NATURA CONFLICTULUI

NATURA CONFLICTULUI

DEFINITIE

conflictul este un fenomen psihosocial tridimensional, care implica o componenta cognitiva( gandirea, perceptia situatiei conflictuale), o componenta afectiva ( emotiile si sentimentele) si o componenta comportamentala( actiunea, inclusiv comunicarea

Termenul de "conflict":

latinescul confligo- a se lupta, a se bate;

conflictus( participiul substantivat)- ciocnire, soc, cearta;

sinonime- disensiune, disputa, cearta, scandal, lupta, razboi.

COMPONENTELE CONFLICTULUI

Perceptia conflictului reprezinta modul in care il intelegem si cum il evaluam pe acesta. In afara de litigiul propriu-zis ( obiectul, motivul conflictului), persoana percepe, sesizeaza, observa semnele conflictului in trei localizari:

la sine ( " Sunt indispus si nu stiu de ce", " Am tipat la X si nu stiu de ce", sunt intrebari care duc la identificarea conflictului- " Nu pot termina lucrarea pana la examen pentru ca X nu m-a ajutat.");

la celalalt, unde luam act de expresia, exteriorizarea de catre partener a starii de conflict ( " X e nervos/ nemultumit/ dezorientat);

in relatia interpersonala ( " X nu mi-a raspuns la salut", " X imi critica orice cuvant").

Perceptia nu este intotdeauna rezonabila sau realista. In aceasta dimensiune, cognitiva, se gasesc atat elemente obiective, cit si subiective. Incompatibilitatile si interferentele pot fi reale, dar de multe ori se intampla sa existe doar in mintea persoanei. Spre deosebire de conflictul real, conflictul imaginar nu debuteaza numai cand valorile sau nevoile sunt realmente si obiectiv incompatibile sau cand conflictul este exteriorizat in actiune, ci si cand una sau mai multe parti percep existenta lui, cred in mod eronat ca se afla in fata unui conflict. Este suficient ca numai unul sa creada ca exista o incompatibilitate si el va actiona in consecinta; chiar daca partenerul nu impartaseste acea perceptie el va fi implicat in conflict. Multe conflicte se dezvolta din presupunerea despre ce ar putea sa se intample daca sau cand una din parti va face ceva. In mare masura, ostilitatea interpersonala este provocata de conflictele imaginate.

Afectivitatea in conflict ( emotiile si sentimentele).

Emotiile sunt inerente conflictului. Ele pot fi cauza, sunt de regula combustibilul desfasurarii conflictului, il potenteaza si sustin, dupa cum pot functiona ca mecanism de stingere a acestuia. Emotiile pot fi simptom sau indicator al conflictului pe care-l traim noi insine sau partenerul. Conflictul implica o reactie emotionala la o situatie, interactiune , persoana, reactie care semnaleaza un dezacord. Cand apar emotii precum teama, tristetea, furia, amaraciunea, neajutorarea sau un amalgan din acestea, simtim ca avem un conflict, care ajunge sa se exteriorizeze printr-un conflict real. Emotiile reprezinta forta motrica, sursa energetica in desfasurarea unui conflict. Ele contribuie la puterea, curajul si perseverenta care permit omului sa participe si sa finalizeze situatia conflictuala.

Managementul emotiilor pe parcursul derularii conflictului poate presupune, dupa caz, detensionarea ( linistirea consecutiva expresiei emotionale), ori suprimarea temporara, suspendarea relaxarii emotionale pana cand apare o situatie mai adecvata, propice de a ne ocupa de ele, ori, in fine, a lasa emotiile sa creasca sau chiar a stimula acest proces, dar nu pana la un prag periculos, pentru a le consuma si epuiza potentialul energetic distructiv ori/sau pentru a atrage atentia celeilalte parti sau asupra necesitatii rezolvarii acestei componente.

Unele emotii ( emotiile soc de genul furiei, disperarii, spaimei, urii, dar si tensiunea, frustrarea, tristetea sau teama) si/ sau unele persoane se cer cu tensiune detensionate fie direct in interactiunea conflictuala, fie in exteriorul acesteia. Descarcarea emotionala se realizeaza prin confesare fata de un ascultator activ, dezbatere publica, recunoastere si acceptare, confirmare a legitimitatii, proces in instanta judecatoreasca sau alte mijloace de exprimare si eliberare a sentimentelor si energiilor asociate cu conflictul.

