Predarea / invatarea integrata - nivel superior de aplicare a principiului interdisciplinaritatii

Predarea / invatarea integrata - nivel superior de aplicare a principiului interdisciplinaritatii

Predarea reprezinta actiunea cadrului didactic de transmitere a cunostintelor la nivelul unui model de comunicare unidirectional, dar aflat in concordanta cu anumite cerinte metodologice care conditioneaza invatarea, in general. invatarea scolara, in mod special (Cristea S., 2000).

In invatamantul traditional predarea este definita ca fiind "procesul de prezentare organizata a unor cunostinte elevilor de catre cadre pregatite in acest sens" (Cucos C.,2006).

Continuturile predarii corespund dimensiunilor generale ale educatiei, prelucrare in raport de specificul fiecarei varste, trepte si discipline scolare, cu accente predominant intelectuale necesare pentru declansarea imediata a actiunii de invatare, realizata de elev in clasa si in afara clasei (Dragu A., Cristea S., 2003, pag.179).

Continutul predarii este atent dimensionat pentru ca transmiterea informatiilor sa poata avea loc. Predarea devine o relatie cu un obiect de cunoscut:

• propus de un subiect (invatatorul
• conform unei actiuni de inmagazinare care se organizeaza prin tratarea informatiei;
• ce angajeaza subiectul din punct de vedere psihologic, afectiv si cognitiv;
• inradacinat intr-o dorinta care se exprima prin asteptarea unei schimbari (ibidem).

Abordarea interdisciplinara a continuturilor educationale este astazi o provocare si in acelasi timp un imperativ pentru cadrele didactice si pentru toate nivelele de scolaritate. Mult teoretizata, interdisciplinaritatea are in contextul educational actual sanse sporite de abordare, odata cu asimilarea in practica scolara a noii viziuni educationale propuse prin reforma invatamantului. Atat reforma de orientare, cat si cea de structura si de continut, sustin interdisciplinaritatea ca un principiu de organizare si desfasurarea a procesului educational.

In Cadrul de referinta al Curriculumului National pentru Invatamantul Obligatoriu, principiile privind predarea si invatarea accentueaza urmatoarele idei:

• respectarea particularitatilor de varsta si individuale reper fundamental in construirea situatiilor de predare-invatare;
• diversificarea si flexibilizarea situatiilor de predare invatare prin utilizarea de metode si procedee variate, interactive care sa motiveze, sa stimuleze elevul, sa antreneze initiativa, imaginatia, creativitatea, dorinta de a invata;
• centrarea pe obiective care urmaresc formarea de capacitati, competente, atitudini
• centrarea pe elev in proiectarea activitatilor de invatare

Predarea integrata a cunostintelor este considerata o metoda, o strategie moderna, iar conceptul de activitate integrata se refera la o activitate in care se abordeaza metoda in predarea - invatarea cunostintelor (Petrescu P., Pop, V.,2007). Aceasta maniera de organizare a continuturilor invatamantului este oarecum similara cu interdisciplinaritatea, in sensul ca obiectul de invatamant are ca referinta nu numai o disciplina stiintifica, ci o tematica unitara, comuna mai multor discipline.

Predarea integrata a cunostintelor nu poate fi definita usor si nici suficient de riguros in acelasi timp. Aceasta datorita faptului ca este o notiune dinamica care sufera mereu modificari.

Termenul utilizat cel mai frecvent este cel de predare integrata a stiintelor: Aceasta denumire vrea sa sugereze faptul ca este o strategie ce presupune reconsiderari radicale nu numai in planul organizarii continuturilor, ci si in "ambianta" predarii si invatarii (Ciolan L.,2008).

Predarea integrata a stiintelor se fundamenteaza pe doua sisteme de referinta: unitatea stiintei si procesul de invatare la elev.

Ideea despre unitatea stiintei se bazeaza pe postulatul ca universul insusi prezinta o anumita unitate care impune o abordare globala. Constatarile si experimentele in domeniu recomanda integrarea predarii stiintelor ca un fel de principiu natural al invatarii (ibidem).

Predarea integrata se dovedeste a fi o solutie pentru o mai buna corelare a stiintei cu societatea, cultura, tehnologia. In invatamantul modern este tot mai evidenta necesitatea instruirii integrate.

Particularitati ale invatarii integrate:

• interactiunea obiectelor de studiu;
• centrarea pe activitati integrate de tipul proiectelor;
• relatii intre concepte din domenii diferite;
• corelarea rezultatelor invatarii cu situatiile din viata cotidiana;
• rezolvarea de "probleme" - cea mai importanta forta motrice a integrarii, relevanta practica;

Cei 4 piloni ai invatarii integrate sunt:

• a invata sa stii
• a invata sa faci
• a invata sa muncesti impreuna cu ceilalti
• a invata sa fii

o      a invata sa stii/ sa cunosti a stapani instrumentele cunoasterii; instrumentele esentiale ale invatarii pentru comunicare si exprimare orala, citit, scris, socotit si rezolvare de probleme, a poseda in acelasi timp o cunoastere vasta, dar si aprofundata a unor domenii principale; a intelege drepturile si obligatiile specifice unei societati democratice. Cel mai important aspect al acestui pilon este considerat insa a invata sa invete.

