Antrenarea memoriei copiilor cu deficient mentale prin exercitii individualizate

Antrenarea memoriei copiilor cu deficient mentale prin exercitii individualizate

Realizarea cu succes a memorarii, stocarii si reactualizarii informatiilor depinde de o serie de factori interni, subiectivi si externi, obiectivi. Acesti factori tin, pe de o parte, de caracteristicile functionarii mnezice, relationate cu particularitatile celorlalte substructure ale arhitecturii cognitive si ale personalitatii copilului cu cerinte educative specie datorate unor disabilitati. Pe de alta parte, in procesele mnezice intervin si factorii externi, cum ar fi caracteristicile materialului de memorat si ambianta in care are loc memorarea sau reactualizarea informatiilor.

Datele contradictorii prezentate de diferiti cercetatori cu privire la deficitele mnezice manifestate de copiii de diferite varste si cu diferite disabilitati se explica mai ales prin faptul ca nu se mentioneaza intotdeauna tipul de memorie investigat prin probele utilizate (memorie de lunga durata, memorie de scurta durata, memorie de lucru, memorie explicita sau implicita, memorie semantica, memorie episodica etc.). Astfel, in mod nejustificat, se pot trage concluzii generalizante, de genul: insuficienta dezvoltare a procesului de memorare, de stocare sau de reproducere. De asemenea, trebuie sa tinem seama de faptul ca in functie de severitatea deficientei mintale, dar si de conditiile de mediu - stimulativ sau nestimulativ, stenic sau distimic-, precum si in functie de strategiile instructiv-educative mai mult sau mai putin activizante, anumite tipuri de memorie pot fi mai afectate decat altele, iar unele pot avea o dezvoltare normala.

Comblain (2001) considera ca trebuie acordata o atentie deosebita deficitului mnezic la persoanele cu deficienta mintala, tinand seama si de particularitatile determinate de o anumita etiologie, respectiv de anumite sindroame (trisomia 21, sindromul Williams-Beuren, sindromul X-fragil, neurofibromatoza de tip 1, sindormul Turner etc.).

Iata cateva caracteristici ale functiilor mnezice la subiectii cu deficient mintala de diferite grade, care au sindroamele mentionate mai sus.

La subiectii cu sindrom Down s-a constatat ca intinderea memoriei fonologice de scurta durata este redusa in raport cu ceea ce ar trebui sa fie conform varstei cronologice si varstei mintale. Comblain (2001, p.25) arata ca nici la varsta adulta la unele persoane cu trisomia 21 nu se depaseste intinderea memoriei fonologice caracteristica pentru un copil fara disabilitati, in varsta de 4 ani.

Se pare ca depozitul fonologic este suficient pentru a mentine o oarecare sarcina mnezica, fara interventia repetitiei subvocale. Capacitatea inmagazinarii fonologice este relativ redusa la subiectii cu trisomia 21 a carei intindere a cuvintelor scurte nu poate depasi 3 unitati. Diferentele intinderii fonologice mnezice intre subiectii cu deficient mintala si cei fara disabilitati cognitive ar putea fi explicate printr-o variabilitate in rapiditatea disparitiei traseelor mnezice.

Pe de alta parte, s-a constatat o similitudine a functionarii memoriei verbale de scurta durata la subiectii cu sindrom Down si la copiii fara deficient mintala. Conform statisticilor persoanele cu trisomia 21 nu realizeaza repetitii spontane cu materialul de memorat, nu recapituleaza spontan. Un antrenament sistematic cu durata de cateva saptamani este necesar pentru ca o persoana cu sindrom Down sa poata sa se angajeze in maniera eficace intr-un process de repetitive subvocala. De asemenea, nu s-a pus in evidenta nici o diferenta intre viteza articularii si intinderea memorie fonologice la copiii cu varsta mintala de cel putin 6 ani. Absenta unei legaturi intre viteza de articulare si intinderea memoriei, in dependent de existent unui efect al lungimii cuvintelor, nu este un fenomen characteristic subiectilor cu trisomia 21, aceasta constatandu-se si la copiii cu dezvoltare normal in varsta de 2-4 ani.

Unii cercetatori, precum Glisky si Schahter (1989, citati de Comblain, 2001, p.27), sugereaza ca la copiii cu sindrom Down este indicata o abordare terapeutica similara cu cea utilizata la pacientii cu amnezie, respective sa se utilizeze sistemele de memorie si de invatare care sunt mai mult sau mai putin intact, cu scopul de a se dobandi cat mai multe cunostinte.

