MODALITATI DE STIMULARE A CREATIVITATII LA VARSTA PRESCOLARA

MODALITATI DE STIMULARE A CREATIVITATII LA VARSTA PRESCOLARA

Gradinita cu program prelungit

'Daca un om isi urmeaza cu incredere visurile si se straduieste sa-si traiasca viata asa cum si-a imaginat-o, va avea un succes neasteptat in conditii obisnuite' (Henry David Thoreau)

Astazi, mai mult ca oricand, munca are un caracter creator, iar cunostintele si tehnicile se innoiesc continuu, gradinita si scoala avand sarcina sa-i pregateasca pe copii pentru a face fata noilor cerinte, sa gaseasca mijloacele cele mai eficiente pentru dezvoltarea creativitatii. Procedeele care stimuleaza procesul cautarii, al descoperirii, care trezesc curiozitatea si interesul copiilor, contribuie la formarea unei gandiri originale si productive, insusiri despre care se vorbeste tot mai mult in pedagogia contemporana.

Varsta de 3-7 ani se caracterizeaza printr-un remarcabil potential creator. Aceasta apreciere a fost in mod convingator demonstrata de numerosi psihologi si pedagogi: Ed. Claparede, J. Piaget, Al. Rosca etc. Studiile de pedagogie si psihologie prescolara nu prezinta uneori potentele autentice creatoare ale copiilor la aceasta varsta ci scot in evidenta totodata motivatiile de ordin psihologic si social privind intensificarea muncii prin angajarea tuturor factorilor educativi pentru dezvoltarea neintrerupta a creativitatii si inteligentei din frageda varsta.

In aceasta actiune, de mare raspundere, se intelege ca educatoarelor din gradinita le revine misiunea de a depista de timpuriu posibilitatile creative ale copiilor si de a crea toate conditiile optime de dezvoltare.

Se stie ca la prescolari si nu numai, creatia ca proces mental declansat si sustinut de creativitate se materializeaza in performantele pe care le ating copiii in privinta cunoasterii progresive a experientei sociale care circula, in privinta modului in care singuri rezolva situatiile conflictuale aparute in propria gandire intre cunoscut si necunoscut. Ceea ce realizeaza ei in activitatea ludica (in joc, desen, modelaj, activitati practice) sunt acte de creatie numai pentru ei nu si pentru altii, asa cum cere intre altele creatia propriu-zisa.

Pentru ca un copil sa ajunga in stadiul de a crea trebuie sa posede un anumit volum de cunostinte, de aceea educatoarea trebuie sa fie preocupata permanent de imbogatirea cunostintelor copiilor din cele mai diverse domenii de activitate. Astfel copiii isi insusesc expresii specifice mediului respectiv, pe care apoi le transpun in jocurile lor.

Analizand modul in care se manifesta in jocul lui specific, putem intelege nivelul pe care il atinge creatia si nuantele particulare pe care le comporta acest proces. Modul in care se comporta copilul in joc, ne ajuta sa intelegem nu numai asemanarea ci si deosebirea dintre creatia propriu-zisa si creatia ludica.

Creatia in sensul obisnuit al cuvantului este un proces care se sprijina pe cunoasterea stiintifica, temeinica a domeniului supus cercetarii. In creatia ludica este suficienta doar informarea empirica, generala.

Creatia ludica are in vedere, in primul rand, satisfactia personala imediata, chiar daca nemultumirea prilejuita de joc persista un anumit timp in constiinta copilului.

Procesul creatiei este intotdeauna continuu. El comporta adeseori intreruperi si stagnari, fara sa dauneze actului in sine. In sfarsit, greseala in creatie reprezinta un stop, o reluare, un sir de incercari mai mult sau mai putin reusite. Greseala in creatia ludica nu inseamna stagnare ci o noua inflacarare a imaginatiei, o crestere a interesului pentru activitate. Creatia ludica a prescolarului este activa si productiva. Asa se explica faptul ca prescolarul pune foarte multe intrebari in legatura cu situatiile problematice intalnite, intrebari la care singur gaseste raspunsul. Cu alte cuvinte, creatia ludica ca act care tinde spre descoperirea adevarurilor de mult cunoscute, ca act care tinde spre o realizare personala deosebita, nu se confunda cu creatia propriu-zisa.