In multe conflicte oamenii ajung sa actioneze impotriva propriilor interese, aratandu-se mai interesati sa-si exprime sentimentele, decat sa obtina satisfacerea nevoii care a cauzat intrarea lor in conflict. Distingem un aspect expresiv al conflictelor si unul orientat spre rezultat.

Actiunea

Comportamentul in conflict poate avea doua roluri: exprimarea conflictului, a emotiilor implicate si satisfacerea nevoilor. Actiunile pot imbraca o larga diversitate de manifestare, de la incercarea de a face ceva in dezavantajul altuia, la exercitarea puterii, apoi la violenta si distrugere sau, dimpotriva, la caracterul conciliant, constructiv si prietenos.

CAUZE ALE CONFLICTULUI

v    Incompatibilitatea si diferentele. Doua elemente sunt in raport de incompatibilitate daca fiecare il contrazice sau se opune celuilalt, daca obstructioneaza, interfereaza, face mai putin probabila sau

chiar imposibila realizarea celuilalt element. Pot constitui surse ale conflictului unele trasaturi de personalitate( ex. Mobil vs. Inert, Extravertit vs. Introvertit), opinii, atitudini, credinte, valori, nevoi.

v    Satisfacerea nevoilor umane. Oamenii intra in conflict fie pentru ca au nevoi care sunt satisfacute de procesul conflictual insusi, fie ca au nevoi neconcordante cu ale altora.

v    Comunicarea poate presupune conflict in doua situatii: cand este absenta ( individul nu spune ce il doare, dar acumuleaza tensiuni) sau defectuoasa( care duce la intelegere eronata, neintelegeri).

v    Lezarea stimei de sine. Exista o serie de conduite interpersonale care pot leza stima si imaginea de sine determinand aparitia conflictelor:

contestarea, minimalizarea de catre o persoana a succeselor, realizarilor majore, sau critica sistematica ori doar accidentala a modului in care individul a performat o activitate sau a rezultatului acesteia. Efectul este negativ atunci cand evaluatorul este o persoana pretuita de cel evaluat pe linia relatiilor afective sau a componentei in domeniul din care este valoarea atacata;

contestarea, minimalizarea, atacarea valorilor celuilalt;

propunerea unor sarcini cu standarde inaccesibile, care depasesc vizibil capacitatea persoanei, ducand sigur la esec;

constrangerea sau manipularea unei persoane sa actioneze contrar constiintei sale.

v    Conflictul de valori. Un conflict in care sunt implicate valori este mai profund si greu de tratat. Cand oamenii simt ca le sunt atacate valorile, se simt atacati personal.

v    Conflictul de norme, nerespecatrea normelor explicite si implicite. Normele sociale sunt standarde sau comportamente comune, acceptate de membrii grupului si asteptate de ei. Constient sau nu, sistematic sau accidental, incalcam norme si astfel lezam, facem atingere confortului celuilalt.

v    Comportamente neadecvate

v    Agresivitatea. Intre agresivitate si conflict exista o relatie reciproca. Agresivitatea este fie cauza, fie rezultattul conflictului. Marca agresivitatii este intentia nociva, ostila, indreptata asupra unei persoane.

v    Statutul, puterea si prestigiul

CONSECINTELE CONFLICTELOR

Exista o serie de consecinte negative, intre care:

produc emotii si sentimente negative:  furie, anxietate, teama, suferinta si agresiune; resentimente, tristete, stres; singuratate;

confuzie afectiva si cognitiva;

imbolnaviri psihice si organice;

pot distruge coeziunea si identitatea grupului;

risipa de timp;

privarea de libertate, etc.

Conflictul nu presupune in mod obligatoriu aspecte negative: tensiune, cearta. El presupune si o serie de efecte pozitive:

creste motivatia pentru schimbare, combat stagnarea;

imbunatateste identificarea problemelor si a solutiilor;

creste coeziunea unui grup dupa solutionarea comuna a conflictelor;

creste capacitatea de adaptare la realitate;

ofera o oportunitate de cunoastere si dezvoltare personala;

dezvolta creativitatea;

consolideaza increderea in sine si stima de sine;

creste calitatea deciziilor;

eficientizeaza activitatea;

incurajeaza intercunoasterea, etc.

Daca conflictul este negat, reprimat, camuflat, sau solutionat de tipul de castigator-invins, acesta poate avea o serie de efecte negative:

scade implicarea in activitate;

diminueaza sentimentul de incredere in sine;

polarizeaza pozitiile si duce la formarea de coalitii;

dileme morale;

dificultati in luarea deciziilor.