Consilierea elevilor cu CES in scoala de masa

Consilierea elevilor cu CES in scoala de masa

Educatia pentru toti a fost definite ca acces la educatie si la calitatea acesteia pentru toti copiii, fiind identificate doua obiective generale (Salamanca, 1994):

Asigurarea posibilitatilor participarii la educatie a tuturor copiilor, indiferent de cat de diferiti sunt ei si cat se abat, prin modelul personal de dezvoltare, de la ceea ce societatea a denumit normal. Participarea presupune in primul rand accesul si apoi identificarea modalitatilor prin care fiecare sa fie integrat in structurile ce faciliteaza invatarea sociala si individuala, sa contribuie sis a se simta parte active a procesului. Accesul are in vedere posibilitatea copiilor de a ajunge fizic la influentele educative ale unei societati (familie, scoala, comunitate);

Calitatea educatiei se refera atat la identificarea acelor dimensiuni ale procesului didactic, ale continuturilor invatarii, cat si la calitati ale agentilor educationali, care sa sprijine invatarea tuturor categoriilor de elevi, sa asigure succesul, sa faca sistemul deschis, flexibil, eficient si efectiv.

In opinia mai multor autori (Barton si Oliver, 1992; Biklen, 1992; Fulcher, 1989), promovarea educatiei incluzive/integrate in scolile din sistemul de invatamant trebuie sa aiba la baza urmatoarele principii-cadru:

toti elevii au dreptul sa participe la toate activitatile incluse in programa scolilor obisnuite;

in timpul programului scolar, personalul didactic si de specialitate se va implica direct in sustinerea pe toate caile a integrarii maximale a elevilor cu cerinte educative speciale;

scoala va trebui, printr-o serie de schimbari radical in domeniul curriculumului, sa vina in intampinarea tuturor cerintelor educationale ale elevilor, fara a leza demnitatea si personalitatea acestora;

in conditiile educatiei incluzive, clasele/grupele de elevi vor include copii apropiati ca varsta si nivel de experienta socio-culturala.

Aplicarea acestor principii in practica scolii pentru diversitate presupune, din partea personalului didactic si de specialitate, o serie de calitati, cum ar fi:

sa aiba responsabilitatea recunoasterii nivelului de competent profesionala si dorinta de perfectionare a capacitatilor de lucru in conditiile educatiei integrate si ale scolii incluzive;

sa manifeste o atitudine critica si constructive, prin propuneri concrete si realiste, in sprijinul includerii copiilor cu cerinte educative speciale in clasele unde isi desfasoara activitatea;

sa demonstreze o implicare totala in procesul didactic, astfel incat sa satisfaca intr-o masura cat mai mare cerintele educationale ale elevilor din clasa;

sa trateze elevii cu demnitate si respect sis a dea dovada de consideratie fata de situatia particulara in care se afla copiii cu cerinte educative speciale;

sa aiba convingerea ca educatia integrate si scoala incluziva presupune cu necessitate activitatea in echipe de specialist (profesori, educatori, profesori de sprijin, consilieri scolari, asistenti sociali, psihopedagogi specializati in activitati cu diferite categorii de copii cu cerinte speciale).

Care ar fi principalele avantaje ale integrarii scolare a elevilor cu cerinte speciale?

Elevul are acces la diferite modele de conduit, pozitive si negative, care vor influenta si modelul personal de actiune (cu relevant in procesul de socializare si autonomie sociala), prin contactul cu elevii din scoala de masa si cu alte persoane adulte, avand posibilitatea largirii experientei de viata;

Elevul va fi confruntat cu o gama larga de obligatii, responsabilitati, fiind pus in situatii diferite decat cele din scoala speciala si obligat sa actioneze conform unor reguli si norme bine stabilite;

Volumul de informative si experienta sociala creste considerabil;

Achizitionarea unui sistem nou de comportamente, de cunostinte si deprinderi va permite elevului rezolvarea unor situatii multiple de viata si o mai mare adecvare a reactiilor de raspuns la solicitarile mediului;

Prin contactul cu ceilalti copii, invata roluri si statuturi sociale noi, care vor fi insusite prin preluarea anumitor atitudini, valori, actiuni, comportamente, in felul acesta iesind din starea impusa de conditiile scolii speciale.

Cum ar putea elevii sa sprijine existenta si functionarea scolii incluzive?

Fiecare elev sa-si trateze semenii din jurul sau asa cum si-ar dori sa fie tratat de catre acestia;

Fiecare elev sa fie dispus sa-I sprijine pe colegii de clasa ori de cate ori este nevoie;

Elevii, in calitatea lor de beneficiari directi ai procesului de invatare, prin feed-back-ul oferit, pot si trebuie sa-I orienteze pe profesori in identificarea celor mai eficiente situatii si strategii de prezentare a continuturilor educatiei;

Fiecare elev sa-l sprijine si sa-l incurajeze pe colegii nou-veniti in clasa/scoala, pentru a-si gasi mai usor prieteni si preocupari comune in activitatile din cadrul scolii.

