Reprezentarile sociale

Reprezentarile sociale

1. Ce sunt reprezentarile sociale.

Imaginile presupun preexistenta mentala a reprezentarilor sale. Reprezentarile sunt elementul central al definirii imaginii unei persoane, organizatii sau institutii, precum si, in procesul de constituire, intelegere si interpretare a realitatii sociale, cat si pentru cel de elaborare a atitudinilor si comportamentelor noastre. In cadrul proceselor psihice (perceptie, reprezentare, gandire, imaginatie etc.), psihosociale si socioculturale ce conditioneaza procesul de construire, de modelare(imagini) ale realitatii, reprezentarile au o functie structuranta. In jurul lor se construiesc acele modele ale realitatii in intregul ei cat si, al elementelor sale structurale.

Prin continutul lor, reprezentarile sociale sunt reproduceri mintale ale socialului: imaginea ale unor comportamente grupale, ale relatiilor indiviziilor, ale statusurilor, ale comunicarii si ale proceselor psihosociale din gruparea data.

Principalele caracteristice ale reprezentarilor sociale se refera la:

- obiectul lor ; se constituie nu doar din stimuli si din situatii sociale complexe ci si din fenomene de interactiune umana;

- structural lor psihosociala ; ele fiind o constructie unitara a realului, o expresie particulara, intuitiva a gandirii sociale din comunitatea data;

- caracterul lor colectiv; obiectul lor putand fi: relatie interpersonala, norma de grup, sistem de valori etc.

Reprezentarile sociale exprima in mod metaforic, proprietatile acestora, in mod special, organizate in jurul unor semnificatii centrale, fixate si generalizate de colectivitate. Astfel, in reprezentarile sociale nu avem de-a face pur si simplu cu reproducerea fotografica, iconica a faptelor, ci cu remodelarea lor personala, inseparabila de activitatea simbolica a subiectului si solidara totodata cu insertia sa in mediul social dat.

In general reprezentarile sociale, departe de a fi simple copii ale faptelor psihosociale, include procese de valorizare grupala a realitatilor date, atitudini de acceptare ori respingere colectiva. Ca mod de activitate a gandirii sociale, aceste reprezentari, contribuie la definirea grupului de apartenenta a individului, constituind fondul de imagini comun cu care opereaza membrii grupului, in care se inteleg, pastrand acelasi sensuri. De exemplu, imaginea sociala de putere, apare in unele colectivitati ca rezultat al unitatii multimilor de oameni, in altele rezultata ca atribut si emanatia clasei dominante; sau, imaginea de boala, pentru unele colectivitati are intelesul de abatere de la starea de sanatate, ori ca expresie a unei vieti mizere a indivizilor, iar in altele, capata sensul unei ispasiri a pacatului.

Reprezentarile sociale asupra fenomenelor umane sunt mediate de limbaj, motiv pentru care realizarea adecvata a acestor reprezentari presupune stapanirea corecta a limbii respective.

La producerea reprezentarilor sociale actioneaza, in principal, urmatorii factori:

- dispersia (difuzarea, propagarea) informatiilor in grup cu privire la fenomenele psihosociale reprezentate si, in general, decalajul existent intre informatia existenta(prezenta) si cea efectiv necesara unei cunoasteri certe;

- focalizarea indivizilor si a grupurilor umane, in mod diferit, asupra faptelor, evenimentelor, fenomenelor , proceselor sociale sau asupra problemelor semnificative;

- presiunea la influenta, intotdeauna prezenta in grupul social dat in virtutea careia se produce o anume disparitate de pozitie a membrilor grupului fata de obiectul semnificativ;

- prezenta unor interactiuni conflictuale produse de nivele de experienta sociala diferita a persoanelor, de lacunele lor in cunoastere, de distanta dintre cunoasterea stiintifica si sensul comun al lucrurilor.

