COMUNICAREA - ARTA DE A NE CUNOASTE SI INTELEGE

Vera F. Birkenbihl, psiholog si jurist de carier, Director al "INSTITUTULUI GERMAN

PENTRU STUDIUL ACTIVITATII CEREBRALE", definea comunicarea ca fiind un mesaj dez-

voltat, prin care intelegem sa conversam si nu sa vorbim concomitent, paralel sau sa criticam pe

altii in lipsa.

Comunicarea presupune un schimb de informatii rostite sau scrise, redate cu ajutorul cuvinte- lor. Domeniul studiului comunicarii s-a constituit mai ales sub imperiul nevoii de a face oamenii sa comunice cat mai eficient.

Comunicarea este un proces fundamental si indispensabil constituirii unui grup social. Cunoasterea semenilor nostri reprezinta o nevoie care se fundamenteaza pe practica relatiilor

interpersonale, care sanctioneaza negativ erorile facute in relatiile noastre sociale, chiar daca acestea se datoreaza necunoasterii, spunea Catalin Momali in lucrarea sa "INTERCUNOASTEREA".Cu-

noasterea celuilalt este definira de autor ca fiind:"totalitatea proceselor cognitive care premerg, insotesc si urmeaza interactiuni interpersonale dintre doi sau mai multi indivizi, ea reprezentand corespomdentul cognitiv al interactiunii interpersonale, mentioanad ca aceasta capacitate de interactiune interpersonala depinde de capacitatea de anticipare, de prevedere a reactiilor celuilalt".

Se pot distinge cel putin trei niveluri ale intercunoasterii:

a.         primul implica afirmatiile descptive despre cineva si sunt verificabile-asupra carora se poate cadea usor de acord;

b.         al doilea nivel se refera la cunoasterea opiniei unei persoanme asupra unui subiect si afirmatiile facute in acest sens se pot verifica mult mai greu;

c.         al treilea nivel corespunde capacitatii unei persoane de a explica actiunile sau opiniile celuilat, aceasta presupune sa cunoasca faptul ca celalalt se comporta sau crede intr-un anumit fel.

Cele trei nivele de cunoastere implica trei caracteristice distincte: capacitatea de a descrie, capacitatea de a explica modul de comportare si capacitatea de predectiune a comportamentului unei persoane.

Cunoasterea omenilor contribuie la ameliorarea comunicarii dintre ei si se dobandeste prin: o documentare teoretica corespunzatoare, autoobservarea obiectiva(autoanaliza) si observarea celor din jur, cu sublinierea ca autoanaliza trebuie sa primeze.

Referitor la cunoasterea de sine, Luigi Pirandello, afirma ca "Ne temem sa cercetam propria noastra finta launtrica, pentru ca o asemenea cercetare ne-ar putea arata ca suntem altfel decat ne place sa ne credem sau sa fim crezuti().De cele mai multe ori ne inselam noi insine, asa cum ii inselam si pe ceilalti().Cine s-a descoperit pe sine, acela ii va intelga mai bine si pe cei din jurul sau, reusind sa intre intr-un dialog benefic si nu sa manologheze".

Daca partenerul de discutie sau rezultatul discutiei cu acesta prezinta pentru noi un interes deosebit, va trebui sa ne straduim a comunica eficient, a ne face intelesi.Pentru aceasta va trebui sa convingem, sa putem dezvolta afectivitatea si personalitatea, sa informan inteligibil, sa sesizam si sa constientizam reactiile, atitudinile si modificarile comportamentale ale partenerului de discutie.

A comunica eficient inseamna:

a respecta sentimentul stimei de sine a celuilalt;

a nu desconsidera trebuintele celuilalt;

a-l motiva corect pe intrelocutorul nostru;

a putea intelege tranzactiile interumane;

a nu raspunde la mecanismele de aparare ale interlocutorului cu propriile mecanisme de aparare;

a respecta imaginea interlocutorului;

a efectua reactia inversa.

