Comunicarea nonverbala

Comunicarea nonverbala

Comunicarea nonverbala se refera la transmiterea mesajelor printr-un alt mijloc decat scrisul si vorbitul. Este adevarat ca limbajul este principalul mijloc de comunicare si ii apartine in exclusivitate omului, dar aceasta nu l-a impiedicat pe om sa utilizeze si alte mijloace.

Fie dorim, fie nu, fie constientizam, fie nu, totul in om comunica omului: trupul, gesturile, distantarea, ochii, tensiunea musculara, culoarea obrajilor, mirosul, ritmul respiratiei sau pulsul inimii. Doi oameni nu se pot intalni fara sa comunice, chiar si atunci cand nu vor sa o faca.

Prin comunicare oamenii isi impartasesc existentele individuale, solitare. Comunicand, ei nu transmit doar informatii, ganduri, cunostinte si idei, ci mult mai mult decat atat: afecte, emotii, sentimente, chiar putere si energie.

Statisticile consemneaza ca aproximativ 90% din mesaje se pot transmite nonverbal. Din totalul informatiilor transmise in comunicarea interumana, comunicarea verbala reprezinta aproximativ 35%, iar cea nonverbala de la 65% pana la 93%.

Comunicarea nonverbala comporta anumite caracteristici comportamentale, de genul celor ce urmeaza a fi enumerate:

Comportamentul nonverbal are intotdeauna valoare comunicativa.

Comportamentul nonverbal este de cele mai multe ori ambiguu, mesajele se transmit permanent, dar nu pot fi citite intotdeauna cu precizie sau la timp. Adesea, in graba noastra de a le descifra, comitem erori grave de interpretare.

Comunicarea nonverbala exprima atitudini si sentimente, mai degraba decat concepte si idei.

Comportamentele nonverbale leaga limbi si culturi diferite in sensul ca au adesea aceleasi semnificatii, aproape oriunde in lume. Expresia fericirii, a tristetii, a satisfactiei, a maniei, a acordului, a dezacordului, etc. strabat culturile si limbile Pamantului.

Comportamentul nonverbal poarta o puternica amprenta culturala si sociala. Multe gesturi si posturi ale corpului tradeaza aria social - culturala in care individul a trait sau traieste.

Comunicarea nonverbala a comportamentului este puternic implicata in construirea conditiilor interatiunii (privirea, orientarea corpului, pozitia si distanta intre parteneri sunt esentiale in inceperea, sustinerea si oprirea unei comunicari). La fel si in cazul structurarii interactiunii, ca si al influentarii continutului acestuia. Se adauga, la functiile de mai sus, si cele de cunoastere a partenerului, de stabilire a mutualitatii si de facilitare cognitiva.

Preocuparile de analiza ale comunicarii nonverbale au condus la enuntarea unor elemente numite "canale de baza':

contactul fizic sugereaza starile afective - dependenta, agresivitatea etc. - ce definesc statusul partenerilor in comunicare;

expresia fetei ce exprima starile emotive, "oglinda sufletului' (Cicero);

"limbajul trupului" prin pozitie, gesturi, miscare, este o sursa de informatii pentru fiecare partener despre celalalt;

contactul vizual care indeplineste functii complexe de regularizare a informatiilor, de monitorizare a feedback-ului, de exprimare a emotiilor, cat si a relatiilor interpersonale.

In continuare, sunt prezentate forme si indicatori ai comunicarii nonverbale prin limbajul trupului, cu rol deosebit in realizarea unui proces eficient de comunicare in institutiile publice. Intelegerea rolului comunicarii nonverbale necesita prezenta celor mai utilizate tipuri de asemenea indicatori in desfasurarea vietii si activitatii organizationale

o      Fizionomia si expresia fetei

Dispozitia sufleteasca de moment si gradul de aprobare sau dezacord sunt mult mai usor de evaluat pe seama expresiei fetei, a culorii si a gradului de congestionare a tenului, a tensiunii musculare, a zambetului sau a incruntarii.

Expresia fetei poate fi tinuta usor sub control si furnizeaza in mod continuu informatii asupra reactiei partenerului: surprindere, satisfactie, neincredere, furie, dezaprobare etc. Miscarile muschilor fetei produc modificari ale fizionomiei care exprima sentimente, idei si framantari interioare de mare profunzime.

o      Privirea si contactul vizual

Contactul vizual indeplineste cateva functii intre care cele mai importante, din punct de vedere al comunicarii nonverbale sunt urmatoarele:

Semnalizarea interesului si atentiei. O privire directa in ochii celuilalt arata interes si respect, iar evitarea privirii inseamna contrariul, acesta in general. Dar ceea ce este esential este sa existe totusi privirea directa, daca nu permanent, macar in unele momente, pe parcursul acestui contact. Experimentele au relevat ca persoanele care comunica pastreaza contactul vizual cca. 30% din timpul total de comunicare.

