Cum formam un copil disciplinat

CUM FORMAM UN COPIL DISCIPLINAT

'

MOTTO: ''Avem nevoie de parinti cand suntem prea batrani''

MICHAEL ONDAATJE

Disciplina :totalitatea regulilor de comportament care corecteaza,modeleaza ,intaresc sau perfectioneaza pe cineva.

Disciplina inseamna, sa il inveti pe copil pe ce cale sa mearga si de aceea trebuie sa tinem mereu cont ca sinonimul cuvantlui disciplina este educatie .Acest cuvant provine din discipol,care inseamna ''cel ce il urmeaza pe profesor''.Dar un discipol nu trebuie sa-si urmeze dascalul din teama de a nu fi pedepsit,ci din iubire si din convingere.Din pacate este unul dintre cele maineintelese cuvinte. Majoritatea se gandesc ca este vorba despre o forma de pedeapsa sau de ceva neplacut si greu de realizat.Si totusi cuvantul ar trebui sa ne duca cu gandul la indreptare , corectare, crestere,formare,instruire,educare si mustrare.

Scopul disciplinei este unul pozitiv:cresterea unei persoane unitare, fara neajunsurile si handicapurile ce ar impiedica o dezvoltare fireasca si armonioasa.Dar iata cateva exemple concrete: in clasa il aveam pe Ionut , un copil adorabil , blond cu ochii de un albastru ceriu , putin cam voinic pentru cei noua ani ai sai.Avea calificative mari,dovedind ca era un copil bun la invatatura si cu toate acestea, copilul avea un grav handicap ,unul comportamental. Era foarte prost crescut , egoist, nerecunoscator , mofturos si rasfatat reusind prin firea lui dificila si comportamentul teatral sa-si manipuleze si sa-si intimideze familia . Nu avea prieteni la scoala, iar daca parintii sai mergeau in vizita la amici,Ionut nu era prea bine venit, pentru ca nimeni nu putea satisface si suporta nazurile sale.

Ma intrebam adeseori ,oare ce va face acest copil peste ani ? Dar analizand toate aspectele, am ajuns la concluzia ca nu el este cel vinovat.El facea ceea ce era lasat sa faca! Parintii au fost prea toleranti si l-au rasfatat din prea multa dragoste ,nu i-au refuzat nimic si i-au acceptat obrazniciile, egoismul, nesimtirea, practic au obligat societatea sa nu-l accepte pe fiul lor.

Cu atat mai tragic era pentru Ionut faptul ca, el iubea copiii, isi dorea sa aiba prieteni cat mai multi, dar nu stia cum sa-i obtina. Am discutat cu acesti parinti, dar se pare ca era prea tarziu ,ei devenisera de fapt si de drept cei mai mari dusmani ai propriului fiu din prea multa dragoste!

Un parinte care vrea sa-si formeze un copil bun ,trebuie sa inteleaga ca refuzul sau revolta lui nu inseamna ca el doreste neaparat sa aiba castig de cauza. Copilul pur si simplu incearca El are nevoie de existenta unor bariere intre care sa se dezvolte si de o forta autoritara plina de afectiune careia sa i se adreseze la nevoie.

Mai exista si un alt aspect, daca intr-o zi nu il vom lasa pe copil sa deschida gura, dar a doua zi ii vom ingadui sa scape nepedepsit in cazul unei infractiuni , lasandu-l sa raspunda obraznic si sa fie impertinent, asta va crea o mare confuzie in mintea lui.

Un renumit psiholog dr. Bruno Bettelheim spunea ca, de cate ori parintele ii permite unui copil sa raspunda obraznic, sau sa-l puna la punct , sa-l trateze de sus, sau sa-l denigreze, copilul are enorm de suferit, caci el are nevoie de parinti in care poate avea incredere . Acestia ii dau putere , il indruma si-l calauzesc, dar il si pedepsesc la nevoie.

Un copil lasat in familie sa-si faca de cap,in societate va avea zile amare,mai ales la scoala,si asta inseamna ca este prost pregatit pentru viata si va fi imediat respins.

