Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » didactica » didactica pedagogie
Cresterea eficientei activitatii didactice in invatamantul profesional si tehnic

Cresterea eficientei activitatii didactice in invatamantul profesional si tehnic


CERC PEDAGOGIC _OCTOMBRIE 2007

GR.SC. " ILIE MURGULESCU" - CRAIOVA

Tema: Cresterea eficientei activitatii didactice in invatamantul profesional si tehnic

Titlu referat: "A ÎNVATA SA ÎNVETI" _ COMPETENTÃ PREVÃZUTÃ DE SPP-uri,

LA NIVELUL COMISIEI EUROPENE



Reforma invatamantului in Romania are ca obiectiv si cresterea calitatii si eficientei invatamantului in general, afirmatie valabila deci si pentru invatamantul profesional si tehnic. Pentru a asigura realizarea acest obiectiv, este neaparat nevoie de reusita scolara, de eficienta activitatii didactice.

Punand astfel problema, actul instruirii se realizeaza in contextul unor relatii complexe de atitudine profesor si elevi, intre elevi, intre fiecare elev si clasa din care acesta face parte. Se creeaza astfel un climat psiho-social in cadrul lectiilor, a actului didactic in general, care poate favoriza sau defavoriza optimizarea predarii si invatarii si care, in mod sigur, sporeste sau scade eficienta activitatii didactice.

Ansamblul tuturor acestor manifestari relationale constituie fondul pe care se va insera educatia intelectuala si morala a elevului, pe care ni-l dorim un viitor absolvent al scolii profesionale sau a invatamantului tehnic. Iata de ce, indemnul adresat de J. J. Rousseau « incepeti dar prin a va cunoaste copiii » se afla si astazi la temelia educatiei. Si daca afirmatia este veche de peste doua sute de ani, continutul indemnului este mai prezent ca niciodata, mai necesar as spune, in aceasta perioada de confuzie in care se realizeaza, astazi, actul didactic in Romania anului 2007.

Pornind de la aceasta idee vom putea constata faptul ca nu de putine ori profesorii isi orienteaza atentia si explicatiile spre unii elevi si ii ignora pe altii; ca inlesnesc participarea activa a unor elevi si o descurajeaza pe a altora, acordand o atentie mai mare elevilor nu neaparat mai buni dar cu siguranta mai cooperanti, in timp ce elevii neecoperanti, dar nu neaparat mai slabi nu sunt luati in seama. Aceste diferente ofera unor elevi posibilitati  mai mari de afirmare, in cadrul aceleasi clase, si mai putine altora. Iar pentru profesor -acest lucru poate fi perceput ca o "arma de protectie", ca un raspuns la dezinteresul tot mai agresiv al elevilor manifestat cu privire la actul didactic. Elevii au dreptate, profesorii au dreptate, actul didactic curge Caci totul pana la urma, este "atitudine"!

Dar ramane adevarat ca un profesor bun trebuie sa cunoasca bine fiecare elev, sa-l foloseasca potrivit capacitatilor sale, dirijandu-i activitatea in cooperare cu ceilalti elevi. Rolul sau este sa monitorizeze predarea, pentru a fi sigur ca informatia se transmite corect si ca poate servi ca punct de plecare pentru diverse intrebari. El poate sa ajute pentru a se asigura ca elevii inteleg corect si pot transmite mai departe informatiile.

Am putea zice ca reusita scolara

reprezinta raportul dintre efectul obtinut si efortul depus in procesul de invatamant; eficienta activitatii didactice.

Se pot identifica factori si cauze generatoare de efecte nedorite:

cauze care tin de elev: starea de sanatate, unele deficiente senzoriale sau/si tulburari de personalitate; deficiente in dezvoltarea fizica a elevilor; dificultati de adaptare la regimul scolar; supraincarcarea cu activitati scolare si extrascolare -sau opusul: tratarea activitatilor scolare si extrascolare cu nepasare; nerespectarea unui regim rational de munca, hrana si odihna, etc.

cauze care tin de cadrul didactic : dozarea defectuoasa in timp a continutului curricular si a manualelor scolare (daca exista!); supraincarcarea elevilor cu teme pentru acasa; orare defectuos intocmite, fara respectarea curbelor de efort zilnic si saptamanal; oboseala pricinuita elevilor din cauza nerespectarii de catre cadrele didactice a diferentelor individuale, etc.

