Cum sa mananci ca sa nu te ingrasi - metoda

CUM SA MANANCI CA SA NU TE INGRASI - METODA

Iata-ne ajunsi in miezul problemei. Capitolele precedente vi s-au parut, poate, putin cam lungi, data fiind nerabdarea pe care o aveati de a ajunge la metoda propriu-zisa, pentru a aplica, fara intarziere, noile principii care trebuie sa va inlesneasca realizarea obiectivului: pierderea in greutate, fara ca sa va mai ingrasati vreodata; si aceasta, continuand sa duceti o viata sociala, familiala si profesionala neschimbata.

Dar insist foarte mult - adresandu-ma in special celor care ar avea tendinta sa nu-i dea importanta - asupra faptului ca lectura capitolelor precedente este absolut indispensabila pentru ca aplicarea in practica a acestor principii sa fie bine inteleasa si sa devina un succes. Este, cu adevarat, esential sa cunoasteti anumite mecanisme si, astfel, sa va scoateti pentru totdeauna din minte idei primite de-a gata, ca aceasta care se refera la calorii.

Asa cum am aratat mai sus, descrierea metodei se va face in doua etape:

1. - pierderea propriu-zisa in greutate;

2. - mentinerea echilibrului ponderal, adica faza de stabilizare sau "ritmul de croaziera".

A. PIERDEREA IN GREUTATE - FAZA I

Primul lucru care trebuie facut cand incepi sa pui in aplicare un proiect - care mai este si un proiect ambitios - este sa-ti fixezi un obiectiv.

Prin urmare, trebuie sa determinati care este numarul de kilograme pe care le aveti in exces, fiind constienti de faptul ca fiecare organism are o sensibilitate proprie. Exista mai multi factori care pot explic diferenta: sexul, varsta, trecutul alimentar, istoricul dietetic, ereditatea. De aceea, este greu de spus cate kilograme veti putea pierde intr-o saptamana. Pentru unii, va fi un kilogram, pentru altii, mai putin. In alte numeroase cazuri, s-ar putea obtine o scadere importanta la inceput, apoi una mai lenta. Nu fiti nelinistiti daca, pentru dumneavoastra, acest proces va fi mai lent decat la o alta persoana din anturaj. Poate ca v-ati facut deja o idee mai mult sau mai putin precisa despre kilogramele pe care doriti sa le pierdeti. Stiu, de exemplu, ca, daca ati putea scapa de 4-5 kg (din cele 10-12, pe care le aveti in exces), ati fi foarte fericiti.

In ceea ce ma priveste, eu va incurajez sa fiti mai exigenti. Fara indoiala ca sunteti ambitiosi in viata profesionala. Fiti, prin urmare, si in privinta greutatii dumneavoastra.

a. ALIMENTELE SUB STRICTA SUPRAVEGHERE

Stiu din experienta ca, din punct de vedere psihologic, nu este bine sa incepi prin a nega. Si, foarte mult timp, am incercat sa insist, mai intai, asupra aceea ce este permis, inainte de a semnala ce nu este. Dar, in realitate, este destul de complicat, deoarece lista lucrurilor permise este atat de lunga, incat nu s-ar mai termina. In schimb, ce este interzis se afla pe o lista mult mai scurta, dar mult mai importanta, asa ca este mai bine sa ne ocupam de ea, in primul rand.

a. ZAHARUL

Este campion la toate categoriile de glucide rele.

Zaharul ar trebui sa fie insotit intotdeauna de simbolul pericolului. Pentru ca este un produs care poate fi periculos, cand este consumat in cantitate mare, asa cum este, din pacate, cazul majoritatii contemporanilor nostri si, mai ales, al copiilor.

I-am consacrat un capitol intreg, pentru ca este indispensabil sa fiti convinsi o data pentru totdeauna de rolul sau nefast in alimentatie si de consecintele sale, nu numai in privinta excesului ponderal, ci mai ales in privinta oboselii (vezi capitolul asupra hipoglicemiei), a diabetului, gastritelor, ulcerelor, cariilor dentare si maladiilor coronariene.

Dar zaharul este indispensabil, poate ca va ganditi dumneavoastra. Ei bine, nu! nu este indispensabil. Dovada este ca, timp de zeci de mii de ani, omul nu 1-a avut la dispozitie si nu i-a fost rau din cauza asta, ci dimpotriva.

Zaharul, cu mai putin de doua secole in urma, era inca un produs de lux, putin accesibil pentru majoritatea oamenilor. Astazi, zaharul face aceleasi ravagii cat alcoolul si drogul la un loc.

Dar, veti intreba, daca suprimam zaharul in totalitate, cum ii vom putea pastra procentul minim indispensabil din sange?

Buna intrebare!

Aflati ca organismul nu are ce face cu un aport exterior de zahar (de altfel, tocmai in acest caz este perturbat, la nivelul glicemic) caci el stie sa si-l fabrice singur, sub forma de glucoza, cand are nevoie, si asta si prefera, glucoza fiind, intr-adevar, singurul carburant al organismului.

Pe masura ce organismul isi determina nevoile de zahar, acesta din urma este fabricat direct din rezervele de grasime. Grasimile sunt, pur si simplu, transformate in glucoza.

De aceea, nu mai consumati zahar!

Din doua una: ori va lipsiti de el, si eu va felicit, ori il inlocuiti cu un indulcitor de sinteza[1].

b. PAINEA

Painea ar fi putut face obiectul unui capitol intreg, caci sunt multe de spus despre ea. De bine, in cazul "painii bune", atat de rara in zilele noastre, dar mai ales de rau, in cazul produsului de proasta calitate, care este vandut in marea majoritate a brutariilor.

Painea obisnuita este fabricata cu faina cernuta (fara sa mai vorbim de aluaturile industriale congelate) si, de aceea, este total lipsita de ceea ce este necesar unui metabolism normal. Pe plan nutritiv, ea nu aduce nimic altceva decat energie sub forma de glucoza.

Pe plan digestiv, painea nu aduce decat tulburari, dat fiind ca toate elementele care ar fi trebuit sa-i asigure o buna digestie au disparut in procesul de rafinare a fainii.

De altfel, cu cat o paine este mai alba, cu atat este mai "rea". Pentru ca albeata indica un grad inalt de cernere a fainii.

Painea cu tarate[2] sau painea integrala, fabricata dupa moda veche, cu faina necernuta, este mult mai acceptabila, pentru ca ea contine fibre (celuloza). Cantitatea de glucoza pe care o elibereaza este cu mult inferioara celei din painea alba. Deci "ingrasa" mai putin.

Dar, oricat ar fi de buna, si aceasta paine va fi suprimata de la masa. In schimb, va trebui sa mancati paine, in cantitate normala, la micul dejun, asa cum vom vedea, in detaliu, mai tarziu.

Va ingrijoreaza cumva suprimarea painii? Daca da, va voi linisti imediat.

Daca sunteti un consumator obisnuit cu paine alba cum este cazul pentru 45% din populatie, nu aveti nimic de pierdut, daca nu o mai mancati (cu exceptia kilogramelor). In schimb, aveti totul de castigat, pentru ca este atat de daunatoare sanatatii dumneavoastra, incat hotararea luata este foarte inteleapta.

Daca insa mancati exclusiv paine neagra sau paine integrala, fabricata din faina necernuta (ceea ce dovedeste ca aveti deja o buna cultura dietetica), riscati, intr-adevar, sa pierdeti ceva, mai ales la nivelul tranzitului intestinal.

Dar fiti pe pace, nu numai ca veti putea s-o mancati la micul dejun, in continuare, dar va vom recomanda, in compensatie, consumul de legume bogate in fibre, al caror rol in tranzitul intestinal este la fel sau chiar mai important.

c. FAINOASELE

Fainoasele sunt constituite din amidon. Acestea sunt, in majoritate, glucide rele, iar unele vor trebui sa fie excluse.

Cartoful

Primul dintre fainoase este cartoful. Ca anecdota, va relatam ca, in 1540, cand a fost adus din lumea noua, de catre navigatori, francezii au aruncat cu buna stiinta aceasta radacina buna de dat doar la porci. Au considerat-o atat de rea, incat au refuzat s-o consume, ceea ce, nu s-a petrecut cu popoarele nordice - germani, scandinavi, irlandezi care au adoptat-o. Trebuie sa marturisim ca nu prea aveau incotro, fiindca deseori altceva de mancare nici nu prea gaseau.

Francezii au tratat cu dispret acest "tubercul pentru porci", timp de peste doua secole.

Au trebuit sa astepte publicarea, in 1789, a Tratatului privind cultivarea si folosirea cartofului, scris de Parmentier, pentru ca sa se decida sa consume tuberculul in chestiune.

Mai tarziu s-a descoperit ca acesta era plin de vitamine si de saruri minerale, dar ca isi pierdea majoritatea calitatilor prin fierbere si, mai ales, prin curatarea cojii.

Experimente recente demonstreaza ca glucoza eliberata de cartof in cadrul proceselor metabolice este foarte mare.

Dieteticienii traditionali clasifica, in general, cartoful ca "zahar lent", ceea ce este o eroare. In raport cu un indice 100, care este cel al glucozei pure, s-a putut demonstra ca indicele cartofului este 70, ceea ce face din el unul dintre glucidele rele, in ciuda complexitatii moleculei sale de hidrat de carbon (vezi capitolul II). In afara de aceasta, s-a putut verifica faptul ca prelucrarea industriala a cartofului (piureul instant) ii face sa creasca indicele glicemic la 95.

Prin urmare, uitati-va la cartoful aburind, din farfuria dumneavoastra, cu cel mai adanc dispret!

Dar cartoful se poate si praji, iar aici simt cum hotararea dumneavoastra se zdruncina.

Cartoful prajit, in sine, este un aliment glucido-lipidic, intru-catva ca painea cu unt. El nu poate fi consumat fara riscul de a va ingrasa, deoarece uleiul de prajit care il imbiba va fi stocat sub forma de grasime de rezerva.

Friptura cu cartofi prajiti este deci o erezie!

Alungati-va din minte imaginea aceasta, care este a celei mai proaste combinatii alimentare! Lipidele din carne si glucidele rele din cartofii prajiti constituie un amestec contra naturii.

Eu stiu cat va costa abandonarea acestui fel "national", dar este pretul care trebuie platit pentru a va atinge obiectivul. Cand veti fi ajuns la rezultat, nu veti regreta.

Citind capitolul asupra digestiei, veti intelege si mai bine pericolul reprezentat de amestecul de carne si glucide si va veti da seama pentru cat de multe tulburari intestinale si efecte secundare este raspunzator. Ati putea face si singuri acest joc de cuvinte: "Nici un cartof, daca vrei sa nu fii o cartoafa".

De vreo doua ori pe an, mi se mai intampla, totusi, nu sa cedez in fata unor cartofi prajiti, ci sa hotarasc deliberat sa-i mananc (atunci cand nu mai ai nici un gram de dat jos, poti hotari orice), dar nu oricum. Pentru ca, daca tot te abati, macar sa bei cupa placerii pana la fund si sa alegi tot ce e mai bun. Daca vreti sa limitati considerabil paguba, atunci mancati cartofii prajiti cu salata. Este excelenta, dar, mai ales, fibrele de celuloza din salata permit, intr-un fel, captarea amidonului si fac din acest amestec o glucida care elibereaza glucoza intr-o cantitate extrem de limitata.

Atunci cand va comandati friptura, la restaurant, formati-va reflexul de a intreba imediat cu ce garnitura este servita. Exista intotdeauna si altceva in afara cartofilor. Luati fasole verde, rosii, spanac, vinete, telina, conopida, dovlecei. Iar daca, din nefericire, nu sunt decat garnituri care contin glucide rele; atunci luati numai salata verde.

Acasa, folositi-va de acelasi reflex, cand trebuie sa alegeti legumele cu care veti servi carnea.

Fasolea uscata

Unii se asteapta, desigur, sa condamn fara rezerve fasolea uscata, pentru ca am spus cele mai de sus, cu privire la cartof. Ei bine, se insala! In prima versiune a cartii de fata, nu crutam nici fasolea si nici cel mai nobil mod de a o prepara: iahnia.

Astazi, imi recunosc greseala si imi cer iertare de la locuitorii din Castelnaudary, dar, mai ales, de la fratii Spanghero, pentru ignoranta mea.

De atunci, am descoperit cu surprindere si mare satisfactie virtutile bobului de fasole. Acesta trebuie clasificat printre glucidele bune, dat fiind ca prezinta un incide glicemic foarte scazut.[3]

Totusi, va recomand sa evitati fasolea uscata in Faza I, cu exceptia cazului in care va hotarati s-o consumati in exclusivitate, la micul dejun, in locul painii negre.

Vom reveni ulterior asupra acestui element, care va putea face obiectul unui consum - in limite rationale - in Faza II.

Orezul

Orezul, la origine si asa cum era consumat, prin traditie, de catre asiatici, este - in sine - un aliment complet, deoarece contine toate elementele nutritive indispensabile pentru mentinerea vietii.

In schimb, orezul alb, consumat - in general - astazi, este foarte rafinat. Si asta intr-o asemenea masura, incat nu-i mai ramane aproape nici un fel de elemente nutritive, cu exceptia unuia de care te-ai lipsi bucuros: amidonul.

Orezul obisnuit (decorticat) trebuie, prin urmare, exclus, pentru ca - la fel ca si faina cernuta - este o glucida rea, care elibereaza o mare cantitate de glucoza.

Dimpotriva, orezul complet si, chiar mai bine, orezul salbatic canadian vor putea intra in meniul dumneavoastra, cu conditia de a nu le manca impreuna cu lipidele (unt sau branza). Asociat cu rosiile (scazute prin fierbere) si cu ceapa, poate constitui un fel complet, bun pentru intreaga familie si apreciat de toata lumea (vezi reteta din anexa).

La restaurant se intampla sa gasesti foarte rar orez neprelucrat, ceea ce este, cu adevarat, un mare pacat.

Probabil ca aceasta absenta se datoreaza aspectului sau gri-maroniu.

Porumbul

Porumbul este cultivat de secole si, totusi, este mancat doar de cateva decenii.

Acum patruzeci de ani, nu gaseai o cutie cu porumb in toata Europa, pentru ca era un aliment rezervat exclusiv animalelor.

In Statele-Unite, porumbul a fost folosit - pana in 1929 - la ingrasatul animalelor.

Dar seceta din acel an a decimat turmele si i-a ruinat pe fermierii din Middle-West. A urmat o perioada de adevarata foamete si pentru ca nu se mai puteau manca vitele, care murisera, populatia infometata a mancat hrana acestora sau ceea ce mai ramasese din ea.

Astfel, America a inceput sa consume porumb, obisnuinta care a fost adusa si in Europa, o data cu ocupatia americana de dupa razboi.

Cum sa te mai miri, astazi, ca porumbul are un indice glicemic ridicat ceea ce-l clasifica printre glucidele rele - de vreme ce a folosit secole intregi la ingrasatul vitelor? Dar mai interesant de stiut este faptul ca prelucrarea industriala a porumbului ii mareste considerabil indicele glicemic, ceea ce face ca pop-corn-ul si corn-flakes-urile sa aiba o putere hiperglicemica, altfel spus, de ,,supraingrasare".

Pastele

Chiar daca este vorba de paste fainoase proaspete, este mai bine sa le excludeti din alimentatie. Prin natura lor, pastele sunt glucide rele, fabricate, aproape intotdeauna, din faina cernuta, cu adaos de lipide: unt, oua. branza, uleiuri etc. Si, sa ne scuze creatorii faimoaselor slogane publicitare, dar, cu, cat sunt mai "bogate", cu atat pastele devin mai glucido-lipidice si, astfel, contrarii principiilor noastre.

Va inteleg amaraciunea la gandul ca trebuie sa suprimati pastele, pentru ca - atunci cand sunt proaspete si bine facute - sunt de-a dreptul delicioase.