'Copilul care nu a fost disciplinat prin dragoste in micul univers-familial, va fi disciplinat fara dragoste in marele univers-social!

Sa analizam acum cealalta fata a lucrurilor si anume stradania unor parinti de a deveni prieteni la catarama cu odraslele lor, permitandu-le :

-sa permita sa se inverseze rolurile;

-sa discute lucruri obscene-ca de la barbat la barbat;

-sa priveasca si sa comenteze impreuna, unele emisiuni televizate;

-sa stea la masa cand se da o petrecere impunandu-se pe prim plan;

-sa serveasca o bere impreuna chiar.

-sa se umileasca in fata copilului,uneori pana la lacrimi;

-sa-i trateze ca pe egali

Prin urmare parinte si copil fara nici o regula de disciplina ,fara respectarea unor norme etice ,ca doar sunt 'amici'',nu Dar la un moment dat copilul nu are si nu stie cui sa ceara un sfat.

El se trezeste ca are nevoie de mama si de tata ,nu numai de amici sau prieteni.Simte ca ii lipsesc parintii si ca nu are nici un fel de protectie.E un copil mutilat sufleteste si pentru ca parintii nu l-au disciplinat, il va disciplina societatea-mult mai dur si mai aspru!(Va mai amintiti desigur ca ati iubit mai mult profesorii mai duri si mai neiertatori!Oare de ce?).

Acum vom lua un alt exemplu in discutie fetita M.facea parte dintr-o familie cu trei copii mai avea deci doi frati , iar parintii au ajuns la divort. Se discuta impartirea lor la fel ca despre impartirea bunurilor din casa , intre o mama care a plecat la munca in strainatate si care venea acasa tot mai rar si un tata darz, muncitor si preocupat mai ales de asigurarea materiala a familiei si deosebit de exigent cu comportamentul lor.

Copiii l-au preferat pe tata, dar si sa ramana toti trei impreuna. Ei au inteles necesitatea unui sprijin si al unei permanente supravegheri,dar si al pastrarii nucleului familial.

O persoana disciplinata este aceea care face ceea ce trebuie facut atunci cand trebuie!

Sa va mai dau si alte exemple de ceea ce poate insemna ,, arta,, unor parinti de a-si disciplina

copiii. Mihaita si Irina sunt doi gemeni in clasa I. De cateva ori am observat ca cineva ii

aducea la scoala zilnic si uneori se intampla sa cada sau sa se loveasca usor unul dintre ei iar mama,sau bunica sareau dand buzna sa-l ridice,sa-l pupeca sa treaca, ce mai ca pe Goe, spre hazul trecatorilor sau si mai rau al copiilor.Si culmea,cu cat se repezeau parintii mai tare sa-i alinte ,cu atat plangaciosii lor copii faceau mai multe nazuri I-am privit in mai multe ocazii si i-am observat de mai multe ori, cum se prefaceau ca se lovesc tocmai pentru a fi alintati,caci era clar ca doreau sa solicite atentia si chiar asteptau mici favoruri . Acest tip de parinti gresesc enorm , pentru ca deja creeaza un precedent speculatiile vor creste ingrijorator si fara drept de apel.

Imi amintesc ca am citit o anecdota, cand o fetita plangacioasa si mai ales mofturoasa a fost imediat pusa la punct de o mama autoritara care i-a dat un bol sa-l umple cu lacrimi pentru a-i indeplini un moft oarecare 'daca umpli cu lacrimi bolul, o sa capeti ceea ce vrei'' si cu cat era moftul mai mare cu atat bolul crestea si nu se umplea niciodata.

Tot ce am amintit pana acum ar trebui sa dea de gandit caci, parintele trebuie sa stea mereu in pozitie de supraveghere si de atentie indreptate asupra copilului inca in formare.

Ar fi o mare greseala din partea noastra sa nu vedem lucrurile si prin sufletul copilului si sa ne intrebam, daca are el nevoie de libertate, de independenta, de intimitate.Si raspunsul este DA! Avem insa rolul de a supraveghea si a coordona permanent.

