DIDACTICA TEXTULUI NARATIV

DIDACTICA TEXTULUI NARATIV

nu exista text format exclusiv din prezentarea unor evenimente;

intr-o povestire: exista informatii care nu nareaza, dar au rol in intelegerea mesajului: descrierea personajelor, exprimare a sentimentelor, reflectii (= enclave non-narative - Claude Bremond);

Schema narativa : cuprinde 5 etape:   Situatia initiala (cine, unde, cand; = introducerea naratiunii)

Elementul modificator (intamplarea care produce ruperea echilibrului, declansand actiunea; elementul care

provoaca interesul; = element declansator, perturbator)

O serie de actiuni (personajele actioneaza unele pentru

stabilirea echilibrului, altele pentru mentinerea dezechilibrului)

Rezolvarea (stabilirea situatiei)

Situatia finala (incheiere prin stabilirea unui nou echilibru; o

situatie finala negativa determina continuarea actiunii

pana la instalarea unei situatii pozitive)

Reguli fiecarei etape ii corespunde un anumit spatiu;

ordinea etapelor

Voci narative autorul (persoana reala care scrie textul)

naratorul (cel care povesteste)

lectorul (public-tinta pe care il vizeaza)

Pactul cu lectura - textul propune cititorului sa fie acceptate anumite elemente din constructia lucrarii;

Caracterizarea personajelor directa autor (fizic / moral)

personaje (in functie de atitudinea pe care o au fata de acesta:

simpatie, resentiment, interes)

autocaracterizare

indirecta actiune

limbaj

atitudine

nume (rolul in desfasurarea actiunii)

mediu social / natural

statica (personaj surprins intr-un moment al existentei)

evolutiva / dinamica (actiunea se desfasoara pe mai multi ani)

Autocaracterizarea - in texte autobiografice, dramatice sau la persoana I.

Clasificarea personajelor:

- dupa rolul in actiune pacientul: personaj afectat de derularea evenimentelor, in opozitie cu

agentul; poate detine, alternativ, rolul de pacient si de agent;

agentul: isi fixeaza niste obiective, dorite sau neprevazute

influentatorul: ofera informatii pacientului; isi exercita influenta asupra

agentului;

informatorul: prin informatie, canalizeaza actiunea pozitiva a pacientului;

tainuitorul: impiedica informarea pacientului;

obligatorul: determina actiunea unui partener, caruia ii insufla constiinta

datoriei

interdictorul: influenteaza deciziile partenerului pentru a-l determina sa se

supuna unei interdictii

functionale (au un rol in) / non-functionale (fara rol, cu valoare

decorativa)

- dupa prezenta in actiune   subiectul: eroul

obiectul: scopul actiunii eroului

destinatorul: impiedica / ajuta; obligatoriu; = lucru, imprejurare,

abstractiune;

destinatarul: in favoarea lui se urmareste obtinerea obiectului (=

subiectul uneori)

adjuvantul

opozantul

Sarcini pentru elevi:

Descoperiti functiile personajelor din textul narativ indicat.

Notati, pentru personajele functionale, atributele: aspect fizic, trasaturi de caracter, relatii cu celelalte personaje, actiuni intreprinse.

Urmariti relatia dintre doua personaje.

SIMBOLURI IN NARATIUNE

Liviu Petrescu: in romanul Ion de Liviu Rebreanu:

CRUCEA - asimileaza extremele: calvarul, suferintele si moartea, afirmarea vietii biruitoare;

POMUL / MARUL - pe pamanturile obtinute de Ion = viata activa, biruitoare;

sub care naste Ana = durere, speranta;

sub care se desfasoara dragostea dintre Ion si Florica = viata biruitoare;

in final apare nucul = moartea (lui Ion)

- romanul ar trebui sa reprezinte ideea vietii universale;

- Padurea spanzuratilor a produs cele mai multe interpretari.

EVENIMENTE

- In naratiune exista un numar foarte mare de intamplari;

- evenimentele = intamplari care au consecinte pentru desfasurarea actiunii;

- desfasurarea evenimentelor: ordine cronologica (istorie) si o ordine stabilita de autor (naratiune); pot lua directii diferite: spre retrospectiva (analepsa) sau spre viitor (prolepsa;

- exista diferente de distanta intre momentul cronologic al istoriei si celelalte momente evocate (ceea ce s-a intamplat cu o ora inainte.);

- in functie de durata, evenimentele se diferentiaza;

NARATORUL

- cel care vorbeste in naratiune nu este o persoana, ci un aspect tehnic de organizare a naratiunii = narator, NU autor;

Organizarea naratiunii: naratorul → vizibil: in afara istoriei sau face parte din istorie (persoana I)

→ invizibil: in afara istoriei (persoana a III-a)

- nu este obligatoriu sa se manifeste ca subiect, = martor fara rol, adjuvant, opozant;

- poate prezenta istoria in timp ce se desfasoara sau dupa.

FOCALIZAREA

- naratorii aflati in afarar istoriei vorbesc din punctul de vedere al unui personaj sau a mai multora (instanta neutra) = focalizare;

- focalizator = cel care determina punctul de vedere: naratorul vorbeste, iar focalizatorul vede, judeca

- focalizare = modalitate de conducere a lectorului inspre personaje, spatii, obiecte, evenimente;

→ interna: se descopera realitatea prin ochii personajului;

→ externa: scriitorul nu mai stie ce gandeste personajul, doar ce face si ce spune);

→ zero: cititorul urmeaza personajul atat din interior, cat si din exterior;

RITMUL

= raportul dintre timpul real ocupat de desfasurarea evenimentelor si timpul ocupat in naratiune: al concordantei (reprezentarea unui dialog), al accelerarii (doua saptamani => o pagina), cu incetinitorul (un peisaj, o singura priveliste => trei pagini)

FRECVENTA

- stabilirea daca evenimentele sunt unice sau nu, daca au fost relatate de mai multe ori;

cuprinde formele repetitiei la toate nivelurile (cuvinte, culori, adjective .)