Comunicarea interpersonala - Definitia comunicarii interpersonale - Procesul comunicarii interpersonale

Comunicarea interpersonala - Definitia comunicarii interpersonale - Procesul comunicarii interpersonale

“ Omul este,inainte de toate, limba j.” (Karl R. Popper)

1.Definitia comunicarii interpersonale

Studiul comunicarii interumane are o relevanta deosebita pentru societatea contemporana. Societatea nu ar fi putut evolua fara comunicare, iar dezvoltarea personalitatii depinde de comunicare. Fara deprinderea de a comunica nu putem pune bazele nici unei relatii, lucru vital pentru succesul nostru personal si profesional.

Putem spune ca suntem consumatori de comunicare intr-o economie care e dominata din ce in ce mai mult de produsele si serviciile de comunicatie. Orice activitate umana presupune comunicare. Faptul ca domeniul comunicarii inregistreaza un progres permanent este demonstrat de dezvoltarea unor profesii cum ar fi relatiile in afaceri, domeniul bancar si o gama larga de industrii de amuzament. Este evident ca fara o ameliorare a metodelor si practicilor de comunicare, viitorul omeniei ar fi incert.

In prezent se acorda o importanta deosebita comunicarii, astfel se analizeaza modul cum se produce aceasta, in ce directie si mai ales ce nevoi individuale poate satisface.Nu putem sa ne imaginam existenta fara comunicare, iar aceasta relatie este mai mult una de dependenta. Este una directa-omul traieste intr-o lume a comunicarii.

Statistic, trei patrimi din orele de veghe le petrecem comunicand : conversand, citind, scriind , privind la televizor, ascultand la radio, mergand la film. Comunicarea face parte din comportamentul nostru mai mult decat oricare alta activitate. O existenta normala nu presupune intreruperea sau incetarea tuturor tipurilor de comunicare.

Comunicarea interpersonala reprezinta relatia “de la om la om” si “intre patru ochi” ce ia nastere in dialogul exclusiv dintre doi interlocutori, ocupand o pozitie regala in ierarhia nivelurilor comunicarii umane.

Cel mai frumos lucru in doi  este faptul ca ofera sansa de a descoperi in maniera cea mai concreta si personalizata atit afectiunea, prietenia, intimitatea, alintul,mangaierea, confesiunea, gelozia cat si invidia, ura , vanitatea si multe alte trairi , emotii si sentimente omenesti.

Comunicarea interpersonala poate satisface nevoia de afectiune si de recunoastere a valorii personale, dar si nevoia de a controla, a domina si a impune altuia vointa proprie, de a-l conduce sau macar de a-l influenta fatis sau din umbra.

Comunicarea interpersonala ne ajuta sa-i cunoastem pe semenii nostrii si, prin ei, sa ne cunoastem pe noi insine, oglinditi in imaginea altora despre noi. Gratie comunicarii interpersonale, se stabilesc, se intretin si, uneori, se distrug relatii umane, fie ca este vorba de cunostinte recente, de vechi prieteni, de colegi, de iubiri mai durabile sau mai fugare sau chiar de membrii unei familii.

Comunicarea interpersonala este acel proces de comunicare intre indivizi ce se gasesc fata in fata, asa cum este comunicarea didactica. In acest proces se acorda atentie importantei pe care caracteristicile personale, incluzand atitudinile, modul individual de a percepe lumea inconjuratoare, capacitatea de autoanaliza si autoconstientizarea individuala, le au. Dar calitatea procesului de comunicare depinde in foarte mare masura si de anumite caracteristici ale relatiei interpersonale, precum modul de interactiune preferat de indivizi, modul de corelare cu cei din jur, precum si calitatea relatiei dintre interlocutori.