La subiectii cu sindrom Williams-Beuren, deficitele cognitive se inscriu in sfera deficintei mintale usoare sau moderate. Deficitele se mainifesta in sfera memoriei visuo-spatiale, in timp ce memoria verbal de scurta durata este aproape normal. In sindromul Williams-Beuren encodajul fonologic pare a fi normal, in timp ce contributia mecanismelor de encodaj lexico-semantic este redus. La subiectii cu sindrom Williams, capacitatile verbale se considera ca ar fi determinate de capacitatile lor de a contrui reprezentari fonotactice specifice limbii materne, mai mult decat de bunele lor capacitate fonologice de scurta durata.

Subiectii cu X-fragil au, in general, performante mai scazute la testele care implica memoria de scurta durata visuo-spatiala si auditiva. De asemenea, s-a constatat o disociere intre memorarea materialului abstract si a materialului concret mai ales la fete in raport cu baietii cu sindrom X-fragil. La baietii cu sinfrom X-fragil s-a pus in evidenta un deficit foarte important in toate sarcinile de memorie mai ales in cele care implicau un codaj verbal a informatiilor. S-a constatat ca deficitul mnezic la persoanele cu X-fragil depind de tipul materialului de memorat:

Informatiile vizuale abstracte nu pot fi verbalizate usor;

Informatiile care implica capacitate sintactice si secventializare (ca in cazul repetarii frazelor) sunt dificil de reprodus.

La subiectii cu neurofibromatoza de tip 1 s-au evidentiat deficite mnezice mai ales la probele de natura non-verbala (visuo-spatiale): probe de desenare din memorie a figurilor geometrice si memorarea fetelor (Bawden si colaboratorii, 1996).

Subiectii cu sindrom Turner prezinta un deficit intelectual care vizeaza indeosebi functionarea non-verbala. In acest sindrom, dificultatile mnezice se manifesta mai ales la nivelul visual si spatial decat la nivelul verbal. Astfel, Rovet, Szekely si Hockenberry (1994) sugereaza existent unui deficit specific al memoriei de lucru visuo-spatiala la subiectii cu sindromul Tuner. Acest deficit se manifesta indeosebi prin slabe performante aritmetice si dificultati in memorarea si recunoasterea fetelor.

Comblain (2001) considera ca la persoanele cu deficient mintale trebuie acordata o mare atentie deficitului mnezic, intrucat acesta se repercuteaza negative asupra invatarii, in general, si asupra abilitatilor lingvistice si din sfera matematicii. Deci, este important sa se evalueze nivelul functiilor mnezice sis a se antreneze pricipalele forme ale memoriei implicate in diferite tipuri de invatare. O atentie sporita trebuie acordata memoriei de lucru, memoriei visuo-spatiale, dar si memoriei verbale, mai ales fonologice si semantice.

La copilul cu CES, subfunctionarea cognitive se manifesta prin deficite la nivelul capacitatii de explorare (deficit sensorial-perceptiv, stil perceptive inert sau impulsive, lipsa sau insuficienta relationare a informatiilor), iar ca efect - randamentul scazut al memoriei senzoriale, a memoriei de scurta durata, a memoriei de lunga durata, a memoriei de lucru. Dintre cauzele deficitelor mnezice aparute pe fondul deficientelor de organizare si sistematizare a materialului de memorat/invatat, slaba capacitate reglatorie a limbajului, absenta sau insuficienta strategiilor mnezice.

Strategii mnezice utilizate la copilul cu CES:

Caracteristici ale functionarii mnezice si factori interni care le influenteaza

Performante scazute ale memoriei senzoriale, memoriei de scurta durata, memoriei de lucru, datorita perturbarilor de la nivelul perceptive, deficitului senzorial, comportament exploratoriu nesistematic (lent, rigid sau impulsive), perceptive vaga, lacunara, imprecise, activismul redus.

Deficitul procesarii secvential a informatiei;

Inhibitie laterala care apare rapid;

Motivatia scazuta, insuficienta curiozitate sau lipsa acesteia in declansarea si sustinerea proceselor mnezice;

Rigiditatea fixarii si reproducerii cunostintelor;

Absenta sau insuficienta caracterului voluntar al memorarii - disociere intre reactiile motrice si verbale;

Fidelitatea redusa, evocare imprecisa.

