Ascultarea activa

Ascultarea activa

"I know that you believe you understand what you think I said, but I'm not sure you realize that what you heard is not what I meant."

(Robert McCloskey)

Ascultarea nu reprezinta doar procesul de auzire a semnalelor sonore, ci si interpretarea lor, integrarea lor in propriul sistem de gandire.

Etapele ascultarii:

Auzirea

Atentia

Intelegerea

Memorarea

In primul stadiu al ascultarii, receptorul AUDE, printr-un proces mecanic sau reflex, semnalele transmise de emitent. Ascultarea nu este inca realizata, deoarece reactia alocutorului nu este intelectuala si emotionala, ci pur fizica. Deocamdata se poate spune doar ca urechile acestuia au captat anumite semnale acustice din mediu.

A doua etapa a ascultarii, ATENTIA SELECTIVA, aduce cu sine focalizarea perceptiei alocutorului asupra unora dintre stimulii acustici in care este "imbaiat". Acordarea atentiei unui mesaj pare a fi la indemana tuturor si, intr-un fel, este de la sine inteleasa. De aceea, poate parea surprinzator multora faptul ca, in general, nu acordam intreaga atentie unui mesaj mai mult de 20 de secunde. Doar capacitatea de a "refocaliza" atentia ne permite sa procesam un mesaj de dimensiuni mari.

Cel de-al treilea stadiu al ascultarii, INTELEGEREA, coinide cu actiunea de decodificare. Alocutorul pune in corespondenta semnalele receptionate cu obiectele mentale pe care le are depozitate in memorie, potrivit codului utilizat in actul de limbaj respectiv. Desi ne place sa credem ca uneori ne putem face intelesi pe deplin de ascultatori, trebuie sa acceptam faptul ca nu avem puterea de a predetermina decodificarea realizata de acestia. De fapt, nimeni nu poate sti ce anume a selectat receptorul din mesajul pe care i l-am transmis si ce corelatii anume a stabilit. Fiecare dintre noi a experimentat probabil intelegerea unui mesaj in contrast vadit cu intentia vorbitorului.

Urmatoarea etapa a ascultarii, MEMORAREA, este procesul prin care se determina ceea ce este important si demn de a fi introdus in "baza noastra de date".

In prelungirea celor patru etape necesare ale ascultarii ar putea fi plasate, dupa unii autori, inca doua:

EVALUAREA (aprecierea critica a unui mesaj receptionat) si

FORMULAREA UNUI RASPUNS, ca reactie la actiunea verbala a emitentului.

Tipuri de ascultare:

Informativa - cand motivul prelegerii este de a informa

Evaluativa - cand motivul prelegerii este de a influenta

Empatica - atunci cand motivul prelegerii este de a cauta sprijin.

Tipuri de ascultare activa:

Obstacole pentru o buna ascultare:

Mesajul supraincarcat si concentrarea asupra datelor duce la pierderea ideii esentiale

Lipsa atentiei - de multe ori ascultatorul pare interesat doar pentru a-i oferi confort vorbitorului

Stimulii fizici - frig, zgomot, o alta conversatie auzita in paralel

Critica exprimarii si a infatisarii - din cauza prejudecatilor si perceptiilor personale multi oameni au tendinta sa ii judece spontan pe ceilalti in legatura cu modul in care se infatiseaza si in care vorbesc

Evaluarea subiectului ca fiind neinteresant - aceasta este o justificare rationala pentru a nu asculta, insa aprecierea in acest caz este facuta inaintea discursului

Evitarea ascultararii dificile - multe persoane nu sunt obisnuite sa asculte intamplari detaliate care nu ii privesc direct

Gandirea poate prelucra 800 de cuvinte pe minut iar vorbitorii pot debita maximum 200 de cuvinte pe minut - din aceasta diferenta rezulta un timp de rezerva pe care consilierii il pot utiliza in vederea explorarii viziunii clientului

Presupunerea falsa ca ascultarea este o activitate fundamental pasiva - de fapt ascultatorii buni sunt foarte activi: pun intrebari, parafrazeaza ideile vorbitorului, se asigura ca au inteles sensul. Nici tacerea nu inseamna pasivitate: ascultarea este obositoare, consuma energie mentala si solicita sistemul nervos in mare masura.

Conform literaturii de specialitate exista 5 tipuri de ascultatori slabi:

Ascultatorul lenes nu receptioneaza si nu intelege mesajele care ii sunt transmise de vorbitor pentru ca nici nu incearca sa inteleaga ceea ce i se spune. De cele mai multe ori el isi mascheaza lenea declarandu-se obosit, dezinteresat sau plictisit.

Ascultatorul care isi asteapta randul sa vorbeasca (take-turns listener): pentru el comunicarea orala devine importanta numai prin interventiile lui ca vorbitor. Preocupat sa nu scape nici o ocazie de a spune ceva, acest oportunist va deconsidera spusele interlocutorilor.

Ascultatorul nesigur este permanent ingrijorat de ce urmeaza sa spuna. Fiind preocupat de pregatirea propriului mesaj, el nu are cum sa acorde atentie mesajului celuilalt.

Ascultatorul egosit este individul care acorda o importanta exagerata propriei persoane. Cata vreme discutiile se refera la probleme care nu au nici o legatura cu persoana sa, el nu va catadicsi sa participe la ele nici macar ca ascultator. Indata insa ce discutiile il privesc in mod direct, el se invioreaza brusc, devine atent si incearca sa monopolizeze comunicarea.

Ascultatorii concurenti sunt oamenii pentru care comunicarea este o competitie. Ei nu se simt bine decat daca ii transforma pe toti ceilalti participanti la comunicare in ascultatori constanti. Cum acest lucru este dificil de realizat, ei se pot multumi daca, in ultima instanta, vorbesc mai mult decat partenerii lor de dialog. Preocupati sa contabilizeze timpii de vorbire, respectiv de ascultare, ascultatorii concurenti nu au cum sa receptioneze si sa interpreteze corect mesajele puse in joc.

Activitati subsumate ascultarii productive:

pregateste-te sa asculti

indeparteaza sau controleaza distractiile fizice

controleaza distractiile psihologice. Fii conttient de predispozitiile si prejudecatile tale, de subiectele sau cuvintele la care raspunzi emotional. Intarzie tragerea concluziilor. Amana evaluarea spuselor celorlalti

incearca in mod constient sa preiei punctul de vedere al celuilalt

parafrazeaza si verifica receptarea corecta a mesajului