SEMNIFICATIA SI IMPORTANTA COMUNICARII

Comunicarea Umana este plina de probleme si dificultati. Foarte des auzim fraze de tipul: "Nu am vrut sa spun asta" , "Inca nu sesizezi ceea ce vreau sa spun", "Se pare ca nu ai priceput despre ce este vorba".

Obiectivele principale ale Comunicarii sunt urmatoarele

a      sa fim receptati (vazuti, auziti sau cititi);

a      sa fim intelesi (mesajul nostru sa fie decodificat);

a      sa fim acceptati(mesajul sa nu fie respins);

a      sa provocam o reactie (o schimbare de perceptie, de intrepretare, de atitudine sau de comportament).

Daca nu am reusit sa atingem nici unul dintre aceste obiective, inseamna ca am dat gres.

"A sti de ce si cum sa te exprimi, a sti sa pui o intrebare, a sti sa asculti, a sti sa formulezi, a sti sa nu te complici, a sti sa te transpui, intotdeauna, in locul interlocutorului, a sti (aproape) totul despre tine, constituie tot atatea detalii care apartin domeniului comunicarii. In acest context, orice specialist, indiferent de domeniul formarii sale, trebuie sa stie sa comunice eficient, cu ambitie, rabdare si perseverenta, pana in cele mai mici detalii. Pentru ca. fapt demonstrat, finalmente, totul este si inseamna Comunicare".

Modul in care ne prezentam, modul in care vorbim si privim, modul nostru de A COMUNICA releva modul nostru de A FI. Aceasta, cu atat mai mult, cu cat nimeni nu ne judeca in functie de ce si cum gandim, ci functie de ceea ce facem!...

Conform dictionarelor, Comunicarea inseamna "schimb de semnificatii" sau si mai larg "schimb de informtie" (comunicarea intre sisteme, indiferent de zona Universului pe care o vizam).

In definirea comunicarii organizationale exista mai multe abordari : "proces de schimb al informatiei, "proces de transmitere mesaje verbale sau scrise si de receptionare a cestor mesaje" "proces social de interactiune umana bazat pe simboluri si reguli specifice"

Comunicarea este un proces dinamic, care are urmatoarele caracteristici

implica surse (emitatori) si receptori

presupune codificarea si decodificarea (procesarea) semnificatiilor transmise sau receptate

presupune competenta;

presupune performanta;

reclama existenta unor mesaje;

se realizeaza intr-un mediu de "zgomot";

presupune existenta unor canale de comunicare.

Scopul Comunicarii in organizatie il constituie transmiterea si receptia de semnificatii in vederea obtinerii unor efecte pragmatice.

Focalizarea atentiei asupra conceptului de semnificatie si pe aspectul pragmatic, permite intelegerea pozitiei simbolului, mesajului si protocoalelor de transmisie, ca instrumente pentru transmiterea semnificatiilor.

Prin urmare, din aceasta perspectiva, Comunicarea ne apare ca "procesul biunivoc de transmitere si receptie de semnificatii, mijlocit prin folosirea simbolurilor si mesajelor".

1.1. TIPURI DE COMUNICARE

Functie de nivelul de comunicare umana:

Comunicarea intrapersonala este consilierea individului uman cu sine insusi, atunci cand asculta "vocea interioara". Astfel, se cunoaste si se judeca pe sine; se intreaba si isi raspunde; gandeste, analizeaza si reflecteaza; evalueaza decizii sau repeta mesajele destinate altora. Este necesara pentru echilibrul psihic si emotional.

Comunicarea interpersonala este dialogul cu celalalt. Ne ajuta sa-i cunoastem pe semeni si pe noi insine, prin imaginea lor despre noi.

Comunicarea in grup este ceea ce asigura schimburile in interiorul echipei, al organizatiei, in micile colectivitati umane. Aici se impartasesc cunostinte si experiente, se rezolva probleme si se dezvolta idei noi.