Totusi, daca din nefericire sunteti serviti cu paste proaspete (pentru ca celelalte nu merita decat un profund dispret), aveti forta de a nu va atinge de ele, cat timp sunteti in Faza I, adica in faza de pierdere in greutate. Atunci cand ati atins "ritmul de croaziera" din Faza II, gustati-le, daca sunteti siguri ca merita acest sacrificiu.

Cat despre pastele integrale, adica acelea fabricate din faina necernuta, vor putea face parte din alimentatia normala a Fazei II si va voi spune mai tarziu in ce moment al zilei este mai convenabil sa le mancati.

Pastele complete sunt clasificate in categoria glucidelor bune, in masura in care indicele lor glicemic este numai de 45.

Trebuie, totusi, sa deplangem faptul ca acest produs este clasificat (in Franta), in mod abuziv, printre produsele dietetice. Comerciantii pot, astfel, sa le vanda de 2-3 ori mai scump decat pastele normale, ceea ce este cu atat mai scandalos, cu cat pretul lor de cost este mai mic, dat fiind ca materia prima sufera mai putine prelucrari industriale.

In tarile nordice, si mai ales in Germania, pastele integrale sunt vandute la acelasi pret ca si celelalte. Putem deci spera ca deschiderea definitiva a frontierelor europene sa reglementeze aceasta situatie intr-un mod fericit.

Celelalte "glucide rele"

M-am extins, in mod deliberat, asupra celor mai importante, a celor pe care le consumati cu regularitate si la care va trebui sa renuntati cel putin temporar.

Exista si alte glucide rele: veti gasi o lista exhaustiva la sfarsitul capitolului II. Este mai bine sa le cunoasteti, ca sa le puteti evita cat nu e prea tarziu, cand le intalniti intr-un meniu, intr-o mancare sau in farfuria dumneavoastra. Sa citam, la gramada cus-cusul, ca si toate celelalte cereale prelucrate si imbogatite cu grasimi, zaharuri si caramel, pe care le mancati deseori la micul dejun, ca sa avem constiinta impacata.

Cat despre linte, naut, mazare uscata, v-ati fi asteptat sa le vedeti figurand in aceeasi lista. Le vom rezerva insa un tratament de favoare, pentru ca, desi sunt fainoase, au avantajul de a nu elibera decat o cantitate redusa de glucoza. Vor fi excluse, totusi, din Faza I, dar vor putea fi integrate dupa aceea in meniu, in cadrul fazei de stabilizare.

In afara de acestea, mai exista un fel deosebit de glucide, despre care vreau sa vorbesc in continuare: fructele.

d. FRUCTELE

Fructul este un subiect tabu si, daca - din stangacie - as indrazni sa spun ca este mai bine sa-l suprimati din alimentatie, multi dintre dumneavoastra ar inchide cartea la aceasta pagina si nu ar mai continua lectura, atat ar fi de scandalizati de o asemenea sugestie.

Pentru ca, in cultura noastra, fructul este un simbol. Un simbol de viata, de "bogatie" si de sanatate. Fructul este, inainte de toate, o sursa de vitamine, in orice caz, asa se considera. Ma grabesc sa va dau toate asigurarile; nu vom suprima fructele. Insa va trebui sa le mancati intr-un mod diferit si sa va bucurati de binefacerile lor fara a suferi si inconvenientele lor. Pentru ca sunt mult mai greu de asimilat decat ati crede.

Fructul este alcatuit din celuloza, dar este si o glucida, deoarece contine "zahar" sub forma de fructoza. Iar fructoza trebuie sa faca obiectul unei atentii cu totul speciale, pentru ca se transforma in glicogen (energie disponibila rapid). Din fericire, cantitatea de zahar din fructe nu este prea mare si, oricum este eliberata in cantitate mica, datorita fibrelor pe care le contin acestea. Cantitatea de energie transformata nu constituie o problema. In orice caz, este o energie care va fi folosita pentru nevoile imediate. Regula importanta (si daca ar trebui sa retineti doar una, atunci pe asta s-o retineti) este ca fructele - in general - nu pot fi combinate cu nimic altceva; nici cu lipide si nici cu proteine.

Aceasta observatie nu este facuta doar in lumina pierderii in greutate care ne intereseaza. Ea se bazeaza pe legile chimiei digestiei. Cand sunt mancate intr-o combinatie, fructele perturba digestia altor alimente digerate si, cu aceeasi ocazie, isi pierd majoritatea proprietatilor (vitamine etc.) pentru care au fost mancate. De aceea, cea mai grava greseala pe care o puteti face este sa consumati fructe la sfarsitul mesei.

Pentru ca va ghicesc sceptici, va voi da chiar aici cateva explicatii, desi acesta este subiectul capitolului despre digestie.

Amidonul trebuie obligatoriu - pentru a fi digerat - sa fie insotit de o enzima, numita ptialina, si care este secretata la nivelul salivei. Majoritatea fructelor au proprietatea de a distruge ptialina. De aici, rezulta ca amidonul nu mai este digerabil in prezenta fructelor. Bolul alimentar ramane, prin urmare, ,,in suferinta" in stomac, unde va fermenta sub actiunea caldurii si a umiditatii. Consecinta directa a acestui fenomen va fi o anumita balonare datorata gazelor precum si tulburarile digestive, in general. Poate ca deja intelegeti mai bine unele simptome care va sunt familiare.

Cand fructele sunt consumate impreuna cu lipidele si proteinele, de exemplu carne sau branzeturi, ele raman blocate un timp anume in stomac, in loc sa treaca - asa cum ar trebui - in intestin, unde sunt digerate normal. Dar carnea are proprietatea de a ramane mai multa vreme in stomac, unde sufera cea mai importanta faza din digestia sa, multumita unor enzime adecvate.

Fructele vor ramane prizoniere in stomac, unde, sub efectul caldurii si al umiditatii, vor fermenta, producand chiar si alcool. Deci toata digestia va fi perturbata.

In acelasi timp, fructele isi vor pierde toate proprietatile (vitamine), dar - cum o nenorocire nu vine niciodata singura - metabolismul proteinelor va fi si el tulburat, de aici aparand balonarile datorate putrefactiei anormale.

Fructele trebuie deci consumate singure Iata o regula care ar trebui invatata la scoala. Copiii nostri ar avea mai putine probleme gastrice. Dar, la varsta lor, organismul are alte resurse pentru a reactiona. In schimb, pentru un adult - si in special, o persoana varstnica - fructele la sfarsitul mesei sunt o adevarata otrava

Si, atunci, cand trebuie mancate?

De fiecare data cand sunteti pe stomacul gol. Dimineata, de exemplu, inainte de micul dejun. Dar, dupa aceea, va trebui sa asteptati, pana sa incepeti sa mancati, astfel: o jumatate de ora, daca micul dejun este glucidic (adica pe baza de cereale, de exemplu) si o ora, daca este lipidic (oua, sunca, branzeturi).

De asemenea, veti putea manca fructe seara, tarziu, inainte de culcare. Adica, la cel putin 2-3 ore dupa ce ati luat cina.

Pentru cei care au probleme de insomnie (care, de altfel, ar trebui sa se rezolve in parte datorita metodei de alimentatie expuse in aceasta carte), se recomanda sa nu consume portocale la culcare, vitamina C avand un efect care stimuleaza starea de trezie.

Un fruct poate-fi consumat, eventual, si la mijlocul dupa-amiezii. Dar va trebui sa va asigurati ca a trecut suficient timp de la pranz (circa trei ore) si ca mai este destula vreme pana la cina (cel putin o ora).

Puteti chiar sa luati mese compuse numai din fructe. Cu conditia sa nu mancati decat atata.

Lamaia aproape ca nu contine zahar, de aceea, puteti sa-i beti sucul (neindulcit) in orice moment sau sa-l folositi la mancare.

Totodata, evitati pepenele galben la inceputul mesei, pentru ca el ar provoca o mica secretie de insulina susceptibila, de a "capta", dupa aceea, lipidele din felul principal.

Voi incheia aceste randuri cu privire la fructe printr-o precizare suplimentara. Pe cat posibil, mancati fructul impreuna cu coaja. Ea contine celuloza, ceea ce va ajuta in tranzitul intestinal; in coaja se afla cea mai mare cantitate de celuloza (si, uneori, chiar vitamine).

Coaja fructelor limiteaza puterea lor glicemica. Deci veti slabi mai mult (sau va veti ingrasa mai putin), daca respectati aceasta regula.

Dintre alimentele pe care trebuie sa le supravegheati cu cea mai mare strictete, ne-au mai ramas de prezentat bauturile si, in primul rand, alcoolul.

e. ALCOOLUL

Alcoolul ingrasa! Asa credeti, pentru ca asa vi s-a spus. Poate ca ati avut si remuscari la gandul ca toate kilogramele dumneavoastra excedentare trebuie puse pe seama alcoolului, asa cum se insinueaza. Nu era nevoie sa cautati mai departe. Vom incerca sa stabilim, cu obiectivitate, care este situatia in aceasta privinta.

Este adevarat ca alcoolul ingrasa. Dar mult mai putin decat zaharul, painea alba, cartofii si orezul. De aceea, dupa ce ati pierdut kilogramele in exces, puteti reintroduce rapid vinul, intr-o cantitate absolut acceptabila (circa o jumatate de litru pe zi). Alcoolul ingrasa pentru ca este o glucida rapid metabolizata si pusa in rezerva imediata, dupa ce a stimulat secretia de insulina. Dar aceasta se intampla in special cand sunteti pe stomacul gol. Cand este deja plin, mai ales cu protide-lipide (carne, peste, branzeturi), alcoolul se metabolizeaza mai putin rapid, prin combinarea sa cu alimentele, si produce, astfel, o cantitate redusa de grasimi de rezerva.

Cele care trebuie sa fie eliminate hotarat sunt bauturile aperitive. Daca nu puteti altfel, si trebuie sa tineti companie invitatilor dumneavoastra, atunci luati o bautura nealcoolizata, un suc de rosii sau un Perrir.

Singura bautura-aperitiv nobila, este, dupa parerea mea, sampania sau un vin bun, in special alb. Dar, pentru Dumnezeu, nu acceptati sa vi se puna in ea (in majoritatea cazurilor, pentru a ascunde calitatea mediocra a sampaniei sau a vinului) lichiorul de coacaze sau alt sirop bizar, pe care se cazneste cate unul sa-l inventeze pentru a-si dovedi originalitatea.

Daca nu puteti altfel, acceptati ca aperitiv un pahar de sampanie buna, dar in nici un caz sa nu o beti pe stomacul gol! Incepeti, mai intai, sa mancati niste antreuri.

Dar fiti atenti! Antreul fara glucide. Veti invata foarte repede sa le recunoasteti.

Sunt acceptabile: maslinele, branza, mezelurile (salam sau carnat uscat, de exemplu) sau chiar pestele.

Totusi, in Faza I va trebui sa incercati sa suprimati complet bauturile-aperitiv, deoarece aceasta este o faza riguroasa, in care regulile de baza ale metodei trebuie sa fie aplicate cu absoluta strictete, pentru a avea eficienta in procesul de slabire.

BAUTURILE DIGESTIVE

Cat despre bauturile digestive, trebuie sa le puneti cruce. Coniacurile, armagnacul sau rachiurile de pere sunt delicioase, dar daunatoare din toate punctele de vedere, pentru echilibrul dumneavoastra ponderal. Lasati producatorilor nationali grija de a-si vinde productia la export. Este bine pentru balanta (comerciala) a Frantei, insa rau pentru a dumneavoastra.

Dar poate ca sunteti adepti ai bauturilor tari deoarece ati crezut ca va ajuta la digestie. Ei bine! n-aveti nici o teama, dupa ce veti adopta cu succes principiile alimentare prezentate in aceasta carte, nu veti mai avea deloc probleme de digestie, chiar, si dupa o masa copioasa!

BEREA

Nici in privinta berii nu am sa fiu mult mai bland. Pentru ca eu o consider o bautura care trebuie consumata cu foarte multa moderatie.

Dupa cum cunoasteti slabanogi care se indoapa cu glucide rele, fara sa puna pe ei un gram, tot asa ati intalnit - cu siguranta - mari bautori de bere al caror stomac este la fel de uscat "ca o pensie de batranete" (acesta este cazul sotiei unuia dintre prietenii mei cei mai buni).

Nu este necesar sa fi stat mult in Germania, pentru a sti care sunt efectele secundare ale berii: balonare, crestere in greutate, respiratie urat mirositoare, indigestie, in ciuda prezentei diastazelor, micile enzime a caror menire este tocmai de a ajuta digestia. S-o spunem de-a dreptul: fara diastaze, rezultatul ar fi catastrofal.

Berea contine tot ce e mai rau: alcool (desigur, in cantitate moderata), acid, dar, mai ales, o mare cantitate dintr-o glucida - maltoza (4 g la litru) - al carei indice glicemic este 110, adica si mai ridicat decat al glucozei. De altfel, asocierea dintre alcool si zahar favorizeaza hipoglicemia, care sta la originea oboselii, deci a performantelor scazute (vezi capitolul despre hipoglicemie). Prin urmare, berea este o bautura cu o mare putere energetica, daca ne referim la constituirea grasimilor de rezerva. De aceea, abandonati berea, mai ales intre mese. Daca nu puteti rezista, faceti ca si in cazul cartofilor prajiti. Indepliniti-va aceasta dorinta de vreo doua ori pe an, band 1-2 halbe, intr-una din cele mai bune carciumi din orasul dumneavoastra, dupa ce v-ati asigurat, cel putin, ca este o bere de calitate.

In Faza I, v-as recomanda sa eliminati definitiv berea. In Faza II, in schimb, asa cum veti reintroduce o cantitate rezonabila de vin, puteti - din timp in timp - sa beti un pic de bere la o masa (maximum 33 de centilitri).

VINUL

Am pastrat vinul la urma, deoarece este singura bautura alcoolica in privinta careia rezervele mele vor ramane mai nuantate.

Nu se face nici o distinctie intre vinul alb si vinul rosu, cu exceptia mentiunii ca vinul rosu, contine - in general - mai mult tanin. Taninul are, intr-adevar, virtuti terapeutice speciale, in masura in care procianidina pe care o contine permite limitarea formarii de ateroame.

De aici si pana la a spune ca vinurile bogate in tanin contribuie, intr-o oarecare masura, la prevenirea bolilor cardiovasculare, nu este decat un pas, pe care numerosi oameni de stiinta, ca profesorul Masquelier[4] l-au facut.

In 1979, o ancheta foarte serioasa, realizata in Anglia - si referindu-se la 18 tari - a evidentiat faptul ca mortalitatea prin infarct miocardic este deosebit de scazuta la populatiile care consuma de obicei vin (de 3-5 ori mai redusa in Franta si Italia, decat in Europa de nord).

Prin urmare, vinul va putea face parte din alimentatia normala din cadrul metodei, cu conditia de a ramane la o cantitate rezonabila (circa o jumatate de litru pe zi) si de a fi baut, pe cat posibil, la sfarsitul mesei, adica atunci cand stomacul s-a umplut deja cu hrana.

In Faza I, este bine sa renuntati la vin cat mai repede posibil. In Faza II, vinul va putea fi consumat zilnic, fara prejudicii pentru mentinerea greutatii. Totusi, cantitatea bauta va trebui sa fie administrata abil, cu celelalte glucide (ma gandesc in special la ciocolata sau la deserturi, in general). Dar acesta va face obiectul unui paragraf detaliat, putin mai departe.

Cand veti fi in Faza I, adica aceea in care trebuie sa fiti foarte fermi, poate ca o sa va fie greu sa luati masa in familie sau cu prietenii, fara sa beti o picatura de vin. Pentru ca, daca anuntati din capul locului ca nu beti, ceilalti pot fi jenati.

