Dinamica lectiei orientate spre competente - Modalitati de abordare a textului literar - Abordarea textului liric

Dinamica lectiei orientate spre competente

Modalitati de abordare a textului literar

Abordarea textului liric

1. Lectura textului

- lectura muta, lectura asistata de profesor ( se intervine atunci cand lectura textului este fada, fara culoare, deoarece se pierde in acest fel capacitatea de intelegere adecvata a mesajului pe care textul doreste sa-l transmita).

2. Descifrarea textului.

- exercitii de sinonimie, antonimie, polisemantism, familie lexicala, campul lexical, despartirea in silabe, accent, grupuri sonore.

3. Identificarea cuvantului -cheie .

- Aceasta etapa presupune sa se solicite elevilor identificarea unui cuvant existent sau nu in text care sa defineasca poezia. Astfel se face primul pas catre identificarea nucleului ideatic al textului liric respectiv.

4. Identificarea temei poeziei.

- Plecand de la identificarea cuvantului-cheie se face trecerea catre identificarea temei poeziei. Identificarea corecta permite elevului sa traseze cadrul in care va construi interpretarea textului si a modului in care va face acest lucru.

5. Structurarea textului-destructurarea textului.

Aceasta etapa presupune contactul direct cu textul, lecturarea vers cu vers si intelegerea semnificatiilor acestora. Dat fiind ca elevul la aceasta varsta este incapabil sa observe ceea ce se ascunde ca mesaj in spatele cuvintelor, este nevoie ca profesorul sa-l conduca pe drumul catre intelegerea semnificatiilor textului. Acest mers impreuna presupune nu o ghidare autoritara din partea profesorului, ci o colaborare permanenta care sa-i dea voie elevului sa-si asume propriile opinii, pe care sa le ajusteze apoi in functie de observatiile profesorului.

Cautarea si gasirea unui modalitati de intelegere a textului inseamna ca elevul poate sa treaca dincolo de aparenta textului.

6. Identificarea figurilor de stil si a imaginilor artistice ( explicare limbaj artistic- sens figurat).

La contactul cu un text liric este bine sa se revizuiasca lista figurilor de stil cel mai des intalnite, sa se accentueze la nivel teoretic cu exemplificari pe text figurile de stil care domina textul respectiv.

Este necesar ca elevul sa inteleaga conceptul de figura de stil si rolul acestuia in vietuirea textului liric.

Profesorul sa explice elevului ca fundamentul textului liric este limbajul artistic, iar acesta exista datorita combinarii dintre figurile de stil si imaginile artistice.

Elevul trebuie incurajat sa caute propria interpretare a semnificatiei intalnite in text.

Se cere elevului sa construiasca mici fragmente lirice folosind una sau doua figuri de stil prezente in text, astfel incat sa-si asume si rolul de creator de text literar.

Imaginile artistice trebuie precizate si exemplificate, asa incat elevul sa le observe si sa le precizeze exact.

Este necesar sa se lucreze la crearea unui anumit mod de exprimare/ limbaj atunci cand elevul interpreteaza figuri de stil si imagini artistice.

7. Identificarea mesajului textului.

Elevul trebuie sa fie capabil sa perceapa ceea ce transmite poezia.

Textul liric transmite stari sufleteste si sentimente, mai putin idei, elevul trebuie sa simta inainte sa inteleaga.

Cand se realizeaza o empatie cu textul se poate vorbi si de o intelegere  a mesajului care nu este decat o transpunere in cuvinte si idei a starilor si sentimentelor transmise.

Acceptand ideea ca textul liric este o manifestare a starii de libertate in forma pura, profesorul sa-i permita elevului sa -si exprime fara teama ceea ce el considera ca textul transmite.

Atat timp cat starea sufleteasca este aceeasi , felul in care este transpusa in cuvinte conteaza mai putin.

Elevul si profesorul sa inteleaga ca nu exista interpretare gresita a mesajului unui text liric, ci doar o interpretare mai apropiata sau mai departata a ceea ce doreste textul sa transmita.