Comunicarea de masa este orice ansamblu de mijloace si tehnici care permite difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale, audiovizuale catre un auditoriu mai mult sau mai putin vast si eterogen. Formularea generica este aceea de "Comunicarea prin mass-media".

Functie de codificare

Comunicarea verbala (orala), cand semnificatia este codificata in cuvinte

Se realizeaza prin dialog direct, prin convorbiri in grupuri de diferite marimi, convorbiri la distanta mediate de retelele de telecomunicatii, sau convorbiri intre birourile aceleiasi organizatii mediate de retelele de comunicatie interfonice sau telefonice.

Comunicarea non-verbala, cand semnificatia este purtata prin altceva decat cuvintele (exp. comunicarea scrisa).

Comunicarea scrisa cunoaste o mare varietate de forme si modalitati in functie de suportul fizic al comunicarii (documente clasice, legislatie, acte decizionale ale conducerii, rapoarte asupra activitatilor desfasurate sau controlate, cereri, solicitari, sesizari, contracte, intregul sistem de documente de evidenta contabila, schite, planuri, desene de specialitate, imagini pe suport de hartie sau film, microfilm etc.).

CONTEXTUL COMUNICARII UMANE

Contextul influenteaza atat ceea ce se comunica. cat si maniera in care se comunica.

Contextul general al comunicarii comporta urmatoarele aspecte:

Contextul fizic se refera la mediul fizic concret si imediat tangibil: incinta sau spatiul deschis, microclimatul, ambianta sonora, lumina, culoarea etc.;

Contextul cultural vizeaza cerintele, traditiile, stilurile de viata, valorile impartasite de grup sau de comunitate, normele morale etc.

Contextul sociopsihologic se refera la statutul social al partenerilor, la caracterul oficial sau informal al relatiilor dintre ei, la situatia concreta si ipostaza specifica in care are loc comunicarea;

Contextul temporar vizeaza momentul si ordinea cronologica in care este plasat mesajul, intr-o secventa de alte mesaje succesive.

Acestea sunt cateva din conceptele principale ale comunicarii.

Ne vom opri in continuare in mod deosebit la cel de al saptelea concept:feedback-ul. Feedback-ul da partenerului de veste daca este inteles sau nu.Lumea inconjuratoare reprezinta o oglinda.Toate reactiile acesteia inseamna feedback, care ne ajuta sa ne intelegem pe noi insine si pe ceilalti din jur.

Intr-o reflectie facuta cu privire la arta dialogului, Josef Rottner scria:"se poate constata cu sarcasm ca omul a reusit sa parcurga distanta pana la urma, dar esueaza sistematic atunci cand incearca sa ajunga la semenul sau() ceea ce l-ar putea face pe om sa iasa din acest impas ar fi o discutie autentica, sincera cu cel de alaturi".

Calea dialogului autentic va fi gasita doar de acei oameni care vor manifesta un real interes pentru semenii lor.Doar cei care vor avea o atitudine binevoitoare si permisiva, manifestand receptivitate fata de semeni, vor fi in masura sa comunice eficient, si nu cei care incerca sa le impuna celorlalti vointa proprie, contestandu-le altora orice valoare.

Pentru a avea o garantie ca adoptam o atitudine cerspunzatoare fata de semenii nostri ca sa ne intelegem, trebuie sa ne folosim de tehnicile feedback-ului.

Cine se face raspunzator pentru o reactie inversa?De obicie cel care transmite mesajul este raspunzator, dar in situatia in care el nu face precizarea necesare, atunci celalalt partener de discutie va trebui sa efectueze o reactie inversa.

O regula esentiala a comunicarii suna astfel: cand vorbitorul explica ceva celuilalt, iar acesta nu-l intelege decat partial sau il intelege total eronat, atunci raspunderea revine vorbitorului.

