Organizatia

Organizatia.

Componente structurale si functionale esentiale ale societatii, organizatiile, reprezinta contextele, conditiile si temeiurile omului organizational si comportamentelor sale specifice. Prin intermediul lor se asigura conexiunea intereselor sociale generale cu cele ale diferitelor tipuri de persoane si grupuri sociale. Ca elemente concrete ale vietii sociale organizatiile ne apar ca "grupare sociala, constienta, corespunzator unor necesitati obiectiv determinate si care urmareste atingerea unui scop stabilit"(Dictionar de psihologie sociala, Editura Stiintifica si Enciclopedica,1981,p.160).

Organizatiile grupeaza un anumit numar de persoane independente care desfasoara activitati impreuna pentru realizarea unui scop comun. Continutul si mijloacele atingerii scopului sunt foarte variate in timp si sunt determinate de sistemul social global. Alaturi de scopul principal si permanent organizatia isi fixeaza si scopuri secundare, care se urmaresc doar temporar, dar ele converg spre scopul principal. Oricare ar fi scopurile unei organizatii acestea se constientizeaza de catre membrii sai, cu deosebire de conducatorul (conducatorii) ei, si se transpun in practica ca sarcini ce trebuie rezolvate zilnic.

Interactiunile si interdependentele ce se realizeaza intre membrii organizatiilor sunt structurate si ierarhizate dupa criterii bine definite. De asemenea, organizatiile se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi (cf. D. Krech si R.S. Crutchfield in Mielu Zlate,2004,p.35): poseda produse culturale, edificii, imbracaminte de ceremonii, formule magice, cantece; un nume, un simbol colectiv; detin pattern - uri distincte de actiune; dezvolta sisteme comune de credinte; au agenti de autoritate; elaboreaza si utilizeaza tehnici de disciplinare. Aceste trasaturi nu sunt privite in sine, ci in conexiune si, chiar in cadrul comportamentelor umane si interumane.

Oricare ar fi structura lor, organizatiile sunt concepute astfel incat sa asigure continuu comunicarea intre elementele lor structurale, dispuse ierarhic si pe orizontala cat si, in interiorul acestora. Constientizand imposibilitatea existentei organizarii sociale in afara comunicarii umane, problematica comunicarii a devenit un capitol important in studiul organizatiilor. Este inclusa printre functiile importante ale organizatiilor, alaturi de alte functii: organizare,conducere, decizie etc. "Pentru mediile si contextele organizationale, ca, de altfel, pentru om si societate in general, comunicarea indeplineste un rol exceptional. Ea este liantul care ii tine uniti pe membrii unui grup, asigurand coeziunea si consensul grupului;tot ea ii dezbina insa pe membrii grupului, conducand la disolutia lui. Comunicarea este veriga cea mai importanta a lantului organizational, de taria sau slabiciunea ei depinzand, am putea spune, taria sau slabiciune organizatiei".( Mielu Zlate,2004,p.494)