8. Semnificatia titlului.

- intelegerea titlului este un punct de sprijin pentru elev in intelegerea semnificatiei textului. In mod normal titlul reprezinta esenta textului din perspectiva autorului.

9. Despre eul liric.

eul liric/ eul poetic este o voce care comunica- prin textul poetic- idei, ganduri, sentimente, este un alt chip al poetului ( transpus intr-o anumita ipostaza: contemplativul, meditativul, nostalgicul, observatorul, indragostitul).

Marcile eului liric: verbe, pronume si adjective pronominale de persoana I singular; verbe, pronume si adjective pronominale de persoana a II-a singular, verbe la imperativ, substantive in vocativ, interjectii exclamative.

10. Elemente de prozodie.

vers, strofa, rima, masura, ritm.

Versificatie moderna ( mai mare libertate de exprimare/rapiditate in exprimarea sentimentelor sau oscilatia trairilor fiintei poetice).

11. Despre descrierea artistica.

Descrierea folosita in genul liric trebuie explicata elevului asa incat sa intelega ca e vorba despre despre o descriere a trairilor, gandurilor si sentimentelor, realizata cu ajutorul unor imagini cunoscute indeobste sub numele de motive literare. Chiar si atunci cand poezia pare a descrie un tablou de natura, in esenta este vorba tot despre o descriere a trairilor scriitorului.

Viziunea este subiectiva.

Vizeaza stari emotionale exprimate intr-un limbaj marcat stilistic.

Se realizeaza prin imagini artistice.

Domina substantivele, adjectivele si verbele statice.

12. Despre liric ca receptare directa a trairii poetice

Genul liric trebuie explicat elevului ca fiind modalitatea de exprimare artistica menita a face legatura dintre ideea poetica si cititor, confera acestuia libertate cvasideplina in a percepe si formula propriile idei despre text. Intre ceea ce se doreste a fi transmis si ceea ce se percepe nu va fi niciodata o mare diferenta, atat timp cat se intelege ca o creatie lirica vehiculeaza nu idei si ganduri, ci trairi si stari pe care mai apoi fiecare cititor le imbraca cu ideile pe care le considera adecvate in a transpune mesajul perceput ca atare.

13. Aplicatii. Textul liric poate fi folosit drept text suport pentru diferite aplicatii care sa vizeze notiuni de fonetica, vocabular, morfologie si sintaxa.

Abordarea textului epic

1. Lectura textului. ( Se poate relua lectura pe roluri sau lectura anumitor fragmente reprezentative fie pentru limbaj sau pentru anticiparea unor notiuni de teorie literara). Rolul lecturii este acela de a se familiariza cu textul, de a-l simti. E bine ca elevului sa i se recomande, daca dimensiunea textului o permite, chiar o dubla lectura. Sa se efectueze o prima lectura muta si o a doua cu voce tare care sa permita asezarea textului in mintea elevului.
2. Descifrarea textului.

exercitii de sinonimie, antonimie, arhaisme, regionalisme, familie lexicala, campul lexical.

Odata textul citit, profesorul il poate parcuge alaturi de elevi fie citind el, fie lasnadu-i pe acestia sa-l citeasca si sa se opreasca acolo unde considera ca este necesar sau poate veni cu adaugiri sau explicatii. Sunt indicate excercitiile de fonetica si vocabular facute mai ales sub forma unor jocuri sau mici provocari adresate elevilor.

3. Planul simplu de idei. Rezumatul.

ideile principale asezate in succesiunea lor din text .

ideile sa fie formulate sub forma de enunt, nu titlu.

atentie maxima acordata timpurilor verbale in redactarea rezumatului.