Actul ludic poate fi apreciat ca improvizatie autentica, caci improvizatia este un act elementar de creatie. Improvizand sau jucandu-se, caci improvizatia este un joc, un divertisment placut si folositor, copilul isi gaseste cadrul de afirmare si dezvoltare. Expresia 'Sa zicem ca' folosita frecvent de copii si traita intens de ei in toate etapele jocului, pune in lumina actul creatiei sub forma improvizatiei, improvizatie inteleasa in sensul bun al cuvantului.

Erau necesare aceste probleme teoretice pentru noi, educatoarele, pentru a sti cum sa stimulam imaginatia creatoare de la cea mai frageda varsta.

In lucrarea de fata, vom acorda o atentie deosebita activitatilor desfasurate in spatiul sectorizat in clasa pe arii curriculare, unde copiii au posibilitati multiple de a-si dezvolta creativitatea datorita continutului bogat al acestor activitati.

Jocuri de rol

In cadrul acestora, copiii au desfasurat la inceput jocuri individuale

bazandu-se mai mult pe imitatie, iar mai tarziu jocuri colective, care au cuprins un numar tot mai mare de copii. La inceput s-au jucat 'de-a mama', 'de-a familia', 'de-a gradinita'. Pentru ca jocurile de rol sa se desfasoare cat mai bine, un rol important il are educatoarea in a asigura baza materiala care stimuleaza in mod creator activitatea copiilor. La sosirea copiilor in gradinita, materialul didactic trebuie sa fie asezat in spatiul sectorizat, pentru a le oferi posibilitatea de a alege pentru ziua respectiva locul unde se vor juca.

In jocul 'De-a gospodinele', in functie de ceea ce au vazut in familie, fetitele aranjeaza cu gust camera papusii, pun mobilierul si obiectele la locul potrivit, discuta probleme care framanta pe orice gospodina.

Urmarind copiii in cadrul acestor jocuri, aflam multe aspecte ale vietii de familie, de gradinita, ei transpunandu-se cu adevarat in rolurile alese, cautand sa indeplineasca sarcina jocului. Oricine urmareste jocul observa de cata creativitate dau dovada fetitele in organizarea si desfasurarea jocului.

Jocurile de constructie constituie un mijloc important de dezvoltare a gandirii. Atunci cand copilul construieste, se gandeste ce poate construi din betisoare sau rotite, cum sa le combine ca sa obtina un model, in toate aceste constructii copilul sprijinindu-se pe un suport material. Este suficient sa le pui la dispozitie o varietate de materiale necesare pentru ca ei sa creeze cele mai diversificate lucrari. Cerandu-le sa le interpreteze, copilul iti explica cu lux de amanunte constructia pe care a realizat-o. In jocul 'De-a telefonul' partenerii discuta ca adultii despre care le aud in familie, comunica unul altuia experienta personala pentru a-si usura reciproc munca la care sunt angajati imaginar.

In toate aceste jocuri ei isi incearca imaginatia si gandirea creatoare. Conduita copiilor este identica cu a acelora care le-au oferit modelul de comportare in viata sociala. Daca ar actiona in virtutea modelului, ei ar fi foarte putin activi, pentru ca la varsta lor ei nu retin tot ceea ce le ofera imprejurarile in care traiesc. Conduita lor devine creatoare tocmai pentru ca actioneaza in necunoscut prin propria experienta putina dar eficienta.

In cadrul acestor jocuri de constructie este pusa in valoare imaginatia creatoare personala atunci cand copiii realizeaza o multitudine de lucrari dintre cele mai variate cum ar fi roboti, pistoale, case, animale, figura umana, flori etc. Aceste jocuri le dezvolta copiilor atentia, spiritul de observatie, perseverenta, observandu-se mari progrese in creativitate de la o zi la alta.

Dramatizarile constituie punerea in practica a povestirilor, prin interpretarea personajelor povestirii de catre copii. De obicei, copiii dupa ce asculta povestile au tendinta de a le folosi in relatiile dintre ei atunci cand se joaca 'De-a ridichea uriasa', 'Casuta din oala', 'Coliba iepurasului' etc.

