furculita. Cand Fasola il lua cu chestii care alta data l-ar fi cracanat de ras, acum lui nea Omu` nici macar nu-i clinteau colturile gurii. "Bai, Penis Imparat, cu asa prospatura langa mine n-as mai sta de vorba cu nimeni. As fi fudul ca proasta-n piata.", incerca Fasola marea cu degetul. "As pune lacat pe usa si as scrie: inchis pentru inventar amanuntit!", se straduia sa-i smulga un zambet. Dar Penis Imparat parca nici n-auzea, o grija la icre-l freca. Lucrurile pareau cocarlibacite rau de tot, iar ei, bajetii, habar n-aveau cum sa le descalceasca.

Cand la Varu' era groasa, mergeam la Paganel in boxa. Mai cu fereala, sa nu ne bungheasca vecinii, niste mosnegi basinosi, paraciosi ca la gradinita, fosti contopisti de tot cacatul, deh!, bloc select, ce mizda pa-sii, ca sa vorbim frumos. Acolo era al naibii de misto, ca Paganel al batran era om gospodar. Stateam frumusel printre borcane cu zacusca si funii de ceapa, printre butoiase de plastic pline cu muraturi si navete sticle de suc de rosii, printre radacinoase ingropate in nisip si tot felul de dulceturi. Stateam acolo si beam vodci rusesti adevarate, ciresate si caisate, secarici si rachiuri de drojdie sau de vin'Ba, numai sa nu-mi borati pe-aici' ne avertiza inutil Paganel, benoclandu-se mai cu seama la Fasola, ca el era mai slab de inger. 'Sau borati in punga, ba, ca-n avion, ca intra in pretul biletului'. Si mai destupam cate o sticla de suc de rosii la vodcuta, si mai desfaceam cate un borcan de patru sute de zacusca, pe care-l consumam fara paine, ca painea se dadea pe cartelaViata si acordeoane, bai frate! Naspa era doar ca trebuia sa vorbim pe soptite, sa n-auda miscari bosorogiida' acu imi dau seama ca asta era si o chestie misto, crea un soi de intimitate, ca are un farmec aparte bascalia facuta pe soptite, vodcuta bauta direct din sticla, sub privirea de cantaragii versati a celorlalti, gata sa-ti rupa fasul daca i-ai fentat c-o inghititura. 'Ba Bastarca, tu nici n-ar trebui sa ai dreptul sa pui buzele pe sticla, ba! Cu desfundatorul tau de chiuvete, tu o seci dintr-o sorbire', il lua la basca Fasola, cracanandu-si buzele in chip de ilustratie. Pe Bastarca il durea la tenesi, suda tigara de la tigara, cu trompa indreptata mereu catre gura de aerisire. Avea un sictir in glanda, de nu-i adevarat. Cand, totusi, era incoltit cu bascalia, ricana, cu fataul lui de tantar lobotomizat, fara nici o legatura cu ce s-a zis inainte: 'Hai, 'te-n pula mea, Fasola! Bine ca esti tu destept de moare calu'!' Asta era replica lui standard cand era ghipsat.'He! He! He! La multi ani! Ce te-ai basicat asa?', continua Fasola, dar Bastarca iar isi pierdea subit cheful de vorba, ii era perependicular de tot ce se intampla.

Dar cel mai periculos in domeniul lichidelor nu era Bastarca, ci Paganel - asta, sa ma bata Mos Craciun de mint, avea palnie in loc de gat. Pe bune! Era prevazut din fabricatie cu un canal colector de lichide de performanta mondiala, ca lichidul nici n-atingea papilele gustative, intra direct in stomac, daca nu cumva direct in sange. In plus, mai avea niste antenute olfactive, ca niste bastonase incolore, un fel de radar nazal, cu care depista si cea mai infima cantitate de alcool pe o raza de cinci sute de metri; si si-a propus ca de la an la an sa-si bata propriul record si s-o identifice pe o raza de sase sute de metri in 1985, sapte sute in 1986, opt sute in 1987 s.a.m.d. 'Dar pentru asta e nevoie de antrenament tovarasi, nu joaca!'. Ma si mir ca n-am ajuns la bulauDar probabil nu ne baga nimeni in seama pe noi, niste amarasteni de cacat, care beau ca sobolanii, prin subsoluri.

Cand Paganeii seniori o piscau de-acasa pe la tara sau pe la naiba-n praznic, urcam si noi ca boierii la altitudine, la etajul doi, in apartament. Era fainut si aici, ne lafaiam ca bastanii in fotolii scumpe de te cacai pe tine, nu mai drospaiam cu telina-n fund sau cu funii de ceapa in jurul gatului, cum isi punea Fasola la panarama si zicea ca-i Dalai Lama. Paganel juniorul avea acelasi stres in glanda: "Baa, sa nu-mi pictati canapelele ca v-am halit!", se zborsea el la noi. Si, bineinteles, se uita insistent la mine. Iar Fasola, as la mistori, deodata se ridica cu mina la gura si fugea de nauc prin camera, adica vezi bine ii venise sorocul, lasandu-l pe Paganel fara glascior, cu o fata numai buna de pus la panoul de onoare. Noi ne defecacam pe noi de ras. Pe jumatate era pe bune, dar pe jumate ne si prosteam, ne behiam si ne tineam cu mana de burta demonstrativ, adica "vezi ca ti-a tras-o, bajete, ai muscat ca fraierul". Dar Paganel nu ramanea pe restant, cand il prindea pe Fasola la cotitura, i-o-ntorcea cu dobanda. Dar pentru asta trebuia sa-l torpileze nitel, asa ca mereu il intepa: "Fasolica, mama, mi se pare mie sau tu numai pupi paharul?" "Ia-ti ochelari, Paganel! Si ai grija ca alcoolul cauzeaza grav la sanatatea umana." "Fasolica, mama, vezi ca se consuma si continutul, nu se linge numa` ambalajul." "Bine, Paganica mama, da` nu mai fa eforturi de concentrare, c-a zis doctorul ca o sa-ti paralizeze si celalalt neuron." "Ce spui mata? Nu prea se aude in locul asta!" "Pai vezi, Paganica mama, ca avea dreptate dom` doctor? A si-nceput sa-ti cauzeze la auz!" Si tot asa intindeam matul, ba unul - ba altul, si ne simteam al naibii de bine, ne durea la basca de scoala, de mizerie, de cozi, de frig, de foame si de toate bla-bla-urile celor care mancau cacat pe toate drumurile.