Realizarea planului de idei este importanta pentru ca ea permite elevului sa ofere propria versiune de intelegere a structurii textului. Este bine ca profesorul sa recomande elevilor ca atunci cand fragmenteaza textul sa tina cont de faptul ca intr-un fragment nu se desfasoara decat o singura intamplare importanta. De asemenea, e bine ca elevilor sa li recomande sa depaseasca cliseul in conformitate cu care fragmentele sa aiba dimensiuni aproximativ egale. O buna destructurare a textului permite realizarea unui rezumat corect, deoarece e bine stiut faptul ca un plan de idei corect realizat este baza unui rezumat.

E bine sa se dea elevilor regulile rezumatului si sa se evidentieze faptul ca doar in aparenta rezumatul este un text usor de realizat. El presupune in fapt respectarea cu strictete a regulilor aferente si nepermitand o exprimare bazata pe interpretarea textului.

4. Momentele subiectului.

Se vor defini si exemplifica cele 5 momente ale subiectului, prin raportare la textul literar.

Pentru identificarea momentelor subiectului sa se manifeste atentie la urmnatoarele aspecte:

Expozitiunea se axeaza pe prezentarea indicilor generali de timp si apatiu, pe prezentarae introductiva a personajelor. E un moment bazat pe drscriere de cele mai multe ori, mai putin bazat pe naratiune, fiind lipsit de tensiune.

Intriga- estre primul moment tensionat al subiectului. Este ceea ce deranjeaza ordinea initiala. Personajele devin mai active , se pun in miscare.

Consecinta intrigii este punerea in scena a desfasurarii actiunii, respectand o logica temporala, un amestec de intamplari mai mult sau mai putin tensionate .

Punctul culminant reprezinta apogeul tensiunii intamplarilor desfasurate. E un moment de scurta intindere, dar important pentru ca deschide calea catre rezolvarea dificultatilor din intriga.

Deznodamantul aduce o stare de echilibru, diferita de cea din expozitiune, care rezolva conflictul si care pune punct celor intamplate. Uneori , mai ales in operele literare moderne momentele subiectului fie nu pot fi delimitate strict, fie nu respecta ordinea . De asemenea exista

posibilitatea unor opere literare cu final dechise care invita cititorul sa-si imagineze un posibil final in functie de capacitatea sa imaginativa.

5. Modurile de expunere.

Naratiunea- actiune derulata in timp si spatiu, prezenta personajelor, frecventa verbelor.

Descrierea- frecventa substantivelor si a adjectivelor, numarul redus al verbelor, care sunt folosite mai ales la modul indicativ, timpul imperfect.

Dialogul- prezenta liniei de dialog, folosirea constructiilor in cazul vocativ, prezenta verbelor declarative- a spune, a zice, a afirma, a ruga, a intreba- prin care naratorul face explicite replicile personajelor.

Monologul- absenta replicilor, vorbirea neintrerupta a unui personaj.

Se vor descoperi prin recitirea acelor fragmente de text reprezentative.

6. Triada autor- narator- personaj.

Naratorul- este o voce din text si nu se confunda cu autorul.

Naratorul subiectiv- narator implicat afectiv, marca definitorie a implicarii fiind relatarea la persoana I singular, ceea ce presupune perspectiva/ viziunea proprie asupra evenimentelor relatate.

Naratorul obiectiv- narator detasat,neimplicat afectiv.

Narator omniscient- naratorul este singurul care stie cum gandesc si cum actioneaza personajele, in spatele carora se afla si pe care le prezinta in diferite ipostaze/ infatisari si situatii.

7. Caracterizarea de personaj.

definirea notiunii de personaj: Personajul are o identitate fictionala si nu se confunda cu o persoana reala, chiar daca are model din realitate.

Clasificarea personajului: ( vezi anexa).

Modalitati de caracterizare: directa- vocea naratorului, vocea altor personaje, autocaracterizare

Indirecta: fapte, atitudini, limbaj, relatia cu celelalte personaje, mediul in care traieste, vestimentatie, nume.

8. Aplicatii. Textul literar poate fi folosit ca text suport pentu aplicatii vizand notiuni de fonetica, vocabular, morfologie si sintaxa.

Anexa