Jocul acestor factori decide, pana la urma, formarea si organizarea reprezentarilor colective, in care ca dominante conteaza:

- modelele culturale promovate de catre colectivitate;

- mentalitatea indivizilor umani;

- raporturile conflictuale existente in grup;

- experienta comuna a indiviziilor si a grupului generalizata.

Exemplu: modul in care oameni produc bunurile necesare traiului determina reprezentarile lor asupra vietii si a realitatii sociale. Astfel, una a fost imaginea colectiva asupra muncii in Romania inainte de evenimentele din decembrie 1989 si alta devine imaginea intr-o economie de piata unde proprietatea privata este determinanta.

Definirea conceptului de reprezentare sociala este un demers dificil, datorita complexitatii fenomenului cat si, a pozitiilor diferitilor autori care se ocupau cu cercetarea acestei problematici. Astfel:

a - Reprezentarea sociala este "un sistem de valori, de notiuni si de practici relative la obiecte, aspecte sau dimensiuni ale mediului social care permite nu numai stabilirea cadrului de viata a indivizilor si grupurilor, dar constituie in mod egal un instrument de orientare a perceptiei situatiei si de elaborare a raspunsurilor"(Serge Moscovici, La psychanalyse, son image et son public, PUF, paris 1984).

b - ". . .forma de cunoastere specifica, o stiinta a sensului comun, al carui continut se manifesta prin operatii, procese generative si functionale socialmente insemnate. Ea desemneaza, in sens larg, o forma de gandire sociala". (Denise Jodelet, Representations socials: phenomenes, concepts et theorie in S. Moscovici, (Ed.) Psychologie sociale,PUF,Paris 1984, p.361) 

c - "Reprezentarea sociala este un proces de elaborare perceptiva si mentala a realitatii ce transforma obiectele sociale (persoane, contexte, situatii) in categorii simbolice (valori, credinte, ideologii) si le confera un statut cognitiv, permitand intelegerea aspectelor vietii obisnuite printr-o racordare a propriei noastre conduite la interiorul interactiunilor sociale".(N. Ficher, Les concepts fondamentaux de la psychologie sociale,Dunod, Paris, 1987) 

Reprezentarile sociale desemneaza un aparat evaluator, o grila de lectura a realitatii, o situare in lumea valorilor si o interpretare proprie data acestei lumi. Ele sunt:

- o refacere, o reconstructie a mediului prin prisma filosofiei de viata a individului, o instanta intermediara intre perceptie, informatie, atitudine si imagine;

- un stil de conduita, un mod de a comunica cu exteriorul, o orientare in lumea obiectelor si a faptelor si o operatie de clasificare a acesteia;

- o conectare la diferite sisteme explicative, dar si un instrument cu ajutorul caruia actorii sociali isi regleaza raporturile reciproce;

- o articulare a personalitatilor la contextual social, un mod de a face accesibila lumea exterioara, de a-i intelege pe altii; 

- un sistem de credinte, un model explicativ, un mecanism prin care se construiesc teorii despre mediul social, un efort de intelegere si de stapanire ale acestuia, o modalitate de a gandi practic, contextual;

- un stil de conduita, un mod de comunicare cu exteriorul, un filtru, un ecran intre presiunea socialului si sistemul personalitatii;

- o imbogatire a realului, o re-citire a sa.

In concluzie, se poate afirma ca reprezentarile sociale se prezinta ca un ansamblu organizat de informatii, credinte, opinii si atitudini despre un obiect dat, situatie data, eveniment sau fenomen dat sau o persoana, grup social, organizatie, institutie sau colectivitate sociala.

2. Clasificarea reprezentarilor sociale

- dupa continutul lor, reprezentarile sociale pot fi: cognitive, axiologice, motivationale, afective, atitudinale sau actionale;

- dupa domeniul lor de referinta, reprezentarile sociale pot fi: economice, politice, educationale, religioase, ideologice, stiintifice, artistice, etc.