O alta dixtractie majora la Paganel acasa era telefonul. Cand batranii lui erau plecati, el era primul care dadea in telefonita. Dupa cateva vodci meseriase, apartamentul devenea prea mic pentru poantele noastre geniale, de Premiul Nobel, asa ca treceam pe noi piete de desfacere. Luam cartea de telefon si cautam nume haioase, numai bune de facut gargara pe seama lor. Intr-o zi au fost doua faze de milioane. Prima a lui Paganel, care a dat peste familia Buca. Ia boul receptorul, formeaza numarul si pe o voce de dat limbi in dos intreaba: "Aloooo, tovarasa Buca?", ca ii raspunsese o voce feminizda. "Tovarasul Buca e acasa?" Aia zice ca da. "Ooooh, ce ma bucur, inseamna ca tot curul e la domiciliu." A doua, a lui Bastarca. Tiganosul, baftos de nu se poate, da peste un nume, sa te dai cu capul de pereti, nu alta: Mucicopti. Suna si, cu vocea lui de vaca cu pneumonie, intreaba: "Alo, acolo Mucicopti?" Noi eram in coma de ras numai cand il vedeam pe Bastarca cu buzanele cat niste langosi spunand asemenea mascari. Nu-s ce zice de partea ailalta, dar el il ia ca la piata : "Si cat ii kila?"

Mai aveam niste poante standard, la care schimbam numai destinatarul, dar ne plictiseam repede de ele. Cum era cea cu functionarul de la telefoane. La astea, cel mai bun era Fasola, care-si tragea un ton pizdos, de ofiter sculat cu fata la cerceaf. Scenariul era urmatorul. "Alo, familia Ionescu" "Da" "Aici inginerul Hanganu, sef serviciu la telefoane, avem o problema urgenta." "Spuneti!" "Va rog sa masurati lungimea cablului de la priza si pana la aparat, dar repede, ca n-avem timp de pierdut." Se ducea bietul om, masura si-i spunea dobitocului de Fasola o dimensiune, acolo, sa zicem cinci metri. "Mda.stati un pic sa calculam. Mda.e bine, e foarte bine.Va ajunge sa va spanzurati! Multumim, la revedere!" De fapt, hahaiala urma mai mult dupa aia, cand Fasola ne povestea cum a reactionat tugulanul, vorba lui. Il maimutarea, ne arata prin casa lui Bastarca cam cum se baga tugulanul pe sub mese cu metrul in mana, repede-repede, ca asteapta inginerul de la telefoane, si ce moaca facea la sfarsit, cand o lua in goarna original. Teatru, ce mai! Varianta la asta era cea cu instalatorul, care te punea sa masori lungimea furtunului de evacuare la masina de spalat. Si va dati seama ce chin, cat se strofoca nea Omu` sa-si scoata ruginitura de prin cine stie ce borta, ca sa-i spuna un pulifrici sa si-l faca juvat.

Dar o data sinistrul de Fasola a sarit calul nasol de tot. Eram bahliti de aceleasi glume statute, cu inginerul de la telefoane si cu instalatorul, si ce-i caca mintea cretinoidului? Sa inventeze el ceva, sa ne salveze de la blegeala. Pune mana pe telefon si suna la un numar d`ampulea. Ii raspunde o doamna. El nu spune nici cum il cheama si nici de unde e, in schimb ii baga din serva: " Tovarasa cutare, si ii spune numele de familie, am auzit ca va rugati seara la Dumnezeu, e adevarat?" Probabil aia a inceput sa dea in balbaiala. "Nu va mai ascundeti tovarasa, noi stim tot." Fara sa fi vrut asta, bombalaul sugera ca e de la Secu` sau vreun sogun de la partid, ceva. "Tovarasa, nu va mai rugati, ca tot degeaba. Va spunem noi. Da` ca sa vedeti cat tinem la mata, o sa va dam ce nu v-a dat Dzeu pana acum. O sa va dam o cocoasa, un picior de lemn si apa la plamani." Dar n-a ras nimeni. Nici macar Fasola. Cred ca a fost singura data cand pentru cateva zile mi-a cam tatait fundul.

La multe faze am fi putut s-o imbulinam mai mult sau mai putin, dar bulangiii aia de la Secu' erau probabil multumiti sa fim cheauni de bautura, sa facem mistouri la greu si sa nu ne fute grija de alte nasoleli, niscaiva manifeste, proteste si alte chestii. Da' noi n-aveam scame de astea, ne durea-n paispe de politica si de Ceasca, n-aveam in sfecla decat dixtractia, adica macheala, gagicareala si muzici. Nici haleala nu ne trebuia. La orice bairam, cuvantul de ordine era: mancarea-i fudulie, bautura-i temelie.