Sfatul meu este acesta: lasati sa vi se umple paharul si luati-l in mana la fel de des ca si atunci cand ati bea normal. Inmuiati-va buzele, in loc sa beti.

Am practicat aceasta metoda mai multe saptamani si va rog sa ma credeti ca nimeni nu a observat ca nu beam nimic.

In acelasi mod, nimeni nu a remarcat vreodata ca nu mancam nici o faramitura de paine. Pentru a da aceasta iluzie, imi incep intotdeauna bucata de paine, dar ramane rupta, pe masa. Niciodata nu m-am "atins" de ea s-o mananc.

f. CAFEAUA

Adevarata cafea, tare de tot, espresso italienesc, a carui doza de cofeina ar scula si un mort, trebuie proscrisa. Beti cafea decofeinizata sau cafea arabica slaba, care contine mult mai putina cofeina. Acum, se gaseste practic peste tot cafea decofeinizata si este in general, buna. Chiar si acasa puteti face o cafea decofeinizata foarte buna. Iar marii amatori de cafea nici nu baga de seama.

Daca sunteti un bautor inrait de cafea foarte tare, fara indoiala ca simtiti nevoia s-o beti ca pe un excitant, pentru a va trezi.

Daca aveti, de obicei, momente de oboseala brusca si, mai ales, spre ora 11 dimineata sau pe la mijlocul dupa-amiezii, in timpul digestiei, aceasta este din pricina hipoglicemiei (vezi capitolul care ii este consacrat).

Cofeina este interzisa pentru ca, desi nu este o glucida, are ca efect stimularea pancreasului si genereaza o secretie de insulina.

Daca ati luat o masa fara glucide rele, a carei energie este pe punctul de a fi eliberata, ar fi o prostie sa compromiteti aceasta situatie buna, provocand o secretie de insulina "mobilizatoare" printr-o ceasca de cafea tare. Daca sunteti bautori de cafea, nu va va fi deloc greu sa treceti la cafeaua decofeinizata, de indata ce veti incepe sa aplicati metoda. La putin timp dupa aceea, veti fi surprinsi sa constatati ca ati si uitat de nevoia de cafea.

Este important de subliniat, totodata, ca marii bautori de cafea (cu sau fara cofeina) se expun unui risc suplimentar: cresterea procentului de colesterol din sange (vezi capitolul asupra hipercolesterolului).

Atentie, de asemenea, la ceai; teina are aceleasi efecte ca si cofeina si, in plus, afecteaza absorbtia fierului!

g. LIMONADELE SI BATURILE ACIDULATE

Aceste bauturi sunt preparate, in general, din extracte aproape intotdeauna sintetice de fructe sau de plante si toate au acelasi defect major: contin mult zahar.

Deci sunt daunatoare si, ca urmare, trebuie total excluse, nu numai pentru ca au in compozitie mult zahar, ci si pentru ca acidul din ele are ca efect iritarea stomacului, gastrita si aerofagia.

Chiar daca sunt facute pe baza de extracte naturale, trebuie sa va feriti de ele, pentru ca pot fi toxice. S-a observat ca extractele naturale de citrice contin, intr-adevar, urme importante de substante nocive, cum sunt terpenele.

Cat despre cele mai rele dintre aceste bauturi, cele pe baza de cola, ar trebui sa fie ori interzise, ori semnalate printr-o eticheta speciala, cum sunt pachetele de tigari in SUA: "Acest produs este periculos".

Este, oricum, regretabil ca in Europa consumul de cola a luat o asemenea amploare. Ii las doctorului Emile-Gaston Peeters sarcina de a face comentariile asupra acestei probleme[5]:

,,La ora actuala, bauturile numite "pe baza de cola", prezentate pe piata europeana, contin, la 19 centilitri (continutul mediu al unei sticle mici), circa 21 mg de cofeina si 102 mg de acid fosforic. Cofeina are proprietati excitante. Acidul fosforic este un acidifiant intens, iar marea lui concentratie de fosfor risca sa dezechilibreze raportul calciu/fosfor din alimentatie, cu un grav pericol de deficit in privinta fixarii calciulul in oase. In sfarsit, ar trebui sa existe asigurarea ca acidul fosforic utilizat nu contine urme prea batatoare la ochi de metale toxice grele. Concluzia este simpla. Bauturile numite "pe baza de cola" - avand compozitia actuala - trebuie sa fie categoric interzise copiilor si adolescentilor. Ele nu sunt binefacatoare pentru nimeni."

Cred ca aceasta declaratie nu mai are nevoie de comentarii.

Indiferent daca este vorba de copii sau de dumneavoastra, recomandarea mea ferma este aceeasi: fara limonada, fara bauturi acidulate, fara cola!

h. LAPTELE

Laptele natural este un aliment glucido-lipidic, adica are in compozitie atat grasimi, cat si glucide. Prin urmare, este mai bine sa-l evitati si sa nu cumparati decat lapte degresat.

Glucidele se afla in zer si sunt eliminate in momentul fabricarii branzeturilor, care nu mai pastreaza decat lipidele si proteinele (cu exceptia branzei "Cantal" si a branzeturilor de capra).

In branza de vaci cu 0% materii grase, nu mai raman decat proteinele si putine glucide (5 g la 100 de grame de branza).

i. SUCURILE DE FRUCTE

Nu ma voi extinde asupra acestui subiect, deoarece comentariul general cu, privire la fructe este valabil, dupa cum banuiti, si in cazul sucurilor de fructe.

Va recomand, totusi, sa preferati fructele pentru a beneficia, astfel, de celuloza din pulpa acestora. Bineinteles ca numai sucurile de fructe pe care le veti face singuri din fructele proaspete sunt acceptate. Nu consumati niciodata asa-zisele sucuri de fructe din fermerti, lipsite complet de vitamine, prea acide si in care se adauga sistematic zahar.

PUNEREA IN APLICARE A FAZEI I

PIERDEREA IN GREUTATE

Faza I a metodei noastre nu este, in mod obligatoriu, cea mai dificila, pentru ca, in general, va fi de ajuns sa suprimati total doar unele lucruri. Dar, pentru a reusi cu adevarat, va trebui, totusi, sa va insusiti perfect elementele de baza ale sistemului.

Daca ar fi sa ma incred in experienta mea, tocmai la acest nivel se inregistreaza unele rateuri.

Departe de mine ideea de a ma indoi de capacitatile dumneavoastra intelectuale de a asimila un nou concept. Dar, in cazul de fata, trebuie sa eliminam mai intai ideile mostenite, care sunt cu mult mai inradacinate in subconstientul nostru, cu cat ele sunt in de aproape legate de "cultura" noastra. Ideile destul de simple expuse aici - al caror fundament stiintific este opera unor medici si a unor cercetatori[6] - nu au iesit, din pacate, dintre peretii unor cabinete. Nu trebuie deci sa contati pe cei din anturajul dumneavoastra sa va sprijine in ceea ce veti intreprinde.

Va trebui, de exemplu, sa intelegeti ca, daca luati o masa proteino-lipidica (compusa din carne sau peste cu legume), veti putea sa mancati, daca doriti smantana[7] fara a abuza si fara nici un prejudiciu pentru noile reguli alimentare pe care le respectati.

In schimb, daca vreti sa mancati branza de vaci in cursul unei mese pe baza de glucide, singura branza care va este ingaduita este cea cu 0% materii grase.

Iata, mai jos, un fel de ghid pentru punerea in practica a Fazei I.

MICUL DEJUN

Micul dejun nr. 1:

Este un mic dejun glucidic.

Un fruct (mancat cu minimum 20 de minute inaintea restului de alimente)

cereale prelucrate (fulgi)

painea neagra sau integrala

branza de vaci cu 0% materii grase

cafea decofeinizata sau ceai slab

lapte degresat

indulcitor sintetic (la nevoie).

Caracteristica acestui mic dejun este faptul ca este alcatuit pe baza de glucide bune, ceea ce inseamna o eliberare de glucoza moderata si, mai ales, absenta oricarui lipid.

Prin urmare, el cuprinde succesiv:

UN FRUCT: Acesta poate fi de orice fel. Personal, as recomanda mai degraba o portocala, doua mandarine sau un kiwi, deoarece, pe nemancate, absorbtia vitaminei C este foarte eficace.

Daca vreti un mar, mancati-l foarte incet, cu coaja.

Banana, prea bogata in glucide, nu ne intereseaza.

Respectati cu strictete cele 20 de minute sau mai mult de la ingerarea - pe nemancate - a acestui fruct si pana la inceputul micului dejun propriu-zis. Recomandarea mea este sa mancati fructul la sculare, apoi sa va faceti toaleta si sa nu luati micul dejun decat dupa ce v-ati imbracat, ceea ce va va lua, chiar daca sunteti foarte rapizi, cel putin o jumatate de ora.

A manca un fruct la micul dejun, in Faza I nu este o obligatie si nici o conditie de reusita. Este optional. Daca nu mancati niciodata fructe, ceea ce este regretabil la urma urmei, nu le mancati sistematic, doar pentru ca le mentionez aici. In schimb, pentru cei care mananca fructe in fiecare zi si care ar fi foarte frustrati daca ar fi lipsiti complet de ele, am indicat, mai sus, ca dimineata, pe nemancate, este unul dintre rarele momente permise cand le pot manca. De altfel, puteti, daca doriti, sa luati un mic dejun compus exclusiv din fructe. Daca alegeti micul dejun nr. 2, care este proteino-lipidic, nu veti putea manca fructul decat daca respectati intervalul de cel putin o ora.

PAINEA NEAGRA: Cumparati de la brutarie paine neagra. In general, se gaseste peste tot, dar este facuta mai mult sau mai putin bine, pentru ca, deseori, este produsa dintr-un amestec de sortimente de faina, in care faina completa nu reprezinta decat 25-30%. Pentru a-i recunoaste calitatea, asigurati-va ca textura ei este relativ grosiera. Feriti-va de painea neagra care nu are decat numele si culoarea acesteia. Ideal este sa consumati paine neagra "integral", adica avand toate componentele bobului de grau (100% din fibrele lui), ceea ce face din aceasta o glucida buna, cu indice glicemic foarte scazut. Painea germana sau suedeza are, in general, aceste caracteristici, dar trebuie sa fiti atenti, caci i se adauga deseori zahar sau grasimi.

Painea neagra se imbiba mai rapid cu lichidele din stomac. Deci veti avea mai repede senzatia de satietate. Pentru ca noi nu vom masura niciodata cantitatea, as fi tentat sa va spun ca puteti manca tot ce doriti. In realitate, m-as multumi sa spun, in privinta painii: mancati-o ,,rational".

Puteti consuma, de asemenea, chifle prajite (deseori de provenienta suedeza), ca si crakeri fabricati din faina necernuta. Exista mai multe marci, dar este important - inainte de a alege una - sa o verificati bine, ca sa nu contina zahar sau grasimi.

La fel, daca luati pesmeti, nu-i alegeti decat pe cei care sunt facuti din faina necernuta, in mod integral, si care nu contin nici zahar, nici grasimi, lucru deosebit de rar.

Dar ce veti pune pe paine? In Faza I este, cu adevarat exclus sa puneti unt sau margarina, spre deosebire de ceea ce veti putea face in Faza II. Exclus, totodata, sa puneti miere sau dulceata. Mierea si dulceata sunt glucide rele, cu o foarte mare concentratie de zahar. De aceea, trebuie eliminate cu desavarsire.

Prin urmare, va propun sa puneti branza de vaci cu 0% materii grase, pe felia de paine. Daca amestecul vi se pare cam fad, puteti presara pe deasupra un indulcitor - dar puteti decat foarte putin, deoarece puterea sa de a indulci este foarte ridicata - sau, daca preferati, sare.

Dar puteti sa alegeti si fulgii de cereale, pentru micul dejun.

Pentru aceasta, ar trebui sa-i preferati pe cei grosieri, care nu contin nici un adaos indezirabil, ca zaharul, grasimile, caramelul, mierea. Verificati bine compozitia, care trebuie sa fie mentionata pe cutie. Va trebui, in orice caz, sa excludeti tot ceea ce este produs pe baza de orez si porumb.

CAFEAUA DECOFEINIZATA SAU CEAIUL SLAB[8]: Nu voi mai reveni aici asupra necesitatii imperative de a nu bea cafea tare. In schimb, daca aveti o cafea slaba, merge. Dar, daca v-ati putea obisnui cu cafea decofeinizata, amestecata, eventual, cu cicoare (,,este excelenta pentru sanatatea dumneavoastra") ar fi si mai bine. Daca beti ceai, nu-l faceti prea tare. Si ceaiul contine cofeina.

LAPTELE DEGRESAT: Daca puneti lapte in cafea sau in ceai, folositi numai lapte degresat. Chiar si laptele semi-gras este interzis, pentru ca are, in continut, lipide. Cel mai bine este sa luati lapte degresat-praf, pentru ca puteti realiza, in acest mod, un amestec mai concentrat.

Bineinteles ca nu veti manca zahar obisnuit (deja vi l-ati alungat complet din minte). Folositi zaharina.

Micul dejun nr. 2

Micul dejun nr. 2, din Faza I, este sarat (proteino-lipidic), adica nu va contine nici un fel de glucide, fie ele "bune" sau ,,rele". Este cel pe care vi-l recomand cand sunteti la hotel, deoarece nr. 1 nu este intotdeauna usor de luat in exterior.[9]

Prin urmare, micul dejun nr. 2 contine, la alegere:

oua

sunca si/sau jambon, carnati

branza

cafea decofeinizata, cafea slaba sau ceai slab

smantana sau lapte (de preferinta smantana)

zaharina (la nevoie).

Acesta este, intrucatva, un mic dejun anglo-saxon, cu singura diferenta ca nu are nici paine prajita, nici fulgi de cereale, nici dulceata si bineinteles, nici zahar.

Excluderea oricaror glucide din acest mic dejun este capitala.

PRANZUL

Pranzul, luat acasa sau in oras, va fi intotdeauna proteino-lipidic, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa contina o mare cantitate de grasimi (vezi capitolul II, asupra lipidelor "bune" si "rele").Va voi da insa cateva exemple, pentru ca sa fiu sigur ca, nu veti face nici o greseala.

Va recomand sa consultati, mai ales, lista glucidelor (vezi Anexa nr. 1) si s-o copiati, ca s-o aveti mereu la dumneavoastra. Dar o s-o invatati repede pe dinafara.

Meniul tip pentru pranz va fi urmatorul

cruditati

peste si/sau came

legumele permise (vezi lista)

salata

branza

bautura: apa neacidulata.

Antreuri

Sunt permise toate salatele, cu conditia ca printre componentele sale sa nu fie glucide. Este, in special, cazul salatei "à la Nisa".

De aceea, asigurati-va, inainte de a comanda un fel de mancare, ca nu contine nici cartofi, nici porumb, nici morcovi, nici sfecla.

Evitati, totodata (numai in Faza I), alimentele glucido-lipidice, cum sunt nucile. Daca sunteti la restaurant, nu comandati salata cu nuci, ci mai degraba, o salata cu slaninuta. Totusi, fiti atenti: va trebui sa precizati foarte bine, in momentul cand faceti comanda: salata sa nu aiba crutoane, pentru ca, de multe ori, bucatarii au supratoarea manie de a le adauga.

Fiti vigilenti! Nu incepeti prin a tolera aceste "mici greseli" care sunt, de fapt, enorme, daca aveti in vedere obiectivul urmarit. Aratati-va exigenti in fata chelnerilor. Daca ati precizat "fara crutoane" sau ,,fara porumb", nu le acceptati ,,de data asta", numai pentru ca au multi oameni de servit.