o      a invata sa faci a-ti insusi deprinderile necesare pentru a practica o profesie si a-ti insusi competentele psihologice si sociale necesare pentru a putea lua decizii adecvate diverselor situatii de viata; a folosi instrumentele tehnologiilor avansate.

o      a invata sa muncesti impreuna a accepta interdependenta ca pe o caracteristica a mediilor sociale contemporane; a preveni si a rezolva conflictele; a lucra impreuna cu ceilalti pentru atingerea unor obiective comune, respectand identitatea fiecaruia.

o      a invata sa fii a-ti dezvolta personalitatea si a fi capabil sa actionezi autonom si creativ in diverse situatii de viata; a manifesta gandire critica si responsabilitate; a valoriza cultura si a depune eforturi pentru dezvoltarea propriilor capacitati intelectuale, fizice, culturale; a manifesta simt estetic si a actiona pentru mentinerea unui climat de pace si intelegere.

Invatarea depaseste cadrul formal al scolii, nu mai este doar apanajul elevilor, fiind concentrata, ca activitate, mai ales in prima parte a vietii; evolutia si caracteristicile societatii contemporane au condus la afirmarea si necesitatea ideii de invatare pe tot parcursul vietii.

Organizarea invatarii pe criteriul disciplinelor formale clasice devine insuficienta intr-o lume dinamica si complexa, caracterizata de explozia informationala si de dezvoltarea fara precedent a tehnologiilor. O invatare dincolo de discipline, de rigiditatea canoanelor academice traditionale poate fi mai profitabila din perspectiva nevoilor omului contemporan.

Dintre strategiile didactice utilizate in abordarea interdisciplinara care favorizeaza invatarea integrata, amintim:

invatarea bazata pe proiect,

predarea in echipa formata din mai multe cadre didactice,

invatarea prin cooperare,

invatarea activa,

implicarea comunitatii,

aplicatii ale inteligentelor multiple, etc. 

In invatamantul primar abordarea integrata a continuturilor este o necesitate, data de nevoia fireasca a scolarului mic de a explora mediul apropiat, fizic si social, de a-l cunoaste si a-l stapani, preocupare ce este pe deplin intampinata in conditiile structurarii interdisciplinare a curriculum-ului. Aceasta, deoarece modul natural al elevilor de a invata despre ceea ce ii inconjoara nu este acumularea de cunostinte pe domenii ale stiintei, ci, dimpotriva, integrarea informatiilor, priceperilor, deprinderilor diverse in jurul unor teme care le-au starnit interesul sau a unor elemente de viata reala. De altfel, viata de adult ii va aseza pe indivizi in fata unor probleme ce presupun de cele mai multe ori cunoastere globala.

Studierea integrata a realitatii ii permite scolarului mic explorarea in mod global a mai multor domenii de cunoastere prevazute in programa, dar subordonate unor aspecte particulare ale realitatii inconjuratoare, asigurandu-i achizitia unor concepte si legitati fundamentale, a unor proceduri de lucru si instrumente de cunoastere a realului.

De asemenea, abordarea integrata a continuturilor educatiei scolare permite luarea in considerare a nevoilor de cunoastere a scolarilor mici si abordarea unor subiecte de interes pentru acestia in cadrul unor teme / proiecte mai cuprinzatoare, sugerate de documentele curriculare.

       Corelarea continuturilor, predarea tematica, predarea sinergica, integrarea curriculara - termeni cu semnificatii relativ echivalente - sunt solutii posibile pentru depasirea pericolului detasarii scolii de viata reala si transformarii acesteia intr-un cadru inchis fictional si denaturat. 

      Integrarea continuturilor disciplinelor de studiu, precum si a ariilor curriculare este considerata astazi principala provocare in domeniul proiectarii programelor scolare.

      Argumentele psihopedagogice in favoarea dezvoltarii unui curriculum integrat sunt multiple. Astfel, in planul profunzimii si solidaritatii cunostintelor dobandite printr-o atare abordare, plusul calitativ este evident:

• cei care invata identifica mai usor relatiile dintre idei si concepte, dintre temele abordate in scoala si cele din afara ei;
• baza integrata a cunoasterii conduce la o mai rapida reactivare a informatiilor;
• timpul de parcurgere a curriculum-ului este sporit.

In planul relatiilor interpersonale:

• integrarea curriculara si, in special, metoda proiectelor incurajeaza comunicarea si rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare;
• in timpul derularii proiectelor se dezvolta un "sens al comunicarii" si o perfectionare implicita a modurilor de grupare;
• elevii devin mai angajati si mai responsabili in procesul invatarii;
• curriculum-ul integrat promoveaza atitudini pozitive.

Invatarea intr-o maniera cat mai fireasca, naturala pe de-o parte si, pe de alta parte, invatarea conform unei structuri riguroase sunt extreme care trebuie sa coexiste in curriculum-ul integrat.

Parametrii structurarii curriculare integrate pot fi: conceptele transmise, deprinderile si abilitatile formate si aplicatiile realizate.

           Predarea interdisciplinara pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltarii elevului: intelectuala, emotionala, sociala, fizica si estetica. Interdisciplinaritatea asigura formarea sistematica si progresiva a unei culturi comunicative necesare elevului in invatare, pentru interrelationarea cu semenii, pentru parcurgerea cu succes a treptelor urmatoare in invatare, pentru invatarea permanenta.