Cum se realizeaza feedback-ul:Trebuie sa ne fie foarte clar faptul ca exista doua situatii de pornire a feedback-ului:

a.      cand transmitatorul mesajului(T) se asigura daca primitorul mesajuliu(D) l-a inteles corect;

b.     cand primitorul mesajului(D) se asigura ca l-a inteles corect pe transmitatorul mesajului(T)

Tehnicile feedbeck-ului care permit sa comunicam eficient, sa ne intelegem, sunt:

parafraza -- cuvantul provine din limba franceza "paraphrase" si inseamna a reda mesajul cuiva cu propriile cuvinte, spre deosebire de citat, cand textul respectiv este reprodus intocmai.Pentru a fi eficienta, parafraza trebuie sa contina o exprimare clara, limpede, sa evite neintelegerile, confuziile.Uneori incercam un sentiment de teama si nu indraznim a-i solicita interlocutorului sa repete enuntul sau ca nu cumva sa creada ca nu l-am ascultat cu atentie.In realitate tocmai aceasta solicitare de a repeta il va convinge pe celalalt ca ne straduim sa-l intelegem cat mai bine,aratandu-i indirect ca persoana sa nu ne este indiferenta, ca ii dam ascultare.

interbarea directa - este intrebarea la care se poate raspunde prin da sau nu.Acest gen de intrebare usureaza comunicarea dintre partenerii de dialog datorita respunsului clar pe care il ofera(asadar da sau nu, inclinand capul, scuturandu-l sau scotand doar o exclamatie).Astfel de intrebari sunt foarte utile atunci cand:

a.      se doreste obtinerea unei informatii scurte si concise;

b.     ne aflam in fata unui partener localnic, foarte zgarcit la vorba;

c.      printr-un set de intrebari se spera a se obtine din partea interlocutorului o informatie pe care nici acesta nu are, dar detine in schimb o serie de date disparate.

intebarea indirecta- este intrebarea la care nu se poate raspunde prin da sau nu.Ori de cate ori se incearca a determina pe cineva sa-si expirme sincer o parere, formularea unor asemenea intrebari este o necesitate, interlocutorul fiind nevoit sa emita o judecata de valoare sau sa spuna mai mult.

intrebarile sugerate- acest gen de intrebari contin deja o parere. intentia fiind influentarea celuilalt de a-si insusi acea parere, cu alte cuvinte discutia este condusa in mod deliberat spre a obtine de la interlocutor raspunsul dorit, fara ca el sa fie constient de acest lucru.De cele mai multe ori, intrebarile sugerate au un caracter manipulator.Atunci cand punem pret pe valoarea comunicarii, incercand sa stabilim relatii constructive cu altii, bazate pe sinceritate fata de sine insusi si fata de partener,va trebui sa renuntam la intrebarile sugerate sau sa fim constienti de caracterul si consecintele lor.

ascultarea activa - prin modul cum ascultam punctul de vedere al interlocutorului, ne exprimam acordul sau dezacordul fata de acesta.O comunicare poate sa se desfasoare optim doar in cazul in care fiecare primitor al unui mesaj dovedeste transmitatorului mesajul ca il accepta pe acesta ca partener de discutie.

Daca vrem sa eliminam sau sa prevenim un conflict, daca vrem sa traim mai bine si intr-o lume mai dreapta, daca vrem sa avem prieteni, daca vrem sa oferim o floare trebuie sa comunicam.

"Nu exista suflet oricat de stramb alcatuit care sa nu caute compania si dragostea altora, care sa nu supraveituiasca prin compania si intelegerea altuia."

Corneliu Mircea-Intercomunicarea

BIBLIOGRAFIE:

Manoli, Catalin, Intercunoasterea

Cucos,Constantin ,Pedagogie, Ed. Polirom, Iasi, 1996

Gheorghe, Dumitriu ,Comunicarea si invatare, Ed. Didactica si pedagogica

R.A., Bucuresti,1998