Semnalizarea de a participa sau nu la o actiune prin dirijarea privirii intr-un anumit fel. Pentru acceptare si dorinta de implicare, privirea este directa, iar pentru a semnaliza opozitia la propunerile facute, este evitat total contactul vizual.

Directionarea contactului vizual pentru a semnaliza acordul pentru continuarea comunicarii sau dezacordul in situatia cand comunicarea va fi intrerupta.

o      Postura - body line

Linia trupului, a coloanei sau a umerilor, transmite mesaje de supunere, umilinta, mandrie sau dominanta. Capul plecat, umerii lasati, sira spinarii incovoiata, tradeaza obedienta si slabiciune. Capul sus, lasat putin pe spate, indica deschidere, libertate, dezinvoltura si o buna imagine cu sine.

Postura corpului este deosebit de importanta si in transmiterea informatiilor legate de statusul celor ce comunica, de increderea in sine, de starea proprie a fiecaruia etc.

o      Proximitate si pozitie

Si modul de folosire al spatiului poate oferi mesaje in comunicarea nonverbala. S-a constatat ca fiecare individ se inconjoara cu o zona "tampon' de protectie si are tendinta de a mari spatiul din jurul sau in relatia cu persoanele indezirabile si de a micsora spatiul pana la anulare fata de cei dragi si apropiati. Modul de folosire al spatiului ofera indicii si asupra personalitatii individului.

Oamenii care doresc sa coopereze au tendinta involuntara de a veni mai aproape si de a se aseza alaturi, de aceeasi parte. Cei care tind spre controversa si adversitate se aseaza fata in fata. Este mai usor sa te certi cu oponentul de dincolo de birou, de cealalta parte a mesei. S-a observat desigur, la sedinte, cum altercatiile, ironiile si certurile apar cu predilectie intre persoane aflate fata in fata, de-o parte si cealalta a mesei. Rareori se contrazic cei aflati de aceeasi latura. Au sentimentul ca se gasesc de aceeasi parte a barierei.

o      Contactul fizic

Contactul fizic, atingerea corpului, strangerea mainii, usoara bataie pe spate, prinderea umerilor, a mijlocului, a bratului, a reverului sau a gulerului, sunt mesaje cu semnificatii importante asupra intentiilor subconstiente de apropiere, cooperare, intimitate sau posesiune.

o      Orientarea

Orientarea corpului si a partilor sale in raport cu partenerul poarta si ea mesaje subtile, greu de controlat constient. Tendinta de a orienta corpul, privirea si palmele deschise catre partener, este pozitiva pentru comunicare.

Orientarea corpului si a privirii catre usa transmite dorinta de a pleca. Privirea repetata a ceasului indica graba, nerabdarea sau plictisul.

o      Miscarile capului

Pozitia capului interlocutorului  ne spune daca acesta ne asculta, ne tolereaza, ne detesta sau este indiferent.

Pozitia de ascultare cu mare interes este aceea in care capul este usor inclinat lateral.

Clatinarea capului - discreta sau nu - in sus si in jos, semnifica acord, aprobare, intelegere, incurajare. Gestul are semnificatii aproape peste tot in lume.

o      Gesturi si miscari ale corpului

Experienta dovedeste ca gesturile spun de cele mai multe ori mai mult decat cuvintele. Ekman si Friesen dupa indelungi cercetari au stabilit existenta si clasificarea a cinci categorii de gesturi:

Emblematice - ca fiind general acceptate intr-o anumita cultura, cu o

anumita semnificatie;

Ilustrative - ce intaresc mesajele verbale, realizate simultan cu acestea;

Emotionale - arata starea de spirit, insotesc mesajul verbal, sunt mult mai greu de controlat;

Regulatoare - subliniind anumite momente in comunicare, prin miscarea capului, ochilor, mainilor;

De adaptare - inconstiente, permitand adaptarea la o anumita situatie sau in anumite momente.

O multitudine de sentimente si atitudini pot fi relevate de gestica, iar de cele mai multe ori, prin gesturi sunt pregatite atitudinile ce urmeaza. Psihologia sociala consemneaza gesturi ca:

Frangerea degetelor - care reflecta o stare de neliniste si nerabdare;

Impreunarea  mainilor sub barbie - ce indica fie aroganta, fie dificultate in comunicare;

Clatinari ale capului - ce pot semnifica incurajare sau dimpotriva;

Incrucisarea bratelor la piept - desemnand dorinta de aparare.