Daca doriti ca seful de sala sau chelnerul sa va ia in serios, trebuie sa fiti convingatori, insistand asupra faptului ca este absolut exclus sa acceptati chiar si cea mai mica urma din ceea ce nu doriti, in felul care vi se va servi

In ceea ce ma priveste, am gasit ca cel mai bun mod de a ma face respectat pe acest plan este sa spun ca sunt alergic. Si merge de fiecare data. Atata timp cat veti gasi in salata fasole verde, praz, anghinare, varza, conopida, rosii, andive, sparanghel, ciuperci, ridichi, branza sau mezeluri, mancati cat vreti. Veti exclude din aceasta lista salata de sfecla rosie, deoarece contine zahar, precum si morcovii.

Cat despre oua, nu exista - dupa cum stiti - nici o restrictie, chiar daca au maioneza.[10] Ei, da! Maioneza si smantana sunt permise la mesele proteino-lipidice. Dar nu este nici un motiv sa faceti din asta o orgie. Daca va place maioneza, mancati in mod normal. Dar ar fi mai bine s-o evitati, in cazul in care aveti tendinta la hipercolesterol (vezi capitolele II si VIII).

Puteti lua, ca antreuri, si ton, sardele in ulei, crab, langustine, somon afumat sau marmat. Evitati, totusi, in Faza I, stridiile, scoicile Saint Jacques sau pateul de ficat de gasca. Acestea contin o cantitate de glucide si, astfel, risca sa va intarzie rezultatele fara a le compromite. Nu va fie teama insa, in Faza II le veti putea manca dupa cum doriti.

Felul principal

Felul principal va putea fi compus, in special din carne sau peste. Nu exista nici o restrictie in acest domeniu poate doar in privinta prepararii desi ar fi de dorit sa preferati pestele.

Carnea si pestele nu vor fi preparate pané. Pesmetul face parte dintre glucide. Pestele nu va fi dat prin faina. Feriti-va de limba-de-mare "meuniere". Comandati intotdeauna pestele la gratar. Evitati, de asemenea, grasimile pentru prajit, "saturate" de caldura, nu intotdeauna usor de digerat, si periculoase din cauza colesterolului.

Atentie la sosuri! Daca sunteti adeptii "noii bucatarii", sosurile sunt, in general, foarte usoare, in masura in care nu contin faina. In majoritatea cazurilor, sosul este rezultat prin combinarea cu o smantana avand continutul de grasimi foarte redus.

Cand mancati carne, puteti sa luati, eventual, un sos bearnez[11], daca va place si nu aveti probleme de colesterol. Dar evitati mustarul, in Faza I. Acesta este facut cu faina extrasa din planta cu acelasi nume si este o glucida. In cantitate mica nu deranjeaza prea mult. De aceea, il reintroducem in Faza II.

In ceea ce priveste garniturile, veti alege cu prioritate legumele bogate in fibre. De la rosii la dovlecei, trecand prin fasole verde, vinete sau conopida, aveti de unde alege. Consultati lista din anexa, pentru ca sa le cunoasteti pe toate, deoarece sunt numeroase.

Asa cum v-am recomandat mai inainte, daca nu gasiti altceva la restaurant, mancati pur si simplu salata verde, fetica, salata creata, cicoare sau papadie. Si o puteti manca atat cat doriti, ca antreu, fel principal, precum si inainte sau o data cu branza.

Branza

De acum, trebuie sa va obisnuiti sa mancati branza fara paine. Nu este deloc imposibil si veti vedea, dupa aceea, ca o savurati mai bine. De altfel, o veti aprecia cu atat mai mult, cu cat veti putea - in curand sa o insotiti si cu putin vin.

In orice caz, oamenii bine crescuti mananca branza exclusiv cu cutitul si cu furculita. De aceea, nu mai este loc si pentru paine ca suport. Daca, totusi, va deranjeaza prea mult, incercati sa mancati branza cu salata. lata si o alta tehnica: intrebuintati cascavalul ca suport pentru alte branzeturi.

In Faza I, va vor fi permise aproape toate branzeturile. Totusi veti fi rezervati in privinta branzei de Cantal[12], ca si a branzeturilor de capra, care contin o cantitate mica de glucide. Este mai bine sa le evitati in perioada de inceput.

Deserturile

Unele deserturi pot fi preparate cu zaharina in masura in care prepararea nu implica mult timp de coacere sau fierbere de exemplu, tarta cu crema englezeasca[13] sau laptele de pasare.

Bauturile

Am spus deja ca, in Faza I, trebuie sa evitati orice bautura alcoolica, inclusiv vinul. Deci beti apa, ceai rusesc sau ceai de plante, daca va place. Dar evitati apele gazoase, pentru ca va umfla si va perturba digestia.

Oricum va recomand sa nu beti decat foarte putin in timpul mesei, deoarece riscati sa va "inecati" sucurile gastrice si sa va deranjati digestia. Daca, totusi, trebuie s-o faceti, incepeti numai dupa a doua jumatate a mesei. Nu beti din momentul in care va asezati sa mancati. Acesta este un obicei daunator, pe care il au prea multi semeni ai nostri. Si este responsabil pentru o parte dintre tulburarile de metabolism ce se reflecta asupra digestiei. Beti mai bine intre mese (minimum un litru de apa).

Daca mergeti la mese festive, in Faza I, va reamintesc ca trebuie sa va sustrageti de la consumarea bauturilor-aperitiv alcoolice. Luati un suc de rosii. Daca nu aveti incotro, acceptati o bautura alcoolica (un kir[14], de exemplu, pregatit pentru toata lumea), primiti-o, dar nu o beti. Muiati-va din cand in cand buzele, pentru a "participa", dar nu o consumati. Apoi, o puteti "face uitata" pe undeva, intr-un moment in care nimeni nu baga de seama. In anumite imprejurari, poate o sa fie mai greu sa va debarasati de ea. Atunci, dati dovada de imaginatie. Puneti paharul la indemana amatorilor de bautura, care se aranjeaza ei, cumva, sa ia "din neatentie" paharul altora, mai ales daca este plin: Daca aceasta | specie nu mai exista in anturajul dumneavoastra apropiat ceea ce m-ar mira - atunci va ramane posibilitatea ghiveciului de flori, a frapierei de sampanie, a ferestrei, daca este vara, sau chiuvetei.

Daca sunteti in Faza I si va aflati la o receptie, iata cateva sfaturi:

Acceptati paharul de sampanie care vi se pune in mana. Tineti-l in mana o bucata de vreme. Muiati-va buzele in el, din cand in cand, daca aveti siguranta ca nu-l veti bea. Apoi, puneti-l, cu discretie, jos.

Mancarea servita la o receptie constituie, in schimb, o adevarata problema. Dar nu exista problema fara solutie.

Este exclus sa mancati sandvisuri, oricat ar fi ele de mici. Dar ce se afla pus pe paine este foarte bun pentru dumneavoastra: o felie de somon, salam, o rondela de ou, sparanghel etc. Daca sunteti destul de istet ca sa separati partea de deasupra de suportul de paine, bravo voua! Dar la receptii exista intotdeauna lucruri conforme cu regimul nostru alimentar.

Cautati branza! intotdeauna veti gasi si branza sub o forma sau alta. Mai ales in cubulete mici. Cautati si carnaciorul! As fi foarte surprins sa nu fie. Carnaciorii mici, pentru cocktail, sunt mereu prezenti la ceremonii. Profitati ca sa mancati cati doriti, in masura in care sunteti convinsi ca nu contin faina. Insa atentie la mustar!

Daca veti considera ca faceti parte dintre oamenii care nu rezista in fata mancarurilor expuse, daca va temeti ca veti ceda, inevitabil, pentru ca nu va puteti domina atunci cand va este foame, iata o solutie: inainte de a merge la receptie, rontaiti ceva permis, ca sa va asigurati stomacul.

Pe la jumatatea secolului XIX, stra-strabunicul meu, care avea sase copii. era invitat, o data pe an, impreuna cu familia, sa ia masa la directorul companiei la care lucra. Stra-strabunica mea, dupa cum mi s-a povestit, avea mare grija sa le dea copiilor sa manance, in prealabil, o supa foarte deasa. Cu burta bine "pusa la cale", incantatorii copilasi aratau un entuziasm mai putin excesiv in fata mancarurilor grozave, pe care nu le aveau niciodata acasa. Astfel ca stra-strabunicii mei au dobandit repede reputatia de a avea niste copii extrem de bine educati.

Daca va este teama ca nu veti rezista, mancati, inainte de a merge la receptie, 1-2 oua tari sau o bucata de branza. De altfel, obisnuiti-va sa aveti intotdeauna la dumneavoastra bucatele de branza "Babybel" sau "Vache qui rit".[15]

Daca aveti "un mic gol" in stomac, in orice moment al zilei, puteti sa uzati si chiar sa abuzati de acest subterfugiu. In general, in aceste momente puteti manca orice, de pe lista alimentelor permise. Atentie doar sa nu ingerati prea multe lipide, dupa ce ati luat o masa glucidica. De exemplu, nu mancati o bucata de branza la ora 9 dimineata, daca ati luat micul dejun la ora 8.

In ipoteza ca veti fi invitati acasa la prieteni, situatia va fi - prin definitie mai dificila, in masura in care posibilitatea de manevra va va fi considerabil redusa.

Sa examinam situatia sub toate unghiurile. Poate ca acesti prieteni sunt oameni pe care ii cunoasteti bine. Poate sunt chiar membri ai familiei dumneavoastra. Atunci, profitati de libertatea raporturilor cu ei si "vindeti-le pontul" in mod discret. Intrebati-i dinainte ce va fi de mancare si nu va fie teama sa le dati sugestii.

In ipoteza ca sunteti foarte putin intimi cu gazdele, va trebui sa reflectati si sa improvizati. Daca invitatia are un caracter "exceptional", nivelul mancarurilor va fi pe masura. De aceea, as fi foarte surprins sa vi se serveasca orez, paste sau cartofi.

Daca este pateu de ficat de gasca, mancati-l, cu toate ca nu este recomandat in Faza I ca aliment pe care sa-l mananci in voie. Dar o data, din cand in cand, nu are nici o importanta. Totusi, pentru Dumnezeu, nu mancati si painea prajita cu care a fost servit: Nimeni nu va obliga. Nici macar buna crestere.

Daca vi se ofera un minunat sufleu de branza, mancati-l, asa cum face toata lumea, desi contine faina. Dar nu va lasati dusi de val, sub pretext ca "merge". Si nu va agravati situatia acceptand sa luati de trei ori.

Daca aveti ca antreu im pateu in aluat, mancati doar miezul, care este - in general - proteino-lipidic si lasati restul, discret, pe marginea farfuriei. Cand nu sunteti m compania unor persoane apropiate, nimeni nu va face impolitetea sa va spuna: "ia uite, ai lasat ce era mai bun!" Chiar daca isi pune intrebari in sinea ei, stapana casei se va abtine sa intrebe "de ce nu ti-a placut cojita?"

In ceea ce priveste felul principal, cred ca nu veti avea nici o problema, deoarece garniturile sunt, de obicei, la discretie. Puteti lua, simbolic. putin orez sau paste, dar nimeni nu va obliga sa le mancati.

Daca, dupa aceea, continuasi sa muriti de foame, scoateti-va parleala cu salata si, mai ales, cu branza. Daca mancati multa branza, stapana casei va aprecia faptul si va va ierta mai usor pentru ca i-ati lasat deoparte coaja pateului. Un platou cu branzeturi este frumos cand este bine garnisit cu o rnare varietate de sorturi. De obicei, invitatii nu prea iau din ele deoarece, dupa toata painea pe care au mancat-o, nu mai au loc si pentru branza. Prin urmare, onorati platoul!

Evident ca momentul critic este cel al desertului, fiindca este intotdeauna greu sa spui "nu, multumesc, nu doresc". Atunci, insistati sa nu vi se dea decat o bucatica mica de tot si faceti ca cei carora nu le mai este foame: lasati-o, in buna parte, in farfurie.

In sfarsit, asteptati cat mai mult, pana cand veti incepe sa beti. Mai intai, beti vinul rosu, in special cu branza.

Dar, daca situatia a fost mai rea decat v-ati asteptat, daca nu ati putut absolut deloc sa aveti imaginatie in fata agresiunii glucidelor rele, si asta chiar la mijlocul Fazei I, nu va ramane decat sa fiti mai vigilenti, pe viitor, in aplicarea noilor dumneavoastra principii alimentare.

Trebuie sa stiti ca, in Faza I, sunteti inca foarte sensibili la glucoza. Metoda de fata vizeaza ridicarea pragului dumneavoastra de toleranta, dar atat timp cat acesta nu a atins nivelul bun, sensibilitatea la glucoza va ramane mare.

Si este absolut evident ca, daca aduceti in organism de azi pe maine o mare cantitate de glucide rele, dupa ce fusese privat de ele catva timp, acesta o sa le asimileze cu mare bucurie. Si veti capitaliza, intr-o singura seara, toate grasimile de rezerva pe care le-ati pierdut intr-o saptamana sau doua.

Cu cat veti fi mai avansati in Faza I (care trebuie sa se intinda pe 2-3 luni), cu atat recastigarea in greutate va fi mai putin catastrofala.

In schimb, daca faceti "un mare exces", la 2-3 saptamani dupa ce ati inceput Faza I, riscati sa reveniti subit la un nivel foarte apropiat celui la care va aflati la inceput. Acest fapt va poate descuraja complet. Totusi, spuneti-va, ca si in alte imprejurari, ca o batalie pierduta nu va compromite sansele de a castiga razboiul.

CINA

Cina va fi ori proteino-Iipidica ori pe baza de "glucide bune".

Cina nr. 1:

Daca este proteino-lipidica, cina va semana, ca o sora, cu pranzul. Diferenta rezulta din faptul ca, in majoritatea cazurilor, aceasta masa este luata acasa. Si, acasa, alegerea este intotdeauna mai limitata. Dar daca ati stiut sa va convingeti familia si sa dati recomandatiile care va convin, nu ar trebui sa intampinati nici o dificultate. Idealul ar fi sa incepeti masa de seara cu o supa deasa. In ea veti putea pune napi, praz, telina, varza etc. Va fi compusa, in exclusivitate, din legumele din Anexa nr. 1. Atentie, exista riscul ca bucatareasa sa fie tentata sa puna si cartofi. Caci, pentru ea, supa de legume fara cartofi nu este posibila. Cartoful are, intr-adevar, capacitatea de a "lega" supa. Dar acest rol poate fi jucat si de telina. Exista si un alt mijloc de a lega o supa de legume: adaugati un galbenus sau cateva ciuperci pasate cu mixerul si transformate in piureu.

Pentru a imbunatati gustul supei de legume, puteti sa-i adaugati, in momentul m care o serviti la masa, o bucatica de unt cat o nuca sau o lingurita de smantana, bineinteles, daca nu trebuie sa va supravegheati cu strictete colesterolul.

Daca doriti, puteti manca la cina orice fel de carne. Recomandarea facuta persoanelor varstnice, de a nu consuma carne seara, rezulta din faptul ca eliminarea toxinelor din carne se face mai dificil atunci cand, in cursul aceleiasi mese, s-au ingerat si glucide. Digestia si, ca urmare, somnul risca sa fie, astfel, perturbate.

La tineri, toxinele, mobilizate cu concursul glucidelor, se evalueaza mai usor, datorita activitatii fizice. Iata un motiv suplimentar pentru ca sedentarul care sunteti, cu siguranta, sa nu amestecati glucidele cu carnea, chiar daca aveti putine kilograme de pierdut!

In afara de carne, exista ouale, care se pot prepara in diverse moduri. Mancati omlete cu salata. Sunt delicioase!

Totusi, seara preferati pestele, este mai usor si va protejeaza pe plan vascular.

La capitolul branzeturi, pe langa faptul ca nu aveti restrictii, profitati ca sunteti acasa si mancati iaurt[16]. Acesta este excelent pentru digestie, deoarece contine elemente ce reconstituie-flora intestinala. Dar fiti atenti! Nu mancati decat iaurturi bune, fara arome sau fructe. Verificati ca fermentul lactic sa fie natural. Veti fi sigur ca nu va inselati daca veti cumpara iaurt de ferma sau cu standard inalt.