Putem face astfel afirmatia ca stilul pe care un profesor trebuie sa-l adopte la clasa trebuie sa fie democratic, pentru ca: elevului sa i se permita sa fie activ, atent pe tot parcursul activitatii; atmosfera din clasa sa fie de cooperare, de respect, de toleranta; sa sprijine elevii, sa le dirijeze activitatea, sa permita fiecaruia sa lucreze in ritmul sau -dar atent sa parcurga continuturile curriculare; sa determine elevii sa gandeasca, sa comunice, sa puna intrebari, sa raspunda; sa aplice metode didactice pentru elev, prin elev si impreuna cu acesta. Si cred ca mai trebuie spus si ca aceasta democratie ar trebui sa permita si profesorului: sa realizeze actul didactic pentru care este angajat si NU si logistica acestuia; sa poata sa se foloseasca de tehnica moderna din dotarea unitatii sale scolare in sprijinul sau si al actului didactic ce trebuie sa-l desfasoare; sa-si faca treaba calm, linistit si responsabil, NU urmarit, pandit sau ingrijorat (de ziua de maine de exemplu!), eventual stresat de "sentimentul de a fi profesor". Daca prima grupa de factori depinde de profesor, a doua nu mai depinde in totalitae de acesta! Si ce se poate face atunci pentru a se realiza eficientei actului didactic?!

Pana la urma insa, rolul important al pedagogului este cat se poate de real! Si el este acela de a facilita lucrul in echipe, de a inlesni contactele interumane. Elevul trebuie lasat sa comunice liber in legatura cu ceea ce a inteles din lectie, sa explice cu cuvintele sale, dascalul constatand astfel creativitatea, inteligenta elevului.

Obtinerea succesului scolar presupune o adaptare cu dublu sens : pe de o parte a elevului la activitatea scolara propusa, iar pe de alta parte a scolii la factorii interni ai acestuia.

Un rol hotarator il constituie necesitatea adaptarii activitatii diadactice, a continutului ei, a metodelor folosite si a formelor de desfasurare, la particularitatile elevilor sau grupului de elevi. Cunoasterea particularitatilor psiho-fizice ale elevilor reprezinta o conditie necesara adaptarii strategiilor de tratare diferentiata a elevilor. Reusitele vor fi cu atat mai mari, cu cat se patrunde mai adanc in viata elevilor, se cunoasc starile lor sufletesti, slabiciunile sau punctele lor tari, nazuintele personale.

Experienta scolara a confirmat ca succesul are un efect mobilizator, stimulativ asupra elevului, dupa cum insuccesul este descurajant. Prin urmare succesul coreleaza pozitiv cu performanta scolara, cu satisfactia in munca si cu dorinta de a invata in general si din ce in mai bine in particular, elevul manifestand "preferinte" intre continuturile studiate. Preferintele nu sunt datorate intotdeauna doar continutului studiat, ci de cele mai multe ori ele sunt rezultatul "atitudinii profesorului" care transmite informatia.

Pentru o singura exemplificare a modalitatilor ce ar trebui sa aiba ca rezultat cresterea eficientei activitatii didactice in invatamantul profesional si tehnic, aducerea in discutie a METODEI DE GÂNDIRE CRITICÃ cu avantajele sale cred ca este suficienta.

Aceste avantaje sunt:

dezvoltarea pe termen lung a relatiilor deschise, de colaborare

dezvoltarea capacitatii elevilor de a gandi critic


stimularea invatarii independente

asumarea responsabilitatii elevilor fata de propriul proces de invatare

intelegerea logicii argumentelor

sintetizarea unor idei provenite din surse diferite

formarea unor opinii argumentate

Trebuie creat astfel un cadru de invatare, cadru ce realizeaza:

Evocare -prin realizarea unor corelatii cu lectia anterioara din perspectiva noului subiect predat dar si captarea interesului pentru noile aspecte care vor fi abordate

Realizarea sensului

Reflectie: -fixarea, consolidarea cunostintelor

Metodele de gandire critica se bazeaza pe folosirea unei game largi de intrebari care stimuleaza participarea elevilor la discutie si sa determine solutiile din perspective variate.