In comunicarea nonverbala vorbim de un limbaj al corpului care transmite prin miscarile lui, prin expresiile faciale ale emitatorului, mesaje catre receptor si o varietate de informatii. Dar dintre toate aceste informatii, doua sunt mai importante:

Masura in care emitatorul il place si este interesat de receptor;

Punctul de vedere al emitatorului despre statutul receptorului fata de statutul propriu.

Iata cateva aspecte privind cele doua tipuri de informatii transmise:

Situatia cand emitatorul arata ca ii place si este interesat de receptor:

o      Isi indreapta trupul catre receptor

o      Se apropie de receptor

o      Il atinge pe receptor in timpul interactiunii

o      Pastreaza un contact vizual cu receptorul

Situatia cand emitatorul considera ca are un statut superior receptorului:

o      Ocupa pozitia rezemat in scaun

o      Bratele si picioarele sunt asezate asimetric.

o      Puterea palmei

Palma deschisa este semnul adevarului si onestitatii. Un om sincer va gesticula larg, expunand palmele deschise catre partener.

Ridicatul din umeri cu sprancenele inaltate si palmele deschise transmit in modul cel mai sincer si nevinovat fie surpriza, fie faptul ca cineva nu stie sau nu poate face ceva anume.

Palma deschisa are conotatii pozitive care la nivel logic - verbal - au efecte asemanatoare cu cele ale cuvintelor - frumos, durabil etc. In plus, palma transmite importante mesaje de dominare, supunere sau agresivitate.

o     Acoperirea gurii

Gestul de a acoperi gura cu mana - frecvent la copii - indica faptul ca cineva minte, ca se clasifica ceva sau ca este vorba de o surpriza. La adulti, gestul este mai rafinat, cand adultul minte, talamusul da mainii sale o comanda subconstienta, de a acoperi gura "pacatoasa', dar in ultima clipa, intervine cortexul si face ca mana sa alunece peste fata, sa frece nasul sau barbia, sa atinga buzele.

Banalul gest de a freca usor nasul cu degetul aratator, poate fi interpretat ca semn de nesinceritate, nehotarare, ca atitudine ostila sau ca intentie de negare. Daca este facut imediat ce partenerul pune o intrebare, gestul indica dubiul cu privire la raspuns; va raspunde DA sau NU, va raspunde corect sau incorect, va alege sau nu calea legala si morala?

o     Sustinerea gestuala a discursului verbal

Sustinerea discursului verbal cu elemente nonverbale ce tin de limbajul trupului este o alta problema ce merita atentie. In timp ce vorbeste, oratorul are o anumita mimica si o pantomima: se misca, da din maini, din cap, pune in miscare muschii fetei, schimba pozitia picioarelor. Miscarile capului, a corpului si bratelor, sunt folosite pentru a sublinia si pentru a da un inteles mai clar cuvintelor. Mesajul trupului face parte din discurs.

Gesturile din timpul discursului sunt ceva mai mult decat semnele de punctuatie care ajuta lectura unui text. Ele permit sincronizarea vorbitorilor, o mana ridicata poate indica dorinta de a intrerupe sau de a interveni. Gestul cu palma ridicata in fata in sus indica o invitatie.

o     Mainile si degetele

Si modul in care se strange mana are o semnificatie in comunicare, de exemplu o strangere ferma de mana indica deschidere spre comunicare, in timp ce o mana moale indeparteaza partenerul.

Gestul impreunarii degetelor sub forma de coif cu varfurile in sus, pe care o persoana il face in timpul negocierilor arata ca acesta este sigur de el, dar nu este neaparat o persoana nesociabila, iar coiful indreptat in jos, este tipic persoanelor care mai degraba se supun decat poruncesc.

Atunci cand degetele sunt impreunate la nivelul ochilor, iar partenerul este privit printre degete, gestul vadeste aroganta si neincredere in partener. Din contra, asezarea coatelor pe masa si indoirea antebratelor in forma de piramida cu impreunarea bratelor in dreptul gurii, fie ca vorbeste, fie ca asculta, poate fi interpretata ca semn de dificultate, slabiciune si nesiguranta.

O persoana sigura pe sine si care ia decizia intr-o anumita problema, aseaza ferm mainile pe masa.