Daca luati masa acasa, profitati, in orice caz, pentru a manca lucruri permise, simple, si care va plac, ca rasolul. Mancati lucruri pe care nu le veti gasi niciodata la restaurant, ca anghinarea fiarta. Este delicioasa, plina de vitamine si de saruri minerale, are multe fibre ceea ce va ajuta mult m privinta tranzitului intestinal si scade glicemia. Nu uitati, mai ales, sa mancati legume: rosii, spanac, andive, vinete, conopida, praz, dovlecei, ciuperci.

Cina nr. 2:

Cina nr. 2 va fi glucidica.

In afara de elementele care va sunt interzise in toate cazurile (zaharul, cartofii etc.), va trebui sa evitati, cu strictete, sa mancati lipide la o masa glucidica.

Fara lipide inseamna fara carne, peste, ulei, unt, oua, branza (cu exceptia branzei de vaci cu 0% grasimi, cum este aceea pe care o mancati la micul dejun).

Raman, prin urmare, toate legumele verzi si orezul neprelucrat, fasolea si lintea. Dar, atentie, fara unt, margarina, ulei sau alte grasimi animale. Am putea include in aceasta lista pastele facute din faina necernuta, numai ca sunt greu de gasit. Daca, totusi, aveti sansa de a le fi obtinut, va trebui neaparat sa le verificati, ca sa nu contina, sub nici un motiv, materii grase. Cand le veti manca fara unt si fara branza, veti evita jalea care v-ar cuprinde incurajandu-va cu un sos de busuioc sau de rosii, ambele recomandate la orezul neprelucrat (vezi orezul, la Capitolul IV, despre fainoase).

Pentru a incheia, iata o idee pentru cina nr. 2:

Supa de legume (fara unt sau smantana)

orez neprelucrat cu sos tomat

salata

branza de vaci cu 0% grasimi.

V-am dat ca exemplu aceasta masa glucidica pentru a fi cat mai exhaustiv posibil. Il recomand numai exclusivistilor, care sunt siguri ca nu vor face nici o greseala. Pentru ca, daca faceti cea mai mica eroare, totul va fi compromis.

Va recomand, prin urmare, sa luati la cina, ca si la pranz, o masa proteino-Iipidica pe baza de oua, carne fara grasime ca pasarea sau pestele - insotita de numeroasele legume permise.

GUSTAREA (PICNICUL)

Vi se intampla uneori, cu siguranta, din diverse motive, sa nu aveti timp sa mancati. In general, exista tendinta de a sari peste masa de pranz si - pentru a va simplifica viata din doua una: ori renuntati la masa ori va multumiti sa infulecati repede un sandvis.

Nu sariti niciodata peste vreo masa. Este una dintre regulile de aur ale dieteticii. La limita, mancati de 4-5 ori pe zi, daca va face placere, dar nu renuntati niciodata la una dintre cele trei mese principale. Este cea mai grava eroare pe care o puteti face. Este cel mai bun mijloc de a va destabiliza intregul metabolism. Interziceti-va aceasta practica si blamati-i pe toti cei care o adopta. Daca procedati in acest fel, organismul dumneavoastra se va gasi in situatia cainelui hranit in mod neregulat care isi face rezerve, de cum gaseste ceva de ros.

In stadiul la care ne aflam, sunt convins ca ati izgonit definitiv din minte ideea sandvisului cu unt si sunca, mancat in localul dumneavoastra preferat, sau a chiflei infame cu "burger" tocat. In incheierea cartii de fata va voi spune tot raul pe care il cred despre groaznicele obisnuinte alimentare care ne vin direct din tara pe care o consideram cea mai civilizata din lume, cu toate ca admiratia si stima pe care ni le insufla sunt in anumite privinte (care nu au nimic de-a face cu gastronomia sau dietetica) pe deplin indreptatite. Prin ce vom inlocui toate astea? Dupa tot ce ati invatat pana acum, este de ajuns doar putina imaginatie.

Iata, la gramada, tot ce puteti cumpara pentru a lua comod o gustarica" la locul de munca sau in timpul unei calatorii, oricare ar fi conditiile:

sunca de Praga, intotdeauna taiata in felii foarte subtiri, care pot fi mancate cu mana;

salam[17] aici veti avea nevoie de cutit. Un coupe-papier poate folosi foarte bine;

oua tari: le puteti cere si in localuri;

rosii: daca aveti grija sa aveti in permanenta la indemana niste servetele, rosia este ideala. Poate fi mancata, efectiv, ca un fruct;

branzeturi: toate merg, dar - pentru ca trebuie sa fim, inainte de toate, practici - voi exclude din oficiu branzeturile de tip camembert, ale caror manifestari de simpatie risca sa nu fie deloc apreciate de vecinii apropiati, mai ales daca sunteti in tren. Alegeti, dintre ele, tipul "Babybel" sau "Vache qui rit".

Dar daca sunteti absolut lipsit de merinde, puteti, asa cum v-am mai semnalat, sa luati o gustare alcatuita numai din fructe. Mancati cat doriti, pana va saturati. Necazul, in privinta fructelor, este ca sunt digerate rapid.

De aceea, dupa vreo doua ore, va puteti pomeni cu o ,,fomica" pe care o veti potoli usor, cu ajutorul unui mar, de exemplu. Chiar si in cazuri limita, nu recurgeti niciodata la glucidele rele cum sunt prajiturile uscate, care va sunt interzise, sau, si mai putin, la napolitane ori altele asemenea, ca sa va taie foamea.

Ajungem, acum, la sfarsitul Fazei I.

Daca inainte de a adopta aceste principii alimentare mancati zahar in mod normal sau erati un mare amator de dulciuri si prajituri, veti putea slabi 2-3 kg inca din prima saptamana. In nici un caz sa nu va opriti in acest moment, deoarece veti avea toate sansele sa puneti la loc, in doua zile, tot ceea ce ati pierdut in opt.

Dupa aceasta prima perioada, slabirea va deveni mai progresiva si, in masura in care veti aplica cu scrupulozitate recomandarile mele, pierderea in greutate va fi neregulata.

Aceasta pierdere in greutate ar trebui deci sa aiba un ritm sustinut, desi se face in mod absolut individual, asa dupa cum am precizat mai inainte.

Experienta arata ca rezultatele se obtin mai usor la barbati decat la femei, cu exceptia, poate, a hiperanxiosilor sau a celor care fac tratamente medicamentoase deosebite (unele medicamente favorizeaza efectiv cresterea in greutate). Femeile insa retin mult mai multa apa (in momentul ciclului sau ca reactie la stres si la problemele afective), ceea ce poate infirma calculele, pentru o scurta perioada. Dar asta nu inseamna ca nu vor obtine rezultate la fel de bune, ci dimpotriva.

S-a remarcat ca unii subiecti de sex feminin aveau, cateodata, mai multe dificultati decat altii, in obtinerea rezultatelor.

Au fost identificate patru cauze posibile:

anxietatea, care stimuleaza intr-un mod anormal secretia de insulina;

dereglarile hormonale din momentul adolescentei sau al menopauzei;

problemele tiroidiene, destul de rare, de altfel;

o anumita forma de rezistenta, proprie organismului feminin respectiv, manifestata cel putin la inceput si explicata prin multiplele privatiuni la care a fost supus, ca urmare a regimurilor hipocalorice abuzive si succesive.

Daca inainte ati avut unele probleme in privinta procentului de colesterol, de acum nu mai aveti nici cel mal mic motiv de teama. Pentru ca, in masura in care ati stiut sa va gestionati cu inteligenta consumul de lipide, in foarte scurt timp ar trebui sa va debarasati de aceasta grija.

Fugiti de grasimi, nu mancati prea gras si, mai ales, evitati grasimile saturate care va maresc colesterolul; alegeti grasimile care scad colesterolul rau, facandu-l sa creasca pe cel bun.

Aceste notiuni au fost definitiv admise de catre toti specialistii din lume, iar numarul de publicatii stiintifice din acest domeniu este impresionant (vezi Capitolul VIII asupra hipercolesterolului).

Desi este improbabil, s-ar putea ca medicul dumneavoastra sa nu fie cu totul de acord in privinta acestei noi abordari a problemei, care nu corespunde cu ceea ce a fost invatat el. Evolutia mentalitatilor se face, in acest domeniu, ca si in multe altele, cu o anumita incetineala, chiar si atunci cand se infatiseaza fapte stiintifice irefutabile.

In mod normal, daca respectati regulile Fazei I, este imposibil sa nu obtineti rezultate. Daca lucrurile stau altfel sau daca slabirea se obtine dupa o perioada anormal de lunga, inseamna ca exista un lucru pe care nu l-ati indeplinit corect.

De fapt, ar trebui sa faceti, catva timp, o lista exhaustiva cu tot ceea ce mancati de dimineata si pana seara. In lumina acestei carti, veti gasi, cu siguranta, ceea ce nu merge.

S-ar putea, de exemplu, sa consumati prea mult iaurt sau prea multa branza de vaci normala (glucido-lipidica) ori sa mancati cu regularitate supe care, dupa spusele celor din familie, nu contin decat legume "permise", ca: rosii, macris, praz etc. Fiti mai circumspecti si verificati sursa. Ati putea, de exemplu, descoperi ca faimoasele supe sunt din pachet sau din cutie. Or, daca sunteti atenti la compozitia inscrisa obligatoriu pe ambalaj, veti remarca uimiti ca, pe langa legumele permise, exista si glucide rele, sub forma de amidon, zaharuri, dextroza, precum si agenti de ingrosare sau coloranti.

Prin urmare, fiti grijulii! Chiar daca aceste principii alimentare nu sunt greu de pus in practica, ele cer cel putin in prima faza unele eforturi si, hai sa recunoastem, unele sacrificii. Dar nu le compromiteti prosteste.

Atentie! Daca tineti, in prezent, un regim hipocaloric, nu treceti brusc la aplicarea acestei metode. Organismul dumneavoastra se afla intr-o perioada de frustrare, iar o cantitate mai mare de hrana, survenita brutal, l-ar putea determina sa-si faca rezerve. Veti risca sa luati 2-3 kg, inainte de a slabi. Pentru a evita aceste kilograme inutile, incepeti sa aplicati metoda socotind caloriile timp de cateva zile, in continuare si marind progresiv ratia cu cate 100 de calorii pe zi.

DURATA FAZEI I

Intrebarea legitima care se pune, fara indoiala, o data ajunsi la sfarsitul acestui capitol este:

Cat timp trebuie sa stai in Faza I?

Cu riscul de a va face sa zambiti, voi raspunde cu o formula draga unuia dintre marii nostri comici, astazi disparut: "catva timp!". Pentru ca aceasta depinde de un mare numar de parametri.

Am putea raspunde ca faza I trebuie sa dureze atat cat este nevoie pentru a scapa de excesul ponderal, stiind ca progresia slabirii se face, in general, dupa criterii individuale.

Dar am putea enunta, ca regula, ca sfarsitul fazei I corespunde momentului in care ati atins greutatea ideala. Si, pentru a o calcula, este de ajuns sa cititi Capitolul XIII.

In loc sa vorbim de greutatea ideala, ar trebui sa vorbim, mai curand, de greutatea de forma sau de echilibru, o notiune foarte individuala, ce corespunde atingerii unui prag dincolo de care organismul insusi decide sa nu mai slabeasca, stabilizandu-se.

Daca aveti de slabit 10-15 kg, Faza I ar putea dura de la cateva saptamani la cateva luni.

Daca nu aveti de pierdut decat 4-5, puteti fi tentat s-o scurtati, de indata ce v-ati atins obiectivul.

Or, va reamintesc ca scopul Fazei I, in afara de a va scapa de kilogramele in exces este, in special, acela de a odihni pancreasul, pentru a-i permite sa-si ridice pragul de toleranta la glucoza.

In consecinta, daca scurtati prematur Faza I, riscati - cu toate ca eventualele kilograme au disparut sa nu-i fi acordat pancreasului timpul necesar pentru a-si recapata sanatatea.

In ipoteza ca nu ati avea de slabit si ca ati aplica metoda numai pentru a redobandi o vitalitate fizica si intelectuala mai mare, problema ar fi, desigur, aceeasi. Aveti interesul sa prelungiti cat mai mult posibil faza I, pentru a va reechilibra in mod definitiv toate functiile metabolice si digestive.

In realitate, problema duratei fazei I nu ar trebui pusa, deoarece trecerea in faza II nu se va face de azi pe maine, ci progresiv.

Si, apoi, veti constata ca faza I nu va supune deloc la constrangeri, pentru ca nu face obiectul unor privatiuni.

De altfel, veti vedea ca va veti simti atat de bine in cursul ei, incat o sa va vina greu s-o parasiti.

SA REZUMAM PRINCIPIILE DE BAZA ALE FAZEI I

Nu amestecati niciodata glucidele rele (painea alba, faina, fainoasele) cu lipidele (carnea, grasimile, uleiurile) in cursul aceleiasi mese.

Evitati toate elementele glucido-lipidice (ciocolata, avocado, ficatul, alunele).

Eliminati in totalitate zaharul din alimentatie.

Nu mancati decat faina necernuta.

Nu mancati decat paine neagra cu tarate sau integrala, fabricata cu faina necernuta (o mancati numai la micul dejun).

Uitati cartofii si, mai ales, pe cei prajiti.

Uitati orezul alb. Mancati numai orez neprelucrat sau salbatic (cu moderatie).

Nu mancati niciodata paste fainoase facute cu faina cernuta.

Renuntati provizoriu la alcool, sub toate formele: aperitiv, vin, bere, digestiv. Este o masura esentiala, in Faza I. Dupa aceea, vinul va putea fi reintrodus, in doze rezonabile.

Evitati cafeaua prea tare. Obisnuiti-va sa beti cafea decofeinizata.

Nu sariti niciodata peste o masa. Repartizati alimentele in trei mese, luate pe cat posibil la aceeasi ora.

Limitati consumul de "lipide rele" preferandu-le pe cele "bune", pentru a preveni bolile cardio-vasculare (vezi Capitolul II).

Incercati sa beti cat mai putin cand mancati, pentru a evita diluarea sucurilor gastrice. Nu beti niciodata la inceputul mesei.

Nu mancati in graba. Mestecati bine si evitati orice incordare in timpul mesei.

Preparati-va singuri sucurile de fructe. Evitati bauturile acidulate si sucurile de fructe fabricate industrial, care contin zahar.

Asteptati 3 ore dupa o masa glucidica (de exemplu, dupa micul dejun) inainte de a ingera lipide.

Asteptati 5 ore dupa o masa lipidica, pentru a ingera glucide.

Mancati multe fibre alimentare (celuloza), salate, legume verzi, fructe (vezi tabelul din Capitolul II).

Avertisment: cele enuntate mai sus nu constituie decat rezumatul catorva principii prezentate in text. In nici un caz nu trebuie sa le considerati ca pe metoda insasi, sub forma condensata. Aplicatia anarhica a acestora, de catre cineva care nu ar fi luat cunostinta de capitolele anterioare si urmatoare, ar putea duce la un dezechilibru alimentar ce ar risca sa devina periculos datorita unei proaste gestiuni a lipidelor.

Nota: In cursul acestei prime parti am descoperit, in mod progresiv, doua noi categorii de glucide: cele "bune", pe care le vom putea consuma fara a pune in pericol pierderea in greutate, si cele "rele", pe care va trebui sa le controlam si sa le evitam sistematic. Diferenta dintre ele nu este bazata doar pe marimea procentului de glucide, ci, in special, pe modul in care isi elibereaza glucoza potentiala in timpul digestiei. Cu cat faina va fi mai prelucrata, cu atat va fi considerata mai "rea", ca glucida. Cu cat painea va contine mai multe cereale brute, va fi integrala deci cu cat va contine mai multa celuloza cu atat va fi mai "buna", din punct de vedere glucidic (vezi Capitolul II).