Misterul cu Varu` s-a dezlegat pe neasteptate la o bauta care a inceput modest, dar care s-a sfarsit intr-o animaleala de zile mari. N-o sa intru in prea multe amanunte, ca n-am pe-aproape o patura sub care sa ma ascund de rusine. O sa spun doar ca astfel de chefuri, spontane, fara ifose, fara invitatii speciale si toale festive ies cel mai beton. Uneori nici de prea multi bani nu-i nevoie ca sa declansezi asa ceva. Cand m-a sunat Paganel ca sa iesim la o haraspinca, aveam in buznar lovele fix cat sa-mi cumpar cozoroc la chelie, adica ioc. "Dau eu un rand si dupa aia mai vedem", zice el. Cum Dumnezeul betivilor vegheaza acolo sus ca robilor lui sa nu le crape cerul gurii de sete, trece prin zona Stupidu`, pe care Paganel il repereaza de la distanta cu senzorii lui speciali ca nu-i pe janta. La putin timp, trece si Varu`, cu nasu-n cur de suparare, nu alta! Se asaza si el, ca pe piuneze, ca cica il astepta Palmolive acasa. Din gura tot spunea ca o intinde, din cinci in cinci minute, dar fundu-i statea lipit de scaun ca o ventuza. Nu-l tragea ata spre casa, cum nu ma tragea pe mine la ora de chimie. Ca un facut, lumea a inceput sa se tot adune. De unde - de neunde, tot mai ieseau bani de-un rand. La un moment dat, Varu se ridica si, incrancenat, ne spune: o tundem la mine! Am ramas cu totii interzisi. Ne uitam la el ca la felul paispe. Prin cambuza lui nu mai calcase picior de baietas de mai bine de-o luna. "Baai, numai sa nu ne-o traga Palmolive in freza", zice Paganel pe ton de paranghelie, ca sa-i de lui nea Omu` timp sa se razgandeasca. "Mergem la mine!", zice Varu` hotarat, cu capsa pusa. Ca avea el o bubita pe creier de cum l-am vazut. Cum la Varu unu plus unu fac doi, adica nu-i din ala care se scarpina in fund pe dupa cap, a si luat-o inainte. I-am dat repede de stire si lui Fasola ca se profileaza la Varu`o haiduceasca cum nu s-a mai vazut in Botoshima, sa-si faca vant rapid spre noi. Prima data a crezut ca facem basca de el, dar l-am calmat pe zgubilitic. A venit cu colb in cur, ca nu carecumva sa scape asa ocazie.

Cand am ajuns toata gasca, Palmolive era intr-un furou roz, de dadeai in diabet daca te uitai mai mult la el, mirosind a cate-n luna si-n stele, dar parea electrocutata de furie. Mai sa-l ia la unspe metri de fata cu noi. Varu` a luat-o in degetul mic si a dus-o in baie, unde au avut loc discutii libere si democratice, la categoria musca. Probabil ca Varu a pasaportat-o iremediabil, caci Palmolive si-a strans catrafusele pe pilot automat si a plecat fara sa ne zica macar pupati-ma-n fund. Atata i-ar fi trebuit. Noi toti am stat cuminciori cat suparata si-a facut bagajelul, mutandu-ne de ici colo, in echilibru precar, dupa interesele `mneai in materie de obiecte personale, ca si cum nu eram de fata, ca si cum nu auzisem nici un zbierat din baie, ca si cum nici nu ne dadeam seama ce se intampla.Numai Fasola se jimba ca oligofrenul, vizibil incantat de jocul de scena al zmeoaicei. Tare i-ar fi scapat o mana intre pulpisoare, dupa cum ii straluceau felinarele.

Cambuza lui Varu` era de nerecunoscut. Din cocina pe care o stiam, in care nu te-ai fi mirat sa gasesti o felie de paine cu unt in carcasa de la telefon sau vreun prezervativ mucegait pe dupa calorifer, acum era curata ca un ou. Parca ti-era rusine sa te apuci de baut. Doar lenjeria de pat roz, perdelele roz, veioza roz, lustra roz si o perche de sosete ror, facute ghem si rostogolite sub pat, te indemnau sa dai peste cap o tarie ca sa-ti mai tai greata. Ceea ce am si facut cu totii, pana dimineata.

Cand se cracana de ziua, Varu` era puternic impuscat in aripa. Fasola era si el muscat de maimuta, facea poante tot mai de cacao. Nici eu nu ma simteam prea bine, mi se cam muiasera biscuitii, pozitia bipeda devenindu-mi un deziderat constant. Numai Paganel saracul tinea steagul sus si ne tot intreba el cu cine mai bea, ca i se parea ca noi ne cam alintam. Oricum, numai noi patru mai ramasesem pe baricade.

Stupidu` votase de vreo trei ori cu Iorga, iar acum dormea cu picioarele in masina de spalat si cu nasul intr-o scrumelnita.

Bastarca, dupa ce se rastise si el o data la papuci, o taise spre casa, cantand cat il tinea gura Balada Canadianei, ca de obicei. Un cantecel de doi bani, caruia chiar nu stiu de ce-i spunea balada. Suna cam asa: "Poa` sa ninga, poa` sa ploua / Mi se rupe vasla-n doua / Ca eu am canadiana noua." Asta era tot. Si tot il lua de la capat, pana iti sarea mustarul si-i spuneai sa taca naibii ca-l dai cu sfecla de faianta. Te asculta bland ca un mielusel. Asta pana uita ce i-ai spus, si atunci o lua de la capat. Ii placea la nebunie stiftul asta cantec. Probabil vreunul din stramosii lui nomazi o fi avut odata o canadiana noua si se lauda tot neamul cu ea, pana la a saptea spita. Asa canadiana n-au mai pupat ei in veci!

Capalb isi pierduse si el maul, l-am descoperit dimineata in balcon, soilind in fund pe un scaun pescaresc, cu tartacuta sprijinita de marginea balconului. Ziceai ca pana atunci se benoclase dupa gagici pe strada si ca doar atipise putin, ma intelegi.

Restul plecasera de mult.

Eu tocmai dadusem la rate, asa ca eram relativ vioi, in sensul ca nu aveam nevoie de scobitori ca sa-mi tin ochii beliti.

Cam asa se prezenta situatia pe campul de lupta, cand si-a inceput Varu` povestea, cand s-a dezlegat misterul.