Este bine ca educatoarea sa se integreze in aceste jocuri in calitate de coparticipant, alaturi de copii si in aceasta calitate cu mult tact pedagogic, va orienta jocul catre acele episoade in care eroii savarsesc acte frumoase demne de lauda si de imitat. Problema esentiala este de a stimula copiii sa transpuna povestirile in planul jocului oferindu-le baza materiala necesara. Aceasta corespunde unei tendinte firesti a prescolarului de a imita eroii povestirilor care il impresioneaza.

Educatoarea trebuie nu numai sa incurajeze acest gen de jocuri, menit sa sporeasca forta de influenta educationala a povestirii, dar sa le si initieze antrenand mult creativitatea copilului.

Activitatile practice desfasurate sub indrumarea educatoarei, formeaza si le dezvolta copiilor componentele principale ale creativitatii, astfel incat ei sa realizeze lucrari frumoase, prin imbinari de culori si de modele.

Cred ca in nici un alt sector de activitate nu se vede mai pregnant creativitatea copiilor ca aici, unde prin abundenta de materiale, pot crea cele mai variate lucrari cu ajutorul carora se organizeaza expozitii. In cadrul acestor activitati, copiii folosesc materiale din natura: seminte, frunze, fire de lana, coji de ou, capace cu ajutorul carora creeaza obiecte pe care le pot oferi altora. Spiritul creativ nu se reflecta numai in lucrarile individuale, ci si in cadrul activitatilor colective, copiii realizand diferite tablouri, colaje.

Pentru a stimula creativitatea copiilor, educatoarea trebuie ca in toate ocaziile sa dea ea insasi dovada de calitati creatoare.

Activitatile artistico-plastice desfasurate la sectorul 'Arta' cultiva creativitatea copiilor prin tema lor variata si a materialului folosit. Punandu-le copiilor la dispozitie acuarele, pensoane, foi de desen si sugerandu-le o anumita tema vom observa ca fiecare lucrare are originalitatea sa in functie de experienta individuala.

Creativitatea copilului este vizibila si prin activitatile de modelaj, unde copilul are posibilitatea sa manuiasca plastilina prin diferite tehnici de lucru, astfel incat sa redea imagini din lumea inconjuratoare sau care exista in imaginatia lui. In cadrul acestor activitati mana, la inceput greoaie, cauta sa devina cu vremea instrumentul rara gres supus ordinelor mintii noastre. Dar intre mintea omului si mana care executa sta ochiul care trebuie supus neincetat la exercitiul corespondentei: 'Mana trebuie sa execute poruncile ochiului si ale creierului' spunea pictorul N. Tonitza.

Consideram ca prin aceste mijloace am reusit sa depistam unele aptitudini al copiilor inca din perioada prescolara, le-m imbogatit si le-am cultivat, trezind si sustinand interesul copiilor pentru activitatea creatoare. Totodata am promovat o activitate diferentiata in scopul sprijinirii copiilor cu posibilitati mai mari, pentru a incuraja depasirea obisnuitului, pentru a sustine spiritul creator, pentru a lasa camp larg inca de la aceasta varsta.

In ansamblul strategiei didactice adoptate, educatorul poate apela la modalitati care sa vizeze in mod deosebit unul sau altul dintre factorii psihici ai creativitatii (gandire, aptitudini, imaginatie, caracter).

'Una dintre cele mai importante premise ale creativitatii consta in disponibilitatea de a relua totul de la capat, de a considera ca nimic nu este definitiv, ca nici un proces nu este incheiat odata pentru totdeauna' (E. Landau)

BIBLIOGRAFIE:

1. Bouillerce, Brigitte, Carre - 'Cum sa ne dezvoltam creativitatea', Ed. Polirom, 2002

2. Caluschi Mariana - 'Grupul mic si creativitatea', Ed. Cantes, Iasi, 2001

3. Moraru 1. - 'Psihologia creativitatii', Ed. Hyperion XXI, Bucuresti, 1993