Intr-o comunicare interpersonala indivizii sunt atrasi dintr-un numar de motive, desigur fiecare cu limitele sale: similitudinea intereselor, ideilor, preocuparilor complementaritatea, castigul net, competenta, afinitate reciproca, expunerea despre sine, frecventa interactiunii. Indiferent de fundamentul lor, aceste interactiuni se desfasoara potrivit unor etape, cu caracter secvential,desi nu toate reusesc sa atinga o faza finala.

2. Procesul comunicarii interpersonale

In comunicarea umana e util sa facem o distinctie intre comunicarea directa si cea indirecta . Comunicarea directa presupune contacte nemijlocite si interactive intre fiintele umane si se bazeaza pe tehnici naturale sau primare: cuvantul, vocea, trupul, proxemica.

Comunicarea indirecta  e cea intermediata de mijloace si tehnici secundare, precum: scrierea, tiparirea, inregistrarea magnetica transmiterea prin cablu.

Comunicarea interpersonala e directa personalizat, fata in fata sau in grup restrans. Ea se regaseste, in intregime si in mod clar definit, in aceasta categorie. Totusi unele dintre tehnicile de comunicare indirecta precum cea telefonica si duplexul video, tind sa preia o parte din atributele comunicarii interpersonale.

Comunicarea interpersonala are loc in interiorul unui context concret si specific, altul de fiecare data . Contextul influenteaza atit ceea ce se comunica cat si maniera in care se comunica.

Evaluarea contextului comunicarii comporta cel putin 4 dimensiuni care, desi relativ distincte se influenteaza si se conditioneaza una pe alta:

1.- contextul fizic se refera la mediul fizic concret , imediat tangibil, si anume la incinta sau spatiul de scris, la microclimatul ambianta sonora, lumina si culoarea in care are loc;

2- contextul cultural priveste mentalitatile, valorile, credintele, traditiile, tabuurile si stilurile de viata impartasite de comunicatori. Morala si legea, ca si oricare alte reguli dupa care se stabileste ceea ce este bine si rau, ceea ce este permis si ceea ce este interzis influenteaza profund comunicarea;

3- contextul social si psihologic se refera la statutul social al partenerilor, la caracterul oficial sau informal al relatiilor dintre ei , la situatia concreta si la instanta psihica in care are loc comunicarea . O discutie cu seful purtata la crasma, de pilda, va fi altceva decat aceeasi discutie, purtata in sala de consiliu;

4- contextul temporal priveste momentul si ordinea cronologica in care e plasat mesajul, intr-o secventa de alte mesaje succesive.

Elementele care intervin in procesul de comunicare interpersonala si interactiva pot fi configurate intr-un model general. Ele sunt conectate intr-o maniera care sugereaza dinamica procesului de comunicare si traiectoriile mesajelor care circula intre parteneri. In principiu elementele componente pentru acest model sunt:

1.- emitator-receptorul

Ori de cate ori se comunica direct si interactiv oamenii se afla simultan in ipostaza de emitator cat si in cea de receptor al mesajelor atunci cand vorbim, salutam , scriem, gesticulam, zambim ne aflkam in ipostaza de emitator al unor mesaje. In comunicrae interactiva receptia unor mesaje are loc in acelasi timp in care se emit altele. De asemenea, in timp ce vorbeste, fiecare interlocutor urmareste reactiile celuluilalt incercand sa descifreze mesajele sale non-verbale in care cauta aprobarea, simpatia sau intelegerea

2-codificare decodificare

In comunicraea interpersonala , a codifica inseamna a traduce ganduri, atitudini, emotii, si sentimente in cuvinte, atingeri, sunete, imagini, caractere scrise, desene, gesturi, mirosuri. Aici , codificarea reprezinta actul de a transpune in limbaj prin vorbire, scriere, gestica.

Decodificarae reprezinta actul simetric de a retranspune cuvinte rostite sau scrise, gesturi, mirosuri, imagini sau orice alte semne si semnale in emotii, sentimente, concepte, idei atitudini , opinii si comportanet umane.