Exemple de meniuri pentru FAZA I[18]

Meniuri pentru pranz:

Meniuri pentru cina (proteino-Iipidice)

Diverse meniuri glucidice permise in faza I, dar recomandate, in special, pentru faza II

Nota: Este absolut interzis consumul grasimilor in aceste meniuri glucidice.

B. FAZA II: MENTINEREA ECHILIBRULUI PONDERAL

Iata-ne in pragul "regimului de croaziera" (regim de intretinere). V-ati insusit perfect principiile noului mod de alimentatie. Ati eliminat pentru totdeauna unele alimente "periculoase". Ati adoptat, de cateva saptamani, obisnuinte alimentare noi. Ati pierdut numarul de kilograme care constituise obiectivul dumneavoastra si sunteti pregatiti sa treceti in Faza II.

Spre deosebire de Faza I, care nu putea decat sa fie limitata in timp, Faza II se va prelungi, cu siguranta, pana la sfarsitul zilelor dumneavoastra. In ceea ce ma priveste, ma aflu de zeci de ani in Faza II si nu m-am mai ingrasat nici cu un gram. Si, totusi, nu imi impun nici o privatiune.

Faza II, dupa cum o indica titlul, este faza mentinerii echilibrului ponderal. De-abia din acest stadiu vom invata, cu adevarat, sa ne gestionam alimentatia.

In Faza I ati suprimat, in special, unele alimente despre care v-am spus ca in anumite cazuri sunt interzise. In Faza II, nimic sau aproape nimic nu mai constituie o interdictie totala. Vor fi doar unele lucruri pe care le veti evita, dar numai in unele conditii.

In Faza II, principiile vi se vor parea mai putin stricte, mai nuantate. Aceasta este latura proprie oricarei gestiuni.

Gestiune nu inseamna doar aplicarea, in sens strict, a unor reguli perfect definite o data pentru totdeauna, ci si arta de a le aplica.

Orice imbecil este capabil sa aplice niste reguli. Si asta incercam pe pielea noastra atunci cand avem de-a face cu o organizatie administrativa, fie ea publica sau privata. Pentru administratie exista regulile, toate regulile, si nimic altceva decat regulile. Daca acum nu va mai propun o administrare a alimentatiei, asa cum ati facut-o in Faza I, este pentru ca ar deveni inutila si obositoare. Si tocmai in aceasta subtilitate, proprie artei, rezida toata diferenta <pag102-103>

indemana, ca in cazul unei calatorii, puteti manca - in mod exceptional smantana sau lapte gras, in cantitate foarte moderata.

Micul dejun glucidic, asa cum va este el recomandat in Faza I, nu va supune la constrangeri. Organizati-va, de aceea, in consecinta, pentru a adopta definitiv aceste reguli.

Mi se intampla, din cand in cand, sa iau cate un mic dejun de lucru, intr-unul din marile hoteluri pariziene. In asemenea imprejurari, nu ma pot impiedica sa nu gust din delicioasele briose ori din minunatele cornuri care mustesc de untul cel mai bun.

Cand ies de la un astfel de mic dejun, in minte inscriu automat aceasta abatere la pasivul echilibrului meu alimentar.

Ceea ce inseamna, cu alte cuvinte, ca voi tine cont de ea in momentul alegerii pranzului si a cinei. Este probabil ca, in acea zi, nu voi lua un desert cu ciocolata la pranz sau ma voi abtine, pe cat posibil, sa beau vin la cina.

Ati inteles deja ca secretul unei bune gestiuni este repartizarea armonioasa a abaterilor. Sa spunem ca exista o anumita toleranta in privinta amestecului de lipide-glucide. Si ca, atat timp cat nu veti depasi limita rezonabila, va veti mentine echilibrul ponderal.

Nu va pot spune care este aceasta limita, pentru ca difera de la individ la individ. Ea depinde de sensibilitatea la glucoza si, mai ales, de felul in care va reactiona pancreasul fiecaruia. Daca s-a marit pragul de toleranta la glucoza, dupa o faza I dusa la capat cu seriozitate, este probabil ca productia de insulina va fi mai bine controlata si secretata exact in cantitatea necesara pentru a elimina excedentul de zahar din sange. Dar fiti pe pace, veti descoperi singur, cu usurinta, care este aceasta limita, cantarindu-va cu foarte mare regularitate.

Pentru ca, natural, va trebui - ca orice bun gestionar - sa stati in permanenta cu ochii pe cantar si sa va supravegheati greutatea asa cum va supravegheati bugetul personal. Stiti, fara indoiala, ca abaterile sunt usor de compensat daca actionati la timp.

La pranz, fie ca luati acasa, la cantina intreprinderii ori intr-un mare restaurant, veti respecta una dintre regulile de aur: fara paine! Daca ati comandat stridii, mai bine cereti 3-4 in plus, desi acestea sunt glucido-lipidice, decat sa mancati o felie de paine cu unt.

Daca sunteti in restaurant, nu mancati painea prajita care v-a fost servita impreuna cu somonul afumat. Comandati, mai bine, somon proaspat marinat cu marar. Este minunat si nu va fi insotit de paine prajita. Deci nu veti fi tentat.

Daca mancati ficat de gasca, painea prajita este categoric interzisa. Cu atat mai mult, cu cat ficatul este cam glucido-lipidic. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu era pe lista alimentelor permise in Faza I.

Renuntand la paine - cu exceptia micului dejun - va veti obisnui treptat sa savurati mai mult mancarurile rafinate cu care veti fi serviti. Acest fapt este deosebit de adevarat in cazul ficatului de gasca, mai ales daca este proaspat, si pe care vi-l recomand cu prioritate la restaurant. Pentru ca ficat prajit puteti manca intotdeauna si acasa. Iar aici este vorba de o alta regula, care are prea putin de-a face cu obiectul cartii de fata, dat fiind ca se refera la principii legate mai degraba de gastronomie in general. Regula este urmatoarea: la restaurant, mancati ceea ce nu puteti manca acasa.

Deseori, sunt uluit in fata conservatorismului de care fac dovada cei ce ma insotesc la restaurant, fie ca sunt francezi, fie ca sunt straini. Cand se uita in lista de mancaruri, aleg negresit ceea ce este mai comun si mai clasic, adica ceea ce mananca in fiecare zi, indiferent daca se afla acasa ori in strainatate. Este nevoie de toata diplomatia sefului de sala pentru a-i convinge sa renunte la friptura banala care seamana cel mai bine cu hrana lor obisnuita.

Daca dau dovada de tot atat de putina imaginatie si creativitate in activitate, atunci ii plang pe patronii sau pe actionarii lor.

La restaurant, comandati mai ales peste. Tocmai in prepararea pestelui si-au demonstrat marii bucatari francezi talentul. Franta este una dintre putinele tari din lume unde chiar si la 500 de kilometri de tarm - se gaseste intotdeauna peste. Profitati si incurajati aceasta exceptionala stare de fapt.

Pentru a reveni la paine, voi face o concesie doar cand o mancati cu branza.

Daca sunteti intr-unul din locurile rare, unde se serveste paine neagra, voi inchide ochii, numai in cazul in care nu ati avut nici o abatere importanta pana atunci, si va voi ingadui exceptionala combinatie dintre branza de capra, painea neagra si un vin de Médoc, vechi de cativa ani.

c. Fainoasele

Chiar si in Faza II, persist sa tratez cu dispret cartofii, orezul prelucrat, pastele albe si porumbul.

Ati inteles, desigur, in Faza I, ca acestea sunt, alaturi de painea alba, principalele vinovate pentru cresterea in greutate si ca, de fiecare data cand sunt amestecate cu lipidele, creeaza conditii favorabile depunerii kilogramelor in exces. Ca si in cazul painii, este mai bine sa le eliminati de la masa de pranz si de seara, cu exceptia imprejurarii cand luati, in mod deliberat, o alta decizie.

Daca, de exemplu, v-ati hotarat sa va indepliniti pofta de cartofi prajiti, nu pierdeti din vedere sa-i mancati cu o salata mare, ale carei fibre vor micsora efectul acestei abateri. Uneori, poate veti fi in situatia de a nu putea refuza abaterea. Dar nu inseamna ca trebuie sa cedati cu usurinta. Prin aceasta inteleg ca trebuie sa va "programati" intr-un asemenea mod, incat din instinct - sa reactionati negativ, respingand-o din oficiu. Dar fiti linistiti, chiar daca veti ajunge la o asemenea performanta, vor exista suficiente imprejurari cand veti fi obligati sa faceti exceptii de la regula, pentru ca sa va satisfaceti o pofta.

In ,,bucataria moderna" unde mancarurile sunt servite cu farfuria, exista, in general, 3-4 legume oferite drept garnitura. Daca din patru lasati una, nu va observa nimeni.

Numai ca, se poate intampla sa fiti invitati la vreo vecina de palier ori la vreo matusa batrana si acra. Si, daca ati lasa in farfurie cea mai mica faramita de cartof gratinat ori vreun bob de orez care nu s-a dezlipit, relatiile dumneavoastra socio-familiale ar avea de suferit. Atunci, va trebui sa admiteti o abatere in plus, cu atat mai suparatoare, cu cat nu va aduce nici o placere in compensatie.

In orice caz, trebuie sa stiti ca, dupa ce v-ati mancat cu placere sau nu farfuria de glucide rele, va trebui sa le scadeti din alta parte, fie din bautura, fie din desert. Daca, din nefericire, sunteti obligati sa inghititi nu numai orezul, ci si prajitura inecacioasa, cu stafide si rom, pe care gazda a preparat-o special pentru dumneavoastra, va veti ingreuna considerabil pasivul. Si poate ca veti fi nevoiti, in functie de gravitatea abaterii, sa va intoarceti vreo doua zile la Faza I, pentru a restabili echilibrul.

In schimb, trebuie sa va pun in garda in privinta unei tendinte naturale de a considera - in cazurile disperate - ca, daca tot s-a dus totul de rapa, macar sa nu va mai faceti griji. Si de a va spune, lasandu-va pagubas, ca ,,o sa vedeti dumneavoastra cum o sa va descurcati cu pagubele". Acesta este un pericol care va paste si trebuie, cu orice pret, sa nu cedati in fata lui!

Nu incetati niciodata sa aplicati principiile invatate, sub pretextul ca ,,de Craciun este imposibil sa le aplici".

Stiu asta, pentru ca este o situatie in care m-am aflat de multe ori: chiar si in imprejurarile cele mai critice este posibil sa-ti gestionezi bine alimentatia. Ati facut o abatere din obligatie, de acord, dar trebuie sa stiti cum sa o compensati, atat in prezent. cat si in perioada urmatoare, evitand cel putin - ceea ce este posibil de evitat. Daca incepeti sa puneti in practica recomandatiile mele "dupa ureche"; atunci nu veti reusi niciodata sa iesiti la liman.

Ceea ce trebuie si ati inteles acest lucru este sa va ridicati cat mai mult pragul de toleranta la glucoza. Daca reveniti in Faza I ori de cate ori ati luat in greutate 3-4 kilograme, nu veti avea chiar o reusita.

Va pot spune, din experienta, ca dupa zece ani, in care mi-am  gestionat bine Faza II -pragul meu de toleranta la glucoza este extrem de ridicat. Aceasta insemnand ca, cu cat esti mai vigilent in primii ani, cu atat poti sa suporti mai bine, dupa aceea, abaterile mari.

Metoda pe care o propun are ca scop sa va scoata de sub dependenta fata de proastele obisnuinte alimentare pe care le aveti din copilarie. Una dintre cheile succesului este adaptarea unor obisnuinte pozitive. Daca acestea sunt bine insusite in Faza I, nu veti mai avea practic nici un efort de facut in Faza II. Prin aceasta inteleg ca veti dobandi o serie de reflexe care vor induce, in permanenta, alegerea cea buna, in cadrul gestiunii dumneavoastra.

Daca, intr-un restaurant, vedeti pe lista de mancaruri ca au niste spaghete care va fac pofta, comandati-le. Dar faceti asta in cunostinta de cauza. Profitati la maximum de placerea de a le manca, dar tineti-le bine minte, pentru a compensa ulterior efectele negative.

In ipoteza ca va decideti, in cursul unei mese, sa mancati pateu de ficat de gasca, stridii si scoici Saint Jacques fara sa va lipsiti de sticla de Brouilly, care merge asa de bine la crustacee si intalniti in felul principal un cartof, putin orez sau niste paste, evitati-le cu orice pret. Nu sunteti chiar asa de slabi, ce naiba, ca sa nu fiti in stare sa rezistati!

Citind aceste randuri, stiu ca nu sunteti total convinsi ca veti fi capabili sa faceti fata si sa aveti destula vointa pentru a lasa in farfurie, cu hotarare, ceva ce va place.

Ei bine! veti vedea ca, de fapt, va fi mai usor decat va imaginati. Cand veti constata, cu bucurie, rezultatele spectaculoase la care ati ajuns in Faza I, cumpatarea va veni de la sine. In mod inconstient, veti avea mari dificultati de a ceda in fata tentatiilor.

Veti ajunge, treptat, la o auto-reglare. Intr-un fel, va veti auto-gestiona.

d. Fructele

In ceea ce priveste fructele, regulile pe care vi le-am dat in capitolul consacrat Fazei I vor fi aplicate m continuare. Prin urmare, trebuie sa continuati sa mancati fructele pe stomacul gol.

Cu siguranta, ati inteles ca aceasta regula isi are originea nu atat in cantitatea foarte relativa de glucide (fructoza si glucoza) din fructe, cat mai ales in faptul ca acestea din urma, ingerate o data cu alta mancare, sunt prost digerate. Cititi bine capitolul asupra digestiei si veti afla mai multe. Exista insa anumite fructe, al caror procent de glucide este atat de mic, incat nu este nici un inconvenient daca le mancati in Faza II, chiar si in fiecare zi, daca va plac. Acestea sunt capsunile, zmeura si murele.

La pranz si la cina, la restaurant si acasa, mancati capsuni si zmeura.

Daca masa dumneavoastra este autentic una proteino-lipidica, le puteti adauga smantana. Dar fiti atenti, fara zahar praf, ci -la nevoie cu zaharina.

Daca nu ati avut nici un fel de abateri (in afara vinului) sau daca acestea au fost mici, puteti cere chiar si frisca, desi contine putin zahar. Acasa, puteti prepara frisca folosind zaharina.

Mai exista un fruct pe care il puteti manca fara grija in Faza II, la inceputul mesei, bineinteles: acesta este pepenele galben. In cazul in care il mancati ca antreu, asteptati, daca este posibil, un sfert de ora inainte de a ingera altceva, mai ales cand urmeaza peste sau carne. Aceasta se intampla in general, la mesele luate la restaurant. Daca pepenele se gaseste printre antreuri, il puteti amesteca fara probleme cu toate salatele, in afara de cele facute cu ou, maioneza, sau mezeluri. Dar si aici, recomandarea nu are in vedere decat eventualele probleme de digestie. Pentru ca, in privinta pepenelui galben, riscurile de ingrasare sunt foarte mici.

Numerosi cititori ai editiilor precedente mi-au scris, intrebandu-ma daca trebuie sa considere fructele fierte la fel ca fructele crude. As fi tentat sa raspund afirmativ, cu unele nuante. Fructele fierte fermenteaza mai putin decat cele crude. Deci tulburarile gastrice ar fi mai reduse. Un compot, o para coapta sau o piersica "melba" nu reprezinta, prin urmare, decat o abatere foarte mica.

In schimb, trebuie sa stiti ca fibrele fructelor fierte isi pierd in cea mai mare parte proprietatile, mai ales in ceea ce priveste puterea lor hipoglicemica.