Functiile reprezentarilor sociale

Atat la nivelul activitatii persoanelor, cat si in viata grupurilor si colectivitatilor umane, reprezentarile sociale indeplinesc importante functii: ( Dumitru Cristea, Tratat de psihologie sociala, Editura Pro Transilvania,p. 59-60)

a - functia cognitiv-explicativa: mediaza si conditioneaza activitatea de cunoastere , permitand sa se inteleaga si sa se interpreteze realitatea. Prin intermediul reprezentarilor sociale cunostintele empirice sunt integrate intr-un sistem coerent si inteligibil, cu rol descriptiv si explicativ, oferind astfel referentiale cognitive si de comunicare pentru membri grupurilor si colectivitatilor sociale. Totodata, se realizeaza fixarea si sistematizarea cunostintelor si rezultatelor experientei sociale, premise fundamentale pentru pastrarea continuturilor informationale, cat si pentru desfasurarea procesului de invatare sociala.

b - functia axiologic-normativa: reprezentarile sociale incorporeaza norme si valori culturale care apartin universului consensual al unei comunitati, si care vor constitui fundamente si repere pentru elaborarea atitudinilor implicite sau explicite aferente oricarui sistem reprezentational.

c - functia identitara: reprezentarile sociale definesc implicit identitatea persoanelor, grupurilor sociale, locul lor in spatiu social, valorile, normele, cerintele si ideologiile prin care se caracterizeaza si cu care intra in jocul comparatiilor sociale. De asemenea reprezentarile sociale constituie instrumente de control social, comunitatea impunand acele seturi, de reprezentari esentiale care ii definesc individualitatea cultural-istorica; apartenenta membrilor la respectiva comunitate va fi conditionata de acceptarea, asimilarea si convergenta functionala a celor doua categorii de sisteme reprezentationale: comunitare si identitare.

d - functia praxiologica si de orientare: reprezentarile sociale constituie un ghid pentru actiunile si comportamentele individuale si colective.

e - functia simbolica: reprezentarile sociale nu numai reconstruiesc realitatea ci si o dedubleaza; planului obiectual i se adauga un plan al unei reproduceri simbolice a realitatii, astfel, realitatea este metamorfozata si spiritualizata.

f - functia de sustinere si justificare: fiind sustinute de valorile si normele constituite pentru un anumit tip de grup sau comunitate, reprezentarile sociale constituie un element de sustinere psihologica a unor atitudini sau comportamente sociale.

4. Organizarea si structurarea reprezentarilor sociale

Reprezentarile sociale se prezinta ca un ansamblu de elemente organizate si structurate. Elementele constitutive ale unei reprezentari sunt ierarhizate, afectate de o pondere, si intretin intre ele relatii care le determina semnificatia, precum si locul pe care il ocupa in sistemul reprezentational. Reprezentarea in intregul ei, este organizata in jurul unui nod central, constituit din unul sau mai multe elemente ce ii confera o semnificatie proprie, in jurul caruia se organizeaza elementele periferice ale reprezentarilor.

Nodul central este elementul fundamental al reprezentarii, el determina semnificatia si organizarea acesteia. El asigura:

- legatura cu memoria colectiva si istoria grupului;

- defineste omogenitatea grupului;

- este stabil, coerent, rigid,rezistent la schimbare.

Are urmatoarele functii:

- genereaza semnificatii ale reprezentarii;

- determina organizarea sa.

Sistemul periferic.In jurul nodului central se organizeaza elementele periferice. Ele se afla in relatie directa cu acesta, adica prezenta, ponderea, valoarea si functia lor sunt determinate de catre nod. Ele constituie esentialul continutului reprezentarii, partea sa cea mai accesibila, dar si cea mai vie si mai concreta. Ele presupun informatiile retinute, selectionate si interpretate, judecatile formulate apropo de obiect si de mediul sau, stereotipuri si credinte. Aceste elemente sunt ierarhizate, adica pot fi mai mult sau mai putin aproape de elementele centrale: aproape de nodul central, ele joaca un rol important in concretizarea semnificatiei reprezentarii, mai indepartate - expliciteaza, ilustreaza sau justifica aceasta semnificatie. Atat elementele centrale cat si elementele periferice joaca un rol esential in reprezentare. Sistemul periferic:

- permite integrarea experientelor si istoriilor individuale;

- suporta eterogenitatea grupului;

- este amplu, evolutiv si suporta usor contradictiile.

