Sisteme de abordare a conducerii corporative

Sisteme de abordare a conducerii corporative

Exista doua sisteme de abordare a conducerii corporative: unul generat de piata si altul de organismele de reglementare a pietelor de capital.

Astfel, in tarile dezvoltate investitorii institutionali au impus necesitatea adoptarii unor reguli de conducere corporativa prin sistemul de acordare a creditelor care avea ca punct de analiza evaluarea structurii de conducere a companiilor inainte de a investi in ele. In acest caz, companiile care doreau sa atraga capital de investitie cu costuri reduse s-au lovit de necesitatea adoptarii si aplicarii unor reguli de conducere corporativa, deoarece au existat situatii in care li s-a refuzat acordarea de credite tocmai datorita lipsei unor astfel de reglementari. In cadrul unui astfel de mediu de piata, companiile tind sa adopte cele mai bune norme de conducere corporativa in mod voluntar pentru a fi competitive si pentru a atrage investitorii.

In cadrul altor economii, investitorii nu au exercitat presiuni in vederea adoptarii unor norme de guvernanta corporativa, deoarece au fost constienti de problemele existente in cadrul companiilor, probleme ce s-ar fi putut reflecta in mod negativ in procesul de evaluare a companiilor prin reducerea valorii acesteia. In aceste conditii, organele sau institutiile pietei de capital s-au vazut in situatia de a crea reglementari care sa impuna companiilor adoptarea unor reguli de conducere.[1]

In prezent, o serie de tari au adoptat reglementari prin care sa puna in practica principiile de conducere corporativa datorita situatiei critice in care se afla piata locala de capital.

Studiile au demonstrat ca in cazul economiilor in care nu exista o protectie a actionarilor minoritari sau aceasta este redusa, piata de capital s-a dezvoltat mai putin, iar firmele au un grad inalt de indatorare ceea ce le face vulnerabile pe piata de capital.[2] Avand in vedere aceste elemente si datorita conflictelor puternice aparute intre actionarii majoritari si cei minoritari o serie de tari au schimbat recent legislatia in ceea ce priveste piata de capital (ca de exemplu: Brazilia, Chile, Cehia si Mexic) in timp ce altele (ca de exemplu: Coreea, Malaesia, Hong Kong, Polonia si Singapore) au adoptat coduri de conducere care contin reglementari referitoare la diseminarea informatiilor, transparenta, protectia drepturilor actionarilor minoritari si maximizarea valorilor detinute de actionari.

De asemenea exista studii care arata ca protectia investitorilor si forta juridica a contractelor este mai puternica in cadrul tarilor ce se conduc dupa legile comerciale decat in tarile care acorda o importanta sporita legilor civile.

Oricum experienta recenta a Braziliei si a statului Chile a aratat cat este de greu sa schimbi legea ce reglementeaza piata de capital in domeniile controlului drepturilor actionarilor existenti. Congresului din Brazilia i-au trebuit patru ani pentru a adopta o noua lege a societatilor comerciale care contine o serie de aspecte privind conducerea corporativa.

Regulile privind guvernanta corporativa sunt de diverse tipuri:

cele de baza cuprinse de obicei in legile nationale privind societatile comerciale (in Romania, Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile aduse de Legea nr. 441/2006). Elementele de complexitate sporita, cum ar fi cele privind fuziunile si achizitiile de companii, contin de asemenea indicii esentiale legate de guvernanta corporativa. Reglementarile privind tinerea contabilitatii si cele privind functionarea pietei de capital sunt si ele esentiale in sustinerea bunei guvernante.

cele prinse in legislatia secundara a caror reguli de guvernanta corporativa sunt emise de comisiile de valori mobiliare sau de bursele de valori care tranzactioneaza instrumente financiare ale societatilor comerciale. Alte elemente esentiale de guvernanta pot fi incluse in contractele de societate si in statutele intreprinderilor create in limitele prevederilor societatilor comerciale. Se depun eforturi pentru ca legislatia secundara si respective izvoarele“ informale” de drept sa fie compilate in documente unitare numite coduri de guvernanta corporativa. Toate aceste documente se gasesc si pe site-ul European Corporate Gouvernance Institute[3].

Dupa cum s-a putut observa linia de demarcatie dintre legislatia primara si cea secundara in cazul codurilor de guvernanta poate fi adesea foarte fina. In urma analizei efectuate am constatat ca in cele mai multe state europene membere ale Uniunii Europene, principiile generale de organizare a societatilor fac obiectul legii primare, iar detaliile de functionare a diferitelor sisteme de guvernanta corporative raman la latitudinea unor surse informale de drept cu arie restransa de aplicabilitate sau cu posibilitatea de derogare. Desi nu fac parte din legislatia primara a unei tari codurile de guvernanta nu functioneaza in gol. Astfel ele sunt conectate la legislatia societatilor comerciale prin aceea ca nu pot functiona ca legi speciale incalcand prevederile legii de la care emana.