Cat despre fructele in sirop, trebuie sa le excludeti in totalitate din pricina continutului mare de zahar.

Fructele uscate al caror indice glicemic este mediu, care contin, in majoritate, fibre binefacatoare, vor putea fi incluse in alimentatie, pentru a sustine un efort fizic mare. Smochinele uscate sunt, desigur, cele mai bune dintre ele, iar bananele cele mai rele.

e. Deserturile

Acest subcapitol, ca si cel consacrat vinului, este cel mai apropiat de sufletul meu, pentru ca, de felul meu, imi plac "dulciurile" in general, si la sfarsitul mesei, in special.

Fiecare are punctul sau slab. Dar este suficient sa stie sa si-l controleze.

In ceea ce ma priveste, m-as putea lipsi de cartofi toata viata, de paste cam vreun an, dar fara ciocolata n-as rezista mai mult de o saptamana.

"Noua bucatarie" include si "o noua cofetarie" si trebuie sa recunoastem ca, de peste zece ani, marii nostri bucatari, care sunt toti si mari cofetari, au facut progrese considerabile in domeniul creativitatii si al ingeniozitatii.

Cofetarii francezi au devenit, de la distanta, cei mai buni din lume, prin originalitatea, frumusetea, parfumul natural si, mai ales, prin dietetica produselor lor -Gaston Lenôtre[21] este, cu siguranta unul dintre cei mai mari maestri in materie si este fericit ca si-a facut atatia discipoli, care nu sunt departe de a-si egala profesorul. Chiar si cofetaria "Framboisier"[22] din cartierul nostru, merita sa fie recunoscuta ca un model al genului, atat sunt de extraordinare spumele de acolo, unele mai usoare si mai ingenioase decat altele.

In Faza II veti putea aprecia aceste delicii, in limitele sistemului nostru. Daca va plac prajiturile, nu le mancati decat pe cele mai usoare, care sunt si cele mai bune. Cele mai compatibile cu metoda noastra sunt, natural, cele care contin cea mai putina faina si cel mai putin zahar. Dupa cum sosurile "noii bucatarii" nu cuprind faina, nici "noile prajituri" si, mai ales, spumele nu o contin (decat in cantitate mica sau deloc), iar zaharul este, intotdeauna, foarte putin. Crema fondanta de ciocolata amaruie, a carei reteta o veti gasi in anexa, nu contine decat 50 grame de faina, la o greutate totala a prajiturii de circa 1 kg, adica 5%. Cat despre zahar, nici macar nu a fost prevazut. Putinul pe care il contine ciocolata amaruie folosita este suficient. Iata deci o prajitura cu care va puteti delecta, inscriind doar o abatere modesta in pasivul dumneavoastra cotidian.

Va recomand, totodata, spuma de ciocolata, deoarece aceasta nu contine aproape deloc glucide, cu exceptia putinului care se gaseste in ciocolata amaruie. Iar daca nu este suficient de dulce, dupa gustul dumneavoastra, ceea ce m-ar mira, adaugati putina zaharina (vezi reteta din anexa).

Am inceput cu ciocolata pentru ca este pasiunea mea. Imi place foarte mult si, daca este de cea mai buna calitate (cu continut mare de cacao), nu are decat putine glucide, iar indicele sau glicemic - egal cu 20 - este scazut.[23]

Dar exista si alte lucruri la fel de bune printre "noile deserturi". Bavareza, de exemplu, este o spuma de fructe (luati, de preferinta bavareza cu capsuni sau cu zmeura), care are consistenta unei tarte. Contine destul zahar si cateva glucide rele, dar in cantitate rezonabila. Sa spunem, totusi, fara a cadea in patima calculelor, ca felia de bavareza contine mai putine glucide rele decat o furculita de cartofi prajiti, o felie de paine prajita sau 2-3 fursecuri.

In afara de bavareza, mai exista sarlota, despre care as putea  spune ca este un fel de bavareza imbracata in aluat. Mancati interiorul, care este, deseori, o inghetata, si lasati in farfurie aluatul, care nu prezinta nici un fel de interes gastronomic si care, in schimb, este format din glucide rele cu concentratie mare.

Daca va place inghetata, nu va lipsiti de ea, pentru ca indicele sau glicemic este scazut (35). Cantitatea de zahar pe care o contine este relativ mica (la inghetata de buna calitate), insa indicele glicemic al inghetatei de fructe, fara frisca, este de 65.

Trebuie sa mai stiti ca raceala inghetatei - contrariu a ceea ce se crede nu contribuie la usurarea digestiei. Totusi, asta tind oamenii sa creada, datorita impresiei foarte fugitive pe care o genereaza raceala.

Si, daca va place inghetata, poate ca preferati s-o mancati cu sos de ciocolata calda, si cu un munte de frisca, pus delicat sub o umbreluta japoneza. Nu inghititi in sec. Ca abatere, nu reprezinta nici macar echivalentul unui nesuferit de cartof.

Cat despre tarte, fie ele preparate industrial, fie in casa, au - datorita cantitatii de faina si de zahar un continut un procent de glucide rele care ar trebui sa va dea de gandit. Dar, inca o data totul este o chestiune de alegere. Pentru ca bucata de tarta nu este mai rea decat un cartof copt in spuza sau decat doua linguri de orez alb.

Daca nu v-ati abatut decat putin sau deloc toata ziua, hotarati singuri. Dar, ca si in toate celelalte privinte, nu alegeti sa mancati ceva decat daca sunteti siguri ca micul sacrificiu pe care va trebui sa-l faceti dupa aceea este justificat de calitatea mancarii.

f. Alcoolul

Toate bauturile alcoolice ar trebui sa faca obiectul unei gestiuni separate. In Faza II, asa cum v-am dat de inteles, veti putea bea iar bauturi alcoolice, dar in anumite limite. Inseamna ca va trebui, si in cazul lor, sa faceti o alegere. Va previn ca nu veti putea sa includeti din oficiu chiar daca este unul dintre vechile obiceiuri - bauturile-aperitiv, vinul alb, vinul rosu si digestivele. Chiar daca sunteti exceptionala, care - prin definitie inseamna si alte abateri, nu este intelept s-o faceti. Va trebui sa va gestionati bautura, dupa cum va gestionati mancarea.

h. Bauturile-aperitiv

Ca aperitiv, luati mai curand un pahar de vin sau de sampanie buna, decat whisky sau gin, chiar daca le adaugati apa sau sifon[24], pentru ca abaterea este mai mica. Un whisky reprezinta echivalentul, in alcool, al unei jumatati de litru de vin rosu. Personal, prefer sa ma rezerv pentru vin. Acesta este motivul pentru care nu beau niciodata aperitive la restaurant, iar acasa cu totul exceptional. In chip de aperitiv, si pentru "a ciocni" cu comesenii, cer, de preferinta, un pahar de vin. De altfel, in majoritatea cazurilor, ii cer chelnerului sa aduca imediat vinul pe care il vom bea la masa. Daca este un Bordeaux tanar sau un Beaujolais de calitate superioara (Brouilly, FIeurie), merge cu orice. De aceea, nu este nevoie, sa asteptati pana comandati toate felurile, pentru a sti ce veti bea. Si, apoi, puteti comanda intotdeauna altceva in timpul mesei, daca e necesar, chiar daca nu luati decat o jumatate de sticla.

Vinul baut ca aperitiv este, paradoxal, o practica venita din strainatate. La New York, Berlin sau Singapore puteti cere un pahar de vin, ca aperitiv, fara ca seful de sala sa va considere - asa cum se intampla de multe ori in Franta - drept un taran din creierii muntilor Correze sau un muncitor de la Renault.

Cred ca este de prisos sa va mai recomand sa nu beti decat un singur aperitiv. Mai ales cand este whisky sau ceva echivalent. Daca nu puteti altfel, ceea ce m-ar mira, mai bine luati inca un pahar de vin sau de sampanie.

In general, momentul aperitivului este cel mai greu de depasit, atunci cand esti preocupat de buna gestiune a alimentatiei tale. Daca va aflati la niste prieteni, acesta este momentul cel mai trenant deoarece gazda ii asteapta, de multe ori, pe ultimii invitati, pentru a termina prepararea unor anumite mancaruri, care poate dura mai mult de o ora.

Daca sunteti printre cei care au politetea de a fi punctuali, puteti fi pusi in situatia de a suporta vreo doua ore un aperitiv. Este prea mult, cand nu ai de rontait decat glucide rele si cand esti hotarat sa-ti pastrezi abaterile pentru vinul rosu, pus cu dragoste la invechit, in pivnita, de catre prietenul dumneavoastra sau pentru crema de zmeura pe care gazda o reuseste, de obicei, la perfectie.

Mesele care, pentru mine, au devenit un adevarat cosmar sunt cele organizate de anglo-saxoni. Esti rugat sa fii acolo la sase si jumatate, dar, chiar daca ajungi cu o jumatate de ora mai tarziu, sa nu-ti faci iluzii ca ai putea manca ceva mai devreme de ora opt sau noua.

Mai pastrez, inca vie, trista amintire a unei seri petrecute la niste englezi, care tocmai se instalasera intr-o suburbie a Parisului, si, unde, la douasprezece fara un sfert, o pereche de francezi s-a ridicat sa plece. Nu mica le-a fost surpriza, cand stapana casei le-a spus cu un accent incantator: "Vai, doar nu vreti sa plecati chiar acum, cand vom servi cina?" Acestia venisera, cu scrupulozitate, la ora sapte, gandindu-se ca englezii mananca foarte devreme. Patru ore dupa aceea, rastimp in care nu acceptasera decat un singur "drink", ajutati si de hipoglicemie, ajunsesera la limitele disperarii.

Daca aveti experienta unor asemenea serate, ati ramas, cu siguranta, uluiti vazand ce cantitate de alcool pot inghiti, pe stomacul gol, anglo-saxonii. Poate ati remarcat si ca cea mai mare grija a stapanului casei este sa "readuca" in permanenta la acelasi nivel lichidul din paharele invitatilor. Aceasta practica, pe langa faptul ca nu-ti permite sa stii cat bei - lucru care constituie ultima dintre grijile lor - ii determina pe anglo-saxoni sa-si ia paharul cu aperitiv atunci cand sunt rugati sa treaca la masa. Asa ceva poate parea logic, din moment ce da pe dinafara (nu precizez cine anume).

Am acordat mai multa atentie aperitivului, pentru a sublinia ca acesta constituie, deseori, o capcana, fapt care il va face cu atat mai greu de controlat. Dar, daca ma ghidez dupa experienta mea, exista intotdeauna modalitatea de a evita pericolul. Este de ajuns sa vrei.

Oricum, amintiti-va bine regula de baza, in aceasta privinta: mancati in prealabil proteine-lipide (branza, salam, peste etc.), pentru ca bautura pe stomacul gol este nu numai o erezie, ci si inceputul unei catastrofe metabolice.

Vinul

In capitolele precedente am prezentat in cateva reprize subiectul respectiv si ati putut trage concluzia ca preferinta mea se indreapta mai ales spre vinul rosu, in general, si spre Bordeaux, in special.

Este adevarat si ma voi explica aici, dar asta nu inseamna ca m-as lepada de vinurile albe sau de alte vinuri rosii. Precizez inca o data: totul este o chestiune de alegere, in cadrul gestiunii fiecaruia.

Recunosc ca cel mai bun vin, care merge cu un excelent pateu de ficat de gasca, este vinul de Sauterne. Si, daca aveti norocul de a avea in farfurie un ficat de gasca exceptional, cel mai bun mod de a-l aprecia este sa-l insotiti cu un pahar de Sauterne. Dar gestiunea este arta compromisurilor!

Ficatul, dupa cum stiti, este glucido-lipidic, ceea ce inseamna - chiar si pentru cantitatile simbolice - ca a-l manca este o mica abatere. Sauterne-ul este dulce si constituie deci o mica abatere potentiala, in plus. Si, daca va folositi toti "jokerii" chiar de la inceputul mesei, cum veti mai gestiona restul?

Dar sunteti liberi sa va hotarati pentru Sauterne, cu conditia sa va limitati strict la un minimum, adica atat cat este necesar ca sa va savurati ficatul de gasca. Sa stiti insa ca un pahar de Sauterne echivaleaza cu trei pahare de Medoc.

Din moment ce putem bea mai multe pahare de vin - la o masa normala - fara a ne compromite echilibrul glucido-lipidic, atunci sa bem un vin mai putin dulce, ceea ce constituie o foarte mica abatere. Vinul rosu si vinurile albe seci prezinta, in general acest avantaj.

Dar cu toate ca va recomand in special vinul rosu, trebuie sa precizam anumite nuante, de mare importanta. Stabilind o ierarhie a vinurilor, pe primul loc as plasa vinul rosu tanar, al carui continut de alcool se situeaza intre 9 si 12. In aceasta categorie veti gasi vinurile de Beaujolais, de Gamay, de Loara - ca Chinon, Bourgueil, Anjou, Saumur, Champigny - si multe alte vinuri de regiune, care se beau tinere, cum este cel de Savoia. Este evident ca, pe masura ce cobori mai in sud, continutul de alcool creste. Dar asta nu este un motiv de a le da la o parte.

Francezul, in general, si parizianul, in special, au tendinta prea pronuntata de a considera ca un vin rosu de Bordeaux nu trebuie baut decat dupa ce s-a invechit cativa ani. Este fals! Si ii felicit pe specialistii, ca si pe redactorii revistelor de gastronomie, care promoveaza ideea ca foarte multe vinuri de Bordeaux pot fi baute tinere. De aceea gasim, in prezent, in majoritatea celor mai bune restaurante franceze, o gama vasta de excelente "vinisoare de Bordeaux". Criticii gastronomici nu uita, de altfel, sa precizeze acest lucru in comentariile lor si o fac cu atat mai convingator, cu cat raportul dintre calitate si pret este intotdeauna satisfacator.

Totusi, asta nu inseamna ca ar trebui sa tratam cu indiferenta marile soiuri care motaie in strafundurile pivnitelor cunoscute, ci dimpotriva. Dar trebuie sa stiti ca vinurile vechi, fie ele de Bourgogne ori de Bordeaux, nu se beau, ci se degusta. Invatati sa faceti acest lucru, care trebuie neaparat sa fie o parte componenta a culturii oricarui francez.

Din pacate, mi s-a intamplat de mai multe ori sa constat, in cursul unor mese la care participau straini si francezi, ca acestia din urma erau rusinos de inculti intr-un domeniu in care numerosi straini se puteau mandri cu niste cunostinte impresionante.

Am remarcat intotdeauna ca acest tip de cunostinte poate fi de mare ajutor in cadrul relatiilor publice, in general, si la mesele de afaceri, in special. Chiar daca discutia se innoada cu greu, chiar daca interlocutorii sunt straini, va garantez, din experienta, ca acesta este un subiect deosebit de placut si preferat conversatilor cu privire la vreme sau chiar la cursul dolarului.

Intorcandu-ne la recomandarile cu privire la vin, cred ca in Faza II puteti bea trei pahare de vin rosu fara sa tulburati echilibrul general al noului mod de alimentatie. Iata, ca exemplu, o masa perfect echilibrata:

Ciuperci à la grecque

limba-de-mare la gratar, zacusca

salata

zmeura

cafea decofeinizata

Trei pahare de vin rosu baute la aceasta masa nu va vor ingrasa, cu conditia sa nu incepeti sa beti decat la sfarsitul primului fel, adica dupa ce ati avut grija sa ingerati o cantitate de hrana suficienta pentru a neutraliza, intr-o anumita masura, efectul alcoolului. Si, contrariu a ceea ce ati putea crede, vinul nu va avea ca efect secundar somnolenta de dupa-amiaza.