Sistemul periferic, ca interfata intre nodul central si situatia concreta in care se elaboreaza sau functioneaza reprezentarea, indeplineste trei functii esentiale:

- functia de concretizare:prin aceasta functie, care depinde in mod direct de context,se realizeaza ancorarea reprezentarii in realitate, si permite imbracarea ei in termini concreti, imediat inteligibili si transmisibili. Ele integreaza elementele situatiei in care se produce reprezentarea, exprima prezentul si experienta subiectilor.

- functia de reglare:mai suple decat elementele centrale, cele periferice joaca un rol esential in adaptarea reprezentarii la evolutia contextului. Pot fi atunci integrate la periferia reprezentarii una sau alta dintre informatiile noi, una sau alta dintre transformarile mediului. Elementele susceptibile de a pune in cauza bazele reprezentarii vor putea fi astfel integrate, fie dandu-le un statut minor, fie reinterpretandu-le in sensul semnificatiei centrale, fie dandu-le un caracter de exceptie, de conditionalitate. Fata de stabilitatea nodului central, ele constituie aspectul dinamic si evolutiv al reprezentarii. 

- functia de aparare: nodul central al unei reprezentari rezista schimbarii, caci transformarea sa ar antrena o bulversare completa. Din acest motiv, sistemul periferic functioneaza ca un sistem de aparare a reprezentarii. Transformarea unei reprezentari se va realiza deci, in cea mai mare parte a cazurilor, prin transformarea elementelor sale periferice: schimbare de pondere, interpretari noi, deformatii functionale defensive, integrarea conditionala a elementelor contradictorii. In sistemul periferic vor putea deci sa apara si sa fie suportate contradictiile.

Unii specialisti considera ca elementele periferic sunt scheme, organizate de nodul central, prin care se asigura, in mod instantaneu, functionarea reprezentarii ca grila de decodificare a unei situatii. Importanta acestor scheme in functionarea reprezentarii rezulta din urmatoarele functii pe care acestea le indeplinesc ( cf. Flamen, 1989, p.20, in Psihologia campului social: Reprezentarile sociale, coord. Adrian Necula, Polirom, 1995, 119):

- sunt prescriptive pentru comportamentul si pentru luarile de pozitie ale subiectului. Ele indica, de fapt, ce este normal sa se faca sau sa se spuna intr-o situatie data, tinand cont de semnificatia si de finalitatea acestei situatii. Ele permit astfel sa se ghideze actiunea sau reactiile subiectului in mod instantaneu, fara a trebui sa se faca apel la semnificatiile centrale.

- permit o modulare personalizata a reprezentarilor si a conduitelor care le sunt asociate. O reprezentare unica - organizata deci in jurul unui acelasi nod central - poate astfel da nastere unor diferente aparente, determinate de apropierea ei de catre un individ sau de contexte specifice, si care se vor traduce prin sisteme periferice si eventual comportamente relative diferite, cu conditia bineanteles ca aceste diferente sa fie compatibile cu un acelasi nod central.

- schemele periferice protejeaza in caz de nevoie nodul central. Atunci cand nodul central al unei reprezentarii este amenintat sau atacat serios intervin procese in care schemele normale asociate nodului se transforma in scheme, definite prin patru componente: reamintirea normalului; desemnarea elementului strain; afirmarea unei contradictii intre acesti termeni; propunerea unei rationalizari ce ar permite sa se suporte (un timp ) contradictia.