Arta comunicationala/Comunications Art. Opera electronica

Arta comunicationala/Comunications Art. Opera electronica

Electronic Cofe, fondata in 1984 la Museum of Contemporan Art, Los Angeles, deschisa mai apoi in 1987 la Paris, reprezinta cooperarea artistic-culturala intr-o retea on-line a mai multor artisti si oameni de stiinta, teoreticieni ai artei, deveniti utilizatorii noilor tehnologii de telecomunicatie, in scopul de a dezvolta procesul creatiei si comunicarii intr-un spatiu virtual. Impreuna cu ceilalti modelam, construim un spatiu tehnologic, arhitectural vizual pentru societatea contemporana. Spatiul cibernetic, adevarat forum, ofera cetatenilor sai, prin sisteme de telecomunicatii si multimedia posibilitati largi de schimburi multiculturale si interdisciplinare.

Specificul artei comunicationale (comununication art) si al esteticilor comunicationale consta in creare/receptare, principii care se contopesc. Evenimentul artistic on-line, interactiunea senzoriala, intelectuala, participarea, interactivitatea artist si public definesc arta evenimentelor comunicationale.

Caracteristica acestor evenimente o reprezinta multidisciplinaritatea combinatiilor tehnicilor de procesare a informatiei. De la retele telefonice, fax, telex, TV interactiv si retele telematice imbogatite cu efecte ce tin de audio-vizual, videofon, videodisc, web-site, artistii, mai intotdeauna in echipe cu ciberneticieni, oameni de stiinta, dau frau liber imaginatiei construind dincolo de timp si spatiu (intelese in sens traditional) evenimente artistice on-line care schimba fundamental statutul obiectului de arta, relatia autor si receptor, cat si perceptia noastra asupra lumii.

In 1983 Mario Costa, teoretician al esteticilor comunicationale, elaboreaza un document pentru o noua teorie estetica, psiho-sociologica legata de evenimentele artistice in retea, ce nu depind de un loc si un timp anume, realizate cu ajutorul tehnologiilor comunicationale si bazate pe convergenta artelor, tehnologiei, stiintei. Obiectul estetic, inlocuit de imaterialitatea tensiunilor campurilor, de energia vital organica (mentala, musculara, afectiva), de energia artificiala si mecanica (electrica, electronica), primeste intr-o imersie totala subiectul devenit parte in acest camp de energie.

Derrick de Kerchove, un alt teoretician media, scrie in Transinteractivity (1988) despre noile tehnologii media, ca fiind o extensie a puterii de gandire, simtire actiune, si considera radioul, telefonul, calculatoarele psychotehnologies - extensii tehnologice ale mintii cu semnificatie globalizatoare. Existenta ambientului electronic planetar obliga la o noua sensibilitate spatiala, iar rolul artei comunicationale consta in a gasi caile prin care tehnologiile comunicationale efectueaza relatia noastra psihologica cu spatiul.

In lucrarile de arta electronica on-line spectatorul/receptorul detine rolul cheie, el este actant si creator. Daca in cazul lucrarilor pe suport fix (pictura, desen, etc.) participarea, implicarea empatica, profunda a spectatorului nu modifica pictura insasi, in cazul artei interactive, bazata pe tehnologia computationala, spectatorul poate modifica lucrarea electronica ca de altfel si evolutia sa ulterioara. In estetica traditionala, opera de arta (artefact) reprezenta o unitate. In contextul actual, opera electronica, imateriala, accepta interventia creatoare a receptorului. Deconstructia esteticilor traditionale are loc o data cu noile forme de arta conceptuala, performance, happening, instalatie si cu dematerializarea artei inceputa in anii '60 prin artele luminii (laser, holografie), arta video, arta cu ajutorul calculatorului (computer art). Arta capata caracter de masa in momentul in care isi adjudeca ca unelte tehnologiile informatiei si telecomunicatiilor. Opera electronica on-line evolueaza catre o opera deschisa cu multipli autori, opusa romantismului, unde prevala opera unica si artistul solitar. Mai multi spectatori recepteaza in acelasi timp lucrarea electronica si pot interveni asupra ei, a manipula si a beneficia de creatie in timp real (real urne digital multimedia). Parerea ca practicile variate ale artei telecomunicationale prezinta o coerenta si specificitate clar legata de nivelul tehnic poate fi extinsa catre o dimensiune estetica. Specificul estetic al telecomunicatiilor si artei comunicatiilor (communication art), in general relationata indeaproape propriei tehnicitati specifice, cuprinde creatie si receptie, care in acest domeniu fuzioneaza mai mult decat in oricare alta forma de arta. Acest specific include caracteristici precum crearea unui eveniment mai mult decat a unui obiect material, instituirea unei retele de lucru in relatiile interumane in afara discriminarilor, in timp real, fara limite geografice si in acest fel instituirea unui nou mod de relationare spatiu timp si, cel mai important, o interactivitate planuita conceputa de un artist, ceea ce permite o comunicare creativa. De altfel interactiunea dintre elementele senzoriale si intelectuale, ca de altfel si ideea participarii si interactivitatii dintre artist si publicul larg, sunt in multe tari sunt caracteristici prezente si in alte ramuri ale artei electronice (in mod particular in Computer Art) dar si in arta comunicationala, Communication Art, si-a gasit expresia deplina.