Baza dldactico-materiala

BAZA DLDACTICO-MATERIALA

Baza didactico-materiala a invatamantului reprezinta o categorie de resurse pedagogice specifice, determinate la nivel de sistem (vezi rolul institutiilor centrale si teritoriale specializate in elaborarea si difuzarea periodica a mijloacelor de instruire) si de proces (vezi contributia cadrelor didactice la elaborarea si perfectionare permanenta a mijloacelor de instruire).

Baza didactico-materiala a invatamantului include urmatoarele tipuri de resurse pedagogice valorificabile la nivelul activitatii pedagogice, in general, a actiunii didactice, de predare-invatare-evaluare, in mod special: a) mijloacele de invatamant; b) spatiul scolar; c) arhitectura scolara.

a) Mijloacele de invatamant reprezinta 'un ansamblu de instrumente materiale produse, adaptate si selectionate in mod intentionat pentru a servi nevoilor organizarii si desfasurarii procesului instructiv-educativ din scolara' (Cerghit, Ioan, 1988, pag.203).

Evolutia mijloacelor de invatamant reflecta progresele inregistrate in plan pedagogic si la nivelul tehnologiilor aplicate. in conditiile societatii postindustriale, baza didactico-materiala a scolii consemneaza astfel, saltul de la industria mijloacelor de invatamant la informatizarea mijloacelor de invatamant.

Mijloacele de invatamant pot fi clasificate in functie de suportul material-didactic valorificat in diferite circumstante pedagogice. inregistram astfel, cinci categorii de mijloace de invatamant, bazate pe:

obiecte si fenomene din realitate, prezentate in forma lor naturala: colectii de plante, de substante fizice si chimice, de instrumente si aparate, de carti, ziare etc.

grafice, imagini, simboluri, modele figurative: harti, scheme, diagrame, tabele sinoptice, fotografii, tablouri, planse etc;

modele substantiale, functionale si actionate: machete, mulaje, prospecte, scheme cibernetice etc.;

tehnici audio, vizuale si audiovizuale moderne: radio, picup. magnetofon, case-tofon; diascol, retroproiector; film, televizor, video, etc;

- tehnologiile informatizate: calculatorul folosit individual si in retea.

b) Spatiul scolar reprezinta mediul care valorifica resursele pedagogice existente la niveluri de functionalitate optima. pentru stimularea activitatii, mobilitatii si securitatii 'actorilor educatiei' (vezi Mialaret, Gaston, 1991, pag.308-325).

Calitatea spatiului scolar reflecta progresele inregistrate in gindirea pedagogica, in politica investitiilor in educatie, in tehnologiile aplicate in domeniul arhitecturii si al ergonomiei.

Institutia scolara moderna vizeaza delimitarea unui spatiu adecvat pentru valorificarea proiectelor si a strategiilor pedagogice angajate la nivel de sistem si de proces, in stransa legatura cu oportunitatile si constrangerile dependente de raporturile existente cu comunitatea educativa locala. O asemenea institutie moderna devine functionala prin relatiile stabilite intre urmatoarele spatii scolare:

- clase scolare, care asigura realizarea activitatii didactice de baza (lectia):

cabinete scolare, care asigura realizarea unor activitati didactice pe baza de documentare;

laboratoare scolare, care asigura realizarea unor activitati pe baza de experiment;

ateliere, loturi scolare, care asigura realizarea activitatii pe baza unor actiuni practice;

sala de sport scolara, bazin de inot scolar, care asigura realizarea in conditii optime a activitatilor de educatie fizica si sport;

locuri de recreere, care asigura petrecerea corespunzatoare a timpului liber al elevilor si al profesorilor, in perioada programului scolar.

cabinete metodice pentru profesori, care asigura informarea complexa a acestora, in termenii unor cerinte de perfectionare si de cercetare pedagogica:

biblioteca scolara, mediateca scolara la dispozitia tuturor 'actorilor eduatiei', cu valorificarea tehnologiilor informatizate, in mod individual si in conditii de retea;

spatii scolare speciale pentru realizarea serviciilor de management, gestiune, contabilitate, administratie, secretariat etc;

- spatii scolare speciale pentru organizarea unor activitati festive, spectacole, intalniri cu parintii, cu alti factori educationali etc.

- spatii scolare speciale pentru functionarea internatului scolar si a cantinei scolare.

In aceste spatii, in special in cele destinate activitatilor de predare-invatare-evalu-are, un rol important revine mobilierului scolar, care trebuie adaptat la cerintele fiziologice, psihologice si sociale ale 'actorilor educatiei', in conditiile unei actiuni educationale/didactice eficiente, realizata intr-un camp pedagogic deschis.

c) Arhitectura scolara reprezinta obiectivarea integrala a modelului de proiectare pedagogica a spatiului scolar. Aceasta obiectivare angajeaza 'o valoare de folosire pedagogica' - rezultata din constructie, stil, estetica - semnificativa pentru elevi, profesori, administratori, reprezentanti ai comunitatii educative locale (vezi Dictionnaire de l'education et de laformation, 1994, pag.75).

Acest concept operational evidentiaza raporturile dintre mijloacele de invatamant existente si spatiul scolar care asigura valorificarea efectiva a acestora. in cadrul unei dinamici pedagogice specifice, realizabila la nivel de:

- adaptabilitatate: o constructie scolara care permite finisari, inlocuiri, deplasari, anexe, schimbari calitative si cantitative la nivelul mijloacelor de invatamant, la nivelul gestiunii resurselor etc;

- flexibilitate: o constructie scolara care permite schimbari la nivelul orarului, efectivelor de elevi si profesori, indicelui de scolarizare si de frecventa etc;

comunitate: o constructie scolara aflata in centrul comunitatii educative, care permite stabilirea unor corelatii functionale cu serviciile culturale, sportive, manageriale, administrative, politice, economice etc. ale comunitatii locale (vezi Mialaret, Gaston, 1991, pag.312-315).

Functionalitatea bazei didactico-materiale a scolii presupune afirmarea principiilor ergonomice la conditiile specifice activitatii pedagogice, de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane:

principiul optimizarii mijloacelor de invatamant in functie de contributia acestora la realizarea obiectivelor actiunii didactice, de predare-invatare-evaluare la niveluri de performanta si de competenta superioare;

principiul adaptarii spatiului si a mobilierului scolar la cerintele si posibilitatile psihologice si sociale ale 'actorilor educatiei';

principiul valorificarii arhitecturii scolare la nivelul organizarii mediului ambiental si al climatului psihosocial in care este realizata corelatia dintre subiectul educatiei si obiectul educatiei.