Adesea, elevii reprezinta unul pentru celalalt fie un prieten sau un simplu copil, un

tovaras de joaca, fie un prieten mai special, o cunostinta, un model, un amic sau un coleg de clasa, un semen de incredere sau un vecin etc.; in toate situatiile acestea exista cate ceva de invatat, unul de la celalalt.

Ca fiinta sociala, omul este dependent de ceilalti oameni. Aceasta dependent inseamna, de fapt, ajutor, posibilitatea de a comunica si coopera. Acest lucru da naster la sentimentul de apartenenta si solidaritate umana.

Cerintele educative speciale desemneaza acele cerinte/nevoi speciale fata de educatie (derivate sau nu dintr-o deficienta) care sunt atat suplimentare, cat si complementare obiectivelor generale ale educatiei oricarei persoane. Daca aceste cerinte nu sunt abordate adecvat nu se va obtine egalizarea sanselor nici participarea/integrarea scolara, profesionala si sociala.

Actualmente notiunea de "cerinte educative speciale" este interpretata ca unitate in dezvoltarea copilului; in ritmul de dezvoltare; in stilul unic de adaptare, de invatare; in nivelul individual de dezvoltare fizica si psihica cu caracteristici biologice, fizice, psihice si sociale specifice. Din categoria copiilor cu CES fac parte copiii cu deficiente propriu-zise, la care cerintele speciale sunt multiple, inclusiv educative, cat si copiii fara deficiente, dar prezinta manifestari stabile de inadaptare la exigentele scolii. Astfel ca termenul de cerinte educative speciale - CES - special educational needs - se refera la cerintele in plan educative ale unor categorii de copii, cerinte consecutive unor disfunctii sau deficiente de natura intelectuala, senzoriala, psihomotrica, fiziologica etc. sau ca urmare a unor conditii psiho-afective, socio-economice sau de alta natura (cum ar fi absenta mediului familial, conditii de viata precare, anumite particularitati ale personalitatii copilului etc.) care plaseaza elevul intr-o stare de dificultate in raport cu cei din jur. Aceasta stare nu-I permite o existenta sau o valorificare in conditiile normale a potentialului intelectual si atitudinal de care acesta dispune si induce un sentiment de inferioritate ce accentueaza conditia sa de persoana cu cerinte speciale.

Elevii cu dificultati de invatare - dificultatile de invatare sunt intalnite frecvent in copilaria mica si mijlocie, dar si la adolescent si adult. Ele apar in activitatea de rezolvare a sarcinilor de invatare si desemneaza un comportament inadecvat, ineficient, inoperant, cu randament scazut.

Persoana cu dificultati de invatare, indiferent de sursa acestor dificultati, este cea care risca sa nu se inscrie in directia finalitatilor educationale cu vocatie universala, deoarece prezinta intarzieri semnificative fata de nivelul obisnuit al achizitiilor scolare, in raport cu programa si cu cadrul de referinta constituit de majoritatea colegilor. Aceste intarzieri ii contrariaza pe cei din jur, fiindca elevii nu au deficiente fizice, intelectuale sau senzoriale. Acest tip de persoana este apreciat de anturaj ca avand potentialul intelectual necesar pentru achizitiile scolare proiectate. Cu toate acestea, elevii inregistreaza intarzieri cu mai mult de 1 an sau cu mai mult de 2 ani. Întarzierile se inregistreaza la una dintre disciplinele principale (romana, matematica) sau pe ansamblul disciplinelor scolare, indeosebi in scoala primara si gimnaziu. Stabilirea dificultatilor de invatare se face prin evaluare pedagogica sumativa, bazata pe programele in care sunt date obiectivele invatarii si standardele de performanta.

Deci, termenul dificultati de invatare semnifica intarzierile in achizitia unei/unor discipline scolare sau in ansamblul disciplinelor scolare. Acesta este utilizat atunci cand un elev are performante scolare slabe, in pofida unui potential intelectual normal. Elevul cu dificultati de invatare este cel care, desi nu are o deficienta, nu rezolva unele sau toate sarcinile invatarii scolare. El nu are nevoi speciale semnificative, reclamand doar anumite CES sau abordari educative speciale.

Dificultatile de invatare se manifesta, cu predilectie, in zona capacitatilor instrumentale: vorbit (dislalii, disfemii, disfonii), scris (disgrafii, dislexii), citit,calcul (matematice, psihometrice, auditive, vizuale), otientare (spatiala, temporala, ritmica).