Cica Palmolive era din familie de bastani, fata binecrescuta, spalata, de gasca si cu umor garla. Nu era o cadaola, una din aia care arunca cu fundul in populatie aiurea, nici vorba. Un singur defect avea: daca cinci minute lua pauza de mataranga - cat sa te duci sa bei un pahar cu apa sau sa faci un pipi, ma rog - alea erau cinci minute pierdute din viata ei. Avea o pofta de gimnastica in doi ceva de speriat. La inceput, asa crezuse si el, ca daduse norocul porcesc peste el. Vreo cateva zile n-au vazut, n-au auzit; n-au iesit din casa; la buda se duceau numai cand presiunea era maxima, statea sa plesneasca matul. Fusese misto! Futai ghebos. Ca-n filme. Ea spunea ca-i in sfarsit multumita cum se-nvarte roata, ca isi gasise pe cineva cu care statea bine pe felie. Ca visa sa o tina tot asa pana la adanci batranete. Asta fusese pana atunci nenorocirea vietii ei, nu avusese parte de-o scula jucausa care s-o calmeze. Mereu fusese nevoita sa alerge in doua, trei parti pentru asta. Or, voia si ea familie. Voia o viata onorabila. Nu sa arate toata lumea cu degetul dupa ea ca dupa o curveta. Lalaia prin casa de bucurie.

Numai ca dupa vreo doua saptmamani norocul i s-a intors. El, Varu`, ditamai galiganul, se simtea stors ca o carpa, avea ameteli pana si cand statea in fund. Nici nu mai indraznea sa se duca la antrenamente. Cu un bobarnac l-ar fi aruncat cu rotile in sus pana si cel mai slaban de acolo. Ochii i se impainjeneau, picioarele ii tremurau ca un caine la injectie. Cand o fotografia pe Palmolive cu ce ochi pofticiosi se uita la muschii lui lensinati, il lua cu bulbuci pe sira spinarii. Cand o ginea ca se pregateste de un nou atac, cei doi-trei spermatazoizi care scapase nevatamati pana atunci, fugeau cat ii tinea codita, cu parul zbarlit pe spinare, dardaind de frica, sa se ascunda in cele mai naspa cotloane. Dar n-aveau nici o sansa! Cand Palmolive se arunca voiniceste cu gura asupra bucatii flasce de carne, parca punea Panasonicul in functiune. Oricit se tineau ei cu gherutele de ce gaseau in cale, erau smulsi ca de uragan si adusi la locul faptei. Dupa ce obtinea o erectie acceptabila a obiectului muncii, zambea triumfatoare si isi azvarlea in lupta celalalt bortificiu, incleiat si frematator, arzand de nerabdare, de parca nu mai halise stromeleag de vreo mie de ani. Pe masura ce treceau zilele, zambetele ei triumfatoare se rareau. Oricat tura Panasonicul, recolta era tot mai naspa. Populatia de spermatozoizi scazuse drastic, parca daduse molima in ei. Din cand in cand mai prindea cate unul ciung sau chior, ori vreunul batran sau paralitic, ori cativa prunci cruzi.Dar asemenea bucate nu-i ajungeau nici pe-o masea, nici cat de-un orgasm palid, asa, de control. Cum striga zgriptoraoicele prin povesti ca ar manca carne de om, asa striga ea dupa un spermatozoid tanar si cu codita vioaie. Varu` se scofalcea vazand cu ochii, in chinurile suptului si linsului, bantuit de carcei si ameteli. Pe de alta parte si Palmolive era disperata. Cu tot arsenalul ei de mijloace, unul dintre cele mai bengoase din targ, adus la zi cu fotografii din reviste nemtesti, nu mai putea smulge din Varu` decat un spasm band, ca un oftat, urmat de doua trei picaturi de apa chioara, ca nici de pus in ochi nu ti-ar fi ajuns. Era muscata de filoxera fiindca visurile ei se evaporau odata cu vlaga fantomei de langa ea. Salut famile! Auf vedersein viata onorabila!

Cand femela a inceput sa-i debiteze reprosuri ca hormonii ei joaca hora unirii si se cer domoliti, ca n-are pic de mila de ea, ca-si bate joc de-o fata naiva care in tineretile ei a fost virgina, ca doar i-a promis ca i-o va trage asa pana la adanci batanete si alte cacaturi de astea, Varu n-a gasit altceva mai bun de facut decat sa se tarasca pana la o cunostinta din oras, un consatean de-al lui, ca sa-si mai vina in fire. S-a tarat ca melcul. Cand ea a disparut dupa apa minerala, melcul tusti, vorba bancului. Ciao bambina, te-am pupat si plec in China! Ditamai handralaul, baiat vaccinat, n-a gasit puterea s-o sparga la nara, sa-i dea doua suturi in cur de sa nu se vada. A sters-o de-acasa ca o fata mare.

Si cum statea el asa cu consateanul lui la-ntins mucii, ca doar mare lucru n-aveau de vorbit, cine suna la usa? Palmolive, manca-ti-as ficateii. Se duce contaranul lui sa deschida si cand se intoarce ii zice, cu ochii cat girofarele: baaai, eu am crezut ca-i cu curentul, dar te cata una de sta mata-n coada. Cand i-a gavarit asa, gata!, a stiut cine-i. L-a luat cu tremurici, de-i sunau bilutele ca zurgalaii la sanie. Spermatozoizii au tras alarma de gradul zero: au dat foc la case si la holde, au otravit fantanile si s-au retras in paduri. Pana i-a intrat in panica. S-a extras in casa scarilor ca sa stea de vorba. Ea, ca una, ca alta.Ca-i pare rau. Liru-liru crocodilu.Chestii-trestii-manevre.Pe sleau, gargara de muiere. L-a imbarligat pe nea Omu`. Conventia a fost ca o intarca vreo doua saptamani, sa mai copilareasca si el un pic, sa-si introduca inapoi vitamina in organism - si dupa aia or mai vedea, Dumnezeu cu mila. A inceput Palmolive sa-i carabaneasca de pe-acasa de la ea toate scofeturile, chestii de care nu mai halise neamul lui de la maimuta incoace. L-a indopat cu smochine si curmale, portocale si banane, ciocolata si miere de albine. Cand il slabea cu dulciurile, baga la inaintare unt si salam de sibiu, masline si cascaval, salate si friptane. Numai carne de crocobaur nu i-a adus. "Hai, mananca sa prinzi puteri!", numai asa ii ciripea dulce din cinci in cinci minute, calcand marunt de nerabdare. De parca puterile ti le prinzi apasand pe un buton. Conventia n-a tinut decat doua sau trei zile. Pana la faza in care, surprinzandu-l ca si-a dat camasa jos, s-a napustit asupra lui cu ghearele, l-a doborat la saltea si l-a facut de comanda. Toate vitaminutele agonisite cu truda de cateva zile incoace, una cate una, s-au dus in pizda ma-sii. Si cica tot el ar fi fost de vina, ca de ce a excitat-o in asemenea hal. Ajunsese ca nici camasa nu si-o mai putea schimba bietul om. Noi am cazut cu toata gasca cam a doua zi dupa ce-l scarmanase muierusca. Dupa ce a scos-o afara ca pe-o mata cacacioasa de fata cu noi, cica nu l-a mai cautat. A rasuflat usurat. Da` i-am zis lui Varu: baaa, esti bolovan daca nu scrii o carte de chestia asta, asta e un subiect baban; o scrii si-o poreclesti "Amintiri din copularie". Asa, de sanchi!