Impreunarea mainilor, chiar inclestarea acestora este semn de incordare, frustrare si agresivitate, daca gestul este facut la inaltimea pieptului sau mai sus. Pe masura ce mainile impreunate coboara, scade si intensitatea incordarii.

Bariera picioarelor

Asemanator cu incrucisarea bratelor, gestul de incrucisare al picioarelor semnifica o atitudine negativa sau defensiva. Uneori, in cazul femeilor, acest gest nu este concludent si are loc pentru ca "asa procedeaza o doamna'. Alteori poate fi vorba de vreme friguroasa sau de scaunul incomod.

Cand piciorul este asezat peste genunchi si prins cu o mana sau cu ambele, avem de a face cu o atitudine rigida, cu o individualitate puternica, incapatanata si rezistenta la argumente.

o     Alte indicii nonverbale

Spre deosebire de speciile animale, omul comunica si tactil, prin mangaiere, imbratisare, dezmierdare, sarut etc. Gama prin care omul transmite emotii atat pozitive cat si negative, este foarte variata, de exemplu: seful cu o bataie pe umeri incurajeaza subalterul, o strangere de mana calduroasa e un gest favorabil, sarutul dezvaluie un sentiment profund.

Exista si atingeri in alt scop decat in cel de comunicare si care imbraca forme variate:

De la sustinerea unui partener mai varstnic;

Sprijinul acordat unui bolnav;

Pipairea mainii pentru a lua pulsul.

Nu toate mijloacele de comunicare nonverbale s-au dezvoltat in egala masura, unul din motive este acela ca organismul uman nu are capacitati fizice comparabile cu ale animalelor¹⁹. De exemplu, se face referire la comunicarea cromatica, luminoasa, electrica. Omul a compensat aceasta limita, imaginand si creand dispozitive si sistem artificiale, sateliti de telecomunicatie pe tot globul, a produs lumina artificiala. La om, chiar daca intr-o forma rudimentara, este prezenta comunicarea cromatica, in general necontrolata constient, prezenta printr-o colorare a obrajilor in anumite stari emotionale sau in stari de boala.

In schimb, omul a biruit natura, introducand coduri prin culoare pentru anumite semnalizari, semaforizari, sau in semnificatia culorilor imbracamintei ca simbol - semn al apartenentei la un anumit grup - armata, echipe sportive, organizatii, etc.

Registrul comunicarii nonverbale mai cuprinde numeroase alte indicii si tipuri de mesaje nonverbale, de genul: limbajul timpului, mediul ambiant, tinuta si vestimentatia, indiciile grafologice, emotia, puterea, empatia, sinceritatea.

v    Limbajul timpului

Timpul face parte din elementele limbajului nonverbal care poarta amprenta culturii istorice, a traditiei popoarelor. Ca si spatiul, timpul este un indicator important al sentimentelor, atitudinilor si opiniilor partenerilor de comunicare si viata. Un minut, o ora sau o zi nu au exact aceeasi semnificatie pentru toata lumea.

O prima problema se ridica in legatura cu precizia si punctualitatea plasarii in timp. Daca stabilesti o intalnire la ora opt si apoi revii pentru a o comuta la ora noua, comunici deja atitudinea ta de neseriozitate, nepasare, chiar de dispret fata de intalnire, partener si timp, daca intarzii, cu atat mai mult.

Subalternul, partenerul foarte interesat si complexatul vor tinde intotdeauna sa fie mai mult decat punctuali, vor ceda timp. Seful, partenerul dezinteresat si individul care se crede superior sau stapan pe situatie, vor putea intarzia fara sa-si faca probleme.

Cand superiorul intra in biroul subalternului, bataia la usa este repezita, neglijenta. Timpul scurs intre bataia in usa si deschiderea ei efectiva este scurt.

Cand subalternul bate la usa sefului, acelasi interval de timp va fi considerabil mai mare.

Subalternii si complexatii tind sa raspunda imediat unei intrebari puse de sef.

Superiorii si cei siguri de sine nu se grabesc de regula sa raspunda.

Interpretarea mesajului nonverbal legat de gestionarea timpului se identifica cu evaluarea comportamentului uman. De pilda, un angajat care vine la serviciu mai devreme este pus intr-o lumina mai buna decat altul care ramane peste program.

v            Mediul ambiant

Starea de spirit a partenerilor in comunicare este influentata si de elemente ce tin de ambianta spatiului in care se desfasoara activitatea, creand o stare de atractie sau respingere.