3- competenta de comunicare

A comunica eficace inseamna a influenta intr-o maniera convenabila gandirea simtirea si comportamentul interlocutorului , aptitudinea de a comunica eficace inseamna competenta de comunicare. Competenta priveste evaluarea influenetelor contextului asupra continutului si formei comunicarii.

Experienta relationarii interumane, flerul si cunoasterea psihologiei individului sunt importante cai de crestere a competentei de comunicare. Arta retoricii si tehnica discursului pot ajuta mult. Cunostiintele de analiza tranzactionala  si de programare neuro-lingvistica pot conduce chiar la un inalt grad de competenta in comunicarea umana.

Capacitatea de a sesiza si descifra mesajele non verbale (limbajul trupului, limbajul fetei, atingerile, volumul vocii, ritmul si inflexiunile vorbirii imbracamintea etc.) este inca o dimensiune importanta a competentei de comunicare.

4- mesajul

Despicand firulin doua, am putea spune:

a)-mesajul este semnificatia expediata de emitator, transmisa pe canal, primita si integrata de receptor

b)- mesajul e media „media modeleaza si contrloeaza dimensiunea si forma asocierii si actiuii umane”.

Mesajul poate fi purtat de sunete, imagini, mirosuri, atingeri, cuvinte, postura, mimica, gesturi si de diverse alte coduri si media care stimuleaza simturile si relatiile.

5- media

Media e canalul, e suportul si calea pe care se transporta si se distribuie mesajul. Este atat vehiculul cat si suportul fizic al mesajului .

In comunicarea inter umana se foloseste rareori un singur canal. Chiar si in cadrul celei mai banale conversatii tête –à- tête  intervin doua, trei sau mai multe canale: vorbim si ascultam cuvinte(canal vocal si auditiv), aruncam priviri si facem gesturi(canal vizual), degajam mirosuri(canal olfactiv), atingem mainile sau alte parti ale corpului(canal tactil) etc

6-zgomotul

Parazitii, perturbatiile si zgomotul de fond reprezinta factor de alterare a comunicarii. Ei distorsioneaza mesajul si afecteaza media , impiedicand receptarea fidela la destinatar, in forma in care a fost expediat de emitator.

Dupa cum mesajul e codificat in semnale sonore sau vizuale parazitii vor putea sa fie sonori sua vizuali .

In toate cazurile parazitii sunt semne si semnale care interfereaza cu mesajul si media. In raport cu natura lor pot fi clasificati in trei categorii:

-parazitii de natura fizica care se interfereaza si se alatura sau se suprapun transmisie fizice aa mesajului : zgomotul strazii, un geam trantit, telefonul defect etc.

-parazitii de natura psihologica care interfereaza si se amesteca cu mesajul doar in plan mental

-parazitii de natura semantica care intervin datorita diferentelor de limbaj existente intre vorbitor si ascultator. „nu este acelasi lucru cand doi oamnei spun aceleasi cuvinte ”, intrucat fiecare dintre ei poate atribuuii cuvintelor sensuri diferite

7-efectele

Orice proces de comunicare umane produce efecte. Mai intai asupra protagonistilor sai, adic asupra celor care, creaza si emit si celor care receptioneaza si interpreteaza mesajul comunicare aproduce efecte in comportamenul interlocutorilor fie ca invata ceva in plan mental fie ca presimt emotii in plan afectiv , manifeste o schimbare de gandire, de simtire de comportamnet efectele pot fi de natura cognitiva si comportamentala.

8-raspunsul

Raspunsul e mesajul returnat de receptor ca reactie la stimulul expediat de emitator. Raspunsul poate proveni de la emitator insusi, caz in care se numeste „personal”.

Raspunsul p[ersonala e reactia fata de propriul mnesaj cand ne auzim vorbind, ne percepem gesticuland, citim ceea ce scriem privim ceea ce desenam punct caracteristic acestui tip de raspuns e gradul ridicat de subiectivism