La scurt timp dupa acel chef salvator, cambuza lui Varu si-a recapatat vechea destinatie. Puteau fi vazuti iesind de la el tot felul ciumegi cu stoarfele lor borate, smenari unsurosi cu pitipoance boite pana-n calcai, gartani duri cu fufe razarete, golaneti doi-la-legatura cu penale de cartier.Deh!, prietenarii lui Varu`, dracu sa-i pieptene!

Faina gasca am avut in liceu! Dixtractie si gagicareala, numai asta ne bazaia in bambilusca. Pana si la cozi stateam de dixtractie, faceam bascau cu baietii din cartier, agatam tot felul de pupeze cu vrajeli de ocazie, radeam de tot si de toate. Sa fiu al naibii, de la o bucata asa ni se excita glanda rasului, ca un deget daca ne aratai, hahaiam ca tampiteii, de ziceau babele ca suntem descantati. Cand mai erau si faze haioase, era prapad. Si-acu' imi aduc aminte de o cuconeta intepata, care se impingea la coada la zahar de mama focului, dadea de sub paltonul ei de blana de miel coate in stanga si in dreapta ca ultimul prapadit. La coada, stiti bine, de durea-n pix ca ala-i intelectual sau trage la saiba, ca are caciula de nutrie sau basca slinoasa, nu se exista politeturi. Toti erau egali. Asa ca si cucoana noastra se impingea cu nadejde. Cum era mai bine hranita decat altii, la vanzarea primului pachet cu cristale magice, cand coada s-a transformat in gloata, cucoana noastra a ajuns ca paduchele in frunte. Dar saracuta n-a apucat sa-si savureze triumful, ca din varful capului i s-a despletit cocul si din el s-a rostogolit nici mai mult nici mai putin decat un borcan gol de iaurt, armatura falnicei constructii. A incercat ea stangaci sa opresca dezastrul, dar mai rau a facut, ca a atras atentia, borcanul parca era argint viu, ii fugea dintre maini, punga de zahar s-a spart si s-a imprastiat, iar borcanul, dupa ce a lovit doi-trei vecini a facut poc! de pamant. Lumea se uita ca la paranghelie si radea de plesnea, iar vanzatoarea a incremenit cu un kil de zahar in mana. Un ins mai buclucas ii striga: 'Mata te-ai pornit la lapte si ai ajuns la zahar, bag sama!'. Da-i din nou behaiala, da-i valuri de panarama. M-am cocosat de ras atunci, pe bune! Am facut febra musculara la mandibula. De-aia imi placea mie la cozi. Pe urma te mai intalneai cu unul, cu altul, mai aflai ce imbarligaturi mai sunt pe la scoala, in clasele paralele, cine i-a tras-o cui, care s-a mai caftit cu care, cine a mai imbulinat-o la fizica sau la mate, ce mistouri s-au mai facut de profi, ce bairamuri se pregatesc, ce sapunuri si spray-uri se mai vand prin scoala si tot felul de chestii pe care daca nu le stiai te faceai de cacao.

Cateodata, la alimentara la care mergeam eu la cozi, venea si Dorina Amicsulesei, de care v-am mai spus. Bai frate, venea imbracata la tol festiv si data cu parfum de pusca mea, habar n-am a ce mirosea, da' cred ca era scump de mureai, si statea duioasa ca Madona-cu-kilul-de-ulei-in-brate, se uita cu ochii ei ca doua bile de rulment in care se reflecta Universul, eleganta si fandosita, filosoafa lu' peste, de-ti venea sa-i dai doua suturi in cur care s-o aduca la realitate, ca nu venea acolo la balul reginei, ci la o turma de animale flamande si obosite, gata sa se incaiere pentru un ciolan afumat. Ma enervez pe loc cand mi-o aduc aminte. Desi nu cred ca ea-i vinovata, ci ma-sa aia bolnava la cerebel, care, pana mea!, voia s-o marite, stiu eu, sau sa arate ca-i bogata, nu-i fitecine, vezi doamne! Care si la veceu o trimetea in rochie de seara. Acu' cand o vad pe domnisoara Amicsulesei cum mananca cacat despre somaj sau protectie sociala, mi se zbate vena la gat, nu alta. Scoate din gusa aceleasi bazaconii ca pe vremuri. Fii antena ce cucuri putea sa aiba in cap! Ce figuri avea in glanda! Eram la coada la, pusca mea!, nu mai tin minte exact, ba uite ca mi-amintesc, la butelii, si era un soare de capiai. Cand respirai, parca iti baga cineva un drug incins pe gatita. Vine domnisoara Amicsulesei, plina de talente, tragand cu gratie un carucior hodorogit si se asaza la coada. Nimic suspect pan' aici. Dar cand ma chiombesc mai bine, ce sa vad, isi trasese dama o pereche de blugi strainezi, noi, grosi de te cacai pe tine de cald in ei, si un tricou cu maneca lunga, sa cazi pe spate de misto, nimic de spus, dar eu imbracat cu ala as fi dat coltul intr-un sfert de ora. In fine, sa trecem peste asta, chiar daca, parerea mea, un om care suporta asa urgie de caldura doar pentru ca blugii ii strang misto bucile sau fiindca vrea sa arate marlanilor ce tricou futere si-a tras din sop, trebuie internat prin decret prezidential la psihopupu. 'Ce faci?' o intreb eu, ca doar, pusca mea, eram colegi. ' Ce sa fac, isi balbaie ea ochii peste cap, am iesit putin sa iau o gura aer.' Sa n-o dai cu dintii de chiuveta!? De unde, pana mea, aer!? De pe Luna, poate, ca pe Pamant era iadul de flacari. Si cum, pusca mea, 'putin', cand la butelie se statea o zi si-o noapte la coada!? Da' uite, iar ma enervez! Bine ca macar nu venea des in rand cu prostimea, ca as fi dat coltul de mult.

