Specificul scolii ca organizatie

SPECIFICUl SCOLII CA ORGANIZATIE

Organizatia este definita ca fiind un sistem de activitati structurate in jurul unor finalitati, care antreneaza un numar mare de indivizi ce detin statute si roluri bine delimitate.

Principalele caracteristici ale organizatiei sunt: existenta unor scopuri bine determinate, scopurile organizationale sunt transindividuale, un numar mare de indivizi interactioneaza in desfasurarea activitatilor, existenta unor activitati diferentiate functional si reglementate individual, existeta unor modalitati proprii de conducere a activitatilor.

Aceste caracteristici sunt specifice si scolii, care este definida de catre Emil Durkheim "un grup social care are o unitate si o fizionomie proprie, o organizatie asemanatoare cu cea a adultilor".

Organizatia scolara doreste sa devina o minicomunitate in comunitate, ordonata, atenta, bazata pe valori, cu o personalitate bine definita ce va deriva din conexiunea cu traditia locala si unde tinerii vor putea dobandi si in continuare abilitatile nceseare unei profesii utile si de interes.

Scoala poate fi privita ca o piramida la baza careia sunt asezati elevii, la nivelul intermediar sunt profesorii, iar in varf sunt asezati reprezentantii directiilor judetene si ai MECT. Nivelul intermediar reprezinta o prelungire a conducerii care asigura implementarea programelor de organele din varf. Intre aceste niveluri, ca in orice organizatie are loc comunicarea, care este de mai multe tipuri:

Comunicara interpersonala si comunicare organizationala

Comunicare formala si informala;

Comunicare pe oriznotala si pe verticala

Comunicare verbala, scrisa, nonverbala

Scoala, ca organizatie, are ca specific:

Este o organizatie care invata si produce invatarea;

Sunt prezentate doua activitati de baza, distincte si interdependente: activitatea managerial administrativa si activitatea pedagogica;

Regulile de eficienta sunt de tip calitativ si vizeaza procesele, calitatile personalitatii ce se formeaza;

Prezenta mai multor tipuri de membri in organisme de conducere, administrative, de realizare a procesului pedagogic;

Actioneaza reglementari de odin institutional dar si pedagogic;

Profesorul este supus numeroaselor asteptari, presiuni in exercitarea rolurilor.

Statutul profesorului, ca membru al organizatiei scolare se afla la limita dintre organizational si pedagogic, iar in exercitarea rolurilor, el trebuie sa echilibreze cele doua planuri, cu accent pe cel pedagogic.

In fiecare scoala se dezvolta o anumita cultura organizationala. Valorile dominante ce configureaza o cultura a dezvoltarii organizatiei scolare ar fi urmatoarele:

Orientarea spre actiune;

Orientarea spre client;

Accentuarea actiunilor de colaborare intre toti membrii organizatiei;

Cultivarea competitiei;

Stimularea si sustinrerea autoperfectionarii;

Cresterea responsabilitatii scolii, a profesorilor pentru calitatea rezultatelor;

Conducerea participativa;

Valorizarea parintilor si a comunitatii locale ca parteneri ai scolii.

Scoala, prin specificul ei, incurajeaza existenta si manifestarea subculturilor, care reprezinta una dintre sursele de progres a institutiei scolare. In raport cu criteriul grupului de referinta, putem vorbi de trei mari tipuri de culturi: cultura manageriala, cultura cadrelor didactice si cultura elevilor. Aceste tipuri, desi distincte, sunt interdependente, atat prin existenta unor elemente comune, cat si prin faptul ca existenta lor este conditionata una de cealalta

Climatul organizatiei scolare.

Prin climat desemnam ambianta intelectuala si morala care domneste intr-un grup, ansamblu perceptiilor colective si al starilor emotionale existente in cadrul organizatiei. Prin intermediul lor, individul isi manifesta atitudinile fata de modul de functionare al organizatiei, fata de colegi s.a. Climatul exprima starile generate de confruntare dintre asteptarile executantilor si conditiile oferite de organizatie. Climatul reprezinta stari subiective, indeosebi de ordin afectiv si moral. Acesta depinde de calitatea actiunilor intreprinse pentru asigurarea conditiilor de mediu fizic si social fara disfunctii organizatorice si functionale, respectiv de modul de constituire si de structura microgrupurilor de munca, de calitatea relatiilor de munca si de ambianta sociala de munca, de sistemul de apreciere a muncii, de actiunile existente pentru perfectionare si promovare, de sistemul de informare si de comunicatii, de stilul si metodele de conducere etc.

Organizatiile care invata nu pot fi obligate sa existe; presiunea exercitata de autoritate (inspector, director), ca detinator al informatiei corecte, unice, precum si presiunea exercitata de oferirea continua de informatii gata digerate, explicate, blocheaza, paralizeaza invatarea activa a grupului.

Descentralizarea este si ea unul dintre elementele definitorii ale unei organizatii, deci si a scolii. Actualmente, in virtutea modificarilor structurale, democratia, care are drept principii flexibilitatea, descentralizarea deciziilor, deschiderea ofertei de educatie etc., constituie o conditie importanta pentru unitatile educationale, ce tind sa se manifeste ca subiecti responsabili si liberi, "arhitecti" ai propriei vieti sociopedagogice.

Scoala incurajeaza, prin regulile si procedurile stabilite prin consens, prin responsabilitatile si rolurile liber asumate, prin procedurile si instrumentele de monitorizare si evaluare a procesului - un tip diferit de inteligenta fata de abordarile educationale traditinale; in loc sa se apeleze la recunoasterea cunostintelor sau la manevrarea detaliilor, scoala se focalizeaza pe capacitatea participantilor de a invata, de a intelege situatia- probelma cu care se confrunta