Elevul cu dizabilitati socioculturale - elevul cu CES este cel dezavantajat din diverse surse si care are nevoie de asistenta psihopedagogica complementara, cantitativ si calitativ variabila. Daca nu o primeste, se instaleaza starea de handicap, care inseamna, de fapt, pierderea sau limitarea sanselor de a lua parte la viata grupului sau comunitatii, la un nivel echivalent cu al celorlalti si reprezinta un dezavantaj in relatiile persoanei cu mediul fizic, familial, scolar, profesional, social.

Starea biologica sau psihologica a persoanei este cea care determina dezavantajul si conduce la instalarea unui handicap. Alteori determinantul major este mediul social in care individul se naste si se dezvolta. Pentru a explica esecul scolar al elevilor proveniti din medii defavorizate economic si cultural, este adesea utilizat termenul dizabilitati socioculturale. În definirea acestui concept, accentul este pus de unii autori pe dizabilitati intelectuale sau lingvistice, iar de alti autori pe tulburarile de ordin afectiv. Pentru a preveni sau remedia acest tip de dizabilitate este necesar un raspuns pedagogic adecvat la cerintele speciale de compensare a carentelor din mediul de provenienta. Toti specialistii sustin despre acest tip de copii ca au lipsuri sau insuficiente psihologice. Totodata, ei au constatat ca insuficientele pot fi compensate prin metode pedagogice adecvate.

Elevul cu dizabilitate socioculturala va trebui sa fie diferentiat de elevul cu tulburari de invatare, elevul cu dizabilitati si elevul cu deficienta mintala.

Elevul cu dizabilitati intelectuale - problema este daca un elev sau altul, cu dificultati scolare generate ascuns, neobservabile si greu de diagnosticat are un dizabilitati socioculturale sau dizabilitati este instalat pe fondul unui intelect de granita. Cazul de granita se considera un efect al distributiei populatiei de referinta pe o scala continua a performantelor intelectuale, masurate cu teste de inteligenta. Elevul aflat in aceasta stare are dificultati scolare, cu risc de esec scolar si uneori tulburari comportamentale. Din punct de vedere medical este susceptibil la incadrarea in deficienta intelectuala usoara.

Elevul cu dizabilitati mintale -criteriul departajarii deficientei mintale este discrepanta intre rezultatele efective si rezultatele scontate ale invatarii. Stabilirea diagnosticului diferential este necesar in orientarea scolara si profesionala a elevilor, deoarece elevii cu deficienta mintala sunt acceptati de scolile din invatamantul special.

Elevul cu deficienta mintala este cel care, la evaluarea capacitatilor cognitive realizata cu ajutorul examinarii psihologice standardizate, releva functionare net inferioara mediei, alaturi de deficiente ale comportamentului de adaptare manifestate la inceputul perioadelor de crestere. În perioada timpurie a cresterii adaptarile deficitare sunt considerate ca intarzieri ale dezvoltarii. Cand intarzierea persista si incapacitatile se accentueaza, deficienta constituita conduce la handicap pe timp nelimitat.

Deficienta mintala este usoara atunci cand evaluarea functionala evidentiaza urmatoarele aspecte: limitari in planul dezvoltarii cognitive; dificultati in dezvoltarea perceptiei, psihomotricitatii, gandirii, memoriei, limbajului; personalitate care necesita interventii terapeutice si psihoterapeutice; dificultati in procesul de socializare; un CI de la 70-75 la 50-55 si un profil ce marcheaza inegalitati in dezvoltarea intelectuala.

Deficienta mintala este considerata moderata spre severa cand evaluarea functionala evidentiaza urmatoarele caracteristici: limitari in dezvoltarea cognitiva, care restrang capacitatile de invatare; capacitati functionale limitate in planul autonomiei personale si sociale; dificultati in dezvoltarea senzoriala si motorie; un CI situat intre 55-50 si 25-20.

Deficienta mintala este calificata drept profunda atunci cand evaluarea functionala releva urmatoarele caracteristici: limitari importante in planul dezvoltarii cognitive; abilitati perceptiv-motrice si de comunicare cu manifestare limitata; capacitati functionale foarte slabe in planul autonomiei personale si sociale; un CI inferior valorii de 25-20.

Elevii cu dificultati si tulburari de limbaj - dificultatile de limbaj incep de la varstele prescolare, multe persisita in timpul scolarizarii si au consecinte de-a lungul vietii personale.

Anomaliile, insuficientele sau pierderile, tranzitoriisau definitive, ale structurilor de functionare constituie deficiente legate de intelegerea si utilizarea limbajului intern si extern. Deficientele de limbaj pot exista de sine-statator sau asociate cu alte tipuri de deficiente: intelectuala, senzoriala sau fizica.

Tulburarile de limbaj sunt foarte variate, atat sub raportul gravitatii, cat si al manifestarilor si efectelor produse in activitatea scolara, profesionala si in relatiile cu altii.

