Formele de organizare a procesului de invatamant

FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE INVATAMANT

Formele de organizare a procesului de invatamant reprezinta modalitatile specifice de proiectare si de realizare a corelatiei profesor-elev determinate la nivel func-tional-structural, care, pe de o parte, reflecta continuturile angajate, iar, pe de alta parte, conditioneaza valorificarea acestora conform scopurilor pedagogice/didactice urmarite (vezi Curs de pedagogie - coordonatori Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, 1988, pag.216-219).

Premisele psihologice aflate la baza formelor de organizare a procesului de invatamant sunt evidente la nivelul structurii tridimensionale a personalitatii elevului/studentului.

a)  Dimensiunea globala a personalitatii elevului care este definitorie pentru trasaturile generale, dependente de calitatile speciei umane (capacitatea de invatare, inteligenta, creativitatea etc.) constituie premisa organizarii unui invatamant frontal eficient.

b)  Dimensiunea particulara a personalitatii, care este definitorie pentru trasaturile specifice, evidente la nivelul unor categorii de elevi, constituie premisa organizarii unui invatamant pe grupe eficient.

c)  Dimensiunea individuala a personalitatii, care este definitorie pentru trasaturile unice ale fiecarui elev, constituie premisa organizarii unui invatamant individual eficient.

invatamantul frontal reprezinta o forma de organizare a procesului de invatamant care structureaza corelatia functionala subiect-obiect astfel incat 'profesorul indruma si conduce activitatea tuturor elevilor din clasa', iar 'fiecare elev efectueaza ceea ce i se cere de catre profesor' (Tircovnicu, Victor, 1981, pag. 13).

Aceasta forma de organizare a corelatiei profesor-elev este specifica invatamantului pe clase si lectii - promovat de J.A.Comenius, cu peste 300 de ani in urma - care reprezinta, in esenta, o modalitate de activitate didactica/educativa colectiva, proiectata conform unui scop pedagogic comun, realizabil insa in grade diferentiate, in functie de posibilitatile fiecarui elev.

Avantajele invatamantului frontal sunt de natura sociala (eficienta economica, relevanta morala), pedagogica (orientare la nivelul educatiei intelectuale pentru insusirea cunostintelor fundamentale) si metodica (productivitate in planul perfectionarii activitatii profesorului).

Limitele invatamantului frontal sunt inerente caracterului magistrocentrist si diri-jist al predarii-invatarii, 'care nu poate asigura decat in rare cazuri participarea tuturor elevilor la procesul de instruire' (Tircovnicu, Victor, 1981, pag.24).

Depasirea limitelor semnalate presupune promovarea unor strategii de proiectare curriculara diferentiata, realizabile inclusiv prin 'alternarea organizarii frontale a invatamantului cu organizarea lui individuala si pe grupe' (idem, pag.28).

invatamantul pe grupe reprezinta o forma de organizare a procesului de invatamant care structureaza corelatia functionala subiect-obiect la nivelul unor microcolec-tivitati depistate, de regula, in cadrul clasei de elevi, plecand de la anumite trasaturi tipice care solicita strategii speciale de diferentiere a instruirii/educatiei.

invatamantul pe grupe reprezinta cea mai noua forma de organizare a corelatiei profesor-elev, fiind o creatie a curentului sociocentrist, promovat indeosebi la inceputul secolului XX (Roger Cousinet, A.S.Makarenko, Ovid Decroly. Peter Petersen etc).

Avantajele invatamantului pe grupe sunt evidente in cazul proiectarii unor microstructuri scolare flexibile - institutionalizate, de altfel, in conditiile unor discipline scolare: limbi straine, educatie estetica, educatie fizica, educatie tehnologica etc. - formate, de regula, din 3-8 membri, care asigura eficientizarea instruirii in conditii de interactiune si de cooperare, relevante inclusiv in cadrul invatamantului frontal (vezi Buzas, Laszlo, 1976).

Eficienta invatamantului pe grupe depinde de calitatea actiunilor angajate la nivelul unor strategii de diferentiere/individualizare a instruirii/educatiei care asigura orientarea preliminara a profesorilor in legatura cu modul de stabilire a grupelor si de elaborare a proiectului pedagogic in sens curricular. Aceste strategii asigura depasirea aspectelor critice constatate in practica scolii, mai ales. la nivelul organizarii grupelor in conditiile polarizarii acestora in jurul elevilor foarte buni-foarte slabi sau a unui stil e-ducational liberal-autohtar.

invatamantul individual reprezinta o forma de organizare a procesului de invatamant care structureaza corelatia functionala subiect-obiect la nivelul unor raporturi directe, nemijlocite, realizate intre profesor si elev in cadrul clasei sau in afara clasei, in mediul scolar sau extrascolar.

Aceasta modalitate de instruire este anterioara invatamantului frontal. Ea corespunde momentului in care societatea, pe de o parte, 'avea nevoie de un numar mic de persoane instruite', iar pe de alta parte nu beneficia de un numar adecvat de cadre specializate in instruirea si educarea copiilor.

invafamamtul individual evolueaza de la solutia extrema, inaplicabila social, in cadrul careia 'fiecare profesor lucreaza cu un elev in parte in ritmul acestuia', spre strategiile instruirii diferentiate care angajeaza un ansamblu de procedee de inspiratie curriculara, integrate in diferite actiuni didactice organizate frontal sau in grup: fise de munca individuala, teme pentru acasa individuale, sarcini de invatare (joc, munca sau creatie) individualizate in mediul scolar sau extrascolar etc. (vezi Tircovnicu, Victor, 1981, pag. 51-56).

- Vezi Formele de organizare a activitatii didactice, invatamantul frontal. invatamantul individual, invatamantul pe grupe.