Cel mai naspa era cand la vreo coada venea si profa de franceza, cumva vecina cu mine de cartier, una cu nume imbarligat, de medicament, un nume de ti se limba plimba-n gura, cu t-uri si cu v-uri, niciodata nu l-am tinut minte, mai ales ca noi ii spuneam intre noi mult mai simplu: madam Pizdette. Cu ea in pluton, nu prea indrazneam noi sa ne dam in barci, ca era afurisita si ranchiunoasa, chiar daca pe moment nu prea iti facea morala sau se prefacea ca o doare la basca de tampeniile tale. Se zice ca era maritata cu un inginer de pe la drumuri si poduri, mare scula pe bascula, dar un alcoolist profesionist, nu afafic de mana a doua, capitan de echipa la Avantul Prabusirea. Madam Pizdette, desi naspa la note, n-a reusit sa ma invete mai multa franceza decat in bancul ala in care se intalneste frantuzul cu tiganul. 'Parlevu fransé?', intreba farntuzul; 'Nu, noi nu sparlim franzele', zice coloratul; 'Ui?', mai incearca parizianu'; 'Nici pui!'; 'O-la-la!', se mira ala; 'Oala ma-tii, nu a mea', zice tiganul. Recunosc ca-i un stift de banc, dar rezuma perfect cunostintele mele de limba franceza. Lu' madam i se spunea asa fiindca, din cate am aflat, avea o mica problema: in fiecare an punea ochii pe-un baietan dintr-a doispea, care i se parea ei mai nu-stiu-cum, numai poponaut sa nu fie, si nu-l slabea pana nu-l storcea si de ultimul spermataozoid. Nu se arunca niciodata la doi baietasi, era fata giorno, unul singur ii ajungea. Acu' n-as putea sa bag mana in foc ca asa se petreceau lucrurile, n-am avut norocul sa puna gabja pe mine, mai ales ca nu era o naspeta, avea toate formele de relief in regula, plus diverse bogatii naturale. Sa fii in convalescenta, si de-o pedala tot te inspira!

Madam Pizdette nu venea la coada cu mana goala, uneori o aducea si pe Mata Vectoriala, profa de fizica, ca sa aiba cu cine trancani.Asta din urma era desirata ca Olive a lui Popeye Marinarul si se tara ca Pantera Roz, de ne cracanam de ras. Avea si o voce pisicoasa, buna de dublat filme porno. Altminteri era o tipa de gasca, nu ne futea la icre de-ampulea, isi vedea de tricotatul ei. Te scotea la tabla si cu un ochi urmarea problema pe care te strofocai s-o rezolvi, iar cu celalalt fila andrelele de sub catedra. Asta cand nu tricota prin metoda oarba: zici ca se benocleaza la tine sa nu copii la teza, iar dedesubt e gata puloverul. Impletea ca disperata, de ziceai ca are patruj' de copii care ii crapa de frig si vreo suta de nepoti. Oricat mi se falfaia mie de scoala si de cacaturi de astea, nu ma simteam in largul meu cand profele erau pe-aproape. Bine, ca ele veneau destul de rar, cand se baga banane, ciocolata chinezeasca, cafea, portocale, numai la bunataturi, nu prea se inghesuiau la gheare vinete de pui si la adiadsi de porc, si numai daca era coada mica. Daca deja era marisoara, se uitau pe deasupra, strambau din nas, bagau coada intre picioare si dadeau in marsarier, faceau returul. Eu nu ma bagam in seama, sa le fac loc sau tampenii d-astea, desi se practica. Daca puteam, ma faceam ca nici nu le vad, flirtam cu vreo urata sau trageam cu urechea la bancuri si barfe. Totusi, imi lipseau baietii! Varu' si Paganel nu stiau ce-i aia coada si cu ce se mananca, le aduceau ai batrani totul la nas, iar Fasola statea in cealalta parte a orasului.Bastarca mai venea sa stea la rand, dar mai mult sa-mi tina de urat, ai lui n-aveau bani, imi mai lua mie o punga de zahar sau de faina, ca oricum se dadea cu portia. Nu i-am vazut niciodata pe batranii lui si nici acasa la el n-am fost, dar cred ca n-aveau bani nici sa se pise in centru. Nici el nu zicea nimic, nici eu nu l-am intrebat. Ne mai puteam noi lipi de tot felul de nasparlii sa facem panarama, dar nu iesea ca la noi in gasca, unde ne stiam si radeam de chestii care pentru ai de-afara erau fix zero. Ne-am fi putut lipi si la vreo sticla de ceva cu unul sau altul, dar amarastenii drojdeau chestii nasoale, rachiuri de pufoaica facute in cotineata porcului, tuici de dero sau vinuri de rumegus, 'Dealurile chimiei'. Nu zic, ajungeam si noi cateodata la porcarii de astea, cand ramaneam pe sec, dar macar nu incepeam cu ele, sa ne facem ficatul pateu din prima. Asa ca imediat ce terminam cu coada, singur sau cu Bastarca o taiam in oras dupa baieti. Nu puteau fi decat in parc la 'dispecerat', la cambuza lui Varu', la 'Pufoaiaca rupta' sau la Paganel in boxa. Daca nu erau in niciunul din aceste locuri, atunci ii gaseam la scoala. Eventual in buda, la fumat, sau pe terenul de sport ca ajutoare de bagatori de seama, frecand luleaua. Cum ne vedeam, incepea paranghelia. 'Undea-i fost, ba, Franzela, vezi ca te cauta Micsuleasca sa-ti arate o tata' 'Hai, fa pasi, canta la alta masa' Etc, etc. Porecla de Franzela tot de la ei mi se trage. Eu locuiam undeva in zona industriala, pe langa Fabrica de Paine, destul de departe de scoala. Cum dimineata faceam ochi tarziu, deseori n-aveam timp sa mai halesc. Ma-mbracam din mers, agatam geanta si valea! Tot din mers cumparam si o franzela fierbinte de la chioscul din fata Fabricii de Paine, din care mancam jumate pana la scoala. Cealalta jumate mi-o radeau astia din clasa, se repezeau ca rata la muci. 'Ho, ba, nehalitilor' Sau alteori ascundeam painea sub geaca si spuneam ca azi n-am nimic.'Hai, Franzela, lasa gargara!'. Incepeau sa ma controleze prin geanta, sa ma pipaie ca la politie. Asta primii doi ani de liceu, pana s-a rationalizat painea. Dupa aia am ramas doar cu porecla, ca franzela - canci!