Daca aveti o reuniune de lucru dupa masa, veti constata ca paradoxal, tocmai cei care au mancat glucide rele - in special paine alba - si nu au baut, poate, decat apa, vor avea o puternica tendinta de a motai.

Este absolut evident ca, daca nu ati bea deloc vin, ar fi si mai, bine. Dar scopul acestei carti este de a va arata ca, respectand anumite reguli fundamentale, va puteti permite, totusi, sa va satisfaceti si obligatiile socio-profesionale, si placerea personala. In schimb, seara, la cina de acasa beti apa, caci nu este de dorit sa depasiti o jumatate de litru de vin pe zi.

Am precizat deja ca un principiu deosebit de important este acela de a nu bea pe nemancate. Aceasta este practica pe care v-am incurajat s-o adoptati.

Daca ingerati alcool pe stomacul gol, acesta trece imediat in sange si este, astfel, metabolizat, cu efectele pe care le cunoasteti de acum: secretie de insulina, stocare de energie si de grasimi de rezerva, precum si stare de ameteala, atunci cand nu sunteti obisnuiti cu bautura.

Daca alcoolul intalneste alimentele din stomac, are loc o combinatie, iar metabolizarea lui va fi incetinita. Cu cat aceasta va fii mai lenta, cu atat va declansa mai putin efecte secundare negative, cum sunt cele de mai sus.

Putem deduce ca avem tot interesul sa incepem sa bem cat mai tarziu posibil, putand sa ne scoatem parleala la sfarsitul mesei.

Totodata, va recomand sa nu beti niciodata apa in cursul mesei. Poate vi se pare paradoxal, dar va voi spune care sunt motivele acestei afirmati.

Cand beti vin pe stomacul deja plin, metabolizarea vinului este - dupa cum ati inteles, intarziata, deoarece alcoolul este absorbit mai intai de catre alimente. Deci va fi digerat o data cu ele. Si, daca aceste alimente sunt proteine sau lipide (carne, peste), care - prin definitie - se digera foarte incet metabolizarea alcoolului va fi, si ea, cu atat mai intarziata. Or, se stie ca, cu cat aceasta este mai intarziata, cu atat vinul "ingrasa" mai putin.

Daca beti apa in alternanta cu vinul, nu faceti decat sa diluati alcoolul cu apa, iar acest amestec, in loc sa se combine cu celelalte alimente, datorita saturatiei, va fi metabolizat rapid si va trece in sange, ca si cum ati fi fost cu stomacul gol.

Toata lumea va recomanda sa beti multa apa spre a permite eliminarea deseurilor organice. Este adevarat, dar a bea apa in timpul mesei este o erezie, cu exceptia cazului cand o beti foarte moderat. Mai intai, pentru ca dauneaza digestiei, sucurile gastrice fiind in mare masura diluate, iar apoi pentru ca este cel mai bun mijloc de a metaboliza imediat alcoolul pe care l-ati baut.

De aceea, obisnuiti-va sa beti cat mai putin in timpul mesei si, mai ales, sa nu beti apa atunci cand beti vin.

i. Bauturi digestive

Pentru ca ati inteles prea bine ca alcoolul este cu atat mai bine metabolizat cu cat este baut mai spre sfarsitul mesei, poate va asteptati sa va spun ca, daca beti ceva alcoolic dupa ce ati mancat, este mai inofensiv decat un pahar cu apa minerala de Vichi. Cred insa ca va voi dezamagi.

"Paharelul" baut la sfarsitul mesei poate sa ajute, totusi, la digestie. De unde si numele de "digestiv". Pentru ca alcoolul are proprietatea de a dizolva grasimile. Daca masa a fost bogata in lipide, alcoolul poate ajuta in procesul digestiv.

Bunica mea (nascuta in regiunea Bordeaux), care s-a stins cu incetul la varsta de 102 ani, nu termina niciodata o masa (dupa amintirile celor ce au cunoscut-o din cea mai frageda tinerete), fara sa bea un pahar dintr-un celebru lichior. De altfel, la masa nu a baut niciodata altceva decat Bordeaux. Eu insumi nu am vazut-o band vreodata apa in cursul mesei.

Cealalta bunica (originara din Gers, regiunea Armagnac) a murit mult mai tanara: la 99 de ani. Si ea bea cate o picatura dupa masa, dar nu cu regularitate.

De aici si pana la a deduce ca amandoua descoperisera in "paharel" secretul longevitatii, este un pas pe care nu ma hazardez sa-l fac. Dar trebuie sa recunoasteti ca acesta este un fenomen tulburator.

Din punct de vedere tehnic, as spune ca, daca masa nu a fost decat foarte modest "stropita", alcoolul baut la sfarsit nu poate avea un efect catastrofal, mai ales cand a fost baut in cantitate foarte mica.

In schimb, daca vreti sa beti un coniac dintr-un pahar atat de mare incat va intra in el si capul, n-as raspunde pentru urmari, mai ales daca ati baut deja 4-5 pahare de vin in timpul mesei. Un pahar plin ochi cu alcool reprezinta echivalentul a 3-4 pahare de vin. Faceti totalul si "Tin-te, Parleo!"

Va las sa trageti singuri concluzia.

Cafeaua

In Faza II, va recomand sa pastrati bunele obiceiuri pe care le-ati deprins in Faza I, adica sa nu consumati decat cafea decofeinizata. In masura in care ati reusit sa eliminati oboseala brusca datorata hipoglicemiei si stomacului ingreuiat, nevoia de cafea va disparea complet. Renuntarea la cofeina este la fel de salutara ca si renuntarea la nicotina.

Totusi, daca ati reusit sa va ridicati pragul de toleranta dincolo de care are loc secretia de insulina, eventuala absorbtie a unei mici cantitati de cofeina nu va constitui o amenintare pentru echilibrul dumneavoastra regasit.

j. Celelalte bauturi

Cu privire la celelalte bauturi pe care le-am analizat in Faza I - limonadele, sucurile acidulate, laptele si sucul de fructe - nu am numic de adaugat. Respectati si in Faza II toate recomandarile pe care vi le-am dat mai inainte.

Concluzie

Faza II este cel mai usor si, totodata, cel mai greu de respectat. Este mai usoara decat Faza I, deoarece nu implica decat foarte putine restrictii, iar interdictiile sunt si mai putine. In schimb, este mai dificila pentru ca cere o gestiune indemanatica si subtila, ale carei principale caracteristici sunt permanenta si rigoarea. Prin urmare, fiti vigilenti si intotdeauna atenti, pentru ca va trebui sa evitati riscurile.

Primul risc pe care trebuie sa-l ocoliti este eroarea de gestiune. Aceasta consta in gestionarea alimentatiei tinand cont de un singur factor in acelasi timp. Exemplu: beti un whisky inainte de masa si apoi asteptati felul principal, pentru ca sa incepeti unul dintre cele |trei pahare de vin permise. Daca ati retinut bine ca actiunea alcoolului este mai redusa atunci cand aveti stomacul plin, sa nu asteptati un efect spectaculos al acestei practici, cand ati baut, mai inainte, un aperitiv pe nemancate.

La sfarsitul capitolului v-am rezumat regulile de aur ale Fazei II. Studiati-le bine, pentru a le aplica in mod armonios.

Dar riscul cel mai mare este acela de a va gestiona alimentatia alternand perioadele de "totala neglijenta" cu revenirea la strictetea Fazei I, ca sa salvati "ce mai puteti". Daca va lasati dusi de o asemenea practica, nu cred ca veti rezista mai mult de trei luni, dupa care veti abandona totul si veti reveni prosteste in punctul de plecare, adica la aceleasi kilograme.

Obiectivul pe care trebuie sa vi-l fixati, si care este scopul metodei mele, este sa ajungeti sa va stabilizati. Si nu veti reusi decat gestionand bine Faza II, care trebuie sa dureze toata viata. Daca, la inceput, Faza II va mai impune cateva constrangeri, pe zi ce trece va fi tot mai usor de aplicat. Pentru ca, pe masura ce o practicati, gestionarea alimentatiei va deveni o obisnuinta si un reflex. Atunci, veti fi ajuns la un nou mod de a trai.

Nu va lasati impresionati si descurajati de anturajul dumneavoastra.

Nu incercati nici sa-i convingeti cu orice pret pe cei care n-au nici un chef sa-si schimbe deprinderile. Eu am facut greseala, la inceput, de a incerca sa convertesc pe toata lumea la noua mea "religie". Ocupati-va exclusiv de dumneavoastra. Gestionati-va alimentatia fara ca sa stie si vecinii de masa. Chiar daca greselile aberante pe care ei le fac in fata dumneavoastra va trezesc instinctul de Saint-Bernard, nu incercati sa-i ajutati daca nu v-o cer. Dorind sa-i ajutati fara voia lor, riscati sa-i vedeti devenind agresivi, pentru ca ii faceti sa se simta prost. Caci multi dintre ei stiu ca gresesc, dar nu au nici o vointa sa iasa din aceasta stare.

V-am spus deja ca Faza II inseamna o mare libertate, mai ales in alegere; dar aceasta este o "libertate sub supraveghere", o libertate conditionata.

Supravegheati-va in permanenta. Nu fiti prizonierul greutatii, ci observati doar ceea ce arata cantarul. Trebuie sa aveti un cantar suficient de sensibil pentru a pune in evidenta cu precizie rezultatul abaterilor. Prin tatonari, urmarind intotdeauna obiectivul de a atinge greutatea ideala, veti reusi sa va pastrati echilibrul. Daca, din nefericire, veti incepe sa va abateti, nu schimbati directia aleasa. Faceti, pur si simplu, corectia necesara pentru a o lua din nou pe drumul cel bun. Treptat, veti vedea ca ati inceput sa fiti condusi pe nesimtite de "pilotul automat".

REZUMATUL PRINCIPIILOR FAZEI II

Continuati sa nu amestecati glucidele rele cu lipidele. Daca sunteti constransi, incercati sa nu le absorbiti decat in cantitate minima, insotindu-le cu multe fibre (de exemplu, salata).

Nu mancati niciodata nici zahar bucati, nici tos, nici miere, nici dulceata, nici bomboane, Folositi, in continuare, zaharina daca este necesar.

Nu mancati deloc - sau doar in cazuri exceptionale - fainoase (exceptie fac orezul neprelucrat sau salbatic, pastele complete si legumele uscate).

Continuati sa nu mancati paine la pranz si la cina. Nu mancati decat la micul dejun paine neagra sau integrala.

Feriti-va de sosuri. Asigurati-va ca nu contin faina

Inlocuiti de fiecare data, cand este posibil, untul cu margarina de floarea-soarelui (in special la micul dejun).

Nu consumati decat lapte degresat

Mancati mai ales peste si preferati lipidele "bune", pentru a preveni bolile cardio-vasculare

Fiti atenti la deserturi. Nu mancati decat capsuni, zmeura si mure.

Mancati cu moderatie ciocolata, inghetata (de fructe) si frisca.

Evitati, pe cat posibil, prajiturile pe baza de faina, grasimi si zahar.

Alegeti mai degraba spumele de fructe cu oua sau cremele cu zahar putin (lapte de pasare, crema englezeasca).

Beti cat mai putin la masa

Nu beti niciodata bauturi alcoolice pe stomacul gol.

Evitati sa beti aperitive si digestive. Acestea nu trebuie sa fie baute decat in mod cu totul exceptional.

Beti, de preferinta, sampanie si vin, ca aperitiv, dar mancati in prealabil cruditati, branza, mezeluri sau bucatele de crab.

La masa, beti de preferinta apa (nu gazoasa) sau vin (nu mai mult de o jumatate de litru pe zi).

Nu beti apa, duca beti vin.

Beti apa in rastimpul dintre mese (circa un litru si jumatate pe zi).

Asteptati sa mancati suficient, inainte de a incepe sa beti vin.

Nu beti niciodata bauturi acidulate, cola si limonade.

Continuati sa beti numai cafea decofeinizata ori cafea si ceai slabe.

Repartizati-va in mod echilibrat abaterile, pe parcursul mai multor mese.

EXEMPLE DE MENIURI ZILNICE DIN FAZA II, PENTRU PASTRAREA ECHILIBRULUI PONDERAL SI ATENUAREA ABATERILOR

Prima zi

Micul dejun     Un fruct

Paine neagra

Margarina dietetica[25]

Cafea decofeinizata

Lapte degresat

Pranz                 Avocado cu sos vinegreta

Friptura cu fasole verde

Crema caramel

Bauturi: 2 pahare de vin[26]

Cina                   Supa de legume

Omleta cu ciuperci

Salata verde

Branza de vaci (bine scursa)

A doua zi

Micul dejun     Suc de portocale

Cornuri si briose[27]

Unt

Cafea cu lapte[28]

Pranz                 Cruditati (rosii castraveti)

Fileu de peste slab la gratar

Spanac

Branza

Bauturi: un singur pahar de vin

Cina                   Anghinare cu sos vinegreta

Oua jumari cu rosii

Salata verde

Bauturi: apa

A treia zi

Micul dejun     Un fruct

Paine neagra

Margarina dietetica[29]

Cafea decofeinizata

Lapte smantanit

Pranz                 Aperitiv: un pahar de vin alb*

cubulete de branza

Somon afumat

Pulpa de oaie cu fasole pitica

Salata verde

Branza

Spuma de ciocolata[30]

Bauturi: 3 pahare de vin[31]

Cina                   Supa de legume

Rosii umplute (vezi reteta)

Salata verde

Branza de vaci cu 0% grasimi

Bauturi: apa

A patra zi

Micul dejun     Oua jumari

Sunca

Carnat

Cafea sau cafea decofeinizata + lapte

Pranz                 1 duzina de stridii

Ton la gratar cu rosii

Tarta cu capsuni[32]

Bauturi: 2 pahare de vin[33]

Cina                   Supa de legume

Conopida gratinata

Salata verde

Iaurt

Bauturi: apa

A cincea zi[34]

Micul dejun     Suc de portocale

Fulgi de cereale cu branza de vaci cu 0% grasimi

Cafea sau cafea decofeinizata + lapte degresat

Pranz                 Ficat de gasca[35]

Somon la gratar cu spanac

Crema fondanta de ciocolata amaruie[36]

Bauturi: 3 pahare de vin[37]

Cina                   Sufleu de branza

Berbec cu linte[38]

Branza

Lapte de pasare[39]

Bautura: 3 pahare de vin[40]

Nota: A cincea zi este data numai cu titlu de exemplu. In nici un caz nu constituie o recomandare, mai ales in privinta cantitatii de vin, care este excesiva, deoarece sase pahare de vin depasesc cu mult jumatatea de litru considerata ca un maximum ce nu trebuie depasit in cursul unei zile. Prin urmare, acest tip de abatere va trebui sa fie absolut exceptional.

A sasea zi - Revenire completa la faza I.

Micul dejun     Paine neagra

Branza de vaci cu 0% grasimi

Cafea sau cafea decofeinizata + lapte degresat

Pranz                 Cruditati (castraveti, ciuperci, ridichi)

Peste inabusit cu sos tomat

Branza

Bauturi: apa, ceai rusesc sau ceai de plante

Cina                   Supa de legume

Sunca slaba

Salata verde

1 iaurt

A saptea zi

Micul dejun     Paine neagra

Branza de vaci

Cafea sau cafea decofeinizata

Lapte degresat

Pranz                 Salata de andive

Antricot cu fasole verde

Capsuni

Bauturi: 1 pahar de vin[41]

Cina                   Fructe:

1 portocala

1 mar

1 para

150 grame de zmeura

Bauturi: apa

A opta zi

Micul dejun     Paine neagra

Margarina dietetica

Cafea sau cafea decofenizata

Lapte degresat

Pranz                 Cocktail de creveti

Ton cu vinete

Salata verde

Branza

Bauturi: 2 pahare de vin[42]

Cina                   Supa de legume

Mancare de linte

Capsuni

Bauturi: 1 pahar de vin[43]