Parintii au sarcina sa le indice drumul ,sa ii ajute ,nu sa-i duca de mana!

Procesul de formare a copilului poate sa inceapa cat mai devreme, de la o varsta frageda, dar toate cele ce ii sunt cerute sa faca, sa stim sigur ca le face bine, pentru a capata curaj si incredere. Si acestea sunt forme de disciplina - disciplina muncii, a vietii, a familiei.El trebuie sa aiba sarcini bine stabilite in casa, iar cu cat se mareste varsta, sa i se incredinteze treburi si raspunderi tot mai mari. Asa se va obisnui cu munca, cu raspunderea, cu corectitudinea si exigenta personala.

Sa vorbim putin acum despre un alt fel de metoda folosita pentru a disciplina: bataia! Se vehiculeaza adesea ideea pe mine ma doare mai tare decat pe tine,spusa fie ca o scuza fie ca o acuza.

Copilul se intreaba probabil ironic : chiar ?Atunci hai sa facem schimb!Cand ajung in astfel de posturi, copiilor sigur nu le este mila de parintii lor si este unul din cele mai dificile momente din educare. Un aspect deosebit de sensibil este atunci cand il certi pe copilul vinovat caci, asa cum am invatat, trebuie certata fapta, nu copilul! Asa va sti ca de el depinde daca face ceva bine sau rau si chiar asteapta sa fie sau

certat ,sau laudat .

Nerespectand acest sistem, il vom inpovara cu slabiciuni, caci daca un copil greseste cu ceva si scapa atunci cu fata curata, se simte mult timp extrem de vinovat.

Ceea ce nu accepta noua societate si noile generatii este disciplina corporala de nici un fel.Sunt sute de altfel de metode de a educa , incat empirica urechire sau lovire, nu mai constituie decat o degradare umana de cea mai joasa speta. Dar daca totusi copilul o cauta cu lumanarea nu actionati mai ales daca sunteti deosebit de enervati ,ci asteptati sa treaca o clipa, apoi veti actiona gandind, fiind pregatiti.

Bataia nu poate transmite un mesaj de afectiune . Atentie sa nu cadeti in ridicol zicand :Te bat din dragoste !sau… te bat ca sa tii minte !sau… te bat ca asa m-a batut pe mine tata si uite ce bine am ajuns !

Toate acestea nu- l fac mai bun , ci- l razvratesc impotriva voastra ! Cand un copil face ceva rau neintentionat, ar fi cumplit sa -l bati , ar fi inuman si ne-am asemana celui ce-si batea zilnic copilul ca avea parul blond! O clipa doar, una e indeajuns, sa ne mobilizam si sa gandim lucid acum ce sa fac?si cu siguranta vom gasi o cale de iesire rezonabila si chiar mai usturatoare decat o palma.

Pornirile agresive ale unor copii fata de alti copii, sau fata de orice nu le convine, se nasc ca urmare a agresivitatii din familie. Acesti copii indura de mici presiunea unei comportari dure si asa devin ei insisi violenti .

Violenta verbala si fizica trebuie sa dispara din educatie cu desavarsire, chiar de astazi!

' BATAIA NU INSEAMNA TARIE, CI O MARE SLABICIUNE A CELUI CE O APLICA!!!'

CA O CONCLUZIE: disciplina este necesara si cu ajutorul ei educam eficient si corect, atata timp cat ea nu inseamna reprimare, nici tiranie!O disciplina eficienta produce tarie si nu slabiciune, ea inseamna responsabilitate, nu toleranta fata de sine, creativitate nu banalitate.

Disciplina creeaza caractere puternice,iar 'un caracter este o vointa perfect educata'.Novalis

Resurse bibliografice:

1.Constantin Cucos ,Pedagogie ,IASI,Editura Polirom,2000;

2.Teodor Cozma,Psihologie,fundamentele educatiei,IASI,Editura U.E.,2002

3.James Dobson,The Strong-Willed Child, (COPILUL INCAPATINAT

4.Miron Ionescu,Ioan Radu,Didactica Moderna,CLUJ-NAPOCA,Ed.Dacia,2001