La scoala se petreceau tot felul de faze, care de care mai haioase. Asta cand mai apucam sa calcam si pe-acolo. Imi vine acum in minte una dementiala, o intalnire de gradul X intre Fasola si Clorofila, cum ii spuneam noi tocilarului clasei. Fasola, ori de cate ori se intersecta cu Clorofila, ii plasa un "saru` mana", ca la domnisoare, ca sa-l scoata din tatani. Avusesera ei un meci mai demult si Fasola nu-l iertase. De aceea il seca sistematic. Poate-poate afonul calca pe bec. De obicei, tocilachi tinea ciocu` mic, cum era si recomandat cu un diliman ca Fasola, de care abia noi ne tineam cu porcaiala. Dar se vedea ca-i mancat gagiul, ca-l roade poanta rasuflata pe care trebuie sa o inhape de fiecare data. Mai ales ca el era un tip ingamfat, care pasea tantos, de parca avea un bat in cur. Se credea geniul lui peste marinat si in pauza se preumbla singur, cu mainile la spate, pe langa gardul liceului, cat mai departe de pulimea ignoranta. Macar de-ar fi fost un tip bazat, cu o minte futerea lumii, sa zici ca le vede la mate de nu-i adevarat sau chestii de astea. Da de unde! Era mai degraba genul care se ridica in picioare, inchidea ochii si punea banda. Daca i se taia curentul si era pus sa gandeasca, halea balena. Nexam! Nimic! Pielea pulii! Laba trista! Dadea intr-o balbaiala jenibila. Nu zic ca noi eram desteptii lu` Ainstain, ca dadeam ceata totala, de cadeau profii pe spate cand deschideam noi pliscul, dar macar n-aveam pretentii, vanam decarul mic si-atata. Cand luam cinciul, dadeam de baut. Cand luam sase, eram vedete. Iar cand luai sapte, nu mai vorbeau ceilati din gasca cu tine, te banuiau ca ai citit o data lectia.

Dar sa ma-ntorc la tocilachi. Era dupa-amiaza, ieseam de la scoala. Cand era cald afara, oamenii n-o taiau direct acasa, mai intarziau la o cioaca in fundul curtii, pe niste banci. Noi ne instalasem primii si incepuseram sa comentam pe cei care treceau, sa facem panarama noastra obisnuita. Multi nici nu ne mai bagau in seama, ne lipisera eticheta de handi si nu-si stricau neuronii pe noi. Era si o vorba: nu te pune cu prostul, ca are mintea odihnita. Pe celelalte banci, se lipisera altii. Mai palavrageau intre ei, mai se hlizeau de vrajeala noastra.Apare Clorofila, cu mersul lui de geniu impaiat. "Saru` mana", ii baga din top Fasola. Si, zau, nu stiu ce-l mananca in cur pe ageamiu sa se sparga-n figuri, sa-si puna in card cu oliguta al nostru. "Nu stau de vorba cu repetentii" zice el, si da sa faca pasi. Dar atat i-a trebuit, sa intre in vorba. De Fasola nu scapai cu una cu doua. "Care repetent, domnisoara, ma jigniti, nu am decat doua corigente." Se lasa tacere. O tacere de aia de auzi cum si-o trag mustele. Toata lumea urmarea scena cu inima-n chiloti. Ce va spune "domnisoara"? Tocilachi o cam bagase pe maneca. "Sau cu corigentii, ma rog.Si macar atata lucru ai putea sti, ca nu sunt domnisoara", zice el ofticat. "Ma scuzati, dar dupa lindic, daca stiti ce-i ala, mi s-a parut ca aduceti a domnisoara." Rasete infundate pe banci. Tocilachi face fete-fete. "Eu nu stau de vorba cu.", si da sa plece. Dar Fasola se ridica cumva amenintator, si schimba tonul. Doar daca-i scapa o torpila, il scadea de la recensamant. "Hai, bai Clorofila, nu fi cacanar, stai si tu cu poporul! Uite, tu premiant, explica-ne si noua la niste parliti, unde-i lindicul, in fundul fofoloancei sau la intrare?" Clorofila se face ca steagul bolsevic. Era lovit fix in imaginea lui de atoatestiutor. "Lumineaza-i pe baietii astia, ia uite cum stau cu ciocurile cascate dupa invatatura." Nenorocitul cred ca isi injura de mama clipa cand intrase in vorba cu Fasola. Totii ochii napadisera asupra lui, iar el dadea din colt in colt ca maslina sub scobitoare. Toti asteptau o replica desteapta. U raspuns care sa-l faca mart. Iar Fasola nu-l slabea deloc: "Daca-i cu niznai, spune bre! Nu-i nici o rusine. S-o gasi un repetent sau un corigent, ma rog, care sa te invete." De pe banci, lumea incepuse sa-i sufle. "La fund! La fund!", ii sopteau unii. "La intrare! La intrare!", ii strigau altii. Clorofila intorcea capul ca girofarul., cand la unii, cand la altii. "Dar tu, ca domnisoara, ar cam trebui sa stii pe unde-i.", il tinea in corzi Fasola. "La fund! La fund!", ii susurau unii. "La intrare! La intrare!", ii picurau altii. Norocul lui a fost ca cei de pe banci au inceput sa se certe. S-au impartit in doua cete, gata sa se ia la caft.