Factori externi care influenteaza memorarea:

Intensitatea adecvata a stimulilor care sa dirijeze si sa mentina atentia copilului;

Ritmul si succesiunea stimulilor, actiuni cu diferite obiecte, imagini si jucarii;

Actiuni cu obiecte, jucarii;

Organizarea materialului de memorat. Gradarea materialului sub unghiul complexitatii, al dificultatilor;

Rolul recompenselor (intariri pozitive);

Adaptarea modalitatilor de raspuns la posibilitatile copilului;

Repetarea informatiilor in situatii modificate;

Motivarea subiectului (acordarea unor recompense, puncte, buline, timbre, dulciuri, diploma, expozitii cu material sau fise de lucru confectionate de copii); rolul regulator al cuvantului;

Controlul stimulilor nepertinenti;

Organizarea materialului, repetiti numeroase in situatii similare;

Ambianta desfasurarii proceselor mnezice.

Strategii in demersul educativ:

Privilegierea circuitului informational vizual: utilizarea stimulilor atractivi in care trasatura ce trebuie perceputa si memorata sa fie cat mai evidenta;

Utilizarea anumitor elemente ale expresiei verbale;

Incitarea copilului la activitati psihomotorii care influenteaza pozitiv memorarea prin intermediul aferentatiei inverse;

Imitatie motorie;

Prezentarea informatiei vizuale si auditive care sa se completeze si sa se sustina reciproc;Adaptarea volumului si ritmului de succesiune a secventelor de informative;

Structurarea materialului pe baza termenilor referitori la pozitie si succesiune (inceput, mijloc, sfarsit: sus-jos; stanga-dreapta);

Atribuirea de sens si de semnificatie exercitiilor de memorare;

Utilizarea unui plan de memorare;

Integrarea materialului de memorat in sistemul de cunostinte preexistent;

Trecerea de la limbajul extern la cel soptit si apoi interiorizat;

Realizarea transferului de informatii;

Procesare secventiala cu apel la asociatii logice, comparatii, opozitii;

Recunoasterea unor stimuli;

Reproducerea cu amorse;

Reproducere libera.

Activitati, jocuri-exercitiu:

Jocuri cu perechi de jucarii, obiecte, imagini care sa permita: imitarea, sesizarea absentei unui obiect din serie - indicarea prin gest;

Denumirea obiectului respectiv;

Instructajul verbal: Ce/cine lipseste? "Aseaza la fel","Recunoaste instrumentul muzical", "Gaseste ce am adaugat la seria de jucarii".

Manevrarea unor jucarii (cu usite sau capace surpriza, jucarii sonore, care imita sunete din natura etc.);

Jocuri exercitiu: joc puzzle care vizeaza ordinea si succesiunea logica a evenimentelor "Deseneaza ce ai vazut".

Diferite jocuri: "Tunelul"(ordinea vagoanelor); "Colierul" (ordinea bilelor colorate); "Unde-I locul?" (magazine); "Ordine in casa papusilor" (grupare logica a jucariilor: haine-dulap; vase-bucatarie; legume-fructe-cosuri;

Sesizarea schimbarii ordinii obiectelor, imaginilor, cuvintelor;

Notiuni opuse; secvente temporal in succesiune distincta (trezit, spalat, imbracat, servirea mesei etc.);

Ordinea cuvintelor in propozitie;

Concurs cu recompense: perechi de imagini gasite; jocuri attractive (de exemplu, recunoasterea unor fete de persoane);

Asigurarea ambiantei stenice, motivante, prin jocuri si exercitii activizante, interactive.

Prin jocurile-exercitiu mnezice se poate obtine o implicare afectiv-motivationala a copii-

lor cu CES, acestea sustinand memorarea voluntara pe o perioada semnificativ mai indelungata. Schemele mnezice puse in lucru in rezolvarea sarcinilor cerute de jocuri pot fi transferate la diferite situatii de invatare. Copilul cu CES este antrenat in utilizarea unor strategii eficiente de memorare, diminuandu-se rigiditatea fixarii informatiilor, cu efecte pozitive asupra functionalitatii memoriei de scurta durata, a memoriei de lucru si a memoriei de lunga durata. Totodata, se produc efecte pozitive in invatare, prin inlaturarea blocajelor afective aparute pe fondul unor stari de stres, cauzate de incapacitatea subiectului de a-si actualiza, reda sau utilize in procesele rezolutive informatiile achizitionate.

In stabilirea particularitatilor memoriei la copiii cu CES, ca si in elaborarea programelor educative personalizate, trebuie sa se tina seama de tipurile de memorie, de varsta subiectilor, de conditiile de mediu si de gradul deficientelor.

Pornind de la caracteristicile functionarii diferitelor tipuri ale memoriei la copilul cu CES si cunoscand factorii care influenteaza procesele cognitive, psihopedagogul intervine ca mediator intre sarcina mnezica si subiect, adaptand materialul de memorat in functie de particularitatile psihice ale fiecarui copil si de zona proximei dezvoltari a acestuia.