Clasificarea romaneasca a tulburarilor de limbaj cuprinde urmatoarele categorii de deficiente: deficiente polimorfe (alalia, afazia); deficientele de dezvoltare a limbajului (retard intelectual, mutism psihogen, electiv sau voluntar); tulburarile si deficientele limbajului, asociate disfunctiilor din nevroze si psihoze (dislogii, ecolalii, jargonofazii, bradifazii); tulburari de ritm si fluenta a vorbirii (balbaiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia, tumulus semonis, tulburari coreice); tulburari de pronuntie si articulare (dislalia, dizartria); tulburari de voce (afonie, disfonie, fonoastenie); dificultati de citire (dislexie); dificultati de scriere (disgrafie).

Pentru ameliorarea deficientelor de limbaj este necesara depistarea aspectului pe care elevul il invata mai rapid si a celor ce creeaza dificultati de invatare. O abordare pedagogica de recomandat este exersarea aspectelor deficitare, folosind ca poarta de intrare aspectele mai bine dezvoltate.

Elevul cu dificultati comportamentale - elevul in dificultate comportamentala este cel afectat de tulburari de comportament si tulburari de comportament asociate cu deficienta psihosociala si/sau deficienta mintala usoara. Evaluarea psihosociala realizata de personal calificat releva un deficit important al capacitatilor de adaptare, manifestat prin dificultati de interactiune cu unul sau mai multe elemente din mediul familial, scolar si/sau social.

Elevul cu tulburari de comportament asociate cu deficienta psihosociala este cel la care evaluarea functionalitatii globale conduce la diagnosticul de delincventa sau dezordine majora de comportament. Evaluarea este realizata de o echipa multidisciplinara, prin tehnici de observatie sistematica, analiza si instrumente psihologice standardizate.

Dificultatile de interactiune cu mediul sunt considerate semnificative in masura in care devin vatamatoare pentru dezvoltarea proprie sau a altuia, in pofida masurilor obisnuite de incadrarea disciplinara.

Reguli ale orientarii scolare in cazul elevilor cu CES

In orientarea scolara a copiilor cu CES trebuie respectate urmatoarele reguli:

În evaluarile medicale se va utiliza diagnosticul clinic numai orientativ, pentru a se evita riscul confuziei intre posibilitatile individuale de adaptare si probabilitatile statistice ale adaptarii categoriilor de apartenenta.

Se va decide orientarea copilului spre invatamantul special, cu caracter temporar si revenire pentru reexaminare complexa si reorientare.

Se va evita, pe cat este posibil, practica de a decide reorientarea cazurilor, dupa gradul si tipul deficientei, totdeauna in jos, de la unitati scolare cu cerinte instructiv-educative de nivel mai ridicat catre unitati educationale cu oferte educative reduse.

Se impune diversificarea standardelor educationale, cu marcarea nivelurilor de progres ale fiecarui elev.

Este de dorit sa se valorifice avantajele imbogatirii ofertelor educative si deschiderea unitatilor scolare din invatamantul obisnuit pentru primirea elevilor cu CES in clase speciale.

Esentiala este schimbarea de atitudine fata de persoana cu CES si disponibilitatea de investitie materiala si de resurse umane pentru asigurarea ajutorului necesar.

Termenul 'special' este utilizat pentru a desemna ceea ce se constituie in ceva indepartat de obisnuit, de norma statistica si care este destinat unor finalitati particulare. Elevul cu cerinte speciale poseda alaturi de nevoile generale si alte nevoi cu caracter particular, care nu sunt comune, obisnuite, oarecare. Pentru valorizarea sociala a caracteristicilor de acest tip a fost utilizat termenul special cu sens de ocazional, remarcabil sau rar, deosebit. Nu este desemnat un defect sau stigmat, care marginalizeaza social.

Nevoia educativa speciala este o stare a persoanei sau organismului, in absenta unor conditii interne prealabile, necesare in dezvoltare. Atingerea nivelului de satisfactie este ingreunata in mediul scolar. Nevoia speciala de educatie ia forma dinamica a cerintei fata de educatie, ca diferenta intre starea actuala si un nivel superior, proiectat, de dezvoltare, achizitie educationala si realizare profesionala, familiala, sociala.

Nevoile speciale ce decurg din deficiente care genereaza handicapuri iau forma unor cerinte adresate scolii. Termenul de 'scoala' are aici sensul cel mai larg, desemnand orice institutie sau organizatie dedicata educatiei. Scoala este solicitata sa ofere mediul necesar oricarei fiinte umane pentru instrumentarea sa in vederea supravietuirii, calitatii vietii, deciziei in cunostinta de cauza, invatarii permanente si adaptarii la schimbarea vietii sociale si profesionale.