"Cum, bai boule, la intrare, habar n-ai!" "Bou ii fiu lu` ma-ta, ala de-l cheama Tudor!" "Da unde-i, manca-ti-as, daca nu la fund?" "Cum la fund, esti tampit?" "Doar nu-i in frunte, bai frana!" "Poa` la ma-ta sa fie in frunte!" "Da` cand o bagi, nu dai acolo in capat de lindic" "Baa, da prost esti!" "Da de ce dai, ba, manca-ti-as?" "De capat" "Fugi cu cercul, de-aici!" "Baga niste flotari vaginale, si-o sa vezi!" "Lasa-ma-n durerea mea, nu te gadila acolo in capat?" "Doar daca si-a uitat ala dinainte caciulita, doar atunci sa te gadile!"

Cat se certau cele doua tabere, Clorofila si-a mai revenit. Si ce-i falfaie prin creierasul ala lucios al lui, de poti face patinaj artistic pe al? Sa-i impace! Nici lui Fasola nu i-ar fi bubuit asa ceva prin bostan. "Alo, baieti", ii trage el de atentie, "din cate stiu eu, la unele femei lindicul poate fi la fund, iar la altele la intrare!"

De atunci, multi nu i-au mai spus Clorofila, ci Lindic.

Si totusi, in tot vartejul asta de dixtractie si de panarama in care ne durea in cur de tot si de toate, la un moment dat, am simtit ca ceva in tara asta pute. V-am spus de Profa-de-romana, o tipa fasneata si valabila, misto de-ti picau plombele, care-mi cazuse mie cu tronc Imi cam prinsesem urechile, tre' s-o zic pe aia dreapta. Incepusem sa nu mai lipsesc de la orele ei, de intrasera ai din gasca la idei: ba, Franzela al nostru e bolnav cu ficatul (si se ciocaneau cu aratatorul peste tampla), o fi luat sifilis de cat se benocleaza la poza lui Eminescu, asta cauzeaza la creier, pe bune! Simtisera ei ceva! Nici la mistourile de la ora nu prea mai puneam botul. Pretindeam ca mi-e rau de la animaleala de c-o seara inainte, ca ma fute o lene de zile mari sau ca, pana mea, ma doare o masea. Vrajeala! Eram suspect de cuminte. Ma uitam la profa ca gaina la lemne, nu auzeam nimic din ce spune, dar vedeam cum i se misca buzele, mainile lungi, cu unghii ingrijite, cum se sprijina de banca, rotunjindu-si soldul. Ii simteam parfumul ala meserias, de la rudele din Italia, ii filmam ca un handi, cu ochii ca la melc, miscarile cracilor bestiali, leganarea parului, balcoanele. Intr-o buna zi, cum stateam eu asa cu sertarul cazut, furat de peisaj - imi dau seama ce moaca de dobi oi fi avand - intra directoarea liceului, speriata si-i spune ceva la ureche. Profa ne zice ca lipseste zece minute si se intoarce, sa facem ce vrem noi, numai sa n-auda galagie. Fasola si Varu' au sarit pe geamul dinspre terenul de sport si dusi au fost. Eu am devenit cam ciufut, tocmai mi se luase jucaria, n-aveam chef de panarama. Bastarca si Paganel chiuleau. Trec alea zece minute si profa nimic. N-o fi foc daca trag o fuga pana la buda, imi zic eu. Ies. Inainte de a intra la veceu, se deschide usa cancelariei si o aud pe profa scuipand ultimele cuvinte: 'Si sa ma lasati naibii in pace cu partidul vostru, nu ma inscriu si gata'. Izbeste usa si se cara, nici macar nu intra la clasa. Nervoasa rau, dar cu aceiasi craci misto. De atunci n-am mai vazut-o niciodata. Si am inceput sa simt ca ceva in tara asta de cacao pute.

Dupa liceu, gasca s-a spart. S-a carabanit care-ncotro. Din cand in cand, mai aud de unul, de altul. Varu` a dat-o pe box profesionist si cred ca s-a umplut de parai. Cred ca e singurul care, pana mea, a ajuns ceva pana la urma. Fasola s-a privatizat si el oleaca, da` mai mult trage mata de coada. Ii ies bani de-o bere. Paganel a facut facultate, Meca, si a ars gazul v`o doi ani ca inginer, dar dupa aglomeratia din decembrie a tuns-o la pus faianta in Spania si nu mai stiu nimic de el. Bastarca s-a apucat de cantat la trompeta pe la nunti. Cica l-ar fi gabjit un alt tigan de-al lui, un sarb, sa cante pentru un film la Paris. Ori ii muced de bogat, ori o face pe calicul in metrou pe frantuzeste. Capalb aducea masini din Germania si a dat coltul intr-un accident. Stupidu` s-a bagat functionar la vama si nu ma mai cunoaste. Dorina Amicsulesei.da` nu`s de ce vreau sa ma enervez, mi se zbate vena la gat numai cand ii spun numele! Eu.Despre mine ce pot sa zic? Chiar daca uneori spun c-am fost un bou, c-as fi putut sa-nvat, ca minte am avut cel putin cat alcoolista mea de diriginta, nu-mi pare rau.Ptiu, dar asta cred ca deja stiti.