Particularitati psihopedagogice privind motivatia invatarii la scolarul mic

PARTICULARITATI PSIHOPEDAGOGICE PRIVIND MOTIVATIA INVATARII LA SCOLARUL MIC

Studiile psihologice intreprinse asupra motivatiei invatarii la scolarul mic releva criterii diverse de ierarhizare a motivelor, in raport cu nivelul relatiilor pe care elevul este capabil sa le realizeze cu mediul social.

Invatarea de tip scolar isi are radacinile in formele de experienta spontana ale varstei prescolare care se impletesc cand cu manipularea obiectelor, cand cu jocul, cand cu unele forme elementare de munca.

Personalitatea scolarului in varsta de 6-7 ani se distinge prin modul in care se manifesta el in planul relatiilor cu ceilalti. Activitatile din gradinita vor fi contribuit mult la socializarea copilului, la cultivarea placerii, dar mai ales a nevoii de a veni in contact cu alti copii si de a comunica. In scoala continua sa se dezvolte contactele sociale dintre copii, se amplifica nevoia de a se afla in colectivitate, de a forma, impreuna cu ceilalti, grupuri, echipe care sa se intreaca cu alte echipe.

Mediul scolar, in care scolarul mic este primit, este insa complet diferit de cel familial, el fiind creat nu pentru a distribui satisfactii afective, cum se intampla in mod curent in ciclul prescolar, ci pentru o munca organizata, continua. Invatarea pune in miscare traseele interne ale dezvoltarii, propulsand-o spre noi stadii, facand sa creasca nivelul varstei mentale a copilului si, odata cu aceasta, posibilitatea lui de asimilare a noilor cunostinte.

Dascalii par convinsi de faptul ca impulsul cognitiv este - sau ar putea sa devina - cel mai puternic tip de motivatie in ceea ce priveste procesul invatarii in scoala. Aici intervine maiestria fiecaruia dintre noi in a conduce copilul spre o invatare constienta, sustinuta de impulsul sau de a vrea sa cunoasca mai mult si mai mult. Poate ca nu este prea mult sa spunem ca impulsul cognitiv este tipul cel mai important de motivatie in sfera invatarii constiente.

De aceea, pentru a putea obtine rezultate cat mai bune in activitatea cu elevii nostri, trebuie sa tinem cont si de "piedicile" existente in acest proces, pe care le putem ameliora. Noul mediu social, obositor dar si de temut, provoaca nu rareori copilului de 6-7 ani o frica paralizanta. De aici - importanta deosebita a socializarii prin gradinita care, interpusa intre familie si scoala, contribuie la atenuarea socului elevului de a se confrunta direct cu mediul scolar care aduce cu sine un climat mai rece si mai putin protector decat cel familial si chiar decat cel din gradinita, cu toate ca de putine ori este constientizat faptul ca acum incepe cu adevarat drumul lin si drept spre tainele cunoasterii.

Adaptarea la scoala, la ocupatiile si relatiile scolare, dar si dorinta de a invata presupun o oarecare maturitate din partea copilului, care sa-i insufle capacitatea de a se lipsi de afectivitatea ingusta din mediul familial si de interesele imediate ale jocului, pentru a patrunde intr-un nou univers, acela al cunoasterii si, mai mult, sa isi asume indatoriri.

Scoala constituie un mediu care, in locul unui grup restrans (cel de joc), ofera copilului o colectivitate si un asa-zis "loc de munca", activitatile din acest loc prezentand numeroase intrepatrunderi - de ordin mental, afectiv sau/si moral - care se constituie ca un important resort al dezvoltarii lui psihice.

Este deja bine cunoscut faptul ca o functionare deficitara a mecanismelor psiho-sociale se poate traduce printr-o serie de fenomene neprielnice integrarii socio-educative: relatii competitive exagerate, relatii conflictuale. De aici, necesitatea cunoasterii situatiei reale a climatului psiho-social din grupurile de elevi, in vederea gasirii unor procedee metodice de orientare a evolutiei grupului si de corectare a unei abateri de la modelul unei functionari optime.

Stimularea motivelor, trecerea lor din stadiul raporturilor directe cu performantele imediate ale invatarii (aprecieri, calificative) la necesitatea de a invata pentru progresul cunoasterii si autodepasire reprezinta un obiectiv pedagogic prezent - si mereu necesar - in intreaga activitate de educatie si de formare a personalitatii copilului.