Cercetarile in domeniu au demonstrat cum participa anumite elemente ale ambiantei la eficientizarea comunicarii, cum sunt: marimea incaperilor, luminozitatea, cromatica folosita, ergonomia locului de munca²⁰:

Luminozitatea - influenteaza prin intensitatea sursei si prin colorit, folosite in functie de specificul fiecarei activitati;

Marimea incaperilor - are importanta ei, in sensul ca poate crea stari de inhibitie sau incurajeaza discutia si poate influenta parerea ascultatorului fata de vorbitor;

Culorile - au un rol deosebit in viata omului pentru toate domeniile de activitate, cu atat mai mult pentru lumea afacerilor;

Perceptiile olfactive - intregesc influenta asupra procesului de comunicare, in sensul ca sunt asociate cu specificul activitatii ce le produc, jucand un rol stimulator.

v            Tinuta si vestimentatia

In comunicare un rol deosebit il are si imbracamintea. Hainele "vorbesc" despre seriozitatea, competenta celor ce le poarta, transmit semnale pentru cei cu care intra in contact.

In unanimitate insa, se desprinde concluzia ca imbracamintea adecvata poate sensibiliza, accentua increderea ceiuilalt, stima fata de sine si intre parteneri.

Intr-un limbaj nonverbal si tinuta vestimentara comunica anumite mesaje legate de statusul, credibilitatea, persuasiunea persoanei. De aceea este important ca in comunicarea organizationala, cat si in activitatea profesionala, ambii parteneri sa acorde aceeasi importanta tinutei vestimentare.

Este cunoscut faptul ca in anumite organizatii exista o tinuta obligatorie, care impune celorlalti membri ai societatii o anumita autoritate, un anumit comportament - mediul militar, sanitar, teologic.

Acolo unde activitatea organizatiei nu impune o asemenea tinuta, se recomanda respectarea unor reguli de baza, si anume:

Sa se utilizeze linii clasice, simple, sobre;

Culorile folosite sa fie neutre;

Cheltuielile pentru imbracaminte sa nu fie exagerate;

Se recomanda folosirea materialelor naturale;

Aranjarea parului sa fie simpla;

Accesoriile vestimentare cat mai reduse ca numar.

v    Indiciile grafologice

Asa cum discursul oral este sustinut de gestica, textul scris poate fi sustinut de indiciile grafologice. Aspectele nonverbale ale textelor scrise reprezinta o alta zona in care se transmit mesaje dincolo de cuvinte, adica nonverbal.

v    Emotia

Emotia este o reactie afectiva globala, de intensitate mare si durata scurta a organismului, insotita de o stare afectiva de tonalitate placuta sau neplacuta. Ea reflecta atitudinea individului fata de mesaj si fata de partenerul de comunicare.

Deseori, emotia provocata de mesaj, fie acesta verbal sau nu, tulbura si determina modificari fiziologice si comportamentale precum modificarea ritmului cardiac, a respiratiei, uscarea gurii, transpiratia etc.

De regula, emotiile specifice produc gesturi specifice: aprecierea si rugamintea sunt tradate prin apropierea palmelor, agresivitatea prin strangerea pumnilor si scrasnetul dintilor, iar teama si disperarea prin gesturi de acoperire a fetei.

v    Puterea

Limbajul cu adevarat puternic este cel rezumativ si simplu. In comunicarea interumana directa, puterea este purtata preponderent prin mesajele nonverbale: postura, mimica, gesturi, imbracaminte si diverse accesorii. Exista cel putin cinci tipuri distincte de surse si forme de manifestare ale puterii, si anume: recompensa, constrangerea, legitimitatea, referinta si expertiza.

v     Empatia

Fenomenul de comunicare afectiva cu partenerul, mai mult sau mai putin constient si voluntar, fara cuvinte si dincolo de cuvinte se numeste empatie.

Empatia poate ajuta mult comunicarea verbala si nonverbala. Cel mai bun mod de a comunica prietenos, amabil, tolerant si calm, este acela de a te pune in locul partenerului, asta nu inseamna sa fim mereu de acord cu ele, dar nici sa-l contram fara rost, fara sa ramanem si intelegatori si toleranti.

v     Sinceritatea

Un alt aspect demn de observat in comunicarea este acela ca oamenii incearca sa aiba un comportament concordant cu cel verbal.

Din perspectiva comunicarii, a fi sincer inseamna a fi natural, a fi tu insuti, a nu complica ceea ce poate fi simplu. Cand suntem nesinceri, cand simulam si jucam roluri straine firii, devenim rigizi, stangaci, chiar ridicoli, iar acest lucru nu poate trece neobservat.