Dar atentie, NU sunt recomandate:

intrebarile inchise ( cu raspuns "da" sau "nu" );

intrebarile care directioneaza raspunsul ( "nu este asa ca." );

intrebarile care solicita exclusiv memoria.

Iata care sunt tipurile de intrebari care stimuleaza gandirea critica:

Ce s-a intamplat? (elevii sunt ajutati sa-si clarifice perspectiva asupra

problemei)

De ce s-a intamplat? (elevii sunt ajutati sa inteleaga cauze, efecte)

De ce au facut asa? (permite deplasarea accentului spre cautarea motivelor,

cauzelor interioare)

Se putea face si altfel? (se incurajeaza ideea ca actiunile sunt de fapt rezultatul

unei alegeri sau sunt influentate de faptul ca nu au

ales cea mai buna alternativa posibila)

Poti sa faci si tu? (este deschisa ideea transpunerii teoriei in practica)

Ce ai fi facut tu daca erai intr-o asemenea situatie? Ce crezi ca a simtit cel in cauza? Ce ai fi simtit tu intr-o asemenea situatie? (permit observarea masurii

in care elevii folosesc empatia in anumite situatii, in ce

masura pot identifica alternative, dar si dezvoltarea

inteligentei emotionale a elevilor)

A fost drept/corect/ ? A fost gresit? De ce? (permit urmarirea stadiilor

dezvoltarii morale)

Se recomanda realizarea pe tabla a unui tabel cu trei coloane, astfel:

STIU

VREAU SA STIU

AM  ÎNVÃTAT

Aplicarea acestei idei denumita "STIU / VREAU SA STIU / AM ÎNVATAT", pune profesorul in situatia:

de a cere elevilor sa procedeze la fel, impartind foaia caietului in trei coloane

de a anunta subiectul si de a cere elevilor sa spuna ce stiu despre subiectul respectiv (aceste idei vor fi notate in prima coloana)

de a trece in coloana a doua elementele necunoscute, ideile despre care au indoieli sau ce ar dori sa stie in legatura cu tema respectiva

de a clarifica necunoscutele sau problemele intelese gresit discutand cu elevii, folosind materialele complementare, dobandind cunostinte referitoare la acel subiect. Se poate utiliza lucrul in echipa pentru obtinerea de noi informatii.

de a discuta, dupa ce elevii au terminat lucrul, despre elementele noi pe care si le-au dobandit (de a trece aceste idei in coloana a treia).

de a cere elevilor sa compare ce stiau initial, ce au invatat, ce doreau sa invete, ce au invatat.

de a decide apoi impreuna cu elevii daca mai sunt probleme care ar trebui clarificate si daca sunt, de a le clarifica.

În loc de concluzie: prin Standardul de pregatire profesionala, pe baza rezultatelor studiilor efectuate, la nivelul Comisiei Europene au fost stabilite 8 domenii de competente-cheie, fiind precizate pentru fiecare domeniu cunostintele, deprinderile si atitudinile care trebuie dobandite, respectiv formate elevilor in procesul educational.

Ariile curriculare sunt compatibile cu cele 8 domenii de competente cheie stabilite la nivel european, printre care si competenta de "a invata sa inveti".

A invata sa inveti

este cheia succesului intr-o lume dinamica, in continua schimbare,

in care individul este obligat sa invete de-a lungul intregii vieti.

Caci ce sunt competentele? Ce este o unitate de competenta? Citam din explicatiile oficiale: ""Competentele" descriu acele lucruri pe care elevul trebuie sa le stie, sa le inteleaga sau pe care sa fie capabil sa le realizeze la sfarsitul unui proces de educatie si de formare profesionala." Si cum -citam: "Criteriile sunt observabile si aplicabile, dar nu descriu metoda sau activitatea de evaluare", ramane tot ca sarcina a profesorului sa aleaga probele de evaluare (care stabilesc dovezile care se cer unei persoane pentru a-si demonstra competenta in atingerea unui rezultat de invatare) astfel incat sa asigure cresterea eficientei activitatii didactice